5,029 matches
-
plină de refugiați, unde în permanență se auzeau țipete, plânsete de copii, sau zgomotul alarmelor aeriene. La Caracal, inițial am fost cazați la o școală unde am și dormit câteva zile pe niște saltele puse pe jos într-o încăpere. Localnicii care ne vizitau erau mărinimoși cu noi, ne aduceau mâncare caldă și ceaiuri. În cele din urmă am fost repartizați în comuna Vădastra, de lângă orașul Corabia. Și aici locuitorii comunei ne-au primit bine, am fost ajutați ca să ne aranjăm
ÎNTÂMPLĂRI DIN REFUGIU. In: MEMORIILE REFUGIULUI (1940 - 1944) by Silvia Stoian () [Corola-publishinghouse/Memoirs/799_a_1702]
-
cu acoperișul spart, pereți crăpați iar când ploua trebuia să punem vase și lighene pentru a proteja locuința. Dar calvarul familiei mele încă nu se terminase. Au venit acei ani de secetă, foametea făcea victime printre refugiați dar și printre localnici. În momentul cel mai greu am fost salvați de niște prieteni și de un frate al tatălui meu, atunci când am primit prin poștă un sac cu 300 Kg. de făină. Acel sac cu făină a fost păzit cu strășnicie de
ÎNTÂMPLĂRI DIN REFUGIU. In: MEMORIILE REFUGIULUI (1940 - 1944) by Silvia Stoian () [Corola-publishinghouse/Memoirs/799_a_1702]
-
în care, ca în Franța, muncitorii imigranți erau numeroși (aproape 3 milioane în 1931, adică 7 % din populație) resentimentele populației active se îndreaptă frecvent împotriva nccstor "dușmani interni" veniți ca italienii, polonezii și spaniolii, să la locurile de muncă ale localnicilor și să răspîndească idei subversive. În sfîrșit clasele mijlocii au fost afectate și ele de devalorizare (rentierii), de falimentele și de stagnarea comerțului cu amănuntul (meseriași, comercianți lăsați pradă concurenței marilor întreprinderi) sau de măsurile deflaționiste (funcționarii) adoptate de unele
Istoria Europei Volumul 5 by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/964_a_2472]
-
trimitere spre viitorul domiciliu, întrun vagon de marfă închis denumit ironic de părinții mei “bou vagon”. Drumul a fost lung, greu și obositor, plin de lipsuri și a durat câteva săptămâni. La Cioara (lângă Alba-Iulia) am fost primiți bine de localnici și am trăit acolo câțiva ani. Părinții mei se descurcau greu, mai ales că a venit pe lume și al treilea copil (un băiat). Țin minte că, pentru a-și mai mări veniturile, părinții creșteau viermi de mătase și plecau
FRÂNTURI DIN VIAŢA ZBUCIUMATĂ A UNEI FAMILII DE REFUGIAŢI. In: MEMORIILE REFUGIULUI (1940 - 1944) by Brânduşa Irina Filimon () [Corola-publishinghouse/Memoirs/799_a_1683]
-
întâmpine cum se cuvine, oaspeții. Aici, în ajunul sărbătorii, gospodinele cu har bisericesc și tragere de inimă, au pregătit o masă îmbelșugată, cu bucate tradiționale (sarmale, plăcinte, turtă dulce, sucuri și vin). Cei veniți din alte sate, ca și cei localnici, vor gusta din mâncărurile oferite (sfințite de către un sobor de preoți). Nu va lipsi agheasma, pentru care orice enoriaș vine cu gând să se sfințească. După slujbă, urmează servirea mesei sfințite, vizitarea mormintelor celor plecați pe drumul fără întoarcere, se
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
a fermecat cu gingășia și frumusețea ei sufletească. Având un comportament ireproșabil atât în familie, cât la serviciu, în sat cu costișenii, punând suflet și pasiune în tot ce întreprinde, n-a rămas fără ecou. La alegerile pentru consiliile populare, localnicii l-au votat pentru funcția de viceprimar la primăria comunei Frătăuții Noi, unde a rămas două legislaturi (1996-2004). În 2007 a fost solicitat să urmeze la Sinaia cursuri de pregătire și perfecționare în domeniul exploatării gazelor naturale. În prezent este
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
