3,301 matches
-
zimțate, și ceapa verde, cu urechiușe ascuțite, și nalbele ciulindu-și bobocii abia desfăcuți, gata să-mi capteze cuvintele... De-ar trece iarna, să nu mai arate ca un teatru golit de spectatori. Să înverzească iarba printre dalele de la intrare. Iordan? Nu prea aveam certitudinea că vrea să mă asculte. Îmi ordona să vorbesc mai încet: "Nu-ți șade cînd te enervezi și ridici tonul. Unchiul tău, bătrîn și morocănos ca toți moșnegii, nu suportă voci sonore". Mai încet, tot mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
acceptat așa. Căsătoria ultimă putea fi un alibi pentru legătura puțin incestuoasă: nepoata cu 35 de ani mai tînără, crescută pe genunchii lui și a cărei întîie dimineață de femeie fusese în brațele seducătorului unchi. Nu, nu puteam renunța la Iordan. Nu atunci. Trecuseră ca veacuri cîteva luni fără el. Motivul păcatului, după Sfîntul Maxim Mărturisitorul, este egoismul. Îngerul (cu blîndețe) și dracul (persuasiv) tot asta îmi șopteau: Nu vezi în ce hal ai ajuns de cînd bați cîmpii cu rațiunea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
și dracul (persuasiv) tot asta îmi șopteau: Nu vezi în ce hal ai ajuns de cînd bați cîmpii cu rațiunea? Ce urît îți este? Ești, dar îți este urît". A urmat împăcarea. Și iarăși trăiam la tensiunea partiturii impuse de Iordan. Și iarăși cînta liliacul și înflorea privighetoarea. Și iarăși mă rostogoleam, ca Tano, pe mantia ierbii de munte. Și iarăși mă hrăneam cu umbre de păsări. Și iarăși mă arcuiam-pod-între extaz și disperare. "Te-ai iubit cu cineva între timp
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
înflorea privighetoarea. Și iarăși mă rostogoleam, ca Tano, pe mantia ierbii de munte. Și iarăși mă hrăneam cu umbre de păsări. Și iarăși mă arcuiam-pod-între extaz și disperare. "Te-ai iubit cu cineva între timp?" a ținut să știe preaașteptatul Iordan. Cum? Eu nu puteam folosi cuvîntul ca armă? Scrie Hemingway, în corespondență: "Leul este foarte bun de mîncat". Da, i-am răspuns, gustînd din carnea de leu. Da, cu Rusalin". De ce l-am mințit, nu știu. Efectul? Am avut parte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
Putea fi sigur că-mi era în ochi și-n minte. El era un lung prilej pentru durere, suferință de bună voie, uitare de sine. Sentimentul nu s-a risipit. A ajuns la vîrsta a treia. I-a supraviețuit lui Iordan optsprezece ani și mai bine. "Zic, dă semn de coridă vocea de-a doua, că era nesigur pe el Beethoven al tău. Iordana, tu nu ți-ai imaginat alt viitor pentru că ți-ai perceput confuz trecutul. E un adevăr al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
Dacă te iubea nu-și schimba rolurile, cum trece cineva dintr-o cameră în alta: soțul "Veronicăi Micle" și amantul pianist. "Amantul colivăresei"†††††††††† care ești acuma. Și-ar fi asumat bărbătește riscul, ar fi învins prejudecățile de generație..." Ba nu. Iordan m-a iubit în felul lui. M-a iubit ca el. Devenise mai îngăduitor. Nu mă mai tăia cu ochii ca razele laser. Găsise sunet pentru o poezie de Mihai Ursachi. I-o semnalasem eu. N-am auzit un lied
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
fixate în tablouri. Nici șarpele (dezmierdînd iarba căzută în patimă după el) nu s-a arătat. Iarba era țepoasă și uscată, ca din plastic. Și ce goală era coama dealului. Să scot la iveală și asta? Nu-mi găseam locul. Iordan m-a ghicit atinsă de-un jind. Jinduind... ce? Să aflu pe cine picta Rusalin? Ce sau pe cine? Razele laser din ochi i-au reapărut: "Ai sînii prea mari pentru modelling". I-am întors vorba: "Pentru modelling, da. Pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
am scris. Să nu mai aud bufnetul toporului și mugetul teribil. Pînă la catastrofa termală din vara lui '79, cu nopți murdare de frică, de îndoieli, de amărăciune, de vină, dragostea noastră a mai înregistrat scăderi de temperatură. Din cauza lui Iordan urăsc excesele alimentare, deși, acuma, cînd îmbătrînesc, i le înțeleg. Tant' Liselle îl învățase cu bucătărie fină, franțuzească... Îl răsfăța cu délicatesses. Beuf à la mode cu piure de varză roșie, andive cu nucă și parmezan, ouă à la gasconne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
