5,195 matches
-
un oraș care este o treime gol. — Deocamdată nu-i profitabil. Intenționez să le subînchiriez pînă la urmă. Nu face pe misteriosul, Aitcheson. Ai încredere în mine. — Bine. Știi că populația nu mai e ce-a fost. Nu te-a izbit faptul că descrește mereu? — De ce? — Știi doar. Urmă un moment de tăcere. — Dar nou-sosiții? — Nu sînt suficienți. Tu locuiești la hotel, nu-i așa? — Bineînțeles. — Bineînțeles. Și eu. Nimeni nu remarcă disparițiile într-un hotel. în mod normal, te aștepți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
umerii i-ar fi ieșit printre ei, dar el urlă: — închide! Mușcă și închide! întunericul se închise deasupra lui și, cu o ciocnire, căzu. Dar nu prea departe. Cavitatea din josul gurii se îngusta într-un gîtlej în care luneca izbindu-se de pereți cu o viteză descrescătoare, pentru că hainele și brațul înghimpat i se agățau de margini. Pereții se strîngeau și se lărgeau, încălzindu-se cînd se strîngeau și răcindu-se cînd se lărgeau, iar coborîrea deveni o serie de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
se strîngeau și se lărgeau, încălzindu-se cînd se strîngeau și răcindu-se cînd se lărgeau, iar coborîrea deveni o serie de căderi friguroase între două strînsori fierbinți. Apăsarea și căldura crescură. Strîngîndu-l mai mult timp, pînă cînd începu să izbească cu pumnii și cu picioarele ca să se elibereze. Fu lăsat să cadă imediat, dar lunecă doar cîțiva metri, următoarea strînsoare fu atît de puternică încît nu-și putea mișca nici brațele, nici picioarele. Deschise gura să țipe, dar un amestec
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
nu vreau să fiu doctor. — Așa deci. Cum plănuiești să-ți petreci timpul cît vei sta aici? Nu vreau să stau. Vreau să plec. Munro se înroși brusc și arătă spre fereastră. Afară, valuri cenușii se ridicau și se retrăgeau izbindu-se de o stîncă imensă al cărei vîrf era învăluit în ceață. — Da, pleacă! Pleacă! spuse el pe un ton stăpînit. O să te duc la o ieșire de urgență. O să te las la poalele muntelui, și după aia o să te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
asta le dă un sentiment de importanță al propriei meserii, dar dacă s-ar gîndi mai serios, și-ar da seama că institutul trăiește prin purificarea admisiilor. — Purificarea admisiilor? — Doftoricirea pacienților. Ușa liftului se deschise și nările lui Lanark fură izbite de o duhoare puternică, același miros de putreziciune pe care îl remarcase atunci cînd Gloopy dispăruse în întuneric. Munro traversă o platformă spre o balustradă și rămase cu mîinile pe ea, uitîndu-se în jos. La dreapta și la stînga, platforma
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
emisferă perfectă, cu diametrul de doi metri șaptezeci și patru și înălțimea la jumătate, și cu toate că își lipise umerii de curba tavanului, era silit să se aplece peste stomacul sclipitor din care se înălțau valuri de aer rece care îl izbeau în față. Din podeaua și pereții de culoarea laptelui emana o lumină blîndă, fără umbre. Lanark simțea că stă ghemuit într-un mic iglu arctic, însă căldura venea de la pereți și frigul de la trupul tovarășului său. Mîna de la capătul brațului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
asta îi dădea un sentiment de relaxare. îi plăceau aripile strînse pe lîngă trup; fiecare pană de bronz avea în vîrf întregul spectru de colori intense ce se obține prin încălzirea aramei. Se aplecă și cercetă ciocul căscat, simțindu-se izbit de o pală plăcută de aer cald, însă nu văzu decît întuneric. — Ce ai adus de data asta? întrebă o voce. Cimpoaie? întrebarea era pusă pe un ton găunos, impersonal, de parcă ar fi fost transmisă de o mașină mult prea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
se grăbi să ajungă la draperie. Din cealaltă parte, glisase la atingerea degetului; știa că e o membrană de grosimea unei coli de hîrtie, fără nici o încuietoare, dar acum n-o putea deschide; deși se dădu în spate și o izbi cu umărul de mai multe ori, draperia doar tremură și bufni ca o tobă. Furios, era pe punctul de a-i da un picior, cînd observă peisajul de la fereastră. Privea în jos, la o stradă liniștită, acoperită cu o pojghiță
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
