3,184 matches
-
ale Canonului. Conciliul din Trento (1545-1563) a restrâns această tendință și a dispus menținerea canonului în forma tradițională. Liturghierul roman publicat în 1570, în urma Conciliului, a cunoscut numeroase reeditări de-a lungul timpului, Canonul rămânând însă neschimbat până în 1969. Reforma liturgică de după Conciliul Vatican II (1962-1965) a făcut ușoare modificări ale Canonului (mai ales în privința gesturilor preotului ce însoțesc recitarea lui) și a introdus în Liturghia romano-catolică, pe lângă Canonul roman, încă 3 rugăciuni euharistice: una inspirată din textul foarte vechi al
Canonul Roman () [Corola-website/Science/303479_a_304808]
-
persoanei umane la Sfântul Simeon Noul Teolog"", teză încheiată sub coordonarea Părintelui Boris Bobrinskoy și a profesorului Olivier Clement. Părintele Iosif a plănuit să susțină teza la sfârșitul anului 1998. De la venirea sa în Franța, părintele Iosif a asigurat serviciul liturgic și duhovnicesc la Mănăstirea "Notre-Dame-de-Toute-Protection" de la Bussy-en-Othe, în Yvonne. La propunerea preoților și credincioșilor Arhiepiscopiei Ortodoxe Române de la Paris, ieromonahul Iosif a acceptat să își prezinte candidatura la alegerile episcopale din noiembrie 1997. Concepția sa despre preoție și despre episcopat
Iosif Pop () [Corola-website/Science/303537_a_304866]
-
alte biserici dacă tradiția aceleia este similară în credință și practică ori, dacă nu, în cazul în care persoana a fost botezată (iarăși, în general prin scufundare) ulterior convertirii. Unii autori sugerează că botezul adulților combină două ritualuri din bisericile liturgice (Biserica Catolică, Ortodoxă și Anglicană): confirmarea și botezul copiilor. Într-o biserică liturgică, se susține de obicei că botezul (copiilor) este un ritual de inițiere, ceea ce este și un botez al adulților. Botezul copiilor diferă de botezul adulților prin faptul
Botezul adulților () [Corola-website/Science/303662_a_304991]
-
nu, în cazul în care persoana a fost botezată (iarăși, în general prin scufundare) ulterior convertirii. Unii autori sugerează că botezul adulților combină două ritualuri din bisericile liturgice (Biserica Catolică, Ortodoxă și Anglicană): confirmarea și botezul copiilor. Într-o biserică liturgică, se susține de obicei că botezul (copiilor) este un ritual de inițiere, ceea ce este și un botez al adulților. Botezul copiilor diferă de botezul adulților prin faptul că botezatul nu face pentru sine însuși o mărturisire de credință. Tradițiile liturgice
Botezul adulților () [Corola-website/Science/303662_a_304991]
-
liturgică, se susține de obicei că botezul (copiilor) este un ritual de inițiere, ceea ce este și un botez al adulților. Botezul copiilor diferă de botezul adulților prin faptul că botezatul nu face pentru sine însuși o mărturisire de credință. Tradițiile liturgice transferă acest aspect al vieții creștine confirmării, în care cel deja botezat își asumă public responsabilitățile legământului său prin botez și își face propria mărturisire de credință (de obicei în cuvintele Crezului apostolic). Botezul adulților este considerat uneori ca neavând
Botezul adulților () [Corola-website/Science/303662_a_304991]
-
În tradiția ortodoxă, omilia sau predica este o parte esențială a Liturghiei Euharistice și face parte din caracterul sacramental al Liturghiei. În urma citirii Cuvântului lui Dumnezeu prin pericopa Sfintei Evanghelii se spune o predică liturgică. Predica este ținută, de obicei, de cel care slujește, dar poate cădea și în sarcina unui preot co-slujitor sau a unui diacon, însă niciodată nu este încredințată unui laic. Când slujește un episcop, predica se ține la sfârșitul Liturghiei. De
Predică () [Corola-website/Science/303709_a_305038]
-
