3,561 matches
-
laș ori interesat. ...Aș mai avea câte ceva de spus, dar rămâne pe săptămâna viitoare. Până atunci poate îmi găsesc și bârna din ochi. LA LOC teleCOMANDA Efectul de sferă asupra politicienilor de seră Alex SAVITESCU M-am uitat întotdeauna cu invidie la calitatea dezbaterilor electorale americane. Știți la ce mă refer: țara aceea de peste Ocean, unde campaniile pentru alegeri nu înseamnă numai bilețele cu Bombo și dosare scoase pe sub masă de Vadim Tudor. În alegerile din 2000, celebrele alegeri în care
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2171_a_3496]
-
vecinii mei, Iosif Kappel, basistul de la Phoenix. Acesta a venit la noi acasă și era foarte încântat că urma să scoată Cantofabulele, și a adus pentru prima dată versurile celebre ale domnului Foarță. M-a apucat atunci un soi de invidie și mă gândeam... Oare voi ajunge vreodată să lucrez și eu cu domnul Foarță? Se pare că Dumnezeu a ținut cu mine și m-a alăturat dânsului pe coperta acestei cărți, Un mire fără căpătâi. Ce caută Vlad Țepeș și
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2171_a_3496]
-
ADRIANEI Un scandal Adriana BABEȚI Pentru prima dată de când tot sap la canalul Bega-Bahlui și de când împing amiciția pe axa Timișoara-Iași și retur (deci de vreo 30 de ani), pentru prima dată, deci, simt că mă încearcă un soi de invidie. Prietenească-prietenească, dar totuși zgărmănitoare. De ce? Fiindcă îmi dau seama că, tiptil, de câțiva ani încoace, moldovenii ne-au cam luat caimacul de bănățeni făloși. Sar precum gazela peste premiile palmate ale lui Porumboiu și - oh, zei! - Mungiu, mai fac un
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2169_a_3494]
-
unui om de lume trecut și prin lumea largă, și prin chingile constrângătoare ale directoratului Operei din Viena. Nu e ușor să ajungi acolo, este și mai greu să te menții. Și să rămâi și cu zâmbetul pe buze, dincolo de invidiile și orgoliile artiștilor, dincoace de jocurile politice și răsucelile propriei biografii. Seara de Gală a fost concepută nu chiar pe gustul nostru și nici, poate, binevenită, pentru solemnitatea cuvenită momentului inaugural. Ca o suită de momente muzicale - arii din opere
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2179_a_3504]
-
că și el, la fel ca și majoritatea conaționalilor săi, nu și-a dat seama că Mesia sosise deja în persoana lui Iisus Hristos. Etnocentrismul strict al iudeilor, alimentat de imaginarul colectiv al jidovului blestemat, le-a atras ura și invidia neamurilor în mijlocul cărora au trăit. Excluși din Spania în 1492, evreii s-au refugiat în Europa Centrală și de Est, prosperând mai ales în mijlocul germanilor. "Tocmai poporul german, cu care se identificaseră cel mai mult spune Mironescu, e acela care
by OCTAVIAN FLORESCU [Corola-publishinghouse/Science/976_a_2484]
-
Waterț, de Mark Ravenhill, în regia lui Matthias Hartmann, cu trupa „Schauspielhaus“ din Zürich, se joacă pe 13 și 14 noiembrie. Dramaturgul britanic Mark Ravenhill descrie o societate pentru care nu mai există cale de întoarcere; protagoniștii sunt conduși de invidie și rea-voință. Hartmann semnează atât regia, cât și scenografia. Interpreții sunt trei actori, un pictor, un dansator, un artist video și un muzician. Până și sufleuza face parte din show, iar când un microfon nu mai funcționează, un sunetist sare
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2187_a_3512]
-
