3,144 matches
-
astfel încît, putem urmări în antologiile manuscrise păstrate tribulațiile casei de Provența, spre exemplu, sau necazurile lui Henric II Plantagenet, și multe alte relatări despre acuze, trădări, perfidii, ascunse cu virtuozitate în dulceața versului melodic. Pînă la sfîrșitul Evului mediu, lirismul va amesteca în chip neobișnuit o formă de erotism sublimat cu elanuri și mesaje politice, cum ar fi cînturile care îi chemau pe credincioși la cruciadele împotriva păgînilor și care luau, cel mai adesea, forma unor poeme de dragoste. Mai
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
CRC, 1990, 3; Laurențiu Ulici, Călătoria „povestitorului”, RL, 1990, 14, 15; Nicolae Crețu, „Ieșirea” din cercul vrăjit, RL, 1990, 20; Traian T. Coșovei, Tigrul de aur al melancoliei, CNT, 1991, 7; Ierunca, Subiect, 126-131; Negoițescu, Scriitori contemporani, 451-454; Lucian Alexiu, Lirism și ironie, O, 1995, 12; Ulici, Lit. rom., I, 121-126; Nicolae Busuioc, Oglinzile cetății, III, Iași-Chișinău, 1996, 167-174; Adrian Popescu, Mihai Ursachi în antologie, ST, 1997, 4-6; Dumitru Chioaru, Mihai Ursachi, APF, 1997, 10; Alex. Ștefănescu, Mihai Ursachi, RL, 1998
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290386_a_291715]
-
realitate: un inadaptabil romantic, marcat de experiența umană și artistică specifică „generației pierdute”, a războiului. De altfel, este singurul dintre poeții Cercului Literar apropiat (programatic) de grupul de scriitori din preajma revistei bucureștene „Albatros”. Poet original totuși, grație dozării personale a lirismului astral (sau, mai rar, bucolic) cu notația existenței comune și comentariul ironico-sarcastic ori numai cu umorul, căruia I. Negoițescu i-a izolat, urmărindu-i traiectoria lirică, o temă-pivot: eșecul. La Cercul Literar baladistul (Balada sinucigașului, Balada soțului înșelat, Pățania teologului
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288524_a_289853]
-
minuscule orașe, orașele românilor sunt niște mari sate. Alături de celții moderni, noi avem ca și chinezii o puternică expresie rituală și stereotipă. Observația milenară s-a fixat în proverbele obiective, și individul nu mai face inutile sforțări de cunoaștere. La lirismul dezordonat al mâhnirii se opune un adevăr etern: Din codru rupi o rămurea, Ce-i pasă codrului de ea... politica țării, mută ca a lui Vlaicu-vodă, stă pe înțelepciunea arhaică: Ce e val, ca valul trece. Când, prin urmare, studiem
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
poetul nu filozofează ci construiește vizionar. Bolta e o catapeteasmă spartă prin care curge nimicul, poetul stă sub "arcurile negre, cu stâlpi nalți suiți în stele" și întoarce marinărește "uriașa roat-a vremii". Eminescu tinde în opera mai târzie spre un lirism interior bizuit pe sentimentul de ieșire din cursul zgomotos al timpului. El se îneacă în grosimea tăcerii absolute: În odaie prin unghere În această dulce pace S-a țesut painjiniș Îmi ridic privirea-n pod Și prin cărțile în vravuri
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
și nici ochi care s-o vază. În mare măsură satira e pamfletară, trăind dintr-o indignare furioasă, transcrisă într-o năvală de epitete cacofonice: pocitură, broască, bulgăroi, grecotei, smintit, stârpitură, fonf, flecar, găgăuță, gușat, bâlbâit. Injuriile sunt indiciul unui lirism maxim întors de la extatic la grindinos: Vezi colo pe urâciunea fără suflet, fără cuget, Cu privirea-mpăroșată și la fălci umflat și buget... Și deasupra tuturora, oastea să și-o recunoască, Își aruncă pocitura bulbucații ochi de broască... Spuma asta-nveninată, astă
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
