5,997 matches
-
unor petale bătute de vânt și crisparea unor gheare. A doua piesă, Morpho Z, pe muzică de Luis Cortes, a avut ca motor al declanșării mișcărilor tot jocul brațelor, de astă dată goale, numai unul dintre ele având atașată o mânecă liberă, ca o enormă aripă de fluture. Dar mișcarea lor s-a transmis în mai mare măsură și întregului corp, prins uneori în adevărate turbioane, preluând în toate situațiile dramatismul sau poezia inițiată de mișcarea mâinilor. O lucrare de o
Răzvan Mazilu și invitații săi by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/8662_a_9987]
-
Retrimiterea lui în băncile de aplaudaci e doar o chestiune de timp și de punere în aplicare a promisiunii lui Năstase de... "a nu se răzbuna". "Episodul Geoană" a avut, însă, importanța lui. El le-a arătat "nemuritorilor" ieșiți din mâneca lui Stalin că nu sunt tocmai nemuritori. Pe de altă parte, s-a văzut cine a aderat la valorile pesediste. Privindu-i pe asudații cu fețe desfigurate care scandau hipnotizați "Năstase! Năstase!" mi s-a reconfirmat - a câta oară? - credința
Voioasa resemnare by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/8693_a_10018]
-
Puma, Wrangler sau Blue Point. Pe viitor, magazinul urmează să se aprovizioneze cu îmbrăcăminte și încălțăminte fabricate de producătorul italian de echipamente sportive Diadora. Dintre mărfurile expuse spre vânzare amintim șorturile, tricourile simple sau inscripționate ale producătorilor amintiți, cămăși cu mânecă scurtă, treninguri pentru femei, bărbați sau copii, geci și pelerine de ploaie, echipamente de schi (pantaloni și geacă), șepci inscripționate, precum și ochelari și slipuri pentru înot. De asemenea, oferta este completată de o gamă variată de încălțăminte sport de calitate
Agenda2006-13-06-servicii comert () [Corola-journal/Journalistic/284912_a_286241]
-
au fost poate o imprudență ce se iartă unui popor tânăr și arzător, și alianța de fapt o măsură care să ne asigure succesul armelor noastre, iar încolo n-avem a împărți nimic cu Rusia nici în clin, nici în mânecă. Poate din partea noastră să cucerească toată țara turcească, dacă o vor lăsa alte puteri, cu noi n-a avut război, deci n-are a ne lua nici pământ nici a ne da cu sila ceea ce nu-i cerem ei. Dacă
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
acea a episcopului de Argeș precum și a funcționarului administrativ ce-i sprijinise acțiunea era criticată cu asprime libercugetătoare. Ne-am fi așteptat deci ca faptele petrecute astfel, lăudate de "Romînul" si de ortaua roșie, d. Brătianu le va lua pe mânecă împreună cu întreaga lor responsabilitate și va avea, de nu mai mult, cel puțin curajul opiniilor sale și ale confraților săi nihiliști. Dar curajul opiniunilor e o virtute cetățenească, necunoscută în tabăra roșiilor. Cu o mlădioșie vrednică de diplomații bizantini și
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
ar fi nicicând cauza adevărată a unei politice dușmane nouă. Mănținerea articolului 7 chiar n-ar adăoga și n-ar scădea pericolul internațional daca el într-adevăr ar exista; numai că o asemenea mănținere ar însemna c-o luăm pe mânecă cu toată Europa, ceea ce nu ne-ar ședea bine ca popor mic ce sîntem și ar avea aparența că căutăm pricina cu lumânarea. Avem în fața noastră un tractat internațional pe cari cei ce l-au semnat sânt obligați a-l
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
recriminări, repetăm numai pe cea principală, pe care am făcut-o în atâtea rânduri; lipsa de curaj și de opinii a guvernului, care pîn-acuma s-a acoperit totdauna cu responsabilitatea anonimă a Camerelor în loc de-a o lua singur pe mânecă. Tot astfel a urmat în cestiunea evreilor. În loc de-a spune de mai nainte ce are de gând să facă, pe ce cale dorește rezolvarea, cari sânt exigențele puterilor, în loc de a veni c-un proiect de lege cu care să
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
13 spune însă: Societatea ia față cu toți interesenții răspunderea pentru pretențiile ce ei le-ar ridica în consecuența răscumpărării drumurilor. Cine deci n-ar fi fost mulțumit cu operațiunea n-avea a o-mpărți nici în clin nici în mânecă cu statul, ci cu societatea. Nicăieri nu se vede că în urma răscumpărării statul să mai garanteze acțiunilor primitive, celor de prioritate și obligațiunilor cari ar rămânea nepreschimbate vreun ban roșu măcar. Afacerea societății să iasă la capăt cu ele, cum
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