naivă. Fiul unei familii de evrei înstăriți, proprietari ai unei fabrici prospere de mănuși, tânărul atlet pare întruparea unui ideal fizic și moral a cărui desăvârșire e dintru început suspectă: Suedezul e adorat de toți, copii și adulți, nu stârnește invidii și pasiuni, ci doar atrage zâmbete calde și armonie, vârstele și contextele vieții sale se înșiră ca niște mărgele perfecte, una după alta, calm, cu firescul complet anormal al unei vieți în care toate par că se așează simetric, proiectând
Cărțile insomniei by Gabriela Glăvan () [Corola-publishinghouse/Science/84939_a_85724]
-
țară, riscând nu numai mânia „marelui șef”, dar, mai ales, bunul plac al camarilei sale politice, brutale, disprețuind elita literară, Îngâmfată și abrutizată de uriașele sale privilegii. Ca și bunul plac și sarcasmul nu puținor colegi, la care, În sfârșit, invidia literară, bine dospită de cariera, dar mai ales de primele romane ale mele, putea să-și facă loc, să-și dea curs În toată impunitatea. Devenisem un fel de „vânat liber”, ein freies Wild, după expresia germană, cineva care putea
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
la cei Încă „amorțiți” În teamă vagă și speranțe de două parale!... Am citat mai sus cazul poetului Baconsky, turtit literalmente, izolat brutal - repet, de foruri, dar și de mulți colegi „cu responsabilități” sau invidioși pur și simplu, cu acea invidie neagră ce seamănă cu ura! - pentru capacitatea acestuia de a se deștepta și a se revolta, știind ce riscă! -, dar au fost și alții care au „pățit” lucruri asemănătoare. Sigur, exemplul cunoscut este Paul Goma, dar au mai fost și
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
dus, bunăoară, la "teribilul, fenomen al mancurtizării din Basarabia stalinistă și brejnevistă" (p. 88). Un popor care nu are conștiința arheității, adică a trecutului, se poate trezi cu un gol etnic, care se poate forma și din cauza discordiilor inter-etnice, "mioritice". Invidia are rădăcini ontologice: cazul mitic al lui Cain sau cel baladesc al Păstorului moldovean care are oi mai multe. "Ion Druță, subliniază Th. Codreanu, l-a văzut pe ciobanul moldovean când nu mai are oi, când nu le are decât
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
este de părere Theodor Codreanu, pe urmele lui Mircea Eliade, C. Noica și ale altora -, pusă sub semnul modificării imposibile a raporturilor dintre constituenții "triadei zodiacale a românismului". Concret, trăim, ca popor, sub influența zodiei Cancerului (în care predominatoare este "invidia surpătoare a fraților"), a Berbecului (însemnând rezistența încăpățânată în fața "terorii istoriei") și a Cumpenei "care conține soluția finală a justiției divine", tradusă prin splendida "transfigurare a răului", ca în Miorița. Potrivit acestei damnări și îndeosebi victoriei Cancerului asupra celorlalte două
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
contradicțiile flagrante între teorie și practică. Spune el undeva: "Însemnările acestea sunt modul meu de a boicota istoria, salvarea dintr-o viață dublă la care suntem condamnați". În altă parte: "Socialismul a promis să ne înfrățească și nu seamănă decât invidie și ură". Poate tocmai de aceea, punctează caustic, la manifestații se striga "Uraaa!" Și nu Iubirea. E bine să reținem și nota 1890 unde găsim: "Mă bucur de orice izbândă românească în lume. Trebuie redescoperit patriotismul după ravagiile internaționalismului proletar
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
mare parte a statelor balcanice au beneficiat realmente de multă libertate de acțiune. Cu toate că, atunci cînd erau unite, marile puteri le puteau încă forța să se supună dictatelor lor, națiunile mici au reușit uneori să profite de rivalitățile și de invidiile reciproce dintre guvernele europene. Erau exercitate mari presiuni economice, în special în ceea ce privește împrumuturile, dar conflictele dintre marile puteri au împiedicat stabilirea oricărei dominații economice de durată din partea unui singur stat. Am văzut cum Austro-Ungaria a eșuat în foarte mare parte
