3,184 matches
-
cap, care sparg”, astfel că sângele li „să scurge pre păr și pre barbă” ș.a.m.d. <endnote id="(19, II, p. 117)"/>. La pedepse și mai crunte a fost osândit Irod, „regele iudeilor”, „pentru omorârea pruncilor Vifleaimului și pentru jalele maicelor” <endnote id="(19, II, pp. 116-117)"/>, conform unei legende apocrife cuprinse Într-o Cazanie din 1753 (mss. BAR nr. 701). Între „cele 6 sbiciuri” la care a fost condamnat Irod, pentru Încercarea de a-l omorî pe pruncul Isus
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
încălțăminte cu care se putea executa instrucția. Ministrul Înzestrării Armatei scria în memoriile sale dr.Marinescu vine să-mi spună detestabila situațiune în care se găsește Serviciul sanitar al armatei...vizitez atelierul central de confecții al armatei. O impresie de jale...mașini vechi, murdărie, lipsă totală de organizare. La 28 mai 1940 a avut loc un Consiliu de Coroană care a decis ca România să renunțe la politica de neutralitate și să se orienteze spre Germania. În aceeași zi, Gh.Tătărescu
COMUNITATEA EVREILOR DIN DOROHOI by LIDIA BAROI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/659_a_1117]
-
da’ el mia spus mie să-ți spun, că el nu mai avea timp, are mult de lucru...mama matale, mătușa Elena, a murit azi dimineață. Cred că a lăsat-o inima... Se îmbrățișară amândouă plângând, Ileana mai mult de jalea cumnatei sale dar și amintindu-și de mama Elena, care le-a fost o pildă de înțelepciune și purtare. Amândouă, și Maria și Ileana, cumnată-sa, au trăit la Pungești, departe de locurile unde copilăriseră, adică Cursești-Deal și Armășoaia. Oftară
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
parcă mai adâncite de durerea mare ce o îndura acum. își șterse lacrimile cu amândouă palmele și apoi își zvântă mâinile cu șorțul cel nou, cusut de Emilia la atelierul unde lucra de ceva timp. Emilia, îndurerată și ea de jalea maică-si îi spuse lui tată-su că au luat tot ce trebuie șii făcu semn că să plece la drum. înainte de a ieși pe poarta larg deschisă, îi spuse lui feciorusău: − Mihăiță, să ai grijă de toate, Maricica și
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
melodii pe versuri patriotice ale celor mai de seamă poeți și compozitori. Povestitorul își amintește de poezia „Sergentul”, scrisă tot de Alecsandri și frumos recitată de Leonte ștefan : « Pe drumul de costișe ce duce la Vaslui / Venea un om, cu jale zicând în gândul lui / Mai lungă-mi pare calea acum lantors acasă.../ Aș vrea să zbor, și rana din pulpă nu mă lasă !... După aplauze puternice, semn al emoțiilor și sensibilității publicului auditor, care răsplătea efortul depus de către recitator și
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
și a plecat și el pe urmele fiului. La îndoita înmormântare, toată lumea a fost martoră la purtarea acelei asistente medicale, Clara Ionescu, ce fusese prietena lui Dumitru: a venit îmbrăcată în mare doliu și cu părul despletit, plângând cu mare jale pe prietenul plecat spre ceruri, Nu numai Maria și surorile lui Dumitru au rămas mirate de purtarea ei ci și pungeștenii care nu-și puteau închipui că această fată l-a iubit atât de puternic pe tânărul consătean, răpus de
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
poli pe lună. Când primea banii, tata spunea cu ironie că, de n-ar fi avut acea pensie, n-ar fi avut cu ce cumpăra gaz, sare și chibrituri. Asist la inaugurarea colectivei din Priponești și văd crisparea și nesiguranța, jalea și amărăciunea celor care aveau să ducă traiul colhoznicilor sovietici... Mulți dintre colectiviștii forțați să se înscrie „benevol”, văzuseră cu ochii lor în timpul războiului ce trai și ce viață îndurau nefericiții din acea pare de lume!... M-am bucurat sincer
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
știți până când? Până în ziua în care a fost făcut căpitan. Din momentul acela s-a schimbat. Probabil avea niște frustrări. M. M.: Avea, avea frustrări, credea că n-o să ajungă. S. B.: Mai ales atunci când era ofițer de serviciu era jale, ne muncea de nu ne vedeam, era mofturos. Sergentul de serviciu trebuia din jumătate în jumătate de oră să fie la el la cabinet sau în Comandament, la camera ofițerului de serviciu. El dormea, dar trebuia să fii acolo, că
Aşa neam petrecut Revoluţia by Sorin Bocancea, Mircea Mureşan [Corola-publishinghouse/Memoirs/893_a_2401]
-
