3,327 matches
-
în perioada primelor convertiri în portrete, mai apoi doar prin simboluri, iar în perioada otomană descrierea sa este realizată numai prin mijloace lingvistice, într-o înșiruire de atribute. Un concept foarte important ce stă la baza operelor de artă în islam este acela conform căruia o operă de artă care refuză să imite natura ajunge să afirme unicitatea lui Dumnezeu și înlesnește manifestarea acestuia. Opera nu trebuie să imite un obiect real, ci să indice, asemenea naturii, adevărul transcendent. Așadar, nu
Aniconismul în Islam () [Corola-website/Science/335359_a_336688]
-
refuză să imite natura ajunge să afirme unicitatea lui Dumnezeu și înlesnește manifestarea acestuia. Opera nu trebuie să imite un obiect real, ci să indice, asemenea naturii, adevărul transcendent. Așadar, nu se poate vorbi de artă realistă sau naturalistă în islam. Spre exemplu, picturile persane înfățișează siluete aglomerate, chipuri lipsite de trăsături specifice, translucide, îmbrăcate în veșminte de culori pure, neamestecate cu umbra. Spațiul este unul bidimensional, iluminat în mod egal, scopul nefiind surprinderea unei asemănări cu realul, ci redarea unei
Aniconismul în Islam () [Corola-website/Science/335359_a_336688]
-
unei asemănări cu realul, ci redarea unei lumi ce surprinde lucrarea divină. Pentru musulmani opera de artă e în strânsă legătură cu Dumnezeu și adevărul religios. O operă realistă reproduce fidel modul în care omul gândește realitatea. În schimb, arta islamului destramă orice țesătură realistă și atrage atenția că vizează altceva, prin sugestii și indicii. Artiștii musulmani s-au remarcat în rândul arabilor, mongolilor, indienilor și turcilor prin evitarea abordării naturalismului, mai exact, prin folosirea viziunii tridimensionale și prin modelarea chipului
Aniconismul în Islam () [Corola-website/Science/335359_a_336688]
-
lucrurile au evoluat către o estetică „islamizată” a reprezentării, principalele segmente fiind arabescul și caligrafia. Acestea au dinamica lor proprie, bazată pe abstractizare și au ajuns să se identifice cu arta musulmană în întregimea ei. Astfel, apare o estetică specifică islamului cu rolul de reprezentare a ființelor vii, unde sunt căutate anumite concepte care utilizează forma pentru a exprima o idee referitoare la o anumită creatură și nu pentru a o reproduce în mod individual. Arabescul este un tip de motiv
Aniconismul în Islam () [Corola-website/Science/335359_a_336688]
-
liq".Toate însă, transformă o literă într-o imagine, unde sensul principal devine cel secundar. Caligrafia este o artă religioasă, iar caligrafii sunt persoane importante al căror loc pe cealaltă lume este Raiul, așadar celor care nu fac parte din islam le este interzis să scrie Coranul. În epoca timpurie a Turciei se regăseau reprezentări figurative, toate într-un spațiu bidimensional și cu o compoziție repetitivă. Temele erau legate de viața de la palat, istoria Imperiului Otoman, scene de razboi, ceremonii și
Aniconismul în Islam () [Corola-website/Science/335359_a_336688]
-
însumează compozițiile scrise caracteristice peninsulei Iberice în timpul ocupației arabe. Zona, cunoscută și ca Andaluzia sau al-Andalus, a luat contact cu islamul încă din anul 711, prin intermediul maurilor și a rămas sub dominație arabă până în 1492, anul Reconquistei. Apogeul literar (și nu numai) al acestui spațiu s-a înregistrat în perioada califatului ommeyad de la Cordoba. Primele poeme arabe au pătruns în al-Andalus
Literatura hispano-arabă () [Corola-website/Science/335397_a_336726]
-
