2,977 matches
-
cuvinte trebuie considerate terenul unor bătălii semantice Între regimuri rivale de adevăr” (p. 11). Acest ultim citat este edificator pentru poziția adoptată de studiile recente consacrate acestei probleme: ele au mutat accentul de la configurarea unei opoziții absolute Între mythos și logos și de la ideea unei evoluții lineare În care un model Îl elimină pe celălalt, la sugerarea unui sistem de comutări și congruențe, bazate pe utilizări nuanțate, contextuale, În care mythos capătă diferite accepțiuni, În funcție de conceptul În raport cu care este gândit (logos
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
logos și de la ideea unei evoluții lineare În care un model Îl elimină pe celălalt, la sugerarea unui sistem de comutări și congruențe, bazate pe utilizări nuanțate, contextuale, În care mythos capătă diferite accepțiuni, În funcție de conceptul În raport cu care este gândit (logos, aletheia, palaia), de intențiile autorilor și de valorile culturale specifice paradigmelor (istorie, filosofie, retorică etc.) În care apare. Exprimând acestă viziune, C. Calame (1999, p. 142) afirmă: Asemenea altor forme de discurs, așa-numitele „narațiuni mitice” nu sunt cu nimic
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
Departe de a opune mitul rațiunii, folosirea retorică a narativelor ficționale despre palaia ne arată existența unor regimuri diferite de inteligibilitate sau a unor practici diferite ale inteligibilității. Dialectica diferenței, care va conduce la valorizarea În plan intelectual a cuvântului logos și la marginalizarea, În anumite tipuri de discurs, a termenului mythos, este legată, așa cum am spus anterior, de un proces (istoric, social, economic, cultural) lent și sinuos, de ruperea de o viziune „mitologică” tradițională despre lume și de instituirea unor
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
laică, abstractă, pozitivă), care, peste secole, avea să conducă la societatea, tehnologia, cunoașterea științifică, economia, viața politică și industriile culturale care constituie, Împreună, lumea modernă. Ceea ce interesează este mecanismul prin care mythos a dobândit valori care Îl diferențiau radical de logos și Îl asociau cu ceea ce a ajuns mitul să desemneze În contemporaneitate: a) evocarea unor lucruri legate de un trecut nedefinit; b) construcția narativă; c) caracterul fictiv; d) capacitatea de a emoționa; e) valoarea de model exemplar. Această transformare s-
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
cu scandalosul, sălbăticia, spaimele și experiențele primitive); c) identificarea unor sisteme de explicare pozitivă a universului Înconjurător (pentru primii „fizicieni” și filosofi, mitul va fi un exponent al necunoașterii cauzelor naturale, al ascunderii acestora sub haina unor povestiri infantile). Pe măsură ce logos-ul se va specializa În denumirea unui discurs bazat pe analiza faptelor și pe construcția argumentelor, mythos-ul va ajunge să preia sferele semantice opuse, rămase libere prin valorizarea și specializarea conceptului de logos. Astfel, „În dialectul atic și În greaca
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
acestora sub haina unor povestiri infantile). Pe măsură ce logos-ul se va specializa În denumirea unui discurs bazat pe analiza faptelor și pe construcția argumentelor, mythos-ul va ajunge să preia sferele semantice opuse, rămase libere prin valorizarea și specializarea conceptului de logos. Astfel, „În dialectul atic și În greaca târzie, când logos a ajuns să aibă sensul de «vorbire», mythos a Început să-și restrângă sfera, referindu-se numai la «povestire» (story)” (J. Fontenrose, 1971, p. 54). „Sensul cuvintelor din această familie
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
va specializa În denumirea unui discurs bazat pe analiza faptelor și pe construcția argumentelor, mythos-ul va ajunge să preia sferele semantice opuse, rămase libere prin valorizarea și specializarea conceptului de logos. Astfel, „În dialectul atic și În greaca târzie, când logos a ajuns să aibă sensul de «vorbire», mythos a Început să-și restrângă sfera, referindu-se numai la «povestire» (story)” (J. Fontenrose, 1971, p. 54). „Sensul cuvintelor din această familie a evoluat după Homer: de la valoarea de cuvânt al cărui
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
vol. III, p. 719; vezi și M. Untersteiner, 1972, p. 2). La Herodot și apoi la Pindar, mitul ajunge să se refere la „vorbe amăgitoare, povestiri ale seducției” (M. Detienne, 1997a, p. 101). Prin această alunecare, mitul cedează În favoarea termenului logos domeniul cuvântării veridice și ajunge să se refere, În chip predilect, la narațiunile purtătoare ale unor conținuturi care fascinează, dar care nu pot fi dovedite: „Ele nu corespund niciunei sacralități, ci prezintă ceva miraculos, dar condamnat la excludere, denunțat ca
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
o non-știință, o negare a vizibilului” (p. 108). Ulterior, Tucidide va plasa mitul În zona „memoriei imperfecte”, etichetând ca mythodes afirmațiile care nu pot fi crezute (M. Detienne, p. 116). De altfel, ...opera lui Tucidide este semnificativă pentru istorie În măsura În care logos se substituie lui mythos. ș...ț Aspectul care conferă un caracter revoluționar Istoriei sale În raport cu tot ceea ce o Înconjoară (poezie epică sau dramatică, interpretări tendențioase ale creatorilor de discursuri sau ale oamenilor politici) este voința de a demonstra (Fr. Châtelet
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
a Înțelege logica naturii; d) o sumă de valori morale, codate În narațiuni emoționante pentru a fi mai ușor Înțelese și aplicate (G.S. Kirk, 1970; J. Pépin, 1958; A. Von Hendy, 2002; M. Untersteiner, 1972). ...la triumful logos-uluitc "...la triumful logos‑ului" Probabil fără o legătură directă cu aceste dezbateri, Heraclit din Efes dă un puternic impuls mișcării de marginalizare a cuvântului (și universului definit) de mythos prin sacralizarea logos-ului. În căutarea unui „termen specializat care să semnifice ordinea, măsura
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
Von Hendy, 2002; M. Untersteiner, 1972). ...la triumful logos-uluitc "...la triumful logos‑ului" Probabil fără o legătură directă cu aceste dezbateri, Heraclit din Efes dă un puternic impuls mișcării de marginalizare a cuvântului (și universului definit) de mythos prin sacralizarea logos-ului. În căutarea unui „termen specializat care să semnifice ordinea, măsura, contradicția ca bază sau legitate”, Heraclit „ia logos-ul din limbajul comun sau, mai exact, din limbajul aplicat omului și, resemnificându-l, Îi dă un sens cu valoare universală” (Gh.
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
aceste dezbateri, Heraclit din Efes dă un puternic impuls mișcării de marginalizare a cuvântului (și universului definit) de mythos prin sacralizarea logos-ului. În căutarea unui „termen specializat care să semnifice ordinea, măsura, contradicția ca bază sau legitate”, Heraclit „ia logos-ul din limbajul comun sau, mai exact, din limbajul aplicat omului și, resemnificându-l, Îi dă un sens cu valoare universală” (Gh. Vlăduțescu, 1984, p. 69). În felul acesta, logos-ul ajunge să consacre acel discurs uman, reflex al ordinii divine
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
să semnifice ordinea, măsura, contradicția ca bază sau legitate”, Heraclit „ia logos-ul din limbajul comun sau, mai exact, din limbajul aplicat omului și, resemnificându-l, Îi dă un sens cu valoare universală” (Gh. Vlăduțescu, 1984, p. 69). În felul acesta, logos-ul ajunge să consacre acel discurs uman, reflex al ordinii divine, care se Întemeiază și face evidente echilibrul originar, dialectica schimbării, traseul și mijloacele prin care se ajunge la Adevăr: „Ceea ce au toți oamenii În comun este logos-ul, iar
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
felul acesta, logos-ul ajunge să consacre acel discurs uman, reflex al ordinii divine, care se Întemeiază și face evidente echilibrul originar, dialectica schimbării, traseul și mijloacele prin care se ajunge la Adevăr: „Ceea ce au toți oamenii În comun este logos-ul, iar Heraclit disprețuiește mulțimile tocmai pentru că, deși posedă această rațiune, ele nu știu să se folosească de ea” (P.-M. Schuhl, 1949, p. 280; vezi și B. Lincoln, 1999, p. 27). Unul dintre principalele obstacole În calea perceperii logos
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
logos-ul, iar Heraclit disprețuiește mulțimile tocmai pentru că, deși posedă această rațiune, ele nu știu să se folosească de ea” (P.-M. Schuhl, 1949, p. 280; vezi și B. Lincoln, 1999, p. 27). Unul dintre principalele obstacole În calea perceperii logos-ului este povestea, mythos, care, prin scornelile sale, Întunecă Înțelegerea rațională și ascunde revelațiile Ființei; de aceea, Heraclit va cere ca poeții să fie goniți din cetate. Așa cum observă Kathryn Morgan (2000, p. 28), pornind atât de la formulările lui Heraclit
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
realității. În acest context, limbajul comun, pe de-o parte, și construcțiile poetice, pe de alta, apăreau ca o prăpastie Între cunoaștere și realitate. Drept urmare, pentru acești gânditori, erorile de cunoaștere erau erori de limbaj. Prin crearea vocabularului abstract specific logos-ului, filosofii sperau că „vor scăpa de defectele din mythos, adică de formulările narative”. Astfel, logos-ul, discurs care trimite direct la esența Ființei și, prin aceasta, cuvântare prin excelență adevărată, transformă mythos-ul În discurs al aparenței și, În consecință
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
apăreau ca o prăpastie Între cunoaștere și realitate. Drept urmare, pentru acești gânditori, erorile de cunoaștere erau erori de limbaj. Prin crearea vocabularului abstract specific logos-ului, filosofii sperau că „vor scăpa de defectele din mythos, adică de formulările narative”. Astfel, logos-ul, discurs care trimite direct la esența Ființei și, prin aceasta, cuvântare prin excelență adevărată, transformă mythos-ul În discurs al aparenței și, În consecință, cuvântare radical mincinoasă. Mai mult decât atât: construind evoluția gândirii ca o acumulare de relații logice
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
gândirea mitică: substituirile metaforice (transformările unei figuri Într-alta, a unei acțiuni Într-alta) și construcția prin poveste (cronologia narativă funcționează ca mecanism de tip cauzal, astfel Încât Întâmplările povestite la Început le determină și le explică pe cele de la sfârșit). Logos-ul elimină astfel principiile „bricolajului”, esențiale pentru gândirea mitică, și așază În locul lor mecanismele deducției și ale inducției, silogismul și argumentarea dialectică. Operele lui Platon și Aristotel vor consacra această configurație În care logos nu mai trimite la ideea de
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
le explică pe cele de la sfârșit). Logos-ul elimină astfel principiile „bricolajului”, esențiale pentru gândirea mitică, și așază În locul lor mecanismele deducției și ale inducției, silogismul și argumentarea dialectică. Operele lui Platon și Aristotel vor consacra această configurație În care logos nu mai trimite la ideea de cuvântare, În care el ...a dobândit valoare de raționalitate demonstrativă și se opune, atât În ceea ce privește forma, cât și În ceea ce privește conținutul, cuvântării din mythos. Se opune În ceea ce privește forma prin prăpastia dintre demonstrația bazată pe argumente
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
mit (J.-P. Vernant, 1974b, p. 198). În dialogurile platonice și În textele lui Aristotel, termenul mythos apare În contexte multiple și configurează un câmp sematic relativ amplu. Cu toate acestea, el nu se mai află pe același plan cu logos-ul, altfel spus nu mai beneficiază de aceleași valori semantice și de aceeași valorizare culturală: De la sensul inițial, homeric, de „cuvântare”, termenul mythos s-a Îmbogățit cu sensuri noi. La Platon putem identifica cel puțin cinci sensuri: cuvântare sau referire
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
instrumentalizarea mitului, deschide poarta reflecțiilor și a practicilor legate de persuasiunea politică și de controlarea indivizilor prin intermediul mitologiilor de stat. Aceste evoluții semantice, aceste transformări conceptuale au făcut ca, la capătul traseului său prin gândirea greacă și al confruntării cu logos-ul și reflecția filosofică, istorică, politică și științifică, mythos-ul să se refere la: a) discursuri bazate pe povestire, și nu pe demonstrația argumentată; b) discursuri transmise mai ales prin oralitate, și nu pe suporturi scrise; c) discursuri care au ca
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
să dezvăluie rațiunea ascunsă de povestirea absurdă (Fr. Châtelet, 1962, p. 41; M. Detienne, 1999, p. 163; P. Frutiger, 1930, pp. 33-37; Ch. Kerényi, 1957, p. 20; B. Lincoln, 1999, pp. 33-42; J.-P. Vernant, 1974a, pp. 213-214). Respins de către logos, mitul nu mai este considerat capabil să spună ceva esențial, ci doar să „presupună” ceva. Mythos-ul apare acum ca spectrul unei lumi alungate și În același timp râvnite: el este definit ca „iluzoriu”, „fabulos”, „periculos”, dar și ca „revelator”, „convingător
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
valoare (și de excludere) operate de gândirea greacă a secolelor al VI-lea și al V-lea Î.Hr., gândire aflată În căutarea temeiurilor teoretice ale noilor forme de interpretare a lumii: istoria, logica, filosofia, științele naturii. Opus atunci lui logos, golit atât de prestigiul său simbolic, cât și de forța euristică, mythos-ul ajunge să fie gândit printr-un dublu raport de opoziție: față de real, mitul este ficțiune; față de rațional, mitul este absurd. Această perspectivă conduce la un dublu blocaj: Mitul
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
Întemeiază pe elementele-cheie ale modelelor structurale: structura logică și de profunzime și operatorii care susțin transformările narative și simbolice. Dacă acceptăm faptul că mitul este un instrument de gândire a realului prin povestea concretă (și nu prin raționamentul formal al logos-ului), atunci clasificarea de față ne arată că gândirea mitică (pe care s-ar putea Întemeia mitologia folclorică) utilizează patru tipuri principale de operații pentru a ordona și semnifica lumea: actul cosmogonic, trecerea, facerea /desfacerea și Înfruntarea. Acestea generează o
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
coord.), From Myth to Reason? Studies in the Development of Greek Thought, Oxford University Press, Oxford Caillois, Roger, 1975, Eseuri despre imaginație, București, Univers Caillois, Roger, 2006, Omul și sacrul, Nemira, București Calame, Claude, 1999, „The Rhetoric of Mythos and Logos: Forms of Figurative Discourse”, În Richard Buxton (coord.), From Myth to Reason? Studies in the Development of Greek Thought, Oxford University Press, Oxford Calame-Griaule, Geneviève, 1965, Ethnologie et langage, Gallimard, Paris Campo, Juan Eduardo, 1998, „American Pilgrimage Landscapes”, În Annals
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]