6,722 matches
-
unul dintre elevii mari, lasă jos cartea și oftează teribil de plictisit. — Despre ce este vorba? — Dirigintele m-a trimis să-ți spun că ți-a sosit o mătușă, sora bunicii tale. Jonathan reacționează de parcă n-ar fi înțeles. — Ce mătușă? — Sora bunicii tale, Bridgeman. Scuză-mă, am greșit ceva? Gertler zumzăie dramatic din balalaică. — Ceva rău, Johnny? — Nu. — N-am știut că ai și o mătușă. Nici el nu știuse. Domnul Spavin n-a pomenit nimic de vreuna. Crezuse că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
sosit o mătușă, sora bunicii tale. Jonathan reacționează de parcă n-ar fi înțeles. — Ce mătușă? — Sora bunicii tale, Bridgeman. Scuză-mă, am greșit ceva? Gertler zumzăie dramatic din balalaică. — Ceva rău, Johnny? — Nu. — N-am știut că ai și o mătușă. Nici el nu știuse. Domnul Spavin n-a pomenit nimic de vreuna. Crezuse că nu mai există rude în viață. Și ce-i spusese adevăratul Bridgeman? Că este ultimul vlăstar al familiei. Geme încet. Ar fi trebuit să prevadă ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
o pălărie cu flori pe vârful capului, care arată ca un cartof. Este genul de cap care etalează ostentativ trăsăturile și are ochii mici adânciți în orbite, semnul genetic distinctiv al familiei Bridgeman. Un Bridgeman adevărat. — Bună ziua, tinere Jonathan, zice mătușa. Nu și-a mai amintit de câtva timp chipul adevăratului Jonathan Bridgeman. Adesea i se pare că s-a confundat deja cu acesta. Prezența mătușii îl readuce la realitate și cu această ocazie îl secătuiește de personalitate, de suflet, de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
în orbite, semnul genetic distinctiv al familiei Bridgeman. Un Bridgeman adevărat. — Bună ziua, tinere Jonathan, zice mătușa. Nu și-a mai amintit de câtva timp chipul adevăratului Jonathan Bridgeman. Adesea i se pare că s-a confundat deja cu acesta. Prezența mătușii îl readuce la realitate și cu această ocazie îl secătuiește de personalitate, de suflet, de puterea de exprimare și de acțiune. Rămâne lângă ușă, incapabil să facă vreun pas în interior, deschizând și închizând gura într-o încercare născută moartă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
de acțiune. Rămâne lângă ușă, incapabil să facă vreun pas în interior, deschizând și închizând gura într-o încercare născută moartă de a se face plăcut. Ochii femeii se înșurubează în el ca două butoane negre. — Bună ziua, reușește să spună. Mătușă. — Mătușă Berthilda, mormăie mătușa, lipsită de emoții, dar și de farmec. Nu mă ții minte. Vino să mă săruți. Se apleacă asupra obrazului pudrat și este izbit de un miros oribil de mucegai care se ridică din hainele ei. Fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
acțiune. Rămâne lângă ușă, incapabil să facă vreun pas în interior, deschizând și închizând gura într-o încercare născută moartă de a se face plăcut. Ochii femeii se înșurubează în el ca două butoane negre. — Bună ziua, reușește să spună. Mătușă. — Mătușă Berthilda, mormăie mătușa, lipsită de emoții, dar și de farmec. Nu mă ții minte. Vino să mă săruți. Se apleacă asupra obrazului pudrat și este izbit de un miros oribil de mucegai care se ridică din hainele ei. Fără să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
ușă, incapabil să facă vreun pas în interior, deschizând și închizând gura într-o încercare născută moartă de a se face plăcut. Ochii femeii se înșurubează în el ca două butoane negre. — Bună ziua, reușește să spună. Mătușă. — Mătușă Berthilda, mormăie mătușa, lipsită de emoții, dar și de farmec. Nu mă ții minte. Vino să mă săruți. Se apleacă asupra obrazului pudrat și este izbit de un miros oribil de mucegai care se ridică din hainele ei. Fără să vrea, își imaginează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
Figuri saxone. — Fascinant, zice doctorul Noble. Doriți ceai? — Ceai? Cum puteți să-mi oferiți așa ceva? După tot ce i-a făcut ceaiul tatălui lui... O tragedie. De la ceai i s-a tras... —Indiscutabil! Îmi cer scuze. Doctorul Noble resimte vizita mătușii la fel de greu ca și Jonathan. În afară de mirosul greoi, mai sunt acele vocale indisciplinate care alunecă pe palatinul ei aproape nestăvilite, ca și obiceiul ciudat de a-și foșni fustele aspre și de a le face să troznească sub șezutul ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