de la Arthington. La moartea lui Henric în 1547, Cranmer a devenit un sfătuitor indispensabil al fiului și succesorului acestuia, Eduard al VI-lea, care, copil fiind, fusese crescut cu vederi protestante. În timpul domniei lui Eduard, Cranmer a finalizat marea lucrare liturgică pe care o începuse în timpul domniei lui Henric, scriind o liturghie cu caracter protestant în limba engleză. "Cartea de rugăciune comună", așa cum a ajuns să fie cunoscută, era mult influențată de teologi continentali, cum ar fi Petru Martirul, Martin Bucer
Thomas Cranmer () [Corola-website/Science/303748_a_305077]
-
este prescrisă de Halaha. Yom Kipur se termină după asfințitul soarelui, la apariția primelor stele. Persoanele bolnave cer câteva zile mai devreme, sfatul unui rabin competent care verifică dacă starea sănătății lor le permite sau nu acest post greu. Serviciul liturgic începe cu rugăciunea "Kol Nidrei", în limba aramaică, care trebuie să fie recitată chiar înaintea apusului soarelui. Kol Nidrei (cuvinte aramaice care înseamnă „toate promisiunile” sau „toate jurămintele”) reprezintă anularea tuturor jurămintelor pronunțate în decursul anului care vine, precizând totodată
Iom Kipur () [Corola-website/Science/304071_a_305400]
-
un "Tallit" (un veșmânt specific pentru rugăciune de formă rectangulară). Ne'ilá este slujba specială care se celebrează numai în ziua de Iom Kipur și încheie sărbătoarea. Iom Kipur se încheie cu sunetul șofar-ului. Foarte mare importanță se acordă textului liturgic în care este narată ceremonia din vechime din Templul din Ierusalim. Cântările sunt pe un ton de lamentare, astfel încât dau expresie atât neliniștii individuale cât și plânsului unui popor adesea vitregit de soartă. În Ziua Ispășirii credinciosul evreu renunță de
Iom Kipur () [Corola-website/Science/304071_a_305400]
-
Ziua Ispășirii credinciosul evreu renunță de bunăvoie la eleganță și chiar la multe lucruri necesare (păstrând doar strictul necesar), renunță la ură, la antipatie și la toate celelalte gânduri care ar putea să-l îndepărteze de spiritul acestei zile. Cărțile liturgice și cele de rugăciune individuală accentuiază că - dacă faptele publice de pocăință sunt obligatorii - cea mai plăcută jertfă și totodată adevăratul post este acela stabilit de profeți: „o inimă căită și smerită”, „ruperea lanțurilor nedreptății”, milostivirea față de văduvă și orfan
Iom Kipur () [Corola-website/Science/304071_a_305400]
-
aprilie 1985 Mircea Suciu s-a transferat în comuna natală, în urma pensionării preotului Leon Leonte. Prioritară în activitatea pastorală a fost menținerea moralității credincioșilor, în fața tentațiilor modernității și a celor de tip sectar. În acest scop s-a intensificat viața liturgică în parohie. Pe plan administrativ, lucrarea care se impunea în 1985, era reparația capitală a casei parohiale. În 1988 au fost construite dependințele din curtea casei parohiale. După revoluția din 1989, preotul paroh predă Religia la Școala Generală nr. 1
Istoria parohiei din Leșu () [Corola-website/Science/304177_a_305506]
-
din Franța unde a ajuns până la urmă), "Cartea de rugăciuni a cneazului Hrvoje" (1404, Split din Dalmația) și prima carte de rugăciuni tipărită (1483). Croații erau singurii catolici din Europa care erau scutiți de a folosi limba latină ca limbă liturgică și alfabetul latin. În secolele XII-XV, limba slavă de sud vorbită pe teritoriul fostei Iugoslavii se diferențiază în multe graiuri, grupate în dialectele care există și astăzi: čakavian, štokavian și kajkavian. Limba croată modernă, adică doar puțin diferită de cea
Limba croată () [Corola-website/Science/304210_a_305539]
-
