3,576 matches
-
Era preferabil" indică o posibilitate, o dorință de a se desprinde de luciditatea omniprezentă, "Era preferabil să fi fost beat, nebun,/ sau să fi avut măcar o sută de lei". Anularea conștiinței fusese modalitate de creație, dar ironia și nota lucidă schimbă textul, e dorință și negare a ei. Mitul iubirii pure, spirituale e adus în prezent, există însă o anumită discreție în distrugerea clișeelor, "sigurătatea era mai ieftină/ chiar decât îmbrățișările ei..." Tonul polemic se remarcă în elementele retorice, în
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
starea lirică. Unii dintre acești poeți cunosc bine literatura universală, se lasă impresionați de poezia americană promotoare a prozaicului, de un anticalofilism explicit, programatic. Vor adopta și ei unele procedee literare menite să dea aceeași impresie, să reflecte o viziune lucidă asupra existenței. Nu se poate vorbi însă de un comportament mimetic, pentru că se refuză întotdeauna copierea oricărui tip de experiment literar fie el românesc, fie occidental. Nu e, altfel spus, o încercare de schimbare a canonului poetic prin adoptarea unuia
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
cazuri. Atunci când totuși vom recurge la asemenea relaționări, ne vom folosi doar de textele apărute în preajma debutului (deceniul 5 pentru albatrosiști, deceniile 7 sau 8 pentru ceilalți) și vom viza, în principal, poeții care, datorită faptului că adoptaseră o scriitură lucidă, ironică, parodică, au fost considerați, de altfel, precursori ai postmodernilor din generația '80. Tabloul succesiunii generațiilor sau promoțiilor literare se prezintă, așa cum remarcau teoreticienii acestor concepte, ca o alternare a viziunilor poetice ("nepoții" își resping "părinții" și se revendică de la
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
a convențiilor, a generațiilor literare oarecum din afară, toate sunt luminate în același mod, toate sunt acceptate fără favorizarea vreuneia dintre ele (cu câteva excepții pentru că detașarea aceasta de universul propriu-zis literar se produce prin distanțare ironică, prin reevaluarea parodică, lucidă a tuturor structurilor poeticului). În realitate ieșirea din joc nu se realiza decât aparent pentru că vechile convenții literare sunt înlocuite cu unele noi: lipsa de convenții și ridiculizarea celor vechi. În literatura contemporană se produc câteva mutații esențiale, unele dintre
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
Se va realizează deci o poezie a prozaicului, cu alunecări spre oniric (pentru că a dispărut încrederea în simțuri), în care limbajul conversației cotidiene e mult mai potrivit pentru refacerea din fragmente a realității decât unul solemn, propriu-zis poetic, o poezie lucidă care nu-și mai acordă dreptul la visare fără însă a exclude viziunile aparent halucinante, care își pune sub semnul întrebării propriul discurs, ca și discursul literar în general. Se explică așadar întoarcerea textului poetic către sine însuși, refacerea ironică
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
imaginea de panoptic e foarte des întâlnită. Fragmentele de real capătă sens doar în procesul descrierii (povestirii), singurul mod, de altfel, de a sugera o nouă ontologie. Aparenta ingratitudine a postmodernismului față de realitate se întemeiază, în fapt, tocmai pe refacerea lucidă în text a unei lumi disperate și degradate. Forma simbolică a acestei demiurgii este, cum am zis, metaliteratura. Atitudinea ironică a autorului tocmai de aici vine, din asumarea acestei imanențe goale. În text, lumea se vede mai coerentă, însă din
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
va exploda în brațele altcuiva..." Dublarea discursului literar de către unul autoreferențial se regăsea și la Geo Dumitrescu, deși în acest caz tehnica dialogului este altfel utilizată. Poemul se compune aici dintr-o tentativă de exprimare a sentimentelor și intervențiile protestatare, lucide ale unui alter ego conștient de imposibilitatea de a depăși cu adevărat clișeele literare: "Sufeream de alergia singurătății. Luna.../ Dar mereu năvălesc venerabilele inerții/ și gândurile mi le-apucă de gât, lăsându-mi/ emoții curate, aproape neîncepute,/ urme groase de
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
fals într-un discurs cotidian. 3.2. Poezia ca exercițiu de sinceritate. Luciditatea Refăcând în sens invers parcursul literaturii contemporane, remarcăm o oscilare între lirismul subiectiv și cel obiectiv, între masca impersonalizării și cea a autobiografismului. Optzeciștii preferă un discurs lucid, în care propria biografie funcționează ca pilon al unei structuri în același timp mitizantă (ficțională) și demitizantă (de ridiculizare a clișeelor literare, a platitudinilor sentimentale pentru că numai astfel ele pot fi repuse în circulație)245. Postmodernismul se opune, de altfel
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