era casnică. În primăvara anului 1940, tata fiind și ofițer în rezervă, a fost concentrat, iar noi cei patru copii am rămas în grija mamei. În vara anului 1940, când trupele rusești erau la câțiva km. de sat, în rândurile localnicilor s-a iscat o adevărată panică, mulți s-au baricadat în case, satul devenise parcă pustiu. Nu pot uita nici acum imaginea disperată a mamei, rămasă atunci singură cu copii. Mama atunci a înțeles bine la ce riscuri se expune
AM TRECUT PRIN DOUA REFUGII. In: MEMORIILE REFUGIULUI (1940 - 1944) by Alexandrina Comandaşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/799_a_1678]
-
intrăm pe pod. Aici, paza era asigurată de soldații ruși. Am trecut prin momente critice. Ne-au salvat inițiativa, curajul mamei (de altfel o femeie foarte timidă) și cunoștințele ei de limbă rusă. Ajunși dincolo de pod am fost protejați de localnici. Podul a fost dinamitat, rușii s-au ținut de cuvânt! De aici până în satul bunicilor mei din Suceava, drumul s a derulat fără evenimente deosebite. Doar oboseala și disperarea! Când ne-am oprit în fața porții bunicilor, iapa s-a prăbușit
POVESTEA REFUGIULUI MEU. In: MEMORIILE REFUGIULUI (1940 - 1944) by Elena Codreanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/799_a_1674]
-
Așa a început cel de al doilea refugiu. Destinația finală, Zătreni, Râmnicu Vâlcea. Am fost cazați la casa unui gospodar, familia noastră și o mătușă, sora mamei. Două camere goale, cu pături de campanie. Satul era invadat de refugiați iar localnicii în marea lor majoritatea erau săraci. Nu ne-a fost ușor! Fratele a întrerupt liceul, eu eram elevă la școala din sat. Părinții se zbăteau să ne asigure, în special nouă, copiilor, un trai liniștit și cât de cât confort
POVESTEA REFUGIULUI MEU. In: MEMORIILE REFUGIULUI (1940 - 1944) by Elena Codreanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/799_a_1674]
-
Sturzești, județul Bălți, comună cu majoritatea populației rusofonă. Acomodarea familiei mele la noile condiții de viață a fost lungă și dificilă. Din cauza unui spațiu de locuit insuficient, familia mărindu-se la opt persoane. De asemenea, ostilitatea unei părți bune a localnicilor s-a manifestat în permanență. Dar cu toate aceste condiții vitrege, părinții mei în calitatea lor de învățători și-au făcut datoria de dascăli, învățând și educând copiii localnicilor în spiritul iubirii de carte și dragoste de neam. După zece
UN REFUGIU “CIUDAT“. In: MEMORIILE REFUGIULUI (1940 - 1944) by Corneliu Emil Dănilă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/799_a_1679]
-
-se la opt persoane. De asemenea, ostilitatea unei părți bune a localnicilor s-a manifestat în permanență. Dar cu toate aceste condiții vitrege, părinții mei în calitatea lor de învățători și-au făcut datoria de dascăli, învățând și educând copiii localnicilor în spiritul iubirii de carte și dragoste de neam. După zece ani de la venirea noastră în localitate, cu multă muncă și renunțări, am reușit cu efortul întregii familii să ne construim o casă mare să avem o gospodărie frumoasă. Eu
UN REFUGIU “CIUDAT“. In: MEMORIILE REFUGIULUI (1940 - 1944) by Corneliu Emil Dănilă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/799_a_1679]
-
Mama a hotărât să rămână cu cele două surori mici. După multe rugăminți am reușit să ne îmbarcăm într-un furgon militar. Câteva căruțe cu refugiați care ne urmau au fost atacate de un grup de indivizi, bănuiesc că erau localnici, care, în final, s-au retras după intervenția unor cavaleriști români. La părăsirea localității de domiciliu, norocul nostru a fost că eram însoțiți de acea coloană militară, altfel riscam să fim asasinați. După trecerea Prutului, am coborât la Târgul Ștefănești
UN REFUGIU “CIUDAT“. In: MEMORIILE REFUGIULUI (1940 - 1944) by Corneliu Emil Dănilă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/799_a_1679]
-