Istoria Balcanilor Volumul 2 by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
de asemenea în foarte mare măsură la experți străini. Extinderea influenței străine și prezența consilierilor europeni constituiau cele mai importante probleme pentru guvern, nu numai din cauza amestecului străin în afacerile statului care rezulta din acest fapt, ci și datorită intensei invidii existente între marile puteri. Au fost făcute încercări de menținere a echilibrului între acestea. Reformele din cadrul armatei reprezentau o problemă deosebit de delicată. Poarta prefera să se bizuie pe consilierii germani, deoarece, în comparație cu Rusia, Marea Britanie și Franța, Germania nu amenința direct
Istoria Balcanilor Volumul 2 by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
postului, el a adoptat o serie de atitudini controversate. Identificat cu aripa stîngă a Uniunii de Centru, Papandreou-junior era adesea în dezacord cu tatăl lui, care îi acorda totuși un sprijin total. Era firesc ca ascensiunea lui rapidă să stîrnească invidie, mai ales că el era adesea lipsit de tact în relațiile cu colegii săi, trecînd la o adică peste ei și apelînd la autoritatea lui Papandreou-senior. Mai mult, cu toate că ataca vehement corupția, era evident că beneficia de pe urma politicii de nepotism
Istoria Balcanilor Volumul 2 by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
care le ai. Persoanele care critică mult denotă faptul că își ascund durerea, chinul, defectele, neîmplinirile, frustrările, etc. Foarte puțini oameni își fac autocritică, dacă și ar face-o toți oamenii, nu ar mai exista frustrări și nici critici “gratuite”. Invidia nu trebuie să-ți stea nici în suflet nici pe buze, îți demască frustrarea. Încearcă să nu ai prea multe așteptări de la partenerul de viața, astfel nu vei risca să fii și mai mult dezamăgită. Deoarece poți descoperi în timp
Fii înţeleaptă! by Liliana Rotaru () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1159_a_1886]
-
să ne trezim la realitate, să ne udăm și singure la rădăcină dacă ceilalți uită să o facă. Și, dacă vor fi unii care vor arunca nisip pe noi cu scopul de a ne acoperi frumusețea și gingășia înăscută, din cauza invidiei și a mitocăniei, să facem tot ce putem pentru a ieși la suprafață, transformându-ne la nevoie și într-un “buldozer”. Vom putea face tot ce ne dorim în viață, atâta timp cât ne vom “conștientiza” calitățile, iar defectelor atribuite de alții
Fii înţeleaptă! by Liliana Rotaru () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1159_a_1886]
-
de cât asemănător. Dar, la început, erau situațiile astea hilare. S. B.: Cum erau priviți profesorii de științe sociale la specializările tehnice? D. T.: În învățământul superior depindea foarte mult de profesori, de cum își țineau cursul și seminarul. Era o invidie, uneori ne persiflau, ne luau peste picior. Și cu umor, și cu comentarii malițioase. Noi le primeam cu zâmbete și, când se auzea de partid, era o frică indusă, pentru că putea să îți strice cariera. Și noi eram activiștii, eu
Două decenii de comunism în Iașul universitar by Sorin Bocancea, Doru Tompea () [Corola-publishinghouse/Science/84949_a_85734]
-
pentru ca acolo să se vadă cu ce ne confruntăm. Îl roagă pe Andrieș să discute cu jurnaliștii modalitatea de sprijinire a presei studențești, mai ales la stabilirea unor tematici. Cum evaluați intervenția jurnalistei Alice Ouatu? D. T.: Era frustrarea și invidia singurului cotidian de partid, protejând totuși Viața Politehnicii. S. B.: De ce? Era mai conformistă revista? D. T.: Da. S. B.: Până și Petru Enache a părut mai rezonabil decât de ea. S. B.: În ședința de birou a comitetului de
