4,125 matches
-
gustul pentru abstracțiuni ascunde o inaptitudine lirică. În schimb, în rîndul literaților, înclinația spre vorbirea frumoasă ascunde o incoerență a gîndirii. În ambele cazuri avem de-a face cu încercarea de a compensa o infirmitate: lipsa temperamentului artistic sau lipsa intelectului disciplinat. Dar, dacă la literați fuga de idei este o lacună îndeobște recunoscută, la filozofi lucrurile sunt mai delicate. Căci, lipsindu-le o sensibilitate aptă a le stîrni emoții estetice, filozofii se refugiază tocmai în spatele ordinii conceptuale. Jargonul devine o
Vastele încăperi ale inimii by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7677_a_9002]
-
condei de literat. De aici ușurința cu care își face cititorul să "vadă" secvențele și episoadele cărții, în derularea impusă de fluctuațiile memoriei afective. Adăugată Ușii interzise, cartea de față întregește portretul de care pomeneam mai sus: un filozof căruia intelectul nu numai că nu i-a sufocat fondul liric, dar l-a înzestrat cu atuurile expresiei estetice.
Vastele încăperi ale inimii by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7677_a_9002]
-
se în carnaval de futilități. Al doilea paradox e că Brook respinge natura intelectuală a teatrului. Dacă admitem că teatrul e viață, facultatea de care avem nevoie pentru a-i simți fiorul e cu precădere intuiția și în nici un caz intelectul, caz în care un actor cu aplecări docte e un handicapat la care intuiția e inhibată de excesul de nuanțe culte. Actorul „de cap“ e un artist modest, de aceea gîndirea exacerbată e o plagă de care artiștii scenei trebuie
Declinul scenei by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2486_a_3811]
-
sa, intrînd pe scenă cu aerul că pășește pe covorul admirației curgînd spontan din partea publicului, blazarea e la ea acasă și piesa va fi un eșec. Din nou, distincțiile lui Brook sunt curat intelectuale, atîta doar că le îndreaptă împotriva intelectului. Una din piesele la care Brook face dese trimiteri în volum e Furtuna lui Shakespeare, pe care a montat-o de mai multe ori în variante diferite. Coincidența a făcut ca de curînd la Teatrul Național să aibă loc premierea
Declinul scenei by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2486_a_3811]
-
lui Mahler se întâlnește întâmplător cu o fanfară care executa același Lied, de jale, ca de îngropăciune, tema compozitorului, aleasă. Personajul se îndrăgostește în străinătate de o fată de 14 ani, suedeză, pe care o cheamă Pilar -, mai dezvoltată ca intelect și trupește, cum sunt fetele din Occident, emancipate. Un fel de „Moarte la Veneția" -, ca replică... * Start from scratch -, a pleca de la zero, ... a găti ceva de la... cum ai râcîi fundul unei cratițe...