județul Botoșani au început evacuarea. Așa că am plecat mai departe, iar în preajma sărbătorilor pascale am ajuns în județul Râmnicu Sărat fiind, de regulă, găzduiți la familii de învățători. În general, este bine să subliniez că pe tot parcursul refugiului nostru localnicii, la desele popasuri făcute, au avut o atitudine prietenoasă, ne ofereau alimente și găzduire. În luna august 1944, atunci când trupele sovietice se apropiau, am pornit din nou în pribegie, poposind într-un sat de lângă gara Cilibia, județul Buzău. Cu toate
UN REFUGIU “CIUDAT“. In: MEMORIILE REFUGIULUI (1940 - 1944) by Corneliu Emil Dănilă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/799_a_1679]
-
numesc altfel. Ca și românii, japonezii au cultul strămoșilor, în plus au și cultul muncii. Când este vorba de muncă, în Japonia nu există limită de vârstă și nici criteriul frumuseții fizice în angajarea personalului ce vine în contact cu localnicii sau călătorii aflați doar în trecere. Criteriile de angajare sunt: onestitatea, corectitudinea, amabilitatea, surâsul cald, comunicarea, fie și prin semne numai... La japonezi, grija pentru clienți pare împinsă până la extreme; la intrarea într-un restaurant sau magazin ești întâmpinat cu
Japonia. Mister şi fascinaţie by Floarea Cărbune () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1258_a_2102]
-
câteva orașe care se disting prin frumusețea grădinilor publice: În „Parcul Inohana” din orașul Chiba, nu departe de Kamogawa unde eram cazați, s-a organizat renumitul: „Cherry Blossom Festival”. „Parcul Inohana” este cunoscut prin numărul mare de cireși unde, primăvara, localnicii, dar și turiștii se desfată admirând florile de cireș. „Castelul Chiba” este iluminat pe toată durata festivalului, dând ocazia iubitorilor de frumos să admire priveliștea fantastică a florilor de cireș profilate pe cerul nopții. Într-o seară, priveam fascinați cum
Japonia. Mister şi fascinaţie by Floarea Cărbune () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1258_a_2102]
-
îi lipsește călăuzitorul „fir al Ariadnei”. Fără Dimi nu m-aș putea descurca, el mă conduce la onsene, și de acolo la sala de mese. El este „Ariadna” pentru mine...Într-o seară, am asistat la o „sărbătoare locală”, când localnicii se despărțeau de vechiul an prin arderea unor brazi și păpuși mari, sărbătorind „Noul An” prin muzică și dansuri tradiționale, interpretate de tineri îmbrăcați în costume speciale... Orășelul este intim și plăcut, având străzi înguste și frumoase, cu ghivece de
Japonia. Mister şi fascinaţie by Floarea Cărbune () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1258_a_2102]
-
Întâmplat la Semlin s-a Întâmplat peste tot! La Castoria, Bohemund cu cetele lui a omorât atâția greci, Încât s-au Înroșit apele lacului. Așa mi-a povestit un soldat care a scăpat cu zile din acel măcel. Fiindcă nici localnicii nu s-au lăsat mai prejos...“ Cum veștile călătoresc mai repede decât armatele, Bizan țul, care aflase la ce trebuia să se aștepte, Îi primi cu răceală pe cruciați și le stabili cvartirul la Pera, pe celălalt mal al Cornului
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
amestecă cu miere, numai el știe cum, ca să Întărească pieptul bolnavului, să nu tușească și să i se deschidă rana din nou. Cotiră spre dreapta. Foarte curând, În fața lor se Înălță o movilă uriașă, pietroasă, un stouff cum spu neau localnicii, de pe care o cetățuie neagră și amenințătoare privea cu semeție către vale. Călugărul apucă pe drumeagul Îngust care ducea Într-acolo. — Unde mergi, frate Gregor? Întrebă Adelheid. Parcă era vorba de un preot? — Da, domniță, chiar acolo și mergem. Prietenul
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
-i fu la Îndemână, și porniră șiruri, șiruri, cu ghioage, cu coase și securi, cu tot ce putea fi folosit ca armă, spre fortăreața de pe Stouff. Vestea se răspândi cu iuțeala fulgerului, astfel că la fiecare răspântie se adăugară alți localnici. Pâraiele se tran sformară În râuri și râurile În șuvoaie de oameni Înarmați și gata de luptă, care vedeau sosită În sfârșit ziua răfuielii cu hainul Adalbrecht. Sosirea neașteptată a stăpânului din Staufen dejucase planurile lui Simeon. Fugarii fură aduși