aspre și de a le face să troznească sub șezutul ei când se foiește în scaun. Deși femeie, nu are nimic de floare, cu atât mai puțin de orhidee. Reușește chiar să deranjeze. Nici cu maică-ta nu semeni, zice mătușa privindu-l chiondorâș pe băiatul rămas la ușă. Era plăpândă biata de ea, după cum se vedea din fotografii. — Fotografii? îngaimă Jonathan. — Da. Uite, ești aici. Începe să scotocească prin geanta încăpătoare, scoțând batiste, cutii cu pilule, o pereche de foarfece
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
genunchi de o femeie tânără cu un chip pământiu, în timp ce un tânăr cu același chip de cartof se rezeamă nesigur de spătarul scaunului ei. Ochii copilului, ca niște nasturi, îl privesc acuzator din fotografie. — Erai și tu tare plăpând, zice mătușa Berthilda. Da, mormăie Jonathan, răgușit. — Știi, practic eu l-am crescut pe tatăl tău. Eram ruda lui preferată - presupun că ți-a spus ceva din poveștile... Când vede că Jonathan nu-i răspunde, îi spune ea una, relatându-i cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
Ce încântare să vă văd împreună, zice doctorul Noble. O reuniune de familie. Miss Bridgeman, trebui să vă spun că este o surpriză pentru mine să aflu că Jonathan mai are o rudă. Problemele lui sunt administrate de un executor. Mătușa Berthilda se trădează din priviri că vrea să recurgă la un tertip. — Da, aprobă ea. Noble adoptă o atitudine care, dacă ar exista un Ghid de Expresii Faciale Corecte pentru Domni, ar fi înregistrată la „privire bănuitoare“. Cu fustele foșnindu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
trădează din priviri că vrea să recurgă la un tertip. — Da, aprobă ea. Noble adoptă o atitudine care, dacă ar exista un Ghid de Expresii Faciale Corecte pentru Domni, ar fi înregistrată la „privire bănuitoare“. Cu fustele foșnindu-i semnificativ, mătușa Berthilda se foiește în scaun. — Există un loc unde aș putea vorbi cu Jonathan între patru ochi? Vizibil ușurat, doctorului Noble sugerează o plimbare pe terenurile școlii. Bătrâna îl prinde pe Jonathan de braț, învăluindu-l în mirosul ei de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
scopul vizitei. — Tatăl tău ținea foarte mult la mine, Jonathan. Este firesc ca și eu să simt afecțiune față de tine, chiar dacă nu ne-am cunoscut până acum. Te consider aproape copilul meu. Sângele apă nu se face, nu? Așa este, mătușă Berthilda. — Nana. Tatăl tău îmi spunea Nana. — Bine, Nana. — Așa. Tatăl tău n-ar fi fost de acord cu felul în care m-au tratat. Fratele meu, bunicul tău a fost un om foarte aspru. Nu vedea pe nimeni cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
ca să mă pun din nou pe picioare. Când închid ochii, văd acea terasă minunată pe promenada stâncoasă și pe mine în fața ei, ținând un mic heruvim în brațe. Nu am bani. Domnul Spavin îi administrează până împlinesc douăzeci și unu de ani. Mătușa Berthilda scuipă pe alee. — Samuel Spavin. Întotdeauna o să-mi stea în gât acel Samuel Spavin. Omul ăsta nu mă vede cu ochi buni, Jonathan. Este un tip foarte crud. Așadar, el păstrează banii tăi, nu? Dar ce-ar fi să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
în gât acel Samuel Spavin. Omul ăsta nu mă vede cu ochi buni, Jonathan. Este un tip foarte crud. Așadar, el păstrează banii tăi, nu? Dar ce-ar fi să ai o discuție cu el, să-i spui că sunt mătușa ta, că tatăl tău a ținut mult la mine, ce zici? Ce vrei să spui? De ce nu te vede cu ochi buni? Este o prostie, Jonathan. Toți sunt niște oameni foarte cruzi. — Cum adică? N-am făcut altceva decât s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
Jonathan realizează răsuflând ușurat, că indiferent ce este această femeie (și unele variante chiar îl îngrijorează) nu este în toate mințile. Poate că acesta este tipul de concluzie care se citește inevitabil pe figura celui care o privește. Poate că mătușa Berthilda este doar receptivă. Oricum ar fi, ceva legat de Jonathan i se dezvăluie într-o lumină nefavorabilă acestei femei. Nici când începe să-l lovească, el nu se poate opri să zâmbească. Femeia este nebună și astfel el este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
Oricum ar fi, ceva legat de Jonathan i se dezvăluie într-o lumină nefavorabilă acestei femei. Nici când începe să-l lovească, el nu se poate opri să zâmbească. Femeia este nebună și astfel el este scăpat! Dă-i înainte, mătușă Berthilda! Berthilda, urlă în continuare! Femeia îl zgârie, bolborosind incoerentă, lucru care-i face pe institutori și pe elevi să vină în fugă spre el, trecând peste gazon, în timp ce degetele ei surprinzător de puternice lasă urme pe fața lui, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