pune problema evoluției interioare și a atingerii desăvârșirii prin amestecul dintre sufism și raționalism. În perioada preislamică, "adab"-ul se referea la normele de conduită și la buna educație transmise prin prisma poeziei, anecdotelor, povestirilor și nu numai. După apariția islamului, "adab"-ul s-a încetățenit ca fiind tot un set de norme etice și morale, însă respectate în vederea achiziției supremului model cultural arab. Conceptul de "adab", originar din Orient și inventat de Ibn al- Muqaffa‘, a pătruns în peninsula Iberică
Literatura hispano-arabă () [Corola-website/Science/335397_a_336726]
-
musulmană a „akhlak„ a dezvoltat un cadru rațional de analiză prin gânditorii cheie: Al- Farabi (d.950 ), Ibn Miskawayh (d.1030), Ibn Șină sau Avicenna (d. 1037) și Nasir al-Din Tuși (d.1273/74) Încă din perioada de formare a islamului au existat controverse despre modalitatea de evaluare a unei persoane că musulman/a. Răspunsurile au variat în funcție de școală juridică de care aparțineau teologii și s-au sintetizat în Stâplii de bază ai Islamului: ce reprezinta obligațiile oricărui musulman și trebuie
Credință și acțiune în Islam () [Corola-website/Science/335481_a_336810]
-
74) Încă din perioada de formare a islamului au existat controverse despre modalitatea de evaluare a unei persoane că musulman/a. Răspunsurile au variat în funcție de școală juridică de care aparțineau teologii și s-au sintetizat în Stâplii de bază ai Islamului: ce reprezinta obligațiile oricărui musulman și trebuie respectați prin acțiunile credincioșilor. Săvârșirea mărturiei de credință (șahada), „formulă ritualistică, care sintetizează credință islamică în unitatea lui Allah și în misiunea profetica a lui Muhammad„ nu este suficientă pentru a fi considerat
Credință și acțiune în Islam () [Corola-website/Science/335481_a_336810]
-
săvârșit fapte bune, aceia sunt oaspeții Raiului și ei în el vor rămâne veșnic. Dar nu! Aceia care au săvârșit un păcat și pe care i-a împresurat păcatul, aceia sunt oaspeții Focului și ei în el vor rămâne veșnic.„ Islamul împarte păcatele în două categorii: păcate mari și mici. Exegeții, deși au opinii diferite în abordarea păcatelor mari, iau că referință hadit-ul ”Evitați cele șapte lucrurile nocive: aducerea de asociați lui Allah, magia , uciderea unui suflet nevinovat, cheltuirea averilor orfanilor
Credință și acțiune în Islam () [Corola-website/Science/335481_a_336810]
-
asemenea ei, iar acela care va veni cu o faptă rea nu va fi răsplătit decât cu o faptă pe masura ei. Dar nu li se va face nici o nedreptate!„ fac referire la gravitatea păcatelor și la iertarea acestora. Conform islamului, fiecare persoană poartă pe umeri doi îngeri ce au datoria de ”a scrie” faptele efectuate în timpul vieții în „Cartea faptelor„. Pe umărul stâng este îngerul însărcinat cu înregistrarea faptelor rele, a păcatelor, iar pe umărul drept îngerul însărcinat cu înregistrarea
Credință și acțiune în Islam () [Corola-website/Science/335481_a_336810]
-
În "Saltuk-Nâme" este menționat până și faptul că acesta cunoștea religia și limba creștinilor în măsura unui preot, că s-a aflat în diverse relații cu ei și că pe unii dintre ei a reușit chiar să îi convertească la islam. În scrierile hagiografice apare ca un bun musulman, stând departe de gruparea "Kalenderiye", prin raderea părului, a mustății, bărbii și a sprâncenelor. De asemenea, se zvonește faptul că își forma cu ușurință prietenii, cum este și cazul celor legate cu
Sarı Saltuk Baba () [Corola-website/Science/331914_a_333243]
-