de limbajul astăzi devenit rustic al lui Karadžić. După destrămarea Iugoslaviei, limbile sârbă și croată se îndepărtează din nou una de alta. În limba sârbă aceasta se manifestă, de exemplu, prin reintrarea în limba literară a unor elemente ale limbii liturgice, iar constituția prevede că limba oficială a statului este limba sârbă scrisă cu alfabetul chirilic, dar și alfabetul latin rămâne de folosință curentă. În 1997 s-a creat Consiliul pentru Standardizarea Limbii Sârbe care activează pentru înlocuirea standardului limbii sârbocroate
Limba sârbă () [Corola-website/Science/303910_a_305239]
-
modestul său cor „Unirea” de la Catedrala Sf. Nicolae din Oradea la Beiuș, Timișoara, Lugoj, Craiova, iar în 1933 - la Carei, Satu Mare și Sighet. În 1924, corul "„Unirea”" de la "Catedrala Sf. Nicolae din Oradea", dirijat de maestrul "Francisc Hubic", dă răspunsurile liturgice la slujbele arhierești, apoi făcute în timpul pelerinajului din anul sfânt 1933 la Budapesta, iar alta la Veneția, în biseria Sf. Mare, și la Padua, la Assisi și Florența, apoi la Roma în biserica Sf. Petru. Pelerinajul culminează cu audiența avută
Francisc Hubic () [Corola-website/Science/312642_a_313971]
-
povățuirea ce va avea de la ... părintele mitropolitul"". Acest seminar teologic a fost prima instituție de învățământ secundar din Moldova în care s-a predat în limba română (până atunci în școli se preda în limbile greacă, slavonă sau alte limbi liturgice) și una dintre primele școli formale din țară. În opinia istoricului american Keith Hitchins, "obiectivul primar" al mitropolitului Veniamin Costachi a fost "să crească nivelul de pregătire al clerului" ca parte a "planului de modernizare a educației moldovenești" și să
Biserica Schimbarea la Față - Socola din Iași () [Corola-website/Science/311981_a_313310]
-
decorată cu câteva icoane și obișnuitul iconostas (ambele pictate de același pictor anonim în 1827). La începutul secolului al XX-lea s-au realizat câteva scene de picturi murale, dar s-a apreciat ulterior că nu prezintă valoare artistică sau liturgică. Pictorul anonim care a realizat picturile iconostasului a realizat în anul 1827 și trei tablouri în ulei pe pânză, care au fost încadrate în rame de lemn și atârnate pe pereții pronaosului. Două dintre tablouri sunt identice ca mărime, iar
Biserica Schimbarea la Față - Socola din Iași () [Corola-website/Science/311981_a_313310]
-
la congrese de medievistică (Sorbona, 2008; Académie des Inscriptions et Belles Lettres, 2006; Meeting of the International Society of Anglo-Saxonists, Arizona SU, 2003; Medieval Translator Conference, Santiago de Compostella, 2001). El a primit burse de cercetare NEC-Link pentru studierea manuscriselor liturgice de la Biblioteca Batthyaneum din Alba Iulia (2007-2008) și granturi acordate de Universitatea Paris IV-Sorbonne și de Lynne Grundy Memorial Trust din Londra pentru studierea manuscriselor carolingiene ale "Consolării Filozofiei" (2005). Interviuri
Adrian Papahagi () [Corola-website/Science/312201_a_313530]
-
veșminte; au fost curățați pereții interiori de straturile succesive de vopseaua care se înnegrise; în exterior a fost amenajat trotuarul din jurul bisericii; în față a fost pusă piatră; a fost inzestrata biserica cu obiecte de cult (cristelniță, cădelniță, evanghelie, vase liturgice, dvera, prapuri, lumanărar, covoare, cărti de slujbă, strana cântărețului, chivot, acoperăminte pentru Sfânta Masă, covoare, sfesnice, candelabre); a fost refăcută instalația electrică, a fost asigurată sonorizarea; s-a instalat o alarmă; s-a acoperit biserica, clopotnița și crucea din curtea
Biserica de lemn din Dorohoi () [Corola-website/Science/312267_a_313596]
-
Notația cu portativ și chei, atribuită de către unii teoreticieni lui "Guido D'Arezzo" (sec. IX), face un mare pas înainte: neumele sunt asociate cu portativul, putându-se astfel reda grafic atât "înălțimea" cât și "durata" aproximativă a sunetelor. Inițial cântările liturgice utilizează un portativ de 4 linii cu două chei, "fa" și "do"; pe măsură însă ce ambitusul melodiei s-a extins în acut a fost nevoie de încă o cheie, "sol": Tot în această perioadă (sec. XI) se introduc în