mințile să țipe: nu este rudă cu mine! Nu este din sângele meu! Doctorul Noble îl întreabă pe Jonathan dacă se simte bine. Jonathan răspunde că se simte bine, nu am nimic, mulțumesc. Doctorul Noble spune că (se referă la mătușa Berthilda) a fost un incident nefericit. Jonathan este de acord. După aceea, Doctorul Noble consideră că și-a îndeplinit îndatoririle de dascăl și o trece pe mătușa Berthilda în categoria lucrurilor neimportante, pe care englezii, ca și poștașii, le târâie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
simte bine, nu am nimic, mulțumesc. Doctorul Noble spune că (se referă la mătușa Berthilda) a fost un incident nefericit. Jonathan este de acord. După aceea, Doctorul Noble consideră că și-a îndeplinit îndatoririle de dascăl și o trece pe mătușa Berthilda în categoria lucrurilor neimportante, pe care englezii, ca și poștașii, le târâie după ei. După o săptămână, Jonathan primește o scrisoare de la domnul Spavin care-l sfătuiește să nu mai aibă nici un contact cu ea, lucru pentru care el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
distanțele, 2009; Dinu Pillat, Așteptând ceasul de apoi, 2010; Minunea timpului trăit. Pagini din corespondența Monicăi Pillat și a lui Lily Teodoreanu cu Pia Pillat, 2010. Odiseea primei întâlniri Încă din copilărie auzisem vorbindu-se în familie despre o preafrumoasă mătușă pe nume Ioana, plecată în exil la Paris în iarna lui 1946 și căsătorită mai târziu cu celebrul dirijor Sergiu Celibidache. Îmi aduc aminte că, prin anii ’60, bunica mea Marie Pillat se ducea adesea să-și vadă fratele, pe
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_978]
-
Celibidache. Îmi aduc aminte că, prin anii ’60, bunica mea Marie Pillat se ducea adesea să-și vadă fratele, pe Florian Procopie Dumitrescu, tatăl Ioanei, pe care eu însă nu l-am cunoscut niciodată. De-a lungul vremii, o altă mătușă de-a mea, Manuela Burnea, verișoară cu Ioana, mi-a povestit despre lumea de altădată a străbunicului meu patern, pe nume Procopie Dumitrescu. Tatăl bunicului, un Dimitrov, fugise din Mace donia de frica turcilor. Manuela povestea că nu luase cu
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_978]
-
personalitatea Ioanei, încât uitase cu desăvârșire să-i pomenească de mine. Pentru câteva ceasuri nu existaseră decât ele două pe lume, una pentru alta. La scurt timp după aceea, am văzut emisiunea lui Iosif Sava având-o ca invitată pe mătușa de poveste. Vorbeau despre regretatul Sergiu Celibidache, iar Ioana, pe care o vedeam atunci întâia oară, își luase un aer distant și avea în glas ceva tăios, metalic. Era așa cum mi-o imaginasem: frumoasă, elegantă, de o inteligență acută, inaccesibilă
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_978]
-
cartea, din trăirile mele alături de el timp de 45 de ani, din experiențele lui repovestite. În timp ce Ioana vorbea, motanul a început să urmărească ceva nevăzut care, după mișcarea ochilor săi, s-ar fi plimbat prin aer. — Nu suntem singure, șopti mătușa. El simte acum prezențele celorlalți. M-a străbătut un fior. Nu știu la cine se gândea Ioana, dar mie mi-a nălucit că zâmbetul Maestrului se răspândea în jur, cu un parfum din altă lume. — Nu ți-e urât în
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_978]
-
cu mine. Nu e mort, e transparent. Imagini de interior În a doua vizită de seară, Ioana ne-a atras atenția mie și Adinei asupra unor detalii din interior care ne scăpaseră - din pricina emoției, dar și a fascinației pe care mătușa de poveste o exercita asupra noastră. Am văzut capul în bronz al Maestrului, sculptat de un artist italian, m-am uitat pe îndelete la cele treizeci de cărți în germană, franceză și engleză scrise despre marele dirijor, despre filozofia lui
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_978]
-
autograf. Pereții din salon erau acoperiți cu icoane ortodoxe rusești, pe o măsuță erau așezate un crucifix mare de argint și o serie de cutiuțe, tot de argint, din secole trecute. Când ne-am așezat din nou la masa înstelată, mătușa a reînceput poveștile. Eram foarte prieteni cu un mare sculptor englez de origine cehă, Franta Beltsky, stabilit la Londra. Umpluse cu sculpturile lui toată Londra, printre altele era auto rul fântânii de la Festival Hall. Îmi făcuse și mie o sculp
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_978]