Start from Scratch by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/6311_a_7636]
-
oarecum ca să fii un mare poet, răspunzând astfel altor legi ascunse pe care doar geniul le descoperă în aparență ordine logică a lumii. Pe urmă, mai era și o anume provocare a legilor fizice ale corpului uman cu tot, cu intelect, ca să primești fără de crâcnire, dar perfect ordonate, lucrurile ce-ți trec prin mintea înfierbântata... O mare invenție a lexicului tratat la o temperatură fantastică. De unde respectul sau glacial arătat artiștilor, desi însoțit de multe focuri de artificii și de voioșii
Momente cu Nichita by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/6549_a_7874]
-
ca țintă oferită inamicului. Să-l fi citit oare Miron Costin, pe Pascal? Cronicarul moldovean: 1633-1691. Pascal: 1623-1662. Ceva ca în meteorologie, curenții. O deosebire există însă. Cronicarul român se lipsește de metafizică. Moldoveanul pare a zice, - omu-i mare, ca intelect, însă mic fizicește. Psihologie de popor mereu atacat. în mijlocul bătăliei furioase, are loc și un fenomen natural pe care darul de prozator al lui Neculce îl introduce în narație cu o fină intuiție a contrapunctului sau contrastului: cade o ploicică
Aerul Europei by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/9032_a_10357]
-
vor culmina în 1948 cu cele ale lui Ion Vitner, "Critica criticii" (1949), ca și cele de mai tîrziu, împotriva romanelor "Bietul Ioanide" și "Scrinul negru", își au originea în "Răspîntia" lui I. Ludo. Grosolănia de limbaj, disprețul față de valorile intelectului, exclusivismul dur, ura energică față de valorile și de spiritul culturii române, care caracterizează articolele scrise de I. Ludo sub protecția katiușelor, vor trece în bagajul curent al criticilor literari autorizați". Suprarealiștilor (în bloc, căci ne aflăm la un pas de
Un nou A.C. Cuza by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15370_a_16695]
-
nefertil în artă. Dimpotrivă. Dar el își propune recrearea frumosului. Are intenții. Calofilie, măcar, deși nu știu dacă asta e o intenție tocmai bună. Pe cînd maneaua e un bocet al simțului estetic. Un sughiț al frumosului. O pauză de intelect. Din tentativă de a face să supraviețuiască zicala populară, maneaua a ajuns să compromită, cumva, unele piese din folclor. Am crezut, la început, de fapt, mai mult am sperat, că, dincolo de toate metehnele ei, maneaua nu va fi un lucru
întrebări pentru un sociolog by Mihail Gălățanu () [Corola-journal/Journalistic/7925_a_9250]
-
Steinhardt, Barbu Cioculescu, Alexandru George, Nicolae Manolescu Livius Ciocârlie, Mihai Zamfir ș.a. E la mijloc o stare deschisă, generoasă, orientată spre o varitate caleidoscopică de subiecte pe care pedanteria n-o poate înăbuși, care renaște ca o firească manifestare a intelectului sensibil și talentului expresiv. Disprețuite de instanțele erudiției în sine, nu o dată pe cît de bornate pe atît de geloase, ca și de trapezele acrobațiilor interpretative ce își zic metode, textele eseistice exprimă pulsația imediată a spiritului și exercițiul liber
O specie "demodată"? by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15069_a_16394]
-
călugări cutreierau pământul. Povestitorii relatează diferit întâmplarea. Când îi numesc Li si Wu, când - pur si simplu - Cel mare si Cel mic, sau Cel tânăr si Cel bătrân, în sfârsit, Cel care urmează calea inimii si Cel care urmează calea intelectului. Un lucru este sigur: amândoi veneau dintr-o mănăstire cunoscută pentru regulile sale stabilite prin tradiție, pe care juraseră să le respecte, reguli precum cea de a păstra tăcerea în timpul zilei și de a nu se lăsa ispitiți de femei
Krzysztof Cżyzewski (Polonia) O poveste despre coexistență by Luiza Săvescu () [Corola-journal/Journalistic/6300_a_7625]
-
a filozofiei de inspirație teologică, preotul greco-catolic arată acel gen de sîrguință abstractă pe care îl întîlnim de obicei la spiritele credincioase. În cazul lor, perspectiva deschisă de prezența ființei divine scaldă dilemele filozofiei în lumina unei împăciuitoare relativizări. Spre deosebire de intelectele liber cugetătoare, pentru care orice chichiță teoretică are importanța unui turnir și semnificația unui duel, credinciosul privește dificultățile gîndirii cu seninătatea celui care intuiește că însemnătatea lor e relativă, secundară și defel indispensabilă. Un astfel de spirit va domoli intensitatea