secretar al organizației de partid a Teatrului, povestind cum își îndemna la o ședință colegii să voteze sancțiunile propuse de delegatul Consiliului Culturii aflat în sală: "Hai, măi copii, ridicați mâna la ce vă spune tovarășul, că altfel e de jale de teatrul nostru!". Păstrez ca sfinte relicve o fotografie cu el făcută cu acest prilej și o plachetă cu poeziile lui. Aveam să-l petrec peste câțiva ani, după cutremur, la Bellu, pe ultimul drum. Dumnezeu să-l odihnească pentru
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
făcut un gest de "fie" și a băut paharul. Întrebarea s-a repetat când s-a închinat pentru Ceaușescu, eu argumentând: "Maică, poate cu regina o mai scăldam, cu al nostru n-ai cum și dacă se află... e de jale". Maica s-a supus, a mai băut un pahar, l-a mai băut și pe al treilea și pentru cel pentru pace... La un al cincilea toast, stareța ne-a spus foarte hotărât: "Domnilor, nu mai pot, să mă scuze
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
în "iarna" uruguayană, cea fără pic de zăpadă, care ține de prin martie până prin august, furtuni și potopuri "biblice", un asemenea "temporal" prilejuindu-mi rime "diplomatice": UF! Plouă la Montevideo în rafale insipid și pe Rambla din Buceo am o jale de-apatrid! Plouă-n Rio de la Plata, curg șuvoaiele anost și mă tem că m-or da gata pieton făr-de-adăpost, nici gondolă, nici canoe, nici galoși și nici umbrelă, blestemând ca tata Noe ploaia sură și rebelă! Și îmi vine
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
patriotice și de masă - peste 100 la număr - flutură adesea pe buzele sutelor de coriști care poartă, astfel, pretutindeni, mesajul dragostei pentru om și popor. Autor a numeroase cântece pe versurile marelui nostru poet (Sara pe deal buciumul sună cu jale; Când amintirile Ă; Pe aceeași ulicioară; Atât de fragedă etc.ă, compozitorul a adus, astfel, nu numai un original omagiu lui Mihai Eminescu, dar s-a dovedit și un subtil interpret, un fin tălmăcitor pe note al unor creații lirice
PERSONALITĂȚI UNIVERSITARE IEŞENE DIN BASARABIA by VLAD BEJAN IONEL MAFTEI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91488_a_93522]
-
cel mai Mare Român al tuturor timpurilor". Și când, obosit de atâta viață, durere și luptă, s-a îndurat Domnul de l-a chemat la El să se odihnească... "... Pre Ștefan Vodă l-au îngropat țara în mănăstirea Putna... Atâta jale era, de plângea toți, ca după un părinte al său, că cunoștea toți că s-au scăpat de mult bine și de multă apărătură. Ce, după moartea lui, până astăzi, îi zice Sfântu' Ștefan..." pomenește atât de frumos același Grigore
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
Moldovei se lăfăie "omul turcilor", Alexandru-Aron, stirpea ucigașului tatălui meu. Se îneacă, tușește, tușește... I s-au umezit ochii. De arșiță și de lacrimi, pereții, lumânările, totul îi joacă pe dinaintea ochilor... Daniil, copleșit, îngână: Mult chinuită țară... Moldova-i o jale! O ruină fumegândă! Jur împrejur, vrăjmașii colcăie! Mă împresoară întunericul! Nici o lumină... Nici o luminiță... Nici o mână întinsă... Singur!... Părăsit!... Trădat!... Ștefan se sufocă, nu-i mai ajunge aerul. Își desface larg cămașa. Se sprijină de speteaza scaunului. Plânge țara... Și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
Țamblac. Vae, boier Țamblac! Vae! Cerșesc milă! Dar lor le-a fost milă când mi-au secerat atâta tinerețe în floare?! Mă uit la plaiurile Moldovei 'nălbite cu vitejii mei ce stau cu țărna-n gură și mă cuprinde o jale sfâșietoare. Unde sunt flăcăii mei frumoși și veseli, și isteți, și viteji?... Să plătească! Să plătească! Ce-au cătat în țara mea?! se dezlănțuie Ștefan înverșunat. Noi n-am făcut alta decât să ne apărăm! Am luptat pentru dreptul nostru
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
devenise o treanță, "Țara Nimănui". Și, pe deasupra haraciului, culmea umilinței, domnii netrebnici își cumpărau "protecția" vecinilor cu tot felul de peșcheșuri și plocoane; că atunci am pierdut și Chilia oferită în dar ungurilor, drept mulțămire pentru ajutor. Moldova era numai jale, sărăcie, moarte. Nu-i de mirare că vecinii o jinduiau, îi puseseră gând rău, s-o sfâșie, să și-o împartă aidoma însângeratei cămăși a lui Hristos. Cazimir Crai își făcuse socoteala să aburce în tronul Moldovei un principe litvan
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
a fost un coșmar și, Doamne, câte au mai fost... Lumina unui soare obosit, la asfințit, soare de toamnă târzie, inundă paraclisul destrămând, parcă, umbrele trecutului întunecat. Un cârd de rațe sălbatice zboară spre zări mai însorite, gâgâind răgușit a jale că-și părăsesc cuibul unde au bătut din aripi dintâi... Undeva, departe, un clopot bate rar, greu și dangătul strecoară o undă de tristețe. La biserica Mirăuților toacă de vecernie. Ștefan respiră adânc... Într-un târziu, spune încetișor: ...Vezi tu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
