4,202 matches
-
Înghesuiala: corpul ei bloca mișcarea ușii. — Harry, avem o problemă. — Dumnezeule mare... Trei minute și jumătate. Norman Începu să transpire. De data asta o Încurcaseră cu adevărat. — Harry, trebuie s-o scot afară și să intru singur. — Dumnezeule, Norman... Norman inundă sasul și deschise din nou trapa superioară. Harry Își menținu cu greu echilibrul pe coama submarinului. O apucă pe Beth de furtunul de aer și o trase În sus. Norman Încercă să Închidă trapa. — Harry, poți să-i tragi picioarele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
accidentul... — Da, zise Norman. De accident Îmi amintesc. — Din cele Înregistrate pe benzi, credem că știm ce s-a petrecut. Se pare că a avut loc o fisurare În peretele habitatului, ceea ce a făcut ca cilindrii de purificare să fie inundați. Astfel au devenit nefuncționali și atmosfera ambientului a devenit toxică. — Înțeleg. — Probabil că s-a Întâmplat foarte brusc, domnule. — Da, spuse Johnson. Da, așa a fost. — Așadar, sunteți gata să discutați acum cu cineva? — Cred că da... Da. Norman se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
totul, de la plictis la crimă. Sînt sigur că în mintea mea există un centru învățat al vieții căci am învățat să trăiesc parcă învățînd să citesc lumea: uitînd știința tăcerii. Nașterea a umplut liniștea albă cu peisajul unui univers necunoscut, inundat de altă lumină. Și explorarea lui,-asemenea orbilor,-a început prin a-i căuta o regulă. Ce păcăleală: să pornești în căutare. Pe o cale care îmbătrînește odată cu harta și se abate de la sine. Să pornești către o țintă care
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
că de la Descartes încoace filozofia se luptă să-l ascundă. La urma urmei, prin conexiuni aleatorii, din adevăr sau neadevăr, repetat pînă la uzură, universul va rezulta așa cum e el, întreg și adevărat. Doar noi, închiși în lumi artificiale, ostrețe inundate de voluptate, chinuindu-ne cu exotisme ca instrumente de tortură, îndrăznim să pretindem un adevăr precum Galilei un punct de sprijin. Întindem brațele cu degetele rășchiate și sfărîmăm între ele meduze. Gelatina lor însă, nu poate opri nici o alunecare spre
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
fără personalitate unde nu sînt nici tînăr, nici bătrîn. Căci trăiesc o existență cristalină scufundată, ca vîrstele amintirii, în magma transparentă a timpului. Și-n căutarea mea are un efect ciudat, ca-n jucăriile cu castele minuscule înțesate de turnuri, inundate de un lichid limpede pe care, dacă le scuturi, începe să ningă viscolit. Poate că o înțelegere într-un fel, organică, a mîntuirii a avut loc și hotărîrea, întoarcerea sau nu, e imposibil de decis. „-E incredibil!“-exclamă Doctorul-„Îl
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
defect genetic. Sau o calitate. Dacă nu te-ai înecat de atîta moarte înseamnă că o arzi. O folosești, ciudat, în propriul tău metabolism. Căci fiecare dintre noi a încercat tragicul, ca pe temperatura apei, dar cînd aceasta ne-a inundat, am sfîrșit prin a obosi. Săturați de propriile noastre drame cît și de ale celor din jur, ne privim idiotizați destinul, ghilotina tuturor deveniți acum nisip. Iată, ne sprijinim de ea, fumăm și mîncăm semințe. Te văd radiind lumină. Poate
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
lui s-aud De la nord până la sud Crapă scoarța pe copac Cât aș vrea să-i fac pe plac Să-mpletesc culorile S-alung întristările Să-i fac iarba dar din dar Să-nflorească floarea iar Peste tot cântarile Să inunde zările Îmi plec fruntea și adorm În frunzișul de sub pom Timpul să m-acopere Dorul să-mi astâmpere Pe sub gândul adunat Stau cu sufletul la sfat Printre visele din zori Depănate în culori
Dor de verde by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83268_a_84593]
-
Și în aceeași ordine de idei, nici mama nu știa să gătească. Mama și plăcerile culinare nu erau cele mai bune prietene. De fapt, ar fi cinstit să spun că mama și plăcerile culinare abia dacă se salutau. Am fost inundată de amintiri de coșmar legate de cinele de familie din copilărie. Oare înnebunisem? De ce naiba mă întorsesem acasă? Chiar voiam să mor de inaniție? Data viitoare când mai trebuie să slăbiți rapid- o vacanță de două săptămâni la soare? nunta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