-se cu o mână de umărul meu, apoi o îmbrăcai cu o rochiță albă cu buline albastre care îmi plăcea mie și în care părul ei încă blond se încurcă și i se încurcară și brațele încercînd să nimerească singură mânecile (nimerea pe alături și nu-și corecta mișcarea până nu vedea că brațul îi ieșea tot gol prin aer și ni se amestecau la amândoi mâinile din pricina impulsurilor ei foarte neprecise, dar svîcnite, care o făceau ca nici când îi
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
asta ar fi fost negreșit interesant, nu semănau deloc cu cârciumarii de altădată, erau niște domni, dacă i-ai fi întîlnit pe stradă ai fi zis că sânt niște gentlemeni, nici tu mustăcioșii tradiționali și nici burtoșii de pe vremuri, cu mânecile suflecate în spatele tejghelii, ci doi tipi eleganți, politicoși, plini de curtenie, da, domniță, vă putem servi pentru început niște ficăței de pasăre cu ciuperci, sau melci, specialitatea casei, sau pui de baltă pane (adică broaște), păstrăvi și apoi, ce fripturi
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
externă. Nici cel mai mic semn de viață dedesubt.) Fiți gata pentru o redecolare imediată la ordinul meu, și găsiți-vă un nor confortabil pentru a ne aștepta. ― Înțeles, răspunse Ferro de formă. Apone se uită la cronometrul prins în mâneca ținutei. ― Zece secunde, băieți. Fiți gata! Când naveta ajunse la o sută cincizeci de metri de zona de aterizare a coloniei, proiectoarele se aprinseră automat și puternicele lor fascicole sfâșiară penumbra. Solul era umed și plin de gunoaie duse de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
balul. De căcat. Gorman își lăsă capul pe spate, meditând. ― Bun. Zona este sigură. Acum haideți să vedem ce aflăm de la ordinatorul lor. Prima echipă, obiectiv: centrul de exploatare... Știi unde se găsește, sergent? Apone împinse într-un întrerupător de pe mânecă și o hartă miniaturală a coloniei îi apăru în interiorul vizierei. ― E clădirea mare pe care am văzut-o când am venit. Nu e departe, locotenente. Mergem. ― Perfect. Hudson, odată ajunși acolo, încercați să repuneți în funcțiune ordinatorul. Fără râvnă inutilă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
la Litere toate ușile sunt descentrate), vorbitul tare pe holuri sau târșitul scaunelor pe ciment. Dacă nimic nu mergea, intrau resemnați în sală. La început, studenții mă decupau cu privirea, căutau să-și agațe curiozitatea de ceva, un braț, o mânecă de tricou prost călcată, culoarea șosetelor, cureaua, șlițul, forma feselor, pieptul, gâtul și ligamentele sale, freza nepieptănată, zâmbetul, degetul arătător frecându-se de nas. Rupeau membre, dezveleau organe, împrăștiau în liniște bucăți de carne amestecate cu haine și parfum. Toate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
cot bine aplicat sau un picior tras pe sub bancă, recolta de vinete începea să freamăte, căutând să scape din aerul opărit. Îmi plimbam apoi privirea pe brațele lor. Pielea se-afla la locul ei, strălucitoare sau păroasă, lenevind în răcoarea mânecilor. Dedesubt, angrenajul de mușchi, nervi și-oscioare, irigat de litri de sânge și apă; un proces calm, silențios, precis ca un experiment de laborator. Deasupra, o floră de molecule de praf, fugărită de bacterii și devorată de acarieni; o grădină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
fetelor (nici șoimii patriei nu s-ar fi îndrăgostit de zâmbetele știrbe, cu urme și miros de dentist); poate aburii petrosinului plutind la fiecare început de trimestru prin clase. Era o lume curată, zglobie, îngrozitoare. Fetele purtau cordeluță, bluză cu mânecă lungă și sarafan albastru; iarna, îmbrăcau pantaloni de lână pe dedesubt. Cămășile noastre se zăreau de departe, în carouri bleu cu bleumarin; peste ele fâlfâia mândră cravata de pionier, brodată cu tricolorul (și pe-ăsta trebuia să-l iubim). Ți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
o uitase acolo. Încă o dată, puteam să răsuflu ușurat. Eu rămăsesem la adăpost, departe de micul mecanism al nenorocirii. Sau cel puțin așa credeam. M-am ridicat de pe scaun și m-am lipit de tocul ferestrei. Am șters aburul cu mâneca de la tricou, ca într-o telenovelă; doar soarele lipsea și parcă și-un cactus. Aproape de geamul meu, în blocul vecin, alt geam. Dincolo de el, familia Protase îl culca pe Petrișor, liniștit, ca în fiecare seară: mâinile băiatului de 45 de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
Să trăiți! Penciu Emil, crimă organizată.“ Acum îi zăream pe-amândoi (fâlfâiau și niște legitimații), parcă erau Pat și Pataschon, în haine de funcționar. Cineva le croise costumele pe întuneric, greșiseră dulapurile sau făcuseră schimb între ei: cel mare avea mânecile doar până la cot, ziceai că îi fuseseră suflecate cu forța. Celălalt, micuțul, înota prin croială, îi atârna haina peste unghii. N-ai fi ghicit nici firma, nici culoarea, nici anul de fabricație; oricum suflai creta de pe ele. „Ne credeți proști