Notație muzicală () [Corola-website/Science/311491_a_312820]
-
de binefacere Providența" care va juca un rol deosebit în activitatea filantropică din regat până la al doile război mondial. capela din Leipzig a fost deservită de arhimandritul Ghenadie Țeposu, arhimandritul Valerian Zamfirescu-Paladi și arhimandritul Partenie Clinceni. O reluare a vieții liturgice în regiunea Leipzig sub oblăduirea Bisericii Ortodoxe Române a avut loc abia în anul 2003. Domnitorul Șerban Cantacuzino sprijină cu soldați asedierea Vienei de către turci. pe câmpul unde preoții români săvârșeau Sf. Liturghie pentru ostași a fost pusă de către domnitorul
Mitropolia Ortodoxă Română a Germaniei, Europei Centrale și de Nord () [Corola-website/Science/311506_a_312835]
-
pe atunci două comunități evreiești - cea „hyerosolomiteană” și cea „babiloneana”. Locul lor însemnat în lumea evreiască și legăturile lor culturale cu restul comunităților evreiești este menționat în acte care au fost descoperite în Gheniza din Cairo. Au activat aici poeți liturgici - paytanim -care au continuat tradiția lui Elazar Hakalir care a trăit în Tiberias în secolul al VII-lea, la scurt timp înaintea cuceririi arabe. De asemenea aici și-au desfășurat activitatea gramaticii numiți „masoreți” că de pildă, Aharon Ben Asher
Tiberias () [Corola-website/Science/311769_a_313098]
-
clasele I-VII secundare și pentru clasele I-IV ale liceelor comerciale, București, 1936-1947 (cu pește 1,000 de pagini, mai multe ediții - în colaborare cu Grigorie Magiari). Studii: - Îndrumări metodice în predarea muzicii, București, 1939, 36 p.; - Tehnică recitativului liturgic, în ST,an.I, 1949, nr.3-4, p.238-251 - Folclorul religios muzical, în ST, an.I, 1949, nr.7-8, p.662-668; - Cântarea în comun a poporului în biserică, în ST, ăn. III, 1951, nr. I-2, p.18-35; - Cântarea în
Nicolae Lungu () [Corola-website/Science/310973_a_312302]
-
în comun ca mijloc de înțelegere a dreptei credințe, în BOR, ăn. LXX, 1952. nr. 11-12, p. 890-899; - Problema transcrierii și uniformizării cântării psaltice în Biserică noastră, în ST, ăn. VIII, 1956, nr. 3-4, p. 241-249, - Combaterea inovațiilor în recitativul liturgic, în ST, ăn. IX, 1957, nr. 7-9, p. 562-573. Muzică psaltica: - Gramatică muzicii psaltice. Studiu comparativ cu notația liniară, București, 1951, 206 p. (în colaborare cu Pr. Gr. Costea și Ion Croitoru); Cântări liturgice omofrone și cântări la catcheze, pe
Nicolae Lungu () [Corola-website/Science/310973_a_312302]
-
p. 241-249, - Combaterea inovațiilor în recitativul liturgic, în ST, ăn. IX, 1957, nr. 7-9, p. 562-573. Muzică psaltica: - Gramatică muzicii psaltice. Studiu comparativ cu notația liniară, București, 1951, 206 p. (în colaborare cu Pr. Gr. Costea și Ion Croitoru); Cântări liturgice omofrone și cântări la catcheze, pe ambele semiografii suprapuse, București, 1951, 118 p. (în colaborare cu Anton Uncu). - Cântări la catcheze, pe ambele semiografii, București, 1953, 298 p. (în colaborare cu Pr. Grigore Costea și I. Croitorii); - Utrenierul uniformizat, pe
Nicolae Lungu () [Corola-website/Science/310973_a_312302]
-
are cupola acoperită cu picturi reprezentând stările sufletești ale omului, percepute prin prisma omului bun și ale omului rău. Ca urmare a Decretului nr. 410/1959, mănăstirile Vorona și Sihăstria Voronei au fost închise. Obiectele cu valoare de patrimoniu (vase liturgice, cruci argintate etc.) de la schit au fost confiscate de către stat. Începând din 1962, clădirile schitului au fost folosite ca adăpost pentru oi. În anul 1968, mitropolitul Iustin Moisescu al Moldovei și Sucevei a redeschis ambele mănăstiri, Mănăstirea Vorona cu obște
Mănăstirea Sihăstria Voronei () [Corola-website/Science/311210_a_312539]