scule și-apoi i-au făcut de petrecanie, spune el și cu latul palmei își taie beregata, jeluindu-l. Săracu' boier Cupcici... Ceee?!... L-au belit! Dumnezău să-l ierte... A fost un om tare cumsecade, îl căinează Isaia cu jale în glas. Nu! Nu poți să-i faci una ca aiasta, intervine Alexa înfiorat. Ne pedepsește Dumnezău... N-ați aflat?! bocește Isaia, perfid, îndurerat. Sărmanul boier Alexa... I-a și înmugurit salcia. Fie-i țărâna ușoară, își face el cruce
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
în robie! Sloboziți! Nu chiar toți... coboară el glasul, cu amar. Îți mulțumesc căpitane! îl îmbrățișează Ștefan. Și... și acasă? îl întreabă încetișor, ferindu-și privirea din calea ochiului său. Bârsan, cu capul plecat, tace. Apoi, cu glas sugrumat, bolborosește: Jale, Măria ta! Jale! Satu-i scrum... Am săpat o groapă lungă: bătrân lângă nepot, nepot lângă bătrân, alături, împreună... Și... și bătrânul?... Toader?... Taica Toader a căzut în prag apărându-și casa. Cinci săgeți i-au străpuns inima... Ștefan tace, apoi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
Nu chiar toți... coboară el glasul, cu amar. Îți mulțumesc căpitane! îl îmbrățișează Ștefan. Și... și acasă? îl întreabă încetișor, ferindu-și privirea din calea ochiului său. Bârsan, cu capul plecat, tace. Apoi, cu glas sugrumat, bolborosește: Jale, Măria ta! Jale! Satu-i scrum... Am săpat o groapă lungă: bătrân lângă nepot, nepot lângă bătrân, alături, împreună... Și... și bătrânul?... Toader?... Taica Toader a căzut în prag apărându-și casa. Cinci săgeți i-au străpuns inima... Ștefan tace, apoi, îngână: Mi-era
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
rând și în clipele grele... suspinul și rugăciunea se suiau la dânsul ca la Dumnezeu: "Săracul Ștefan Vodă, unde-i să vadă?!"" Teodorescu Kirileanu, Ștefan Vodă cel Mare și Sfânt * "Iar pre Ștefan Vodă l-au îngropat țara cu multă jale și plângere la mănăstirea Putna, care era zidită de dânsul. Atâta jale era, de plângea toți ca după un părinte al său, că cunoștiia toți că s-au scăpatu de mult bine și de multă apărătură. Ce după moartea lui
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
ca la Dumnezeu: "Săracul Ștefan Vodă, unde-i să vadă?!"" Teodorescu Kirileanu, Ștefan Vodă cel Mare și Sfânt * "Iar pre Ștefan Vodă l-au îngropat țara cu multă jale și plângere la mănăstirea Putna, care era zidită de dânsul. Atâta jale era, de plângea toți ca după un părinte al său, că cunoștiia toți că s-au scăpatu de mult bine și de multă apărătură. Ce după moartea lui, până astăzi ăi zise sfântul Ștefan Vodă, nu pentru sufletu, ce ieste
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
din sat și din satul vecin, Cișmea. Cu ajutorul primit a acoperit casă cu dranița și a făcut și o fântână în curte. După câțiva ani mama a plecat la Domnul. Am ramas patru copii. Eu abia împlinisem șase ani. Mare jale și durere a fost la înmormântarea ei. Că era tânără. Avea 34 de ani. județul Botoșani, în satul Răchiți. Pe tata îl chema Dumitru , Maria Mosneagu (Bulgaru) Și copiii nu mai aveau mama. Dar... Dumnezeu s-o ierte și cu
Pelerinaj la Sfintele Locuri by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91813_a_92382]
-
pregătit, a spus Apostolilor și tuturor celorlalți care erau cu ea. A dorit să fie toți Apostolii la înmormântarea ei. Și s-au adunat. Din toate părțile lumii au venit s-o petreacă, să-i cânte tropare de laudă. Multă jale și cântări duioase au fost la înmormântarea ei. Cor de îngeri în Cer și pe pamant au slăvit-o și toți au petrecut-o cu mare durere. Multe minuni s-au petrecut atunci. Se spune că un necredincios a vrut
Pelerinaj la Sfintele Locuri by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91813_a_92382]
-
-mpiedica, Se-mpiedica-n veșmânt Și cade jos la pământ. Față Lui, de Sânge plină, Se proptează în țărâna Iar peste El Crucea grea La pământ îl apasă. Vezi, creștine, ce-ai lucrat Când porunca ai călcat? Câte chinuri, câtă jale Pentru păcatele tale? Și ostașii îl sculau Și cu biciul îl loveau. Stă Măicuța și privește, Inima i se topește. Neîncetat se strigă: „Moarte!” Iar Pilat s-a temut foarte, De Iisus nu s-a-ndurat, La moarte L-au condamnat. Jidovii
Pelerinaj la Sfintele Locuri by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91813_a_92382]