pânzele de păianjen, cu un aspect jalnic față de bicicletele și aparatele de vâslit din zilele noastre, care au programe pe computer, monitoare și contoare electronice pentru calorii. Le-am privit cu afecțiune, așa preistorice cum erau, și m-am simțit inundată de amintiri. Ce emoții am avut în ziua în care ne-au fost livrate cu dubița! Tata, surorile mele și cu mine eram în culmea încântării. Mama era singura care nu se bucura. Zicea că nu înțelege de ce se face
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
deci ce aveam de pierdut? Diverse aluzii la oi, miei și spânzurători. Am început să scotocesc cu frenezie printre umerașele lui Helen. Pe bune, avea niște haine foarte drăguțe. Am simțit cum începe să-mi crească nivelul energiei, cum mă inundă vechile senzații. Eram înnebunită după haine. Eram ca un om care moare de sete în deșert și care dă pe neașteptate peste un frigider plin cu 7-Up la gheață. Petrecusem mult prea mult timp în cămașa aia de noapte. În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
debut caracterizat prin scaune frecvente cu caracter fecaloid; În evoluție, spectatorii ar fi putut observa cum scaunele Își pierd culoarea, luînd aspectul de zeamă de orez, cu mici flocoane albe În suspensie. Volumul scaunelor este enorm (litri) și-ar fi inundat kilometri de peliculă pentru a fi Încadrat În totalitate. Desigur, zece minute cu astfel de imagini ar fi schimbat filmul, adăugîndu-i un strop de umor și anulîndu-i toate calitățile. Revenit În patria holerică, primul film pe care l-am văzut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
obiectivă, materia ce există În afara conștiinței omenești și independent de ea pentru Pintilie, scriind un scenariu sintactic ca o găletușă. Filmul Începe cu o Înmormîntare de douăsprezece minute. Nu-i iertat nici un amănunt, vedem tot, inclusiv mortul, pe Mihăiță. SÎntem inundați cu tradițiile noastre populare de Înmormîntare la bloc. Doar la groapă, simțind pericolul ca atîtea minute să fie totuși prea mult fără nimic altceva decît ce este de obicei un astfel de eveniment ce poate băga spectatorul la idei reci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
-i atingem și noi starea de extaz de proaspăt senator. Susține că are gata „un proiect despre transformare a județului Dolj Într-o Elveție de cîmpie”. Unde să se tragă apa, prin cantoane, ca la munte. Plus lacurile, ce vor inunda totul. Mai ales județul Dolj, atît de apreciat pentru ceasurile sale. Unii dintre voi, mai inculți, vor rîde, deși sînt lucruri perfect posibile, dacă ne luăm după ce spune, În aceeași totuși iubire, Ion Țugui. Favorizați ai fenomenelor paranormale. România la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
nefirești formularele. În trenul ce-i ducea Înapoi În țară, au ajuns la concluzia că singura explicație plauzibilă a celor Întîmplate nu putea fi decît aspirația miliției sîrbe de-a stăvili prin intimidare corecțională valul negru de bișnițari care le inundă de aproape-un an orașele, venind din nord. Din cînd În cînd se mai strecoară cîte-o eroare de apreciere, și sînt bătuți fazani cercetători ce vor să migreze, de teamă că nimic nu se va mai schimba În România. Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
țeapăn. Un motociclist din Fanar cu celularul de la miezul nopții, Midnight Caller, cu prefix de București. De Elena Udrea. Și serviciile secrete ca Talpeș sînt blonde. Și francmasonii. Où sont les services secrets d’antan? Cum adie iarna, cum te inundă nostalgia, de-ți vine să pui mîna pe bîtă. Aia cu sistem de ochire de la 1907. Ce harnică era ea, securitatea, pe vremuri. Ca o furnică. Și noi eram ocrotiți prin lege de tot, acum ofițerii nu mai miros urît
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
LOEW STAU PE O PLITĂ ÎNCINSĂ GUVERNATORUL KNIGHT: NITE OWL ESTE „UN BUTOI CU PULBERE“ L.A. Mirror-News, 20 martie RĂSPLATA MORȚII - FOTOGRAFII ÎN EXCLUSIVITATE DE LA CUIBUȘORUL IUBIRII DINTRE EXLEY ȘI SOTO L.A. Examiner, 20 martie CENTRALELE TELEFONICE ALE POLIȚIEI SÎNT INUNDATE: CETĂȚENII DAU GLAS OPINIILOR LOR LEGATE DE NITE OWL L.A. Times, 20 martie PARKER ÎL SUSȚINE PE EXLEY ȘI DECLARĂ FERM: „NITE OWL NU SE VA REDESCHIDE“ L.A. Daily News, 20 martie DREPTATE ÎNAINTE DE ORICE! CEREȚI SOCOTEALĂ POLIȚIEI! REDESCHIDEȚI ACUM
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
nu pare să fi avut nici un motiv logic pentru a-și pune capăt zilelor. Persoanele cele mai apropiate de Preston Exley - Arthur De Spain și fiul său, Edmund - au refuzat să facă orice comentarii. Scrisori de compasiune și omagii florale inundă Dream-a-Dreamland și casa din Hancock Park a lui Preston Exley. În tot statul California drapelele vor fi arborate În bernă. Hollywoodul deplînge pierderea unuia dintre coloșii artei cinematografice. Pe milioane de buze se citește Întrebarea „De ce?“ Preston Exley și Ray