lui Yazıcıoğlu, "Tarihi ali Selçuk". Sarı Saltuk este prezentat și în "Velâyetenâme-i Hacı Bektaș Veli", drept un cioban care, din porunca lui Hacı Bektaș pleacă împreună cu Ulu Abdal și Kiçi Abdal, din Sinop la Gruzia și după ce îi trece la islam pe gruzini, pleacă spre Dobrogea, urcă la Cetatea Caliacra, unde omoară un balaur, urmând să îi invite pe locuitorii din zonă să îmbrățișeze islamul. Cu toate că viața și personalitatea lui Sarı Saltuk au fost tratate în diverse opere hagiografice, cea mai
Sarı Saltuk Baba () [Corola-website/Science/331914_a_333243]
-
pleacă împreună cu Ulu Abdal și Kiçi Abdal, din Sinop la Gruzia și după ce îi trece la islam pe gruzini, pleacă spre Dobrogea, urcă la Cetatea Caliacra, unde omoară un balaur, urmând să îi invite pe locuitorii din zonă să îmbrățișeze islamul. Cu toate că viața și personalitatea lui Sarı Saltuk au fost tratate în diverse opere hagiografice, cea mai importantă sursă în acest sens rămâne, fără îndoială, "Saltuk-Nâme". Aici sunt prezentate pe lângă războaiele și evenimentele importante din viața eroului, legendele altor persoane importante
Sarı Saltuk Baba () [Corola-website/Science/331914_a_333243]
-
998). Din surse aflăm că a dus o viață pioasă și modestă, trăind din vânătoarea cu șoimi și deținând o grădină pe care i-o lăsase tatăl său. În tinerețe a aderat la gruparea kharigită "șufriyya", dar ulterior a îmbrățișat islamul sunnit sub influența profesorului său ’Ayyūb as-Saḫtiyănī (m. 748) care era un cunoscut specialist în jurisprudența islamică. A urmat studii de filologie arabă încurajat fiind de doi învățați de la al-Bașra, ‘Īsă bin ‘Umar aṯ-Ṯaqafī și ’Abū ‘Amr bin al-‘Ală
Al-Farahidi () [Corola-website/Science/331938_a_333267]
-
al-Jawzi a atins apogeul carierei sale. Devenind un protector semioficial al normelor islamice, acesta era în permanentă căutare de erezii.Ibn al-Jawzi a atacat și a susținut persecuțiile împotriva celor despre care considera că se abăteau de la normele stricte ale islamului conservator. A fost un critic al sufismului și al teologilor care practicau șiismul. Atitudinea sa i-a adus numerose polemici. Puterea sa în cadrul societății din Bagdad s-a datorat în principal relațiilor sale bune cu califii și consilierii acestora. Arestarea
Ibn al-Jawzi () [Corola-website/Science/331933_a_333262]
-
activitățile lui Ibn al-Jawzi, profesor și predicator în cadrul școlii hanbalite reflectă rolul pe care îl jucau reprezentanții școlii în conturarea sferei publice urbane, mai ales că secolul al XII-lea a fost unul prolific din punct de vedere al predicării islamului. Până în secolul al XII -lea, în orașul Bagdad se dezvoltaseră mai multe medrese și se cristalizaseră școlile sunite de jurisprudență islamică. Cariera lui Ibn al-Jawzia început ca asistent la una din medresele din oraș și a culminat cu funcția de
Ibn al-Jawzi () [Corola-website/Science/331933_a_333262]
-
Îngerii, ca mesageri între Dumnezeu și oameni, sunt întâlniți la toate cele trei religii monoteiste (iudaism, creștinism, islam). În islam ei au atribuția de a face legătura între tărâmurile sacre si cele pământene: „Dumnezeu a ales trimiși dintre îngeri și dintre oameni.”, sura XXII, versetul 75. Cuvântul arab pentru „înger” este "malak" (cuvânt întâlnit de treisprezece ori în
Îngerii în islam și în tradiția islamică () [Corola-website/Science/331969_a_333298]
-
Îngerii, ca mesageri între Dumnezeu și oameni, sunt întâlniți la toate cele trei religii monoteiste (iudaism, creștinism, islam). În islam ei au atribuția de a face legătura între tărâmurile sacre si cele pământene: „Dumnezeu a ales trimiși dintre îngeri și dintre oameni.”, sura XXII, versetul 75. Cuvântul arab pentru „înger” este "malak" (cuvânt întâlnit de treisprezece ori în Coran), cu
Îngerii în islam și în tradiția islamică () [Corola-website/Science/331969_a_333298]