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
drum deodată neasfaltat. Chiar dacă pe bicicletă te strecori mai ușor printre meandrele accidentale ale drumurilor proaste, perspectiva unui deal ale cărui urcușuri se tot prelungesc de la o culme la alta, pe pietriș și nisip, nu-i una roză. Mă linișteau localnicii că n-ar fi fost vorba decît vreo 5 - 6 km. neasfaltați, numai că eram conștient că trebuia (peste câteva ore) să și revin pe același traseu, spre casă. Dacă mai și ploua între timp, mă închipuiam derapând pe noroiul
Periplu pe bicicletă by Mihai Ştirbu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1781_a_92271]
-
dus întors). Treceam podul, după vreo 10 kilometri ajungeam la confluența Siretului cu Moldova (ascunsă de perdele de copaci), pe drum drept. După podul peste Siretul îmbogățit cu apa Moldovei, începeam urcușul în șea gâfâind, mândru nevoie mare când depășeam localnicii care, probabil istoviți de muncile la câmp, sau de cine știe ce griji, mergeau pe lângă biciclete. Urcam un deal, apoi îl coboram, recuperând timpul pierdut la urcat, odihnindu-mi picioarele. Plecasem de acasă fără intenția de a ajunge undeva anume. Voiam să
Periplu pe bicicletă by Mihai Ştirbu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1781_a_92271]
-
nu le- am notat la timpul potrivit, de aceea voi relata totul pe scurt. Trecusem pe lângă Secu, prin dreptul mănăstirii Neamț, prin Vânători și Târgu Neamț. Nu mai știam cât trebuia să pedalez pentru a ajunge la Văratec, noroc de localnicii numeroși în zonă. Urcai un "deal”, cu cetatea mereu în spate. La intrarea în Văratec ghinion, începu o ploaie de vară și, poate din această cauză, am găsit greu casa măicuței pentru care aveam o altă scrisoare de recomandare. În
Periplu pe bicicletă by Mihai Ştirbu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1781_a_92271]
-
ne-am abătut la stânga, spre mănăstirile Râșca și Slătioara, despre care Mircea auzise că există. Eu nu știam de ele însă evident, eram curios să le și văd, dacă tot ajunsesem pe acolo. Pentru Râșca am cotit la stânga, întrebând mereu localnicii. Mai jos față de nivelul șoselei, șerpuia printre maluri cu pietriș din abundență, un râu pe malul căruia, pentru că se impunea să ne tragem sufletul, am poposit și profitând de soare am făcut plajă. Biserica era în renovare, curtea nu avea
Periplu pe bicicletă by Mihai Ştirbu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1781_a_92271]
-
înserase încă), oameni veniți din toată țara, pentru o slujbă care avea să fie la orele 23.00. Nu terminasem ziua, era încă devreme, ș-am coborât să căuăm ceva de mâncat. La una dintre casele împrăștiate în jurul mănăstirii, niște localnici ne-au oferit lapte. Un copil, după ce am îndulcit laptele, ferm, refuză să-i dea fratelui mai mic miere de albine, lingura fiind înfruptată, adică muiată în lapte. Reveniți în curtea mănăstirii, printre flori și arbuști ornamentali înalți, căutam intrarea
Periplu pe bicicletă by Mihai Ştirbu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1781_a_92271]
-
voiam demult - din copilărie - s-o văd, stimulat de piesele de teatru ale lui Delavrancea. Și am avut ce vedea, chiar lăsând deoparte biserica vestită, care în vederea ilustrată pe care-o aveam acasă părea mult mai mică. Sfătuți de un localnic, ne-am abătut și la Muzeul lui Hrib Toader, un țăran colecționar de obiecte diverse. De reținut că vizitatorii plăteau pentru biletele (de mirare, fiindcă eram înainte de 1989), de intrare personalizate. Casa și curtea erau un adevărat depozit, cu tot
Periplu pe bicicletă by Mihai Ştirbu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1781_a_92271]