mai nesilit: De pe gunoaie-aprinse fumul Molatic se ridică-n cer, Și caii la pășune sună Din piedicile lor de fier, Departe-un fluier se aude, Un cântec aiurit, duios, Ce-n note lungi, tremurătoare, Suspină lin, misterios. Mai descoperim un lirism intim, familiar și bonom, foarte rar în epoca eminesciană. O fetiță se joacă cu păpușa și poetul o ademenește cu o păsărică, prilej de filozofie discretă și surâzătoare, o alta a ajuns domnișoară și poetul și-aduce aminte ușurința cu
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
la Bufet". G. GOȘBUC Prin G. Coșbuc (1866-1918) din Hordou, lângă Năsăud, trecând peste ceea ce în copioasa lui producție e simplă comandă literară, banalizată prin școală, se instaurează un romantism al idilicului rural, mai bine zis tribal, exprimat printr-un lirism obiectiv, reprezentabil, hieratică elementară a instinctelor. Poeziile sale, fără colori deosebite, încîntă prin spectaculosul folcloric și sunt un fenomen literar turburător prin bătrâneța ghicită, ca și vestigiile celtice, vrednic corespondent al țărăncilor cu buciume și călușarilor cu zurgălăi. Monologul domină
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
răsună! Coconeturi Și vutci și vișinapuri și cofeturi; Coconi cari golesc mereu paharul. Și veseli toți... Și pot ei să nu fie, Lîngă-un arcuș ce multe taine știe, Arcușul cui? Lui Barbu Lăutarul. Proza este tot atât de interesantă, amestec de fantezie, lirism și caracterologie labruyeriană. Jean, franțuzitul român, e atât de fanatic, încît când moare contele de Chambord el se căinează: "Mon pauvr' roi Henri!" O. CARP, IOAN N. ROMAN, N. D. POPESCU Gheriștii făceau mare caz de Doina lui O. Carp
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
sedusese, se îmbolnăvește de tuberculoză și se stinge cu nostalgia Ecuatorului. Ființa exotică transplantată în teritoriu neprielnic care piere pe malul Dunării, dezgustată de carne și cu dorul bananelor și nucilor de cocos, existența rătăcitoare a lui Nicola sugerează un lirism naval, o tristeță a dezadaptării, amintind nostalgiile cu corăbii, porturi și cabarete de mateloți ale lui Pierre Loti, de la care pare a veni și simpatia pentru femeile de culoare, bineînțeles fără maturitate artistică. CONSTANȚA MARINO-MOSCU Suferințele discrete ale unei femei
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
masivelor perdele Și se deschid ca florile prin glastre, De-a pururea ușor întredeschise, În mijlocul tăcerii lor depline. Ne risipim ca niște vechi dantele. Apare la N. Davidescu poezia plictisului duminical (Eternă duminecă) și a provinciei în decrepitudine, văzute prin lirismul caducității și al duioșiei grotescului: Crepusculul se stinge, și-nserarea Desfășură tăcutele-i vedenii Și-alungă, din grădină, orășenii Cu spatele boltit ca resemnarea. O babă însă și-o umbrelă veche Și pe-amîndouă cu putere-apasă Aspectul lor de veșnică pereche
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
băut otravă. Cu Flori de mucigai Arghezi începe o poezie de savoare, presu-punînd un cititor pregătit. Punctul de plecare îl formează observarea limbajului, cu un puternic miros argotic, al pușcăriașilor. Impresia de veselie, dealtfel savant dozată cu cel mai autentic lirism, nu e falsă. Amestecul seriozității cu bufoneria e în linia Anton Pann. Efectul artistic constă în surprinderea suavității sub expresia de mahala. E vorba de un dialectalism, asemănător aceluia napolitan al lui Salvatore di Giacomo sau acelui roman al lui
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
lungul nepăsării acestei reci naturi, Spre nevăzutul unde arpegii de fanfare Desfac în flori sonore o limpede chemare Vom merge în armură de fier, întinși și duri. După aceea se lepădă complet de "anecdotă", așezîndu-se "sub constelația și în rarefierea lirismului absolut, depărtat cu mai multe poduri de raze de zodia celeilalte poezii: genul hibrid, roman analitic în versuri". Poezia se intelectualiza, pitagoreic, prin stabilirea unei ordini pe planul al doilea, iar lectura devenea o instruire de lucrurile fundamentale, o inițiere
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