-
Noi am spus îngerilor: Aruncați-vă cu fața la pământ înaintea lui Adam!, ei s-au aruncat, afară de Iblis, care a refuzat cu trufie, căci era dintre cei tăgăduitori.”, sura II, versetul 34. Credința în îngeri este o credință de bază în islam, a doua ca ordine după credința în Dumnezeu: „cuvios este cel care crede în Dumnezeu, în Ziua de Apoi, în îngeri, în Carte și în profeți”, sura II, versetul 177. Creatorul lumii a dezvăluit numele și îndatoririle unora dintre îngeri
Îngerii în islam și în tradiția islamică () [Corola-website/Science/331969_a_333298]
-
mai târziu. O dată a luat înfățișarea unui călător, descris ca „un om ale cărui haine erau extrem de albe și al cărui păr era extrem de negru” . I-a vorbit lui Muḥammad cu o voce umană obișnuită și l-a întrebat despre islam, și nimeni în afară de profet nu și-a dat seama cine era. Altă dată, profetul i-a văzut „adevăratul aspect”, cu 600 de aripi. Este adevărat că i-a adus profetului mesajul divin, dar profetul i-a simțit doar prezența spirituală
Îngerii în islam și în tradiția islamică () [Corola-website/Science/331969_a_333298]
-
în luna octombrie a anului 1923. Marea Adunare Națională Turcă a abolit califatul, instutuție politico-religioasă care dată din secolul al XVI-lea, pe 3 martie 1924. În mai 1928, a fost anulat articolul 2 din Constituția din 1924, care stipula islamul că religie oficială a Turciei. Tribunalele islamice au fost închise , iar "Sharia", legea islamică, a fost înlocuită cu un Cod Civil grefat pe modelul Codului Civil Elvețian și un Cod Penal inspirat din Codul Penal Italian. Secularizarea va fi completată
Codul vestimentar în reformele lui Mustafa Kemal Atatürk () [Corola-website/Science/331943_a_333272]
-
de interpretare a codului de conduită ("Šarī῾a") expus în Coran, cunoscut și ca legea islamică, deseori suplimentată de tradiție (sunna) și implementată de ordonanțele și interpretările juriștilor islamici. se ocupă cu observarea ritualurilor, principiilor morale și legislației sociale în islam. Există patru școli (sg. "maḏhab") de jurisprudență islamică în practica sunită și două în cea șiită. O persoană ce a studiat jurisprudența islamică se numește "faqīh" (pl. "fuqahă’"). Termenul "fiqh" desemnează în arabă "„înțelegere profundă, deplină”". Tehnic, se referă la
Jurisprudența islamică () [Corola-website/Science/331935_a_333264]
-
studiat jurisprudența islamică se numește "faqīh" (pl. "fuqahă’"). Termenul "fiqh" desemnează în arabă "„înțelegere profundă, deplină”". Tehnic, se referă la corpul de legi islamice extrase din surse islamice detaliate ( studiate în principiile jurisprudenței islamice) și la procesul de cunoaștere a islamului prin jurisprudență. Istoricul Ibn Khaldun descrie jurisprudența islamică printr-o definiție: „cunoașterea legilor lui Dumnezeu care privesc acțiunile oamenilor care sunt datori să se supună legii, respectând ceea ce este cerut ("wăğib"), interzis ( "ḥarăm"), recomandat ("mandūb"), respins ("makrūh") sau neutru ("mubăḥ
Jurisprudența islamică () [Corola-website/Science/331935_a_333264]
-
ce o oferă rațiunii analogice și rațiunii pure. Școala ja῾farită este asociată lui Ja῾far as-Sadiq. Legile legate de timp și spațiu ale juriștilor timpurii sunt luate mult mai în serios în această școală datorită structurii pronunțat ierarhizate a islamului șiit dominat de imami șiiți. Această școală este de asemenea mai flexibilă asupra faptului că un jurist are o putere considerabilă de a lua o decizie în concordanță cu rațiunea proprie. Școala ja῾farită folosește intelectul în locul analogiei în stabilirea
Jurisprudența islamică () [Corola-website/Science/331935_a_333264]