4,609 matches
-
era răcoare...Fereastra, foarte mare, mai mult decât dublă, era mereu luminată."283. Prin juxtapunerea sentimentului de așteptare zadarnică, celelalte elemente ocurente în text (luna, femeia ce nu se știe privită, martorul familiarizat cu bizarul obicei al îndrăgostitului și fereastra luminată) re-creează tabloul elegiac din poezia Pe lângă plopii fără soț. Iubirea dusă până la limita patologicului de care sunt capabili eroii lui Camil Petrescu, transpare și în textul eminescian. Mai mult, și aici constatăm aceeași oroare față de lenea de a privi, admirabil
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
toate manifestările culturii românești. Războiul de independență încheiase o etapă de adânci prefaceri, în viața economică, social politică a țării și deschidea drumul adâncirii acestora prin lupta pentru progres nestăvilit. Vasile Maciu, vede în Mihail Kogălniceanu, unul dintre cei mai luminați și mai fermi oameni politici. Abia se încheiaseră ostilitățile și se adresa omologului său turc pentru stabilirea de noi legături. „ A sosit momentul continuă autorul în lucrarea Condițiile interne ale proclamării Independenței, ideea lui Mihail Kogălniceanu - să uităm trecutul, să
MIHAIL KOGĂLNICEANU ŞI INDEPENDENȚA ROMÂNIEI ÎN ISTORIOGRAFIA ROMÂNEASCĂ by Mihaela Strungaru-Voloc () [Corola-publishinghouse/Science/1609_a_3034]
-
putință“. Este forța care poate contribui la „o diminuare a fanatismului printr-o capacitate sporită de simpatie și înțelegere reciprocă“3. De progresul în recunoașterea primatului rațiunii, înțeles în acest fel, și-a legat Russell speranțele într-o societate mai luminată, mai tolerantă și mai sensibilă la suferință. Cu greu am putea găsi un sistem de referință mai potrivit pentru a caracteriza orientarea gândirii lui Wittgenstein decât acea pledoarie pentru raționalitate, pe care Russell nu numai că a susținut-o cu
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
fântâni a căror apă are puteri tămăduitoare, acestea aflându-se în incinta unor mânăstiri sau locașuri sfinte. Una din cele mai cunoscute este fântâna „Izvorul Tămăduirii” de la mănăstirea Sâmbăta de Sus situată la poalele munților Făgăraș. În vinerea din Săptămâna Luminată, săptămâna cea mare a credincioșilor ce urmează Învierii Domnului, se serbează praznicul Izvorul Tămăduirii, sărbătoarea Maicii Domnului. În vinerea Izvorului Tămăduirii este hramul mănăstirii Sâmbăta de Sus, una dintre cele mai mari sărbători creștine ale Ardealului. Mai întâi a fost
Automasajul, Hidroterapia Si Zooterapia. Terapii Alternative by VIOLETA BIRO [Corola-publishinghouse/Science/1870_a_3195]
-
recunoaște autonomia de iure, prin edictul de la 1765 al împărătesei, care o ridică la rangul de Mare Principat (Decernimus etiam, et hoc nostro Diplomate firmissime statuimus, ut post hac futuris temporibus, dictus Magnus Transsilvaniae Principatus)775. Direcțiile principale ale reformismului luminat sunt marcate în Transilvania de personalitatea lui Iosif al II-lea (1780-1790). Reforma instituțională, inițiată din perioada anterioară, modifică fundamental structurile administrative și juridice ale Principatului.776 După ce Dieta dispăruse dintre centrele de putere încă din epoca tereziană (1762), Iosif
Europa monarhiei stărilor by Gheorghe Bichicean () [Corola-publishinghouse/Science/1436_a_2678]
-
hiperbolizare afectivă) schiță de portret a pictorului-poet Petru Aruștei îi aparține lui Cezar Ivănescu, cel care, la o zi după moartea marelui său prieten, își exprima suferința în termenii următori: "A murit Petru Aruștei, pictorul și poetul genial, incomparabil, mai luminat decât toți moldavii din generația noastră, mai filosof decât toți colegii noștri ajunși profesori universitari de filosofie, mai poet decât noi toți, ajunși literați de carieră, pictor cutremurător, unic în ultimele patru decenii de pictură românească, pătruns de gândul adânc
