3,421 matches
-
soarele. Lumina lui plăcută îi învăluie pe pelerini, de la spate, aruncându-le în față o umbră lungă, lungă ce tot pășește odată cu tine pe drum. Drumul scoicii și al săgeții galbene merge mereu spre apus, de aceea soarele te va mâna mereu de la - spate în primele ore ale dimineții. îl vei simți ca pe îngerul tău păzitor, mereu lângă tine cu razele lui blânde și plăcute. Pe lângă mine, aud mersul liniștit dar hotărât al pelerinilor, bocancii lor ce calcă pietrișul de
Pelerin la Santiago de Compostela by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1841_a_3168]
-
de închisoare, pentru “uneltirea împotriva Puterii Sovietice“. Cu o săptămână înainte de începerea războiului, deținuții politici din Storojineț, cca. 150 de bărbați și 26 de femei, printre care și mama au fost încolonați și cu câte o bocceluță în mâini, erau mânați spre nord. Linia frontului care s-a mișcat în acea zonă foarte repede, i-a găsit undeva în nord-vestul Ucrainei la peste 300 Km. de Storojineț. Armata sovietică, aflată în vestul Ucrainei, a fost încercuită de blindatele armatei germane. Aceasta
ÎNTRE LIBERTATE ŞI TEROARE. In: MEMORIILE REFUGIULUI (1940 - 1944) by Ioan Seniuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/799_a_1701]
-
pe cei ce s-au așezat în afara lumii, sau pentru a-i converti la credință, la cursul firesc al lumii), în avari și hapsâni, în egoiști evidenți și în foarte puțini altruiști și așa mai departe. Omului în general, cel mânat de o perspectivă științifică a lumii, sfârșitul lumii nu-i provoacă neapărat spaime, ci doar o viziune catastrofală, ce i-ar putea aduce o durere, o nenorocire, o pierdere, dar nu neapărat și o dispariție totală. Nici în Apocalipsa lui
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
putere s-o poți duce până la capăt. Așa este și ne oprim puțin, facem un mic popas să ne mai odihnim. Privim Cerul și cugetăm la cele ce nu se văd. Că toată ziua alergăm În toate direcțiile, parcă ne mână cineva să nu mai avem timp să privim În sus la Tatăl. Poate și El se miră de ce alergăm după multe În zadar. Doar El se Îngrijește de noi. Noi să ne ostenim doar cu poruncile Lui. Dar uităm uneori
Pelerinaj la Sfintele Locuri Și un buchet de poezii Duhovnicești by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1640_a_2956]
-
Ele au funcționat mai mulți ani, până după 1884. Nu avem suficiente informații, până acum, despre aceste case. Aflăm doar dintr-un raport al vornicului Anastase Panu către Grigore Ghica, Domnul Moldovei, că viața acestor nenorociți era îngrozitoare. Ziua erau mânați la cerșit, iar noaptea dormeau "la butuc". Un început de reformă, schițat sub domnia lui Grigore Ghica (1849-1856), a fost proiectul efectuat de Anastase Panu împreună cu specialistul penalist, angajat în acest scop, francezul Ferdinand Dodun des Perrières. Proiectul a fost
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
prin nota de exotism a înfățișării: ten alb-străveziu, ochi intens albaștri, păr blond inelat, scund mai degrabă, subțire, un nordic miniaturizat. Deși, mutându-se la filologie, renunțase să se pregătească pentru cariera de regizor, pasiunea pentru artele-spectacol nu-l părăsise. Mânat de ea, își făcea de lucru, sfătuitor benevol, pe la echipa de teatru a facultății, asista la repetiții și venea cu păreri, cu propuneri de repertoriu, de distribuție. A avut la un moment dat ideea, îndeajuns de extravagantă, de a scenariza
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
împreună, cu cititorul dar și cu interpretul, poetul : Mi-ntinsese mâna și murise. La 13 mai 1928 Adunarea generală a Societății Scriitorilor Români îi decerna premiul de poezie lui Vasile Voiculescu pentru volumul Poeme cu îngeri, dar gândurile sale îl mânau și către o altfel de poezie. Mereu ceva Nou. Viața satului. Nu de acolo, plecase? Și altă corespondență : Publicată în revista „Neamul Românesc” (1918), apoi în volumul „Poeme cu îngeri” (1927), poezia „Durerea”, apreciată de principesele Nadeja Știrbey și Elisa
Academia bârlădeană și Vasile Voiculescu by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/783_a_1506]
-
așa de mare că n-ai încotro și ai de-a face cu foarte mulți oameni. În realitate puțini oameni sunt pe placul meu și n-am găsit pe nimeni cu o judecată mai bună ca a voastră. "Dar suntem mânați de soarta"147. Astfel că, atunci când vorbesc pe larg despre anumite persoane, atunci când le citesc scrisorile, mă mir singur că au dobândit vreun rang, fiindcă vorbele și scrisorile lor nu sunt decât fațadă ceremonioasa, minciuni și închipuiri, căci există puțini
Machiavelli si Renasterea italiana. Studii by WILLIAM J. CONNELL [Corola-publishinghouse/Science/989_a_2497]