nu-mi trebuia nici un fel de feluri de mîncare. Înghițeam repede ceva, bucătăream repede, indiferent ce. Cu farfuria în față, la Iași, stăteam mai mult cînd citeam. Răsfoiam mîncarea și mîncam cartea. Cuvintele erau mai bune de mîncat. Degeaba încerca Iordan să mă culturalizeze gastronomic: "E ziua ta, facem ce vrei tu". Și, prozaic (mi se părea scandalos de prozaic cu gourmentismele lui): "Întîi mîncăm la Capșa". Cristoase, în cîte restaurante, braserii, bodegi, baruri și lactobaruri nu ne-am întîlnit. Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
cocătură specială, nu'ș ce brînzet, nu'ș ce ruladă. Mă simțeam trasă pe roata mare a farfuriei, între bolul cu supă de ceapă și ficatul în sînge; sechestrată între mille feuilles. Mi se părea că pe mine mă potrivea Iordan de sare, mie îmi pocnea clavicula în dinți, pe mine mă desfăcea pe îndelete de pe oase. Nu din chiflă mușca el. Dădea la o parte un castron pentru altul: fricassée de pui la Ambasador, în țipăt de păuni; pentru pește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
cabernet bulgăresc, urmărind, de la secția brînzeturi, să nu pierd rîndul. Ghinionistă mai eram: mereu se termina cîte ceva înainte să ajung la tejghea, la vînzătoare. Ce era să fac? Stăteam la datorie. Schimbam stîngul cu dreptul, să-i cumpăr lui Iordan ciocolată ungurească de la Romarta Copiilor. Mînca și bea în doze fatale, mi se părea mie. Veșnic mort de foame-sete, lăsînd în urmă o dîră de hîrtii de ambalaj, dopuri, capace de bere. Mi-l imaginam cap compus de Arcimboldo, din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
cearcănele deveneau din ce în ce mai pronunțate. Se subția ca trecut prin urechile acului, în timp ce sînii mei forțau capsele bluzelor de la Adolescentul. Erau strîmți și pantalonii de catifea, refuzați la export, cu blazer matlasat. Sărisem de la 41 la 45, cum mă tot lua Iordan în derîdere, după ce mă îndopa ca pe-o gîscă. Repulsia, întîi discretă față de mesele nesfîrșite, mi-o manifestam deschis: Nu vreau nici tuslama, nici fondue, nici cocque au vin, Iordan. Vinul e amar, nu simți?" În drum spre bucătărie sper
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
matlasat. Sărisem de la 41 la 45, cum mă tot lua Iordan în derîdere, după ce mă îndopa ca pe-o gîscă. Repulsia, întîi discretă față de mesele nesfîrșite, mi-o manifestam deschis: Nu vreau nici tuslama, nici fondue, nici cocque au vin, Iordan. Vinul e amar, nu simți?" În drum spre bucătărie sper să fi rămas un rest de cafea în filtru îl calc pe Tano pe labă. Se scoală atît de mahmur de la nesomnul de az'noapte, că și Mișu Negrițoiu i-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
aude. Se prăvălește la loc, să-și ducă somnul mai departe, încă zăpăcit de pocnetele barbare, din miez de noapte. N-are chef de querelle d'amour cu mine. Vacanța '79 începuse prost. Cu vagonul tras în afara peronului și cu Iordan luînd-o neatent înainte, uitînd să mă ajute să cobor. Scenă comentată de un rapper neras: " Ia-o-n brațe, tataie". Ne oprisem la 2 Mai. Vama Veche era un port prea îndepărtat. Mă săturasem să șofez. Mașina o scosesem la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
nu împărtășea cineva adevărata rețetă a unui șiș kebab sau secretul cel mare: pe care străduță din Mangalia se vindea bragă cu șuberek. Dacă se îmbătau, treceau la bancuri cu nea Ceașcă. "Mă aruncă-n Space cu cracii ăia", comenta Iordan silueta inhibantă a unei debutante la Teatrul Mic. Nici nu mai eram geloasă. Îi număr pe degete defectele: mîncăcios, cinic, infidel, excesiv, egocentric. Nu, nu în ordinea asta. Mai ales alcătuirea lui atît de variabilă mă necăjea. Soarele roșu, pielea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
Soarele roșu, pielea roșie, gura roșie arsă, nisipul prea fierbinte, insolația, țipătul pescărușilor și, în urechi, valurile bufnind digul. "Dansezi? Îți dă voie moșoteiul să dansezi?" Era același "repăr" neras, din gară. La limita dintre sala de mese și discotecă, Iordan, cu ceasul pe masă (purta un ceas, ca Nababul, cu capac), sugea picioarele unui munte de crabi. "Încearcă stridii, tataie, sînt afrodisiace". Mătancureala, zdamătii ("poate nu știi peste cine-ai dat"), pumnii; "repărul" cu sîngele zbucnit pe nări, într-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
la vînzare, cum cere Adameșteanca, într-un roman "tare"? N-o fac. Am s-o fac în ultima carte? Dracu' știe. Da' dacă nu știe? Îmi păzeam pe mine costumul de baie "ca pe-un lăcaș de muze", cum ironiza Iordan. Să-mi țină acoperiți sînii, "prea mari pentru modelling". Degeaba am înțeles în timpul din urmă că veșnica ironie era armura de sticlă a lui Iordan. Energia erotică scădea, se epuiza. Măcar să-mi fi spus: nu e din cauza ta. Dimpotrivă: "Ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