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
zilei / spre care liniștite ape abia se îndreaptă / pline de îngeri, de verzi copaci în hore! (Îngeri, trad. RC), Insula a dimineții: / în geana de lumină se zărește / vulpea de aur / ucisă lângă un izvor (Eucalyptus), Dorm păduri / de verde luminate, de vânt, / câmpii unde pucioasa / era vară imobila / a miturilor (Dorm păduri, trad. MB); Zi inutilă, / mă iei din spații suspendate, / (pustiuri stinse, renunțări) / din codri tăcuți / înlănțuiți cu șfori de aur / ce nu își schimbă sensul / la foșnet de
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
cercetare, menindu-ne unui timp covîrșit de speranța veșniciei, a clipei eterne ascunse în inima noastră și a unui spațiu care strigă după infinit. Pentru clasici și neoclasici, știința economică era asociată dogmei mecaniciste, de sorginte newtoniană. Chiar un om luminat precum Frank H. Knight, fondatorul Școlii de economie de la Chicago, numea mecanica "știința soră a economiei" (în The Etics of Competition, New York, 1985, p.25). La jumătatea secolului al XX-lea, Nicolas Georgescu-Roegen, aproape venerat astăzi în mediile noastre academice
[Corola-publishinghouse/Science/1553_a_2851]
-
devină comentariu infinit, repetiție perpetuă, rescriere (cu doi é s.n.) care împinge stereotipul la limită și debordează. Pe când a apărut noțiunea de intertextualitate, ea s-a înscris într-o "teorie a textului" cu multiple fațete, din care erau mai bine luminate productivitatea scriiturii și semnificanța (signifiance) ca proces (ibidem, 8). Dacă intertextualitatea se prezenta în primele formulări, că definiri nu prea erau ca o categorie generală, aspectul se datora preocupărilor promotorilor ei, circumscrise mai curând filosofiei decât criticii. Fenomenele intertextuale s-
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
2010 a, 55)91. Insistența noastră asupra componentei traducerilor din opera eminesciană se datorează faptului că și acest demers se circumscrie intertextualității. La rândul lor, traducerile produc efecte intratextuale în proză, ca și în lirică și dramaturgie difuze sau bine luminate.Astfel, Arta reprezentărei dramatice dezvoltată științific și în legătura ei organică (Enric Theodor Rötscher) se va reflecta în teatru; Critica rațiunii pure ([Immanuel] Kant) se va răsfrânge cvasi-explicit în Sărmanul Dionis; Gramatica critică abreviată a limbii sanscrite, precum și Glosarul comparativ
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
Drakul Nu trebuie să judecați prea aspru emoția intensă a naratorului din fragmentul următor. Din biroul său elegant, de profesor universitar, dintr-un renumit campus academic de peste Ocean, el se trezește, subit, în decorul lugubru al unei săli subterane, vag luminate, dominate de prezența unui imens sarcofag. Mai mult, în fața sa, tronează un straniu și, totodată, terifiant personaj. În condițiile date, de panică severă, aș îndrăzni să spun chiar că atenția pentru detalii de care dă dovadă povestitorul pe parcursul descrierii pare
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
observator, conștient de necesitatea absolută a învățăturii în țara sa -, tocmai pentru că este reprezentativ nu doar pentru realitățile și mentalitatea vremii, dar și pentru o atitudine mereu regăsită în spațiul Țărilor Române, mecenatul cultural: "Drept aceaia și al nostru prea luminat întru creștinătate și dirept întru credință Ioan Vasilie voevoda, domnul și biruitoriul țărâi Moldovei, urmând urma celor buni și înțelepți domni, socotind neputința și slăbiciunea acestui loc și împuținarea izvoarălor svintelor scripturi și altor învățături și cunoscând nevoia ce va
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