și o luă spre stînga. Chiar în fața lui Lanark, între perdelele unui bovindou apăru o femeie slabă, cu o față obosită. îl urmărea pe băiat, care se întoarse și îi făcu cu mîna cînd ajunse la colțul străzii și se izbi cu tîmpla de felinar. Lanark resimți lovitura, apoi destinderea amuzată, ce se putea acum citi pe fața mamei. Băiatul dădu colțul, frecîndu-și cu jale urechea. Femeia se întoarse și-l privi pe Lanark, apoi își duse mîna la gură, de parcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
pînă cînd dădu de o suprafață care hurui cînd intră în impact cu corpul lui. Era una din draperii. Se dădu înapoi să-și ia din nou avînt, cînd se deschise cu un sunet asurzitor, ca de mii de grauri izbindu-se de o fereastră. în cercul strălucitor al ușii văzu trei bărbați palizi care se holbau la el, doi în salopetă, al treilea în haină de doctor. începură să strige: — Ai mers împotriva curentului! — Nu exista nici altă cale, le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
pe rînd, elevii se strînseră într-un adăpost de la capătul clădirii. Thaw intră ultimul. înfricoșat la culme, se duse spre Coulter și scoase limba la el, dîndu-i una în umăr. începură să se bată imediat, cu toate stîngăciile băieților mici, izbindu-se cu brațele și lovindu-se la gleznă; apoi se încăierară și căzură. Thaw era la pămînt, însă nasul lui Coulter îi strivea fruntea; sîngele îi murdări pe amîndoi și fiecare crezu că e al lui și, înspăimîntați de rana
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
dintre vîrful muntelui și ochii lui. Lui Thaw mișcarea îi sugera o femeie într-o rochie albă care făcea cu mîna. își imagina și fața: era figura fetei din reclama pentru lipici de pantofi. Această femeie care făcea semne îl izbea cu forța unei credințe, deși nu era tocmai așa. Nu se hotărîse să urce muntele, se gîndi doar: „O să merg pe firul pîrîului ăstuia,“ sau „O să mă duc pînă la stînca de-acolo“. Ar ajunge în vîrful unei pante pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
nu și-l peria sau pieptăna niciodată. Mergea repede pe străzile cu mai puține magazine, în care oamenii se mișcau în cupluri misterioase. încrederea în sine creștea odată cu întunericul. Pe față i se așternu o expresie hotărîtă, ușor lupească, picioarele izbeau trotuarul cu fermitate, trecea cu pași mari pe lîngă cupluri care se îmbrățișau la gura gangurilor și se simțea izolat în scopul lui de neclintit, care-l plasa dincolo de măruntele satisfacții omenești. N-ar fi putut explica în ce consta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
și un scrîșnet, iar materialul roșu se lăsase în timp ce sicriul era tras în jos. O secundă se umflă din cauza unui curent de aer venit de desubt, apoi fîlfîi și un gol dreptughiular apăru în locul în care fusese sicriul. Thaw fu izbit de un sentiment ascuțit de pierdere, neutralizat pe dată de amintirea unui prestidigitator care făcuse să dispară o brioșă sub o batistă. Afară, oamenii își îndreptau umerii și începeau să vorbească tare și binedispuși. — Ei, n-a mers prea rău
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
mîine. Noapte bună. Se duse spre casă cufundat în gînduri, pentru că ultimul tramvai trecuse deja. Frigul întărise mîzga de pe trotuar, așa că picioarele se loveau de suprafața strălucitoare cu un sunet ascuțit ca un piuit. Traversînd dealul pe lîngă universitate, fu izbit de limpezimea stelelor. Nu arătau ca niște lumini punctînd suprafața interioară a unui dom, ci semănau cu niște candelabre galactice atîrnate la diversele niveluri ale aerului întunecat. Se simțea vag fericit, dar, în același timp, vag încurcat și lipsit de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
la marginea patului, iar cînd Thaw și Drummond se întinseră, se înfășură într-o haină kaki și se trînti la picioarele lor cu pisoiul ghemuit lîngă burtă. — Acum m-aș da jos din pat, dacă... zise Thaw somnoros. Brusc fu izbit de o imagine, nu de a lui June Haig, ci a lui Marjory. își imagină cum sînii ei tremură sub mîngîieri pricepute, și întrebă: — Janet! Tu ești prietena lui Marjory. E cuplată cu altcineva? — Nu cred, Duncan. Atunci ce-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
mi-e teamă de tine și nu știu de ce. Poate că v-am mustrat prea mult cînd erați micuți. — Mustrat...? — Cotonogit. — O făceai des? — Destul de des. Reacționai prost. Trebuia să-ți facem băi reci să-ți potolim isteria. Thaw fu izbit de modul ăsta straniu de-a trata un copil, dar își ascunse jena liniștindu-l cu niște cuvinte simțite: — Sînt sigur c-o meritam. Sîmbătă dimineață o așteptă pe Marjory la Gara Centrală, pentru că acceptase să ia masa cu el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