parabola modernistă, cu bufonada absurdă și inventează cu dezinvoltură cuvinte, manipulate în manieră ironică. Scriitura lui se caracterizează prin oralitate convingător construită, prin ironie și umor necomplezent, prin fantezism uneori debordant, salvat tocmai de excesul asumat fățiș, dar și prin lirism escamotat din delicatețe sub insurgență și neconformism. Proze ceva mai viguroase sub raport epic, deși provenind din același filon (și cu unele surprinzătoare afinități simultane cu textele onirismului estetic ori cu literatura lui Friedrich Dürrenmatt), sunt cele din volumul Moscuna
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290461_a_291790]
-
le etalează rămân captive în crusta conceptelor. Desprinderea se realizează odată cu Blindajul final (1981), unde poeta abolește cenzura estetizantă și eliberează viziunile dictate sub imperiul traumei. Pe aceeași linie neoexpresionistă, de confesiune deturnată în pansexualism și tanatic, se desfășoară și lirismul din Var (1989), Parcul (1991) și Cocoșul s-a ascuns în tăietură (1996), pentru ca Fugi postmoderne (2000) și Îmi mănânc versurile (2003) să releve o atracție către postmodernismul în variantă biografistă. Îndeosebi prin aceste ultime cărți M. devine o figură
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288038_a_289367]
-
stări, refuzul artei venind ca o consecință firească a gravității existenței. Instrumentele poeziei încetează a mai fi metafora sau simbolul; tropii sunt niște figuri atrofiate, care nu deschid perspectiva către transcendență, ci către imanență. Acționând ciclotimic, în funcție de ritmurile interioare ale lirismului, mijloacele predilecte ale poetei sunt definiția și paradoxul. Definind lucrurile, M. sugerează că relațiile dintre cuvinte sunt atât de imobile, încât ar putea fi creditate chiar cu consistența realului: „am o singură lege: credința în umbra și/ lumina care ard
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288038_a_289367]
-
dezbaterea celor mai importante evenimente ale realității social-istorice, având curajul exprimării unor opinii radicale în privința clasei politice românești. Activitatea publicistică a lui Mihai Eminescu obligă discursul jurnalistic al epocii să-și înnoiască tiparele, tot astfel cum poezia eminesciană determină intrarea lirismului românesc pe noi coordonate. Odată cu Eminescu, se dezvoltă la noi jurnalismul profesionist, iar disputa cu C.A. Rosetti rămâne una dintre cele mai înverșunate polemici din istoria presei românești. Redactori la publicații adverse, Eminescu și Rosetti se disting în epocă
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
date pozitiviste. 4.4.6. Artistul Caracterul complementar al operei artistice și al publicisticii eminesciene determină contaminări reciproce între cele două domenii ale creației. În acest sens, materia densă a publicisticii încorporează aspecte de poetică artistică, elemente de narativitate și lirism, iar pamfletele și satirele lirice ale poetului reflectă aluviunile activității jurnalistice: "Întâlnirea epidermică a jurnalismului și a poeziei maschează structura lor profundă comună, adresarea directă din înălțimea tribunei, eventual de la altitudinea morală a unui amvon imaginar, tensiunea dialogală și aplecarea
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
Anglia"525. Cea de-a șasea ipostază a jurnalistului Eminescu, artistul, se înscrie pe linia contaminărilor constante dintre creația artistică și cea publicistică. În acest sens, materia densă a articolelor de ziar încorporează elemente de poetică artistică, de narativitate și lirism, gestionate cu atenție în susținerea afirmațiilor social- politice. Fără a epuiza cercetarea potențialului relațional al modelului hexadic, am dorit să subliniem deschiderile analitice pe care le permite un astfel de demers și relevanța metodologică a acestui instrument în descrierea structurii