cu cea mai de frunte și mai de-a firea vorovind, mai vârtos cu oarecare boiarin cinstit și slovesnic și a toată destoiniciia și înțeleagerea harnic, dirept pravoslavnic creștin, al doilea logotet și frate Doamnei a bunului credincios și a luminatului Domn Io Matei voivodă, cu mila lui Dumnedzău domnul Țărâi Românești, dumnealui Udriște Năsturel, carele, ca un iubitori de învățături și socotitoriu credinței ceii direapte, în mijlocul altor cărți noao ce mi-au arătat, adusu-mi-au și o cărțulie mică
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
în veac, asemenea cărților. "Iubitoriu de ostenele" precum minunat se autodefinea Teodosie, Mitropolitul Țării Românești, la finalul predosloviei Triodului de la Buzău, din 1700, adăpostindu-se în lucrul împlinit și în bucuria finalizării lucrării duhovnicești și intelectuale deopotrivă, cărturarul (prelat, despot luminat, boier iubitor de învățătură, ori simplu locuitor ce avusese șansa accesului la instrucție) simte nevoia și datoria să înmulțească darul primit, împărțindu-l cu ceilalți. Laitmotivul lipsei de carte este omniprezent în predosloviile enumerând motivațiile fundamentale ce au îndemnat la
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
ideii naționale, care s-a și impus ca dominantă asupra întregului veac, la scară continentală. Prefacerile multiple, de natură economică, socială, demografică și spirituală, care au însoțit și ilustrat tranziția de la iluminism la romantism, pe fundalul politic european al "despotismului luminat", au avut ca efect și "irupția" Principatelor Române în sfera națiunilor civilizate, antrenând prin aceasta mutații specifice în ansamblul organismului social, ca și în psihologia indivizilor. Direcția antifeudală a efortului regenerativ, deșteptarea, amploarea și generalizarea conștiinței naționale pretutindeni în spațiul
[Corola-publishinghouse/Science/1576_a_2874]
-
specifice în ansamblul organismului social, ca și în psihologia indivizilor. Direcția antifeudală a efortului regenerativ, deșteptarea, amploarea și generalizarea conștiinței naționale pretutindeni în spațiul românesc, alături de ispita sau mirajul occidentului constituie tot atâtea semne ale resurecției colective, declanșate de boierii luminați, de clericii și cărturarii sfârșitului de veac anterior și continuată, fără sincope, de corifeii generației pașoptiste. Iar direcția națională, majoră, a aceluiași efort s-a impus în cadrul unui sistem de idei politice bine conturat încă din ultimul pătrar al veacului
[Corola-publishinghouse/Science/1576_a_2874]
-
pașoptistă, pentru care cultul faptei devenise o obsesie, iar idealul național crearea statului unitar modern un legământ. Speranțele îl mobilizau însă și pe fostul dascăl ardelean, conștient, probabil, că vremurile vechi vor apune curând, încheind: "Iată, Aurora vine cu veșminte luminate/ Alungând spaimele nopței, peste clima depărtate/ Iară steaua Afroditei vărsând rouă și răcoare/ Deschide cu-a sale raze porțile sfântului Soare"8. Perspectiva derutant-nostalgică a teologului transilvan situat potențial (la vremea respectivă) pe oricare parte a baricadei ce separa lumea
[Corola-publishinghouse/Science/1576_a_2874]
-
ori cu moralitatea și cultura celor chemați s-o implementeze, păreau să îndreptățească opinia diplomatului francez Bois le Comte vizând rolul pervers jucat de Rusia în Principate 13, inițiativele modernizatoare declanșate în spațiul românesc pe temeiul noii legiuiri de spiritele luminate ale vremii aveau să-și caute și să-și afle forme de expresie adecvate împrejurărilor, incluzând acțiuni conspirative, ca și cele de natură propagandistică, desfășurate sub stindardul liberalismului, devenit dominantă ideologică a perioadei regulamentare. În egală măsură acest efort își
[Corola-publishinghouse/Science/1576_a_2874]
-
documente, ale semnatarului demersului, ca și de "haractirul său cinstitor", îi comunica informația că, între timp, ceruse domnitorului Mihail Sturdza, prin anafora, înalta încuviințare ca solicitantul să îndeplinească funcția de "profesor la numitul institut și povățuitor școalei mecanice". Cum și "luminata rezoluție" domnească venise între timp, la 10 februarie același an, Epitropia se afla deplin îndreptățită a-l și oficializa ca "profesor al secției practice acelui institut și povățuitor școalei mecanice, pentru a cărora pregătire, organizație, punere în lucrare și urmare