Scrisul etimologic by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6882_a_8207]
-
tot... Pentru că, la un moment dat, în nesimțirea generală, îți dai seama că publicul trebuie dezmorțit. Am cunoscut inși foarte talentați, foarte deștepți, însă necunoscuți, neapreciați de public și care recurg pe bună dreptate la unele metode de "zguduire" a intelectului cititorilor respectivi, apelând când la farse sinistre, când direct la autodesființări spectaculoase, pe motiv că de ce teroriștii să se arunce singuri cu o încărcătură de dinamită în brațe, iar un poet debutant și cu un geniu cert, să nu aibă
Cum devii scriitor by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/14570_a_15895]
-
sonet de ireproșabilă înlănțuire prozodică. Atîta doar că înrîurirea formei asupra sufletului cititorului aduce cu o adiere superficială. O deguști fără să te miște, și o admiri fără să te frămînte. E o simplă virtuozitate tehnică ivită din ușurința unui intelect căruia, lipsindu-i viziunea, îi priește să se zbată într-o cușcă ermetică. Pe scurt, literatura fără filozofie, materialul acesta atît de răspîndit în galantarele librăriilor noastre, e o stofă pe cît de precară pe atît de obișnuită azi. Numai
Literatura de cîrtiță by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6589_a_7914]
-
vine din extravaganțele temelor înfățișate - prostituatele, hoții, ariviștii și pungașii sunt de o extravaganță devenită banală în lumea literelor -, ci din modul în care autoarea le prefiră în rețeaua de asociații libere a minții ei. Căci, trecut fiind prin volutele intelectului Georgianei Sârbu, ecoul mahalalei e mai subtil decît mahalaua. Așa se face că Georgiana Sârbu reușește ceea ce literatura de cîrtiță nu poate: să-și predispună cititorul către meditații libere pe marginea lumii de mahala. Georgiana Sîrbu scrie concentrat și mustos
Literatura de cîrtiță by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6589_a_7914]
-
printr-un glonț de pistol nu moare la întîmplare, ci tot în virutea unor raporturi necesare care pot explica biologic impactul glonțului asupra trupului. Pentru Călinescu, istoria e descrierea trecutului făcută de un subiect, caz în care subiectul e chiar intelectul care ordonează faptele în virtutea unui punct de vedere. Contează mintea care dă sens întîmplărilor, și nu întîmplările ca atare. Doi subiecți, descriind aceleași întîmplări, vor ajunge la două istorii diferite, universalul din capul interpretului avînd întîietate față de detaliile particulare pe
Istoria valurilor by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5723_a_7048]
-
Locke. Născut în 1632, a influențat prin concepțiile sale epistemologice, sociale, politice și etice întreaga gândire și literatură a secolului al XVIII-lea atât în Marea Britanie, cât și în restul Europei. Cele mai importante lucrări ale sale sunt „Încercare asupra intelectului uman“ (1690), care respinge teoria ideilor înnăscute, „Două tratate despre guvernare“ (1690), „Scrisori despre tolernață“ (1689-1692), „Cugetări asupra educației“ (1692) și „Caracterul rațional al creștinismului“ (1695). VINERI, 29 OCTOMBRIE MARȚEA NEAGRĂ DE PE WALL STREET În 1929 a avut loc crahul
Agenda2004-43-04-stiri () [Corola-journal/Journalistic/283005_a_284334]
-
în preajma animalelor împrumută ceva din felul lor de a fi în principal ignorarea regulilor ipocriziei sociale și energia declanșată pentru apărarea suveranității în teritoriul personal de candoare, pentru păstrarea vibrației creatoare. Deoarece acești oameni cu o morală sordidă, cu un intelect precar, cu un sentimentalism de mahala sînt artiști și, ca orice artiști, pot deveni punct de reper în ghidul unei lumi scrobite și mioape. Reproșul adresat "noilor regizori" că se adresează exclusiv marginalului, că se fac ecoul tuturor mizerabilismelor morbide
Circul și restul lumii by Magdalena Boiangiu () [Corola-journal/Journalistic/13851_a_15176]
-