ar ține ceașca să soarbă ca un copil. El s-ar supune cu un surîs sardonic, dar în cele din urmă i-ar lua mîinile și i le-ar pune pe inima lui, ca ea să simtă cum i se izbește. S-ar sprijini unul de celălalt. Sudoarea i s-ar scurge pe frunte, odată cu toată încordarea din trup și în cele din urmă ar adormi. Acum îi era frică de somn și rămase cît putu de țeapăn pentru a-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
se opri în afara gangului din Riddrie, putu să se ridice și să se ducă singur sus. Din fericire, taică-său nu mai locuia acolo. Peste o săptămînă, după ce dobîndi suficient respect de sine, se întoarse la biserică. Pictura murală îl izbi într-un mod cu totul nou. Chicoti și alergă dintr-un loc în altul, uitîndu-se la ea din unghiuri diverse, iar în minte îi răsăriră noi idei. Tocmai punea vopsea pe paletă, cînd intră pastorul. — Ți-ai luat vacanță, Duncan
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
gîndim la asta. — Bun. Urmă un moment de tăcere, apoi bărbatul spuse: — Ei, bine, la revedere, Duncan. După ce-o să ne căsătorim, trebuie să treci pe la noi. Ne gîndim la tine din cînd în cînd. — Bine, strigă Thaw. Silabele zăngăniră izbindu-se de ziduri și plafon. La ușă, o văzu pe Marjory privind înapoi și ridicîndu-și mîna, dar nu-și dădu seama dacă zîmbește sau nu. Acum era prea întuneric să mai lucreze. Se întinse pe scînduri, iar gîndurile i se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
evidență amfora șoldurilor. Era închisă în față cu nasturi din care cutele îi înfășurau corpul ca liniile imaginare ale latitudinii. — Noapte bună, Greta, zise cea mărunțică. Noapte bună, băiete, și se depărtă. Cealaltă îl luă de braț. Nările îi fură izbite de un parfum dulceag și ieftin. — Ai casă? întrebă el. — Bineînțeles că am. — Vrei să luăm un taxi? — Mda. Hai să fim eleganți. Făcu semn unui taxi care se apropia și, simțindu-se stăpîn pe situație, îl urmări cum trage
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
iar apoi mănunchiul de domuri de la Infirmeria Regală și, dincolo de ele, ca o ultimă secțiune a unui telescop, grămada putredă de morminte din necropolă lunecă spre cer, cu coloana lui John Knox în vîrf. Cartea din mîna omului de piatră izbi planeta pulsîndă și o umbră albastră ieși din carte și atinse inima lui Thaw, înghețînd-o. Orașul își făcea loc în cer din toate părțile. Fabrica, universitatea, gazometrul, mormanele de zgură, coamele dealurilor cu case, parcurile încărcate de copaci, toate urcau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
unul se lupta să-l tragă pe celălalt, care o lua la vale. Ajunseră într-o stare de torpoare în care nu-și dădeau seama de altceva în afară de durerea din brațe și chinul din picioare. Uneori adormeau și se trezeau izbiți de vreun vertij, pentru că unul sau celălalt se rătăcea pe linie. Aceste ghionturi, ca niște șocuri electrice puternice, le impuseră să meargă ca niște somnambuli drept înainte, iar Lanark își pierduse de mult conștiința, cînd ceva îi tăie genunchiul. Clipi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
nasturii înnebunită și Lanark o privi surprins. Rochia îi stătuse înainte lejeră pe corp, dar acum stomacul îi era umflat, ajungîndu-i aproape de sîni, iar catifeaua de culoarea chihlimbarului era întinsă ca un balon. Ea se uită în jos, de parcă o izbise ceva și zise slab: — Dă-mi mîna. îi apăsă mîna de partea de jos a stomacului, privindu-l drept în față cu sălbăticie. Nu simt nimic, începu el, cînd palma îi fu atinsă ciudat prin peretele încordat al stomacului. — E
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
îi bloca gîndurile. Avea ceva animal și chiar uman în el, dar numai o mașinărie ar fi putut susține imensul țipăt strident, țiuitul, urletul animalic, bubuitul, scrîșnetul, vaietul, scîncetul, gîngăvitul, tremoloul, ciripitul și scheunatul. Se scurgea în pămînt și te izbea prin tălpi. Cu mîinile la urechi, Rima se întoarse și o luă repede înapoi, iar Lanark, după o clipă de ezitare, o urmă bucuros. La coadă staționau mai multe mașini și șoferii stăteau pe drum printre ele, căci te puteai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]