Două decenii de comunism în Iașul universitar by Sorin Bocancea, Doru Tompea () [Corola-publishinghouse/Science/84949_a_85734]
-
unor orientări antipakistaneze, determinate de politica favorabilă relațiilor sale, oarecum speciale, cu statele din Vest, Pakistanul de Est s-a desprins din statul pakistanez și a devenit statul Bangladesh (1971). Orientările antipakistaneze proveneau, în principal, din partea Indiei, care urmărea, cu invidie și răutate, orientarea pro-vestică a Pakistanului și ascensiunea acestuia în relațiile cu statele vestice (Pakistanul a devenit membru activ al unor pacte militare: S.E.A.T.O. (1954) și Pactul de la Bagdad (CENTO) în 1955, ceea ce a imprimat un caracter
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1528_a_2826]
-
de tânăr nu împlinise treizeci de ani în funcția de șef-rabin al comunităților evreiești din România. Nu a trecut mult timp după alegere și un val de zvonuri dintre cele mai monstruoase au fost lansate împotriva lui, fie din pură invidie, fie din motive legate de răutatea care zace latentă în firea omului. Se zvonea, de exemplu, că ar fi fost un colaborator activ în slujba regimului comunist sau chiar că ar fi un agent în solda Securității. Adevărul este, bineînțeles
Confesiunile unui diplomat by Eliezer Palmor [Corola-publishinghouse/Memoirs/927_a_2435]
-
ridicat în picioare cînd eu cîntam "Trăiască Regele" și bine i-a făcut domnul Dorin Robu. Și acum sînt convins că mai merita o halbă. În cap, bineînțeles. Nu pot afirma că în viața mea nu am fost ros de invidie și plimbarea mea " Cu avionul" (p. 289) mi-a scos în evidență acest defect, apărut odată cu vîrsta. Deși anii s-au așternut peste mine și acum parcă l-aș mușca de nas pe acel pilot nenorocit, neînfricat și frumos rău
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
și extrem de crispat. Ochii săi îl fulgeră pe Goangă și cu bucurie l-ar fi trăsnit în moalele capului. Goangă urma la rînd, dar moneda lui s-a dus spre marginea covorului de bani. Următorul însă a umflat totul, spre invidia tuturor. Mulțumiți de distracție, oamenii au mers la bodegă, să tragă cîte o mastică. Povestea s-a prelungit și acolo, în veselie și gălăgie. Băi, Goangă, i-ai făcut-o... L-am pîndit cînd nu era atent. Aștepta să trag
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
șnaps. Delegația semăna cu o caravană în deșert. Fiecare avea cîte o tăgîrță, mai mult sau mai puțin estetică. Evident că nu era nici o cămilă și nici un măgar, deși...dacă mă gîndesc... Nu lauți în seamă răutățile acestea din poveste. Invidia roade și deformează suflete. Așa că, să vedem ce și cum a fost. Bună ziua, excelență, se adresează șeful marelui grangur. Nu-i el guvernatorul. Îl așteptăm puțin, intervine traducătorul. Dar ce p... mă-si, îl așteptăm noi?! Chiar atunci intră și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
și tu la tablă. Să văd ce știi. Știa sau nu știa, Nuța lui Barzu nu avea probleme cu nuielușa doamnei Averescu. De aceea, poate, Nuța lui Barzu nu se bucura de prea multă prietenie din partea bunilor colegi de clasă. Invidia funcționează la toate vârstele. Recunosc însă că, în ce mă privește, nu mă număram printre cei care o detestau într-un fel sau altul. Nuța lui Barzu stătea dincolo de gârlă, chiar pe malul pârâului, și drumurile ni se încrucișau de
Amprentele unor timpuri by ?tefan Boboc ? Punge?teanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/84040_a_85365]