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
substanțiale cu limbajul poetic. Ironia, metafora, alegoria sunt doar câteva dintre mecanismele discursive care dezvoltă polisemia limbajului publicistic eminescian, conferindu-i ambiguitate. Publicistica eminesciană obligă discursul jurnalistic al vremii să-și înnoiască tiparele, tot astfel cum poezia eminesciană marchează intrarea lirismului românesc pe noi coordonate. Odată cu Eminescu, limbajul jurnalistic românesc își primenește mijloacele de expresie și modalitățile de construcție a argumentației discursive. Un merit incontestabil îi revine gazetarului în rafinarea și limpezirea mijloacelor de exprimare ale limbii române, într-o perioadă
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
Negru pur, în care F. propune poezia sensibilă și delicată a singurătății asumate prin fuga de înregimentare în banalul cotidian. Se produce o schimbare radicală a discursului, poeta apelând la imagini provocatoare, șocante, fără a ocoli însă confesiunea melancolică și lirismul discret. Această sensibilitate tipic feminină, pe care a încercat să o suprime uneori, se pare că o „salvează” de la uniformizarea totală cu generația optzecistă, cu care altminteri a făcut efortul să-și potrivească pasul. SCRIERI: Iluzii pe cont propriu, Craiova
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287007_a_288336]
-
prin abundența creației, de vechea generație a războiului” (Mircea A. Diaconu, Mișcarea „Iconar”, 1999). Tocmai de aceea, „iconarismul” acestor ani de început, neprogramatic și naiv, trebuie înțeles ca „atmosferă entuziastă și clocotitoare, euforică”, fiind „născut dintr-o simultană descoperire a lirismului și a unei utopice misiuni” (Mircea A. Diaconu). În august 1933 Mircea Streinul și Iulian Vesper înființează colecția „Iconar”, aflată sub auspiciile Institutului de Arte Grafice Glasul Bucovinei, unde, de asemenea, publica majoritatea acestor tineri. Colecția se va transforma ulterior
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287500_a_288829]
-
țării Kalup și cetății F.B.K., dominate de stupizii Ocves (Omul cu creierul vesel) și Gip (Genialul intens pozitiv). Amestecul de pamflet, parodie, farsă și umorul, privilegierea jocului până la punctul în care limita dintre artă și antiartă se șterge, insulele de lirism adevărat fac din acest insolit și aproape necunoscut roman sau antiroman - cum l-a definit Ion Pop - o scriere a cărei originalitate nu poate fi contestată. Aici, ca și în poezia lui M., sinceritatea ofensivei față de întreaga organizare culturală și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288046_a_289375]
-
noștri poeți o conștiință a scrisului? Foarte slabă, s-ar părea. Alecu Văcărescu, cel mai slobod la gură dintre toți, spunea fără ezitare că scrie nu pentru el Însuși (ceea ce ar trăda un sentiment al gratuității și o conștiință a lirismului pur, de neconcepul la această epocă!), ci pentru nevoile lui sentimentale: „eu n-am fost un stihurgos pentru gustul lumii, decît pentru trebuințele mele”. Notează, În consecință, mici poezii ocazionale prin condice pe care, apoi, le pierde, nedîndu-și osteneala să
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
vîjÎie, trece, Tremurul saltă, doboară, Trăsnetul arde, petrece Cu cugetul cînd vii, Grindina bate, rănește, Stingerea pasu-i urmează; Seceta seacă, sterpează, Foametea rumpe, răcnește, Boalele zbiară, turbează, Moartea doboară, cosește Osînda tu cînd ții”... Avem aici concentrate aproape toate elementele lirismului său: viforul, cerul dezlănțuit, negura, norii, focul, fulgerul, marea Întărîtată, munții ce fumegă, vulcanii În turbare, văzduhul spintecat de flăcări și alte locuri și lucruri rele, Într-o corespondență curioasă cu forțele mari ale universului. În intuiția acestor legături secrete
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]