[Corola-publishinghouse/Science/1576_a_2874]
-
gratuitatea celui primar), întărirea capacităților militare și de apărare, majorarea bugetului pensiilor etc. " Avem totul de creat", clama Al. I Cuza în cuprinsul primului său mesaj adresat celor două Adunări, încă separate, ale Principatelor, în 1859, exprimând consensul celor mai luminate minți ale epocii, ilustrate, între alții, și de Ion Ghica. În viziunea cunoscutului economist și a capriciosului politician, perfect identică cu a lui Carol Mihalic, românii erau "nerăbdători a ieși din starea înapoiată în care rămăseseră atâta timp în privința materială
[Corola-publishinghouse/Science/1576_a_2874]
-
și înrâurirea ce au băile și înotarea asupra sănătății omului, împărtășim următoarea disertație a d<umisale> profesorului doctor aga C. Vârnav. Cinstitul Sfat Administrativ, prețuind asemenea temeiuri, au supus Preî<nălțatului> Domn, prin anafora, acest proiect, carele au câștigat și luminata întărire, încât au rămas a se pune în lucrare de Eforia capitaliei. Disertație asupra scăldătoarei reci și asupra înotului Precum nu putem tăgădui că sănătatea omului este cel mai scump dar ceresc care se revarsă asupra noastră, de asemene nu
[Corola-publishinghouse/Science/1576_a_2874]
-
În urmarea lucrării și a folosului ce dă scăldătoarea răce, întrebuințarea ei este tot așa de veche ca și neamul omenesc. Noi o găsim întrebuințată, spre întărirea trupului și câștigarea sănătăței nu numai în veacurile întunericului, ci și în veacurile luminate. Cu desăvârșire prețuită și întrebuințată au fost la toate acele popoare, care, prin puterea trupului și agerimea duhului, au câștigat o deosăbită faimă. Indienii, egiptenii, lacedemonienii, parții, sciții, tracii, grecii și romanii, toate aceste popoare alergau la scăldători răci spre
[Corola-publishinghouse/Science/1576_a_2874]
-
poeții blestemați"... Curțile medievale erau populate de oameni de litere; regii, papii, prinții se înconjurau de teologi, filosofi, poeți, gramaticieni, ale căror opere și sfaturi influențau adesea în mod substanțial deciziile politice. Și nu puțini erau cei care, printre conducătorii luminați ai vremii, se lăsau contaminați de muze, ba chiar sfîrșeau prin a rămîne în istorie mai degrabă pentru contribuția lor literară decît pentru vreo mare izbîndă istorică. E cazul, printre alții, al lui Charles, duce de Orléans (1394-1465), delicat poet
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
într-o conversație dintre cei doi oaspeți sus-menționați, ultimul îi mărturisește primului aprehensiunile difuze care se trăiesc în proximitatea luxuriantă a unui decor silvan. Nu lipsesc de aici tușele dantești: "Pădurea te sperie chiar pe d-ta, care ești tânăr luminat, fără superstiții. E o groază de care nu scapă nimeni. Prea multe vieți vegetale și prea seamănă mult arborii bătrâni cu oamenii, cu trupuri omenești mai ales...". Capitolul următor reia firul întâmplărilor din dimineața subsecventă, când, la masă, Simina, sora
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
pentru macroopozițiile ontologice, Nicolae Manolescu are dreptate să afirme că "[n]imeni n-a mai scris la noi o proză atât de densă și de profundă, populată de făpturi deopotrivă reale și simbolice, [...] atrasă magnetic de promiscua subterană psihanalitică și luminată totodată de splendide curcubeie cerești" (2008: 1348). Redutabilele resurse creative ale lui Cărtărescu mă fac, de aceea, să aștept cu mare curiozitate exegetică producțiile sale viitoare, dintre care cel puțin câteva, sper, vor putea fi grupate sub genericul terorii diegetice
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]