putut să constituie o viziune poetică nouă, fără a marca o schimbare esențială a criteriului poeticului, dacă nu ar fi fost dublate de modificări ale limbajului de creație. Atât la nivelul modului în care decupează realitatea pentru a-și construi lucid, detașat, ironic chiar textele, cât și la nivelul celui de exprimare, poeții albatrosiști anticipează direcția în care s-a îndreptat literatura ultimelor decenii, fără, e drept, ca jocurile textuale să ajungă totuși la complexitatea pe care o propun contemporanii. 4
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
cât și la cel al limbajului, al modului în care sunt orchestrate temele, Geo Dumitrescu reușește, în 1946, să lanseze o provocare către cititor (aceea de a accepta un dialog insolit despre literatură, despre cultură, viață cotidiană, dar un dialog lucid din care nu lipsește analiza ironică și autopersiflarea) și să formuleze o sfidare la adresa retoricii tradiționale și a susținătorilor ei. În acest sens, titlul volumului Libertatea de a trage cu pușca este semnificativ. E un titlu deschis lăsând posibilitatea de
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
și din perspectiva (r)evoluției literare pe cartea o propune. Pe tot parcursul volumului nu se produce atât o violentare a limbajului, ci, mai degrabă, una a așteptărilor. Sunt texte a căror plăcere a lecturii se naște din jocul ironic, lucid menit să compensese frustrările succesive la care este supus un lector neavizat și preocupat excesiv de sfera "poeticului". Câteva decenii mai târziu, Alexandru Mușina propunea o poezie a cotidianului, "o poezie, deci, despre viața noastră obișnuită, dar care, totodată să exprime
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
și, totodată, se evidențiază un mod de înțelegere a producției literare care îi va apropia pe acești poeți de postmodernii anilor '80 și '90. Onirismul împrumută câte ceva din repertoriul suprarealist, din tehnicile sale, fără însă a pierde din vedere controlul lucid asupra actului creator: " Spre deosebire de suprarealism, literatura onirică nu reordonează și nici nu aglomerează la întâmplare elementele lumii reale. Ea creează o nouă legislație în care amintitele elemente alcătuiesc o nouă lume, întotdeauna mai pregnantă (la modul literar vorbind), mai vie
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
vie, mai puternică decât lumea reală"262. Poeții albatrosiști operează și ei o îndepărtare de suprarealism, o respingere a acestuia ca și a dicteului automat, firesc, de altminteri dacă ne gândim că poezia lor e o pledoarie pentru o creație lucidă, impregnată de real fără ca aceasta să însemne reflectarea existentului în toate datele sale. Panopticumul lui Ion Caraion definește poate cel mai bine dorința amintită, realul se constituie și aici din fragmente ca într-un puzzle în care poetul selectează cu
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
Ed. Didactică și Pedagogică, 1984, p. 128. 13. „Ursitoarele”, în „Viața Romînească, an. 2, vol. VI, 1907, p. 76. Genul acesta de curiozitate îl aveau și fetele de la oraș, și nu numai dintre cele naive, ci chiar dintre cele extrem de lucide, ca de exemplu Jeni Acterian: „Aseară (5 ianuarie 1939, ajunul Bobotezii - n. m.) am turnat plumb. Mi-au ieșit 4 bărci și o figură feminină cu coroană și văl. De unde s-a dedus că am să mă mărit (sic!)”. (Jurnalul
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
în el ca Empedocle în Vulcan. în celebra carte Shakespeare, contemporanul nostru, Jan Kott scria: „Shakespeare a descoperit infernul moral. Și paradisul. Dar a rămas pe pămînt”. Apăsat, tras în jos de suferințe inavuabile, Bacovia „a rămas pe pămînt”, adică lucid. „Infernul” său, dacă i-am înțeles corect terorile, era frica de nebunie: o nebunie ireversibilă. Cînd „fiorii” ei îl încearcă (v. „Fanfară”, „Crize”), notează asta fugitiv și trece imediat la altceva. Pentru el nebunia e o amenințare, nu ceva programatic
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
a trecut (el crede, săracul, că pe ,,vremea’’ acestuia toți se ocupau cu poezia), acum e vremea mea’’ (a celor pretinși „pragmatici”, care se ocupă cu afacerile) va suna curînd și mai ridicol decît sună azi. Atunci poate, devenind mai lucid, el își va reevalua ambițiile și va recunoaște că ,,gagiul’’ l-a învins. Intrigat, poate că o să-l și citească!... Provincia se dă singură în vileag ori de cîte ori se face un pas înainte în cultură și în civilizație
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
ambiguu, impenetrabil, căutându-se cunoașterea acestui mister 39. Este interesant că Pariziana știe să organizeze 40 și să păstreze 41 aceste mistere. Clorinde devine o enigmă care preocupă la fel de mult că problemele politicii de stat42. Chiar și pentru o persoană lucida cum este Rougon, Pariziana rămâne o enigmă: "C'était tout de même une étrange mécanique qu'une femme" [Zola, Son Excellence Eugène Rougon, p.86]. Formularea lui Flaubert este la acest capitol de o pertinenta aparte: "Leș cœurs des femmes