Îmi păzeam pe mine costumul de baie "ca pe-un lăcaș de muze", cum ironiza Iordan. Să-mi țină acoperiți sînii, "prea mari pentru modelling". Degeaba am înțeles în timpul din urmă că veșnica ironie era armura de sticlă a lui Iordan. Energia erotică scădea, se epuiza. Măcar să-mi fi spus: nu e din cauza ta. Dimpotrivă: "Ce marmoră neagră, funerară am în brațe!" Asta auzeam în camera cu tavan jos, împodobită cu o lustră de care mă loveam mereu cu capul. Neputința
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
a mă iubi. Eram înfricoșați amîndoi, cu mîinile umede, gata s-o luăm la goană. Aluneca peste trupul meu, pe deasupra mea, ca rîul fugind peste pietre, deși mi-aș fi spart carnea pentru el. "Ei, sexu-i altfel în filme, comenta Iordan, după eșecul îmbrățișării. Ai ce-ai dorit, Dințișor. Ești dragostea de pe urmă". Trebuia să-i fi spus: hai să fim mai îngăduitori unul cu defectele celuilalt. Te iubesc cu dereglările tale, cu anomaliile tale cu tot. Crezi că n-o să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
E o metaforă pentru dezastru. Trebuia să-mi construiesc o anume normalitate într-o lume normală. Trebuia să nu mă mai las rănită de afecte. Altfel, muream. Fuseseră prea multe frămîntări, prea multe necazuri. De unde putere să-l revăd pe Iordan? Nu m-am mai dus după el și-am descoperit cît îmi place să nu plec de-acasă. În vara uscată a lui '83, cu telefonul scos din priză, cu soneria care nu funcționa, mi-am înfășurat sufletul în singurătate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
dulce-acru de fericire și de nefericire. (Proustofilă cum sînt, vișina metisă e madlena mea.) O tresărire de fericire văzînd o vrabie dînd din aripi, cu căpșorul scufundat în ligheanul de tablă de la pompa din curte; o tresărire de nefericire că Iordan îmi lipsea și cum îmi mai lipsea! Aflasem de cancer, dar parte din mine mai spera că-i va trece. Nu eram pregătită nici pentru boala, nici pentru moartea lui. Greșeam. Lui Sebastian, dintr-o eroare de tipar i-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
imite, cu degetele descărnate, un vînt care să-l ducă înapoi, în România. Zăcînd în căruciorul cu rotile, cu tuburile spînzurîndu-i din nări și, pe genunchi, cu scrisoarea asta. Doamne, fă să ajungă și el pe unde cred că este Iordan. Sper ca memoria totală din clipa agoniei să-i fi adus o frîntură de muzică Marievici. Iordan era tandru după ce cînta Ceaicovski, semeț după Wagner, laconic după Bach, meditativ-visător după Medelsohn, exuberant-amuzat după Rossini, agitat după Rahmaninov, cam apatic după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
rotile, cu tuburile spînzurîndu-i din nări și, pe genunchi, cu scrisoarea asta. Doamne, fă să ajungă și el pe unde cred că este Iordan. Sper ca memoria totală din clipa agoniei să-i fi adus o frîntură de muzică Marievici. Iordan era tandru după ce cînta Ceaicovski, semeț după Wagner, laconic după Bach, meditativ-visător după Medelsohn, exuberant-amuzat după Rossini, agitat după Rahmaninov, cam apatic după Haydn: perfecțiunea lui Haydn nu-i plăcea prea mult. După o zi întreagă de cîntat Chopin, avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
laconic după Bach, meditativ-visător după Medelsohn, exuberant-amuzat după Rossini, agitat după Rahmaninov, cam apatic după Haydn: perfecțiunea lui Haydn nu-i plăcea prea mult. După o zi întreagă de cîntat Chopin, avea mîini Chopin. Căpăta piept Brahms, umeri Liszt... Uf, Iordan, zău că-i iluzie separarea trecutului de prezent; clipa ta ultimă o poate înghiți pe cea de-acum. Realizez (sau i-realizez?) cum mori, în chiar minutul ăsta: coloane, draperii, loji, marmură, bronz, catifea, ipsos, toate-toate ți se învălmășesc în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
vedea oricînd. Știu toate ecranizările. Interpreți: William Hurt și Charlotte Gainsbourg. Guvernanta amărîtă, urmărindu-i dansînd, cu tremur în buzele strînse, pe Hurt/Rochester și pe frumoasa-bogata-Lady-She's the One! N-am "interpretat" eu însămi rolul Jane? N-a fost Iordan lordul în ușor declin? Domnul Rochester? "Spune-mi Edward". Iordan și tandrețea lui dominatoare: "Să te învăț să dansezi, fată mică". Mă împiedicam, pierdeam ritmul, îl călcam pe picioare. Stăruiam degeaba, pasul tot îl greșeam. Nu mă ierta. Broaștele e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]