-
ca prefect la Dorohoi, părintele meu mi-a dăruit un echipaj complect: trăsură, cai, hamuri și bici. Făceam figură pe stradele orașului cu caii mei cei murgi 70, cu coame rotate, care, când se întindeau la trap, păreau că înoată, mânați de un viziteu chipeș ce părea înfipt pe capră. Tânăr cum eram, cu o față nu tocmai respingătoare, cu mustețele răsucite a război, învestit cu cea mai înaltă și mai râvnită funcțiune a statului în județ, eram, pot a zice
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
zece galbeni și cu condiția să ajungi în astă sară la Dorna-Vatra. Da. Pentru ce, dar, ai vroit să petreci noaptea în drum? Pentru că dam de sabaș și d-lor tot una le era să ajungă în astă sară sau mâni dimineața la Dorna-Vatra. A! Zo!96... Atunci el luă o filă de hărtie, o umplu cu un proces-verbal scris nemțește, pe care mi-l dădu să-l citesc și să-l subscriu, ceea ce am și făcut, apoi îmi zise: "Domnule
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
de mulțămire pentru plăcerea ce i-a făcut cetirea novelei mele Andrei Florea Curcanul. Iarăși altă dată eram pe terasa cazinului de la băile Slănic, la o masă nu departe de doi domni care vorbeau de vreme bună și vreme rea. Mâni are să se strice vremea, zice unul. De unde știi? întrebă celalalt. Am semnele mele. Nu cumva ai întâlnit porcul cu paiul în gură din povestea Astronomul și doftorul? Mărturisesc că aceste vorbe schimbate între doi oameni necunoscuți, ajunse din întâmplare la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
a Împins la considerațiile expuse până acum, anume Isaia, 11.6 și 11.7: “Atunci, lupul va locui Împreună cu mielul și pardosul se va culca Împreună cu iedul; vițelul, puiul de leu și vitele Îngrășate vor fi Împreună, și le va mâna un copilaș; vaca și ursoaica vor paște la un loc, și puii lor se vor culca Împreună. Leul va mânca paie ca boul...” Această “pace” nu poate exista decât ca sfârșit al biosferei. Ea nu este decât pacea dintre două
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
a Împrăștia ceea ce natura a adunat, ordonat cândva Într’un loc și a Împăna, degrada deci, cine știe ce teren agricol. Dar omul e și cercetător. Ca mine, de exemplu, care nu puteam să văd toate acestea dacă, cățărândumă, n’aș fi mânat la vale câteva pietre. Și, desigur, am s’o mai fac, rugând de iertare. Stânca mă va ierta, căci În schimbul degradării produse În mediul fizic de iscodeala sa, cercetătorul oferă o idee, un concept, o informație, de fapt menirea vieții
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
Dunării. Cuprinsă între cele trei brațe: Chilia, Sulina și Sfântul Gheorghe, întinsă practic de la Balta Brăilei până la Marea Neagră, este un muzeu viu de frumusețe de imagine, de bogăție de plante, pești, păsări și animale. Eu am ajuns în Delta Dunării mânat de lipsuri materiale, având soția grav bolnavă la Institutul de Medicină Internă din București (pe Șoseaua Ștefan cel Mare), unde alocația pe pat pentru medicamente nu acoperea nici a zecea parte din costurile medicamentelor necesare însănătoșirii ei. Și uite așa
De vorbă cu Badea Gheorghe by Constantin Brin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/826_a_1788]
-
Tratatului de la București din 1812 prevăzînd reocuparea ei totală de către autoritatea otomană, dar cu condiția promiterii unei amnistii. Garnizoanele otomane urmau să se reîntoarcă: Dar pentru ca garnizoanele acelea să nu-i irite pe sîrbi ceea ce ar contraveni drepturilor supușilor, Sublima Poartă, mînată de un sentiment de clemență, va lua împreună cu națiunea sîrbă măsurile de protecție necesare. Ea le garantează sîrbilor, la cererea lor, aceleași avantaje de care se bucură supușii ei din insulele Arhipelagului și din alte țări și îi va face
Istoria Balcanilor Volumul 1 by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/961_a_2469]
-
dar cu superbe echipaje cu cai negri sau bălani, după pofta mușteriului, mândria ora șului și uimirea musafirului european: m-am nimerit, mai acum cincisprezece ani, cu o blondă cu obrajii de trandafiri, În ultima caretă, de nunți și Înmormântări, mânată de bătrânul birjar poreclit, nu știu de ce, „Christos“, care știa să-mi spună atât de multe despre „Flora“ și despre „Enescu“, cu salonașele lor intime pentru domnii și cucoanele en mal d’aventures galantes. și am fost pasagerul ultimului tramvai
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