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
-
main. Elle ressemble à ces verres de champagne où tout est mousse". Metaforă ne pare deosebit de reușită, femeia pariziana având toate efectele acestei băuturi de ocazii mari: efect de surpriză strălucitoare care nu durează, dar îmbată și promite. Această constatare lucida nu îl împiedică pe protagonist să se lase din nou sedus, după divorț, proiectând perspectiva picanta a unui adulter cu fosta soție. Acest detaliu, pur parizian, vorbeste despre dorința permanentă de transgresare a canonului. Este sugestiv faptul că personajele masculine
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
-
întâlnirile și lecturile mirabile care m-au format ca jurnalist și scriitor, mi-ar fi plăcut să preiau, pentru acest volum de publicistică, titlul unui articol de-al lui Dan Petrescu, care mi se pare emblematic pentru soarta unui "diarist" lucid și critic: "Zile de fior și râs". Cum însă fostul disident ieșean experimentează mai nou o formă extremă de mizantropie, fiind complet retras și de necontactat, nu o pot face fără acordul lui. Așa că ne vom mulțumi doar cu acest
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
în spațiul european apărea drept ultimul mare exponent al Romantismului. Comemorarea celor două jubilee și jumătate de la dispariția sa, s-ar cuveni să ne trezească un tip de reflecție măsurată și critică, fără efuziuni prostești sau excese melodramatice, cu iubirea lucidă și echilibrată cu care el însuși își privea opera pe care nu o lăsa să apară în spațiul public, tipărită sau vorbită, decât atunci când conștiința lui meșteșugărească o considera potrivită pentru a fi livrată cititorilor. Și dacă pasiunea îi colora
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
până seara, până la uitarea de sine, cu hrană frugală, cu plimbări rapide, peripatetice, prin Copou, cu seninătate axiologică și confesională. Acesta ar putea fi un prim pas spre aventura înfruntării limitelor fizice omenești, spre atingerea acelui prag al limpezimii mentale, lucide, al acuității vizuale și al siguranței chirurgicale a mâinii, care face diferența dintre un absolvent de facultate și un istoric. Și care face ca semnătura istoricului să fie astăzi neschimbată față de aceea pe care o am pe una dintre cărțile
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
de percepția lor asupra realităților sociale de la noi, dar de neînțeles este cum de a persistat această idee în istoriografia noastră. Când, în 1964, a fost tradusă și publicată lucrarea lui Karl Marx, Însemnări despre români, care conține o analiză lucidă asupra caracterului expansionist al Rusiei țariste și a pericolului pe care l-a prezentat țarismul pentru români, regimul comunist a folosit argumentele lui Marx pentru a se opune cu mai mult succes imperialismului sovietic, s-a găsit și citatul despre
Momente din Istoria României Orientale by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Science/91880_a_92359]
-
pare același, vremurile sunt mereu altele: un „atunci” al bunicii Caliopi, tânără, subțiratică ce-și Înnobilează iubirea cu reflexul romantic al poeziei epocii, Heliade și Lamartine, și un „acuma” al noului cuplu constituit În timpul modern al „trenurilor" și al distanței lucide, tandru-ironice, tutelate de versurile simboliste ale lui Francis Jammes și Horia Furtună. „Casa” este punctul referențial; spre ea curg timpurile, destinele umane, amintirile; ele conservă În straturi de vechime urmele trecerii oamenilor vremelnici, fluctuația stărilor și a momentelor. Simbol al
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
romantic a dispărut, idila modernă se Încadrează Într-o scenă cunoscută. Având În vedere un scenariu cunoscut, doar individul este cel menit să individualizeze prin perceperea sa, mai puțin realul și mai mult esențialul stării propriu zise. Cuplul se integrează lucid, fără speranța vieții și a iubirii veșnice, Înt-o mitologie a iubirii. O mitologie livrescă poate, dar aceasta nu excluse bucuria de a trăi momentul. Entuziasmul pare generat de contemplarea intelectuală a Înscrierii Într-o formulă eternă. 3. „Poveste” de Marin
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
fapt o sinteză de elemente romantice, populare și moderne. Moartea iubirii sau a dragostei nu este o catastrofă, deoarece se Înscrie Într-un ritual cunoscut, mereu același. Trăirea În absolutul romantic nu mai este o caracteristică a Îndrăgostitului inițiat, deci lucid, decorul se păstrează, dar relația este accentuat inversă, Îndrăgostiții sunt generatori de atmosferă. Chipul Sfintei Vineri creează un cadru de poveste, alături de titlul impus de la Început, cu o „desfășurare a acțiunii”. Libertatea cuplului este cuprinsă Între limitele scenariului. Se știe
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]