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
înspăimăntate a umbrelor lacome asemenea unui trup de zeu închis într-un sarcofag. Dintr-odată, din trupul lui și de deasupra lui izbucnind ca o forță uimitoare închisă în cercul sângeriu, o explozie de lumină care distruge interdicția, pulverizează cercul, inundă spațiul sfârtecat și purtat afară într-o orbire în fața căreia umbrele hrăpărețe fug înspăimântate, chițcăind, călcându-se în picioare și transformându-se în fum. Vasăzică așa stau lucrurile - o voce, neauzită, dar ca și cum trebuia să fie auzită de toată lumea și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
în piept. A înjurat. Apoi s-a auzit soneria. Ioana Sandi a reapărut în ușă, a intrat, a închis ușa în urma ei, „Nu pot să plec așa“, a spus. Ochii de culoarea alunei erau umezi. Andrei Vlădescu s-a simțit inundat într-o mare bucurie, privirile îi sclipeau, dar furia dinainte încă nu dispăruse, încă mai mișuna în venele lui. „Ia-o în brațe, își zicea, ia-o în brațe, ce mai stai?! Sărut-o și spune-i să mai rămână
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
ce ar face, dar trăiește.“ În convalescență după o boală scurtă, Rodica Dumitrescu stătea între perne, rezemată de tăblia patului, slăbită, cu părul negru înfoiat, cu brațele pufoase ieșind din cămașa albăstriu vaporoasă întinse în fața sa pe pături. Lumina crepusculară inunda încăperea prin ferestrele înalte larg deschise și pictura abstractă atârnată deasupra patului strălucea. Andrei Vlădescu ședea pe un taburet, rezemat de perete și fumând. „Îmi zici că totul trece și că timpul vindecă sau alină orice și știu și eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
biroul ei. Mi-a trebuit o singură secundă ca să pricep mesajul din spatele gestului, și anume Cară chestia asta cu tine și Îți pierzi toată credibilitatea. Apoi m-am pomenit chiar În biroul ei, un spațiu imens, cu ferestre Înalte și inundat de o lumină albă, strălucitoare. Nici un alt amănunt referitor la biroul ei nu mi-a lăsat vreo impresie În ziua aceea: nu-mi puteam lua ochii de la ea. Dat fiind că nu văzusem niciodată nici măcar o poză cu Miranda Priestly
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
sigur, m‑am bâlbâit și am Încercat să prelucrez În creier faptul că trebuia să plec undeva cu ea. Un flashback din ziua precedentă - când mi se spusese În ultima clipă că trebuie să merg undeva cu ea - mi‑a inundat creierul și am avut senzația că mă sufoc. I‑am mulțumit femeii și i‑am spus să adauge tratamentul la factura camerei, deși nu beneficiasem decât de primele zece minute de masaj, și m‑am repezit la etaj ca să găsesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
pijamale și purtând sandale cu ștrasuri..stropite cu câțiva stropi de noroi. Înțeleg pe loc apostrofările din 'market' și mă prăvălesc pe fotoliu în hohote nestăvilite, sub privirea mirată a nepoțelei mele care mi se alătură pe dată iar râsul inundă încăperea preț de câteva minute, acompaniat de ropotul ploii demențiale.. Mama Senciuc Încă de pe la sfârșitul lui cireșar, parcă ne dădeam întâlnire, în cimitirul evreiesc aflat la capătul străzii Broșteni, din vechiul târg al Fălticeniului. Apăream unul câte unul, la ușa
Proz? by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83384_a_84709]
-
să pretinzi că ai uitat, să pretinzi că sunt lucruri mai bune de făcut. Dar nu există lucruri mai bune de făcut. Fiecare mamă știe ce a simțit când i s-a deschis acea cavitate a inimii și dragostea a inundat-o. Restul e doar zgomot și bărbați. Nu vreau decât să mă uit la el, spune Candy. Sprijinită pe perne, colega mea și-a desfăcut toți nasturii de la cămașa mea de noapte cu broderie pentru ca fiul ei să aibă acces
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
mai degrabă conducerilor temporale decît celor ecleziastice, mijloace care, fără a smulge rădăcina răului, le țin ceva vreme în alveola lor pînă cînd acestea izbucnesc într-un potop universal; în cele din urmă, odată rupte zăgazurile, toată Biserica a fost inundată; valurile uriașe loviră și puseră la pămînt fastul său profan, însăși mărirea sa trecătoare. Maica credincioșilor nu mai fu atunci recunoscută nici de propriii săi fii și popoare întregi se traseră înapoi din fața sa, căci era ca și cum ea s-ar
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]