3,027 matches
-
să dăm nas în nas, să ne cunoaștem și să avem ceva de împărțit, convinge-mă că e o nimica toată să treci dintr-o barcă în alta sau, cum se mai spune, dintr-un tren în altul, să schimbi macazul. Presimt eu că de la ăsta o să ni se tragă o groază de nenorociri, e plin de neprevăzut Copoiul, zice domnul Președinte, nu vrea să coopereze. — înțelegeți și dumneavoastră că tot Serviciul îi apasă lui în spinare, spune Petrică, o fi
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
Ai comis cel puțin trei infracțiuni la cazul ăsta și treaba începe să răsufle... M-am oprit, gândindu-mă la ceea ce puneam eu la cale și unde voi fi la miezul nopții. M-am uitat la Kay și am schimbat macazul: — I-am promis că tragem la caz o săptămână. Asta înseamnă încă patru zile. Miercuri terminăm. — Dwight, ești așa un papă-lapte câteodată, oftă Kay, după care intră în casă. Lee deschise gura, căutând să zică ceva nostim. Mi-am făcut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
spre namilele murdare. Erau furioși și întărîtați. Muierile ieșeau cu prăjini, să-i alunge. Aruncau după ei cu lături, să-i despartă. Când cădea noaptea, treceau Grivița tot fugