2,956 matches
-
Prin descoperirea gândirii filosofice, gândirea ca raționament începe ea însăși să se autocunoască. Raționamentul este formulat în primă linie sub formă de dialog, care decurge după regulile logicei, enunțate pentru prima dată de filosofii greci. Cu ajutorul rațiunii - cuvântul grec corespunzător ""logos"" este greu de tradus - se dezvoltă geometria, teoria muzicei și astronomia. Filosofia presocratică s-a dezvoltat din filosofia naturii în regiunea ionică din Asia Mică în diferite școli: Filosofii naturii încercau să înțeleagă fenomenele naturale și modul lor de desfășurare
Filosofia antică greco-romană () [Corola-website/Science/319400_a_320729]
-
formă elementară, Heraclit pune bazele dialecticii cu două milenii înaintea lui Hegel. Celebra maximă "" Totul curge"" (πανα ρει, "panta rhei") aparține lui Heraclit, precum și aserțiunea "" Nu poți intra de două ori în același râu"". Noțiunea filosofică centrală la Heraclit este Logos-ul, un principiu unificator al "contrariilor", care guvernează totul și stă la baza tuturor lucrurilor. Xenophan critică viziunea homerică dominantă a vremii privind reprezentarea antropomorfică a zeilor și insistă asupra procesului de dezvoltare a omului în procesul cunoașterii și perfecționării
Filosofia antică greco-romană () [Corola-website/Science/319400_a_320729]
-
Aceste percepții, confirmate prin experiențe repetate, se dezvoltă silogistic și devin concepte logice. Demonstrarea adevărului derivă din forța persuasivă exercitată de impresiile percepute asupra spiritului. Orice adevăr are o corespondență corporală. Prin ""corporal"", stoicii recunosc două principii: materia și forța (""logos""), aspecte de fapt identice, depinzând de unghiul sub care sunt considerate. Nimic în lume nu are o existență independentă, totul este interconectat într-un lanț cauzal, în acord cu legile naturii]. Un comportament în conformitate cu principiile naturale rezultă în virtute, binele
Filosofia antică greco-romană () [Corola-website/Science/319400_a_320729]
-
le-a transformat odată cu trecerea timpului în texte literare. În aria de studiu a literaturii vechi s-a ocupat de cercetarea nucleelor narative în operele cronicarilor moldoveni Grigore Ureche și Miron Costin și a consacrat o monografie mitropolitului Antim Ivireanu, Logos și personalitate, personalitate extrem de vie a culturii noastre medievale. Cartea aceasta a constiuit debutul domniei sale în critică și a fost scrisă la îndemnul poetului și prozatorului Mircea Ciobanu, care a fost și un inspirat editor. Este autorul singurei istorii literare
Eugen Negrici () [Corola-website/Science/297639_a_298968]
-
a devenit necesară critica ei, și astfel să-i deconstruiești cunoașterea afirmată. Jacques Derrida argumenta că singura apărare în fața inevitabilei deconstrucții a cunoașterii, sistemelor de putere, ce se numește hegemonie ar trebui să se bazeze pe postulatul unei emisii originale, logosul. Privilegierea acestei fraze originale se numește "logocentrism". În loc să-ți bazezi cunoașterea pe cazuri sau texte particulare, baza cunoașterii a fost privită ca fiind generată de jocul liber al discursului, o idee cu rădăcini în teoria jocurilor de limbaj ale lui
Postmodernism () [Corola-website/Science/297646_a_298975]
-
a devenit necesară critica ei și astfel, să deconstruiești cunoașterea afirmată. Jacques Derrida argumenta însă că singura apărare în fața inevitabilei deconstrucții a cunoașterii, sistemelor de putere, ce se numea hegemonie ar trebui să se bazeze pe postulatul unei emisii originale, logosul. Privilegierea acestei fraze originare se numește "logocentrism". În loc să-ți bazezi cunoașterea pe cazuri sau texte particulare, baza cunoașterii a fost privită ca fiind generată de jocul liber al discursului, o idee cu rădăcini în teoria jocurilor de limbaj ale unui
Postmodernism () [Corola-website/Science/297646_a_298975]
-
, cuvânt compus de origine greacă, (conform γη, geo = pământ și λογος, logos = știință) este știința care se ocupă cu studiul structurii și formării Pământului. Geologia (în accepțiunea modernă) este o știință interdisciplinară, care, prin intermediul metodologiilor chimiei, fizicii, matematicii, statisticii, astronomiei etc., explică compoziția internă a Pământului, precum și procesele ce au loc în interiorul
Geologie () [Corola-website/Science/298339_a_299668]
-
ci și un termen de referință atunci când se vorbește de rezistența prin cultură. El face parte, deopotrivă, din toate generațiile actuale de scriitori români și este aidoma unui far pentru „sutele de catarge” ce se avântă pe mările neliniștite ale logosului. (Valeriu Matei) Mihai Cimpoi este, înainte de toate, un bun român; apoi, un profesionist excepțional pregătit, cunoscător al întregii literaturi române și a tot ce este relevant în literatura și artele moderne; e înclinat spre filosofia culturii. În ceea ce privește literatura basarabeană: cunoaște
Mihai Cimpoi () [Corola-website/Science/298356_a_299685]
-
, sau Decalogul (din cuvintele grecești δεκα, "deka", „zece” și λoγoς, "logos", „cuvânt”), sunt zece reguli religioase care au o semnificație de bază în creștinism și iudaism. sunt prezente de trei ori în Vechiul Testament, fiind dictate conform Bibliei de către Dumnezeu lui Moise. Diferențele între două dintre versiuni sunt minore, dar există. O
Cele zece porunci () [Corola-website/Science/296770_a_298099]
-
o călătorie îndărăt. Sedusă de acest burg ireal, creația ei împrăștie „o stare de vrajă”. Placenta venetă îi hrănește visătoria. Dar și însingurarea, insomniile, febra scrisului, retrospecția. „Bântuită de faceri”, poeta cunoaște bucuria rodului. Dincolo de ușoara contaminare cezarivănesciană, preaplină de logos, simte cum fierbe în ea sămânța rodirii, atunci când, „cu unghii înfipte în carne” se încredințează paginii albe. „Înfiată” de arterele venețiene, poeta adulmecă înflorirea, conștientizând și depășind blestemul sterilității. Trăirea la limită, experiența de viață, dură, acumulată într-un spațiu
Eugenia Bulat () [Corola-website/Science/317203_a_318532]
-
a evadat din ea), a nimerit în o alta, - în Veneția... “Dumnezeu, - scrie poeta, - revelat/revelând,/ te mai poate-ncânta:/ cu-n apus,/ cu un munte,/ cu-o apă...”. E aici ceva din Luceafărul (cum vom vedea în “Cădere în logos”, spre exemplu, - “duh arzător furișat în iatacu-ți”). În fond, autoarea cărții este o Cătălină sau un Luceafăr, care, după ce s-a materializat și a băut din cupa pământească până la fundul ei, e din nou însetat de repaos.(...). Există în versuri
Eugenia Bulat () [Corola-website/Science/317203_a_318532]
-
sufletești pe care le trăiește autoarea. (...). „Căderile” sunt autentice plonjări cu efecte justificate, plonjări în sine. Aici este calitatea cea mai de preț a poeziei Eugeniei Bulat. Sunt „Căderea în tăceri”, „Căderea în Marele Frig”, „Căderea în necuvinte”, „Căderea în logos” și, în final, „Căderea în verde”. În prefața sa, criticul Adrian Dinu Rachieru remarcă pe bună dreptate acest aspect: „trăirea venetă”, trăirea venetă ca o racordare la un univers civilizat, al civilizației antice, ale civilizației unor simboluri magistrale ale culturii
Eugenia Bulat () [Corola-website/Science/317203_a_318532]
-
credibili în ceea ce scriem. (...).Pagini de poezie adânc inspirată, doldora de imagini de o prospețime frapantă și cu subtext filozofic incitant, conține, mai ales, ciclul de încheiere al cărții - Cădere în tăceri, Cădere în sine, Cădere în necuvinte, Cădere în logos, Cădere în Marele Frig, Cădere în ape, Cădere în verde. E pentru că poetul autentic își rămâne fidel sieși și se dăruie alor săi oriunde și oricând, în rai ca și în iad. În întregimea ei, noua publicație a Eugeniei Bulat
Eugenia Bulat () [Corola-website/Science/317203_a_318532]
-
În aceasta, pentru prima dată, Clement încearcă pentru credincioși să așeze Creștinismul în formele tradiționale ale literaturii seculare. "Protrepticus" constă dintr-o introducere care îl invită pe cititor să asculte nu legendele mitice ale zeilor ci "cântecul cel nou" al Logosului (care este Hristos), începătorul tuturor lucrurilor și creatorul lumii. El denunță nebunia idolatriei și misteriilor păgâne, nerușinarea practicilor pederaste ale grecilor și ororile sacrificiilor păgâne. Clement argumentează că pe când poeții și filozofii greci doar presupun adevărul, profeții arată calea directă
Clement al Alexandriei () [Corola-website/Science/318199_a_319528]
-
tuturor lucrurilor și creatorul lumii. El denunță nebunia idolatriei și misteriilor păgâne, nerușinarea practicilor pederaste ale grecilor și ororile sacrificiilor păgâne. Clement argumentează că pe când poeții și filozofii greci doar presupun adevărul, profeții arată calea directă spre mântuire; iar acum Logosul divin vorbește prin propria sa persoană pentru a trezii tot ceea ce este bun în sufletul omului și pentru a-l conduce spre nemurire. Așezând astfel o fundație în privința cunoașterii adevărului dumnezeiesc, el trece în "Paedagogus" la descrierea eticii creștine. Structura
Clement al Alexandriei () [Corola-website/Science/318199_a_319528]
-
astfel o fundație în privința cunoașterii adevărului dumnezeiesc, el trece în "Paedagogus" la descrierea eticii creștine. Structura lucrării sale nu îl împiedică să preia mari părți de material din stoicul Musonius Rufus, maestrul lui Epictetus; dar pentru Clement, pedagogul real este Logosul încarnat. Prima carte tratează despre bazele religioase ale moralei creștine, iar a doua și a treia despre cazuri individuale de conduită. Cât despre Epictetus, virtuțile adevărate se arată ele înseși în dovezile externe printr-un mod de viață natural, simplu
Clement al Alexandriei () [Corola-website/Science/318199_a_319528]
-
sa de a unii filozofia greacă cu creștinismul. El a arătat pe larg faptul că filozofii datorează o mare parte din cunoașterea lor scrierilor din Vechiul Testament și își exprimă o convingere personală când descrie filozofia ca o acțiune directă a Logosului divin, lucrând prin aceasta la fel de bine ca și prin lege și ca prin revelația directă din Evanghelie pentru a comunica oamenilor adevărul. Clement a petrecut mult timp cu definirea pentru creștini a conceptului filozofic păgân de Logos, principiul gnozei creștine
Clement al Alexandriei () [Corola-website/Science/318199_a_319528]
-
acțiune directă a Logosului divin, lucrând prin aceasta la fel de bine ca și prin lege și ca prin revelația directă din Evanghelie pentru a comunica oamenilor adevărul. Clement a petrecut mult timp cu definirea pentru creștini a conceptului filozofic păgân de Logos, principiul gnozei creștine adevărate, prin care singur principiu relația lui Dumnezeu cu lumea și cu revelația sa este menținută. În mod transcedental, el îl consideră pe Dumnezeu ca fiind Ființa care nu poate fi descrisă, care nu poate fi definită
Clement al Alexandriei () [Corola-website/Science/318199_a_319528]
-
urmat rămâne mortificarea tuturor sentimentelor care pot tulbura sufletul. Pentru Clement, calea de unire cu Dumnezeu (îndumnezeirea) este calea Bisericii. Credința simplă a creștinilor botezați conține toate informațiile esențiale ale celei mai înalte înțelepciuni; prin Euharistie, credinciosul se unește cu Logosul și cu Duhul și devine parte din nestricăciune. După spusele lui Clement, deși dumnezeirea lui Hristos lucrează la crearea lumii, Fiul Însuși este neschimbător, suficient sieși și incapabil de suferință. După spusele lui Clement, acestea sunt calitățile caracteristice ale esenței
Clement al Alexandriei () [Corola-website/Science/318199_a_319528]
-
Duhul și devine parte din nestricăciune. După spusele lui Clement, deși dumnezeirea lui Hristos lucrează la crearea lumii, Fiul Însuși este neschimbător, suficient sieși și incapabil de suferință. După spusele lui Clement, acestea sunt calitățile caracteristice ale esenței divine. Deși Logosul este cel mai aproape de Tatăl, ale cărui puteri le reia în El Însuși, pentru Clement atât Fiul cât și Duhul sunt "prima putere creată și primul creat"; ele formează cea mai înaltă treaptă pe scara ființelor inteligente; de asemenea, Clement
Clement al Alexandriei () [Corola-website/Science/318199_a_319528]
-
Tatăl, ale cărui puteri le reia în El Însuși, pentru Clement atât Fiul cât și Duhul sunt "prima putere creată și primul creat"; ele formează cea mai înaltă treaptă pe scara ființelor inteligente; de asemenea, Clement distinge între Fiul-Logos și Logos care este neschimbător și imanent în Dumnezeu. Din cauza acestor declarații, mai târziu Fotie îl va acuza că "l-a degradat pe Fiul la nivelul unei creaturi." Separat de lume ca principiu al creației, Logosul încă este în ea ca principiu
Clement al Alexandriei () [Corola-website/Science/318199_a_319528]
-
asemenea, Clement distinge între Fiul-Logos și Logos care este neschimbător și imanent în Dumnezeu. Din cauza acestor declarații, mai târziu Fotie îl va acuza că "l-a degradat pe Fiul la nivelul unei creaturi." Separat de lume ca principiu al creației, Logosul încă este în ea ca principiu călăuzitor. Astfel, o viață naturală este o viață în conformitate cu voința Logosului. De asemenea, Clement a fost acuzat de docetism în învățăturile sale despre Întrupare. După spusele sale, trupul lui Hristos nu avea nevoi omenești
Clement al Alexandriei () [Corola-website/Science/318199_a_319528]
-
mai târziu Fotie îl va acuza că "l-a degradat pe Fiul la nivelul unei creaturi." Separat de lume ca principiu al creației, Logosul încă este în ea ca principiu călăuzitor. Astfel, o viață naturală este o viață în conformitate cu voința Logosului. De asemenea, Clement a fost acuzat de docetism în învățăturile sale despre Întrupare. După spusele sale, trupul lui Hristos nu avea nevoi omenești, așa cum reiese din următoarele pasaje din "Stromateis", care îi refuză în mod clar lui Hristos umanitatea deplin
Clement al Alexandriei () [Corola-website/Science/318199_a_319528]
-
dobândirea Înțelepciunii, știință a lucrurilor dumnezeiești și omenești și a cauzelor acestora. Înțelepciunea este deci stăpâna filozofiei, după cum filozofia este stăpâna «științelor pregătitoare»” . Cel care-l conduce pe om la filozofie și de la filozofie la înțelepciune, este, pentru Clement, Pedagogul, Logosul sau Cuvântul divin, care luminează rațiunea umană. Între conținutul filozofiei, care este rațională, și conținutul credinței, care este revelată, nu există așadar nici un contrast, ci o perfectă armonie. Desigur că nu toate ideile filozofilor pot fi acceptate, însă filozofia lui
Clement al Alexandriei () [Corola-website/Science/318199_a_319528]
-
rațională, și conținutul credinței, care este revelată, nu există așadar nici un contrast, ci o perfectă armonie. Desigur că nu toate ideile filozofilor pot fi acceptate, însă filozofia lui Platon și cea a stoicilor, pot fi considerate ca fiind iluminate de Logosul Divin. Creștinul este, conform lui Clement, adevăratul gnostic. Credința este principiul și fundamentul filozofiei. Aceasta din urmă are o mare importanță pentru creștinul care vrea să aprofundeze propria credință prin intermediul rațiunii. Logosul, primește la Clement, un triplu sens:
Clement al Alexandriei () [Corola-website/Science/318199_a_319528]