planul vieții umane, urmarea fiind o trăire atît de stranie încît toate motivele raționale te îndeamnă s-o categorisești drept absurdă. E cazul oricărei epifanii în cursul căreia rațiunea abdică: neputința de a pricepe te silește să depui armele, abandonînd intelectul și îmbrățișînd credința. Omul se înfioară și tace, căci simte că rațiunea nu-l poate ajuta, de aceea senzația curentă este de mysterium tremendum. Întîlnirea cu sacrul e resimțită ca o ruptură insolită și fascinantă, după lecția lui Rudolf Otto
Timpanul spart by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2936_a_4261]
-
că rațiunea poate lămuri orice. E convingerea savantului care e încredințat că, grație unei idei geniale, îl poate prinde pe Dumnezeu de chică. În acest caz, gînditorul devine „absurd de rațional“, propovăduind succesul unei teorii construite pe spezele aride ale intelectului logic. E cazul utopiilor ivite din siguranța că o schemă inteligibilă poate schimba lumea în bine. A treia poziție e cea în care absurdul e echivalat cu situațiile fără ieșire. Ești într-o stare limită și nu ai soluție, aidoma
Timpanul spart by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2936_a_4261]
-
cei de azi, umbre în ceață. Totuși, autorul continuă să caute un răspuns la grava întrebare: ce îmbătrânește în noi?, rostită încă din primul vers. Cea mai mare parte din ființa noastră pare să se comporte mulțumitor: sânge, inimă, afectivitate, intelect, capacitatea de a intra în rezonanță cu lumea. Ce îmbătrânește în noi că neașteptat ne simțim într-o dimineață doritori să ne ascundem nume și față? Ce îmbătrânește în noi că-ntr-un amurg de zi și de viață ne
Lucian Blaga, lirica postbelică by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/11566_a_12891]
-
spasmele. Dezmierdarea prea potolita a temelor dramatice le ratează tensiunea, eșuînd într-un (firește) involuntar mioritism. Deși atrăgător pentru mulți, acest tip de poezie riscă să respingă un lector care nu răspunde prompt imperativului de a-și face liniște în intelect înainte de a deschide volumul sau care nu își va fi luat, în prealabil, răgazul pedant de a-si netezi ținută, spre a onora întîlnirea cu Poezia (înțeleasă doar așa, cu majuscula). Ce ți-e scris/ Your Destiny, Dorin Popa, Institutul
Caligrafii poetice by Victoria Luță () [Corola-journal/Journalistic/17728_a_19053]
-
mundană a "socialismului biruitor" să se exercite palpabil și în sfera transcendentă a esteticului... Cît de sincer a fost Mihai Beniuc compunîndu-și amintirile? O autocosmetizare a lor este evidentă. E de altminteri regula nescrisă a memoriilor categoriei de zbiri ai intelectului: În chip paradoxal, subliniază Ion Cristoiu, mulți dintre acești activiști, la vremea respectivă zbiri ai stalinismului, se străduiesc a se înfățișa acum drept niște anticomuniști convinși înainte chiar de a se fi născut. Dacă ai sta să-i iei în
O struțo-cămilă ideologică (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17139_a_18464]
-
sau al vreunei propensiuni caritabile. Acea înclinație comună tuturor inteligențelor care, conform aprecierii lui Camus, o reprezintă cinismul e o ispită căreia C. Țoiu nu i s-ar putea decît anevoie sustrage. Prozatorul e un cinic cultivat, educat la școala intelectului sever inclusiv cu sine, aidoma autorului Momentelor căruia îi calcă pe urme cu dezinvoltură (să menționăm că o bună parte din tabletele argheziene înfățișează și ele o puternică amprentare caragialescă). Un scepticism bonom îl îndeamnă către înscenări în maniera cool
Constantin Țoiu, memorialist by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11161_a_12486]
-
câștige dimensiunea care-i lipsește". Din conștiința limitelor condiției umane, se formulează ipoteza libertății interioare a omului, poezia nefiind altceva decât "antrenamentul ritual al acestei libertăți". Elementele indispensabile ale structurării lirismului nu mai sunt, precizează Ștefan Aug. Doinaș afectivitatea și intelectul, intrând în joc un alt mecanism de generare a poeticului, și anume fantezia. În acest fel, eseistul precizează că "în locul adevărului obiectiv, ea (fantezia, n.m., I.B.) vrea să-și impună propriu adevăr; în locul discursului logic, ea își făurește o nouă
Eseistica lui Ștefan Aug. Doinaș by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/7176_a_8501]