din Puchenii Mari, cu papura lor adusă, ca acum o sută de ani, de la baltă; sau când ciobanul bătrân și vesel, aproape omonim cu mine, fiindcă Îl cheamă Beldiman, cu care intru În vorbă din drum pe șoseaua Bonaparte, Își mână, fluierându-le pe Înțelesul lor, turma de oi, măgarul Împovărat cu tarhatul ciobănesc al târlei, câinii flocoși și Îngândurați, cu toții În plină transhumanță și astăzi, ca acuma o mie de ani, de la munte spre ostroavele de adăpost ale Dunării; sau
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
nămiaza mare pe mesele laboratorului dat pe mâini străine; Întreținând cu ultimele ei venituri pe un viitor profesor la Drept și priapic notoriu, care, cum se spune În altă parte, sta la masă cu falusul lui erectat lângă farfuria cu mân care, vorbindu-i: „Na! mă, de mănâncă și tu, că tu m-ai făcut om!“; apoi menajera unui popă de țară, pe care l-a prădat de tot ce avea În casă; a ajuns-o, În sfârșit, pedeapsa bătrâneților rușinoase
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
zilnic, pentru ele, fostului patron, Walter Prager, pe care-l Întâlnesc, șontâc-șontâc, urcând sau coborând din liftul casei mele. COLONELUL REZERVIST VOICULESCU, CARE COMANDA O co loană de muniții, cu sute de căruțe și mii de cai de rechi ziție mânați de milițieni bătrâni, era o comoară de rumân cu rare virtuți ostășești, proprii mai degrabă frontului celui mai greu de luptă, dacă coconașii cu eghileți la umăr, care Întoc miseră ordinea de bătaie a campaniei, l-ar fi cunoscut mai
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
În tot răstimpul celor opt ani de apariție a revistei (1908-1916); apoi pe alți doi frați, Danabasse, din aceeași serie de facultate, mari proprietari În Ialomița, vânători de prepelițe și colecționari de tablouri, dar care nu puseseră În viața lor mâna pe condei; apoi pe un pro fesor de liceu, Petre V. Haneș, mai cunoscut ca autor de ma nuale didactice decât prin colaborările lui la reviste moarte odată cu apariția lor; apoi pe alt profesor și pedagog, G.G. Anto nescu, zis
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
F. Aderca, cele mai multe de factură cerebrală. [...] Dar romanele, nuvelele, eseurile, foiletoanele, traducerile sau contrafacerile și polemicele lui F. Aderca (tip arțăgos și ritos, gata să-i sară capsa din senin, din iarbă verde, dar numai pe pricini transcendente) l-au mânat mai departe, risipit și excesiv, pe cărările blestematei de Îndeletniciri, vag denu mită, a „publicisticei“ (cea mai rea primejdie a omului de talent), ajungând la o adevărată industrie, cu firme stridente țintuite la poarta fragedei lui reputații literare (Femeia cu
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
-și amintește toată boema scriitoricească, gazetărească și studențească de acum peste patruzeci de ani, Împăca de asemenea, pentru moment, flămân zelile noastre de stomac ușurel, pregătindu-ne Însă, cu acest regim sobru și lactat, pentru vremurile de desfrâu Într ale mân cării ce aveau să urmeze Îndată după Însurătoarea fiecăruia dintre noi cu fete bune, drăguțe și excelente gospodine, care abia dacă se mai pot mândri astăzi cu acest din urmă titlu ce le-a mai rămas. Vestea Însurătoarei mele, la
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
care vor nea părat să știe cu cine au de-a face și dacă ești vrednic de atenția și de ofrandele lor. Regulă generală: o friptură din cele numite mai departe și Încredințată unui grataragiu născut, iar nu făcut, trebuie mân cată În mare și solemnă liniște și singurătate, În colțul cel mai obscur al cârciumii, fără pâine, fără cartofi prăjiți și nici o salată, adică „În gustul ei“, cum se zice, scos la iveală numai cu sarea și cu ardeiul verde
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
ape tulburi, pricopsit - te miri când și te miri din ce! - cu o vilă la Balcic, plină totdeauna cu musa firi flămânzi aduși de la București cu Mercedesul cu compresor, purtând pe aripa din spate un foarte vizibil D(eutschland) și mânat de șoferul de casă mare al lui Nae, În livrea... (șoferul, nu Nae). ...O Întâmplare stupidă ne-a măturat brusc pe Neli și pe dulăul ei cel rău din atenția mirată, dar superficială a contem poranilor, dintre care unii abia
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
stea pe scaunul din spatele meu. Nu eram înarmată și nu aveam parașută. Zburam la foarte mică înălțime ferindu-mă de tirul antiaerian inamic. Nadia Russo-Bossie" II. "Stimate coleg, Am primit și am citit cu mare atenție cele scrise de Dta. Mînată de aceeași pasiune pentru zbor, vreau să colaborez și eu din mica mea experiență de aviatoare, la prevenirea unor accidente care pot să se întâmple la cei ce învață să zboare, accidente care ar putea fi evitate. 1. Aviatorul să
Aviatori de altădată by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/895_a_2403]