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
ca la nuntă. Pe mijloc scria citeț, cu litere bucălate: „D-lui Lupu Andrei, avocat, Baroul Constanța.“ Restul nu mai conta, era invitația. „Ce mai așteptăm?“, a jubilat Maria, „Când e cincisprezece noiembrie?“ „Mâine.“, a observat Mihnea. Și-a suflecat mâneca, verificându-și ceasul. Minutarul se învârtea, nu luase apă. „Sau, mai bine zis, astăzi. E trecut de douășpe noaptea.“ Am tras cu urechea. Ploaia se-oprise, țuica se terminase. Mihnea ne-a adus niște pături și două plăpumi. „Doarme fiecare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
oboseala vieții, coborau din apartamentele descojite și se plimbau la braț pe-alei. Îți luau imediat ochii cu părul negru lăsat să fluture pe spate și fundurile micuțe tresăltând prin blugii prea strâmți. Și mai erau și tricourile albe, cu mânecă scurtă, lipicioasă. Mâinile se-atingeau firesc, molatic, într-o doară. Trebuia să fii anormal ca să nu-ți imaginezi lucruri. Maria crescuse acolo, printre „lucrurile“ din zonă. O parte le bănuiam, o parte mi le povestise ea, ce rămăsese ascuns nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
tabla s-a spart și-a ruginit în mii de epave, abandonate de trecători. Mai trebuia să pui și soarele la socoteală: ardea ca un reactor nuclear. Înainte, ieșeai liniștit la începutul lui iulie, dimineața îmbrăcai și-un tricou cu mânecă lungă. Stăteai la plajă lejer, care pe unde putea: la mare, la rude la țară, pe-acoperișul blocului (cele mai frumoase apusuri de soare sunt și astăzi cele din Pajura, de pe D9; se poate verifica). Mergea să rămâi până după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
muncitor la „Vulcan“) se ocupau pe rând sau împreună ca ținuta ei să fie decentă. În puținele momente când n-o făcea (adică vara, când strângea halatul într-o plasă și pleca spre casă într-o bluză largă, înflorată, cu mâneci scurte), plătea scump. O vedeam a doua zi la serviciu c-un ochi vânăt sau cu pete verzi-violacee înflorind pe picioare, ca după insolație. Ne uitam la ea cu și mai mult interes, cu admirație. Nu-i păsa, ne zâmbea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
ambițiile băteau departe. Toată lumea vroia „să i-o tragă“ lu’ Tanti Leana, colegii mei de joacă păreau de-a dreptul înnebuniți, numai despre asta vorbeau, de dimineața până seara și eu nu înțelegeam ce să-i tragă sau de unde: cocul? mâneca halatului? cutia cu mărunțiș de pe tejghea? Planurile colective erau alimentate și de zvonul că Leana ne-ar fi îndrăgit în mod egal, așa cum cereau normele echității socialiste. Cezar susținea că o și-auzise odată spunând, în timp ce cotrobăia după o ladă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
râdeau afectuos, ca o mare familie sinceră, pe cale de dispariție. Colectivul mai ciocnea un păhărel, luminile rămâneau aprinse multă vreme în sufrageria lui tanti Aldea. Ne simțeam bine, complici, încărcați de-optimism. Dacă te nimereai ultimul, tanti Aldea își sufleca mânecile capotului și se-apuca să-ți spună despre vecini, conspirativ: „Suntem toți în procese, chemați pentru retrocedare. Se judecă de zece ani, acum au ajuns la sfârșit. Doar Neagu a câștigat, dar a primit și el hârtie de la Curtea Europeană
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
în exact același loc. Cheia s-a răsucit în broască și prima ușă s-a deschis cu binecunoscutul ei zgomot de lemn înțepenit și zdruncinat. Am ridicat cu grijă ușile metalice și-am împins dulapul din spate, amortizând mișcarea cu mâneca. Yala a clănțănit scurt, după care s-a fixat pe șanț. Dulapul decanului era din nou sigilat. Musafirul a introdus cheia și-n ultima încuietoare. Abia am apucat să sar sub birou. Cu un ultim efort, am tras coșul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
Când se epuizau reclamele, apărea formula magică, de pe vremea lui Ceaușescu: „Revăzut și Adăugit“. Lumea alerga derutată, oamenii cumpărau volumele în demență, doar-doar or vorbi corect. „Robane, hai încoace, să-i studiem pe-ăștia!“ L-am apucat pe Mihnea de mânecă. „Ușor, că nu suntem la teatru. Lasă-mă pe mine-n față.“ Am luat-o înainte pe pasarelă, lipit de rafturile cu geam. Lumina ne ocolea, treceam ca doi șobolani pe-o bârnă, speriați și nevăzuți. Dincolo de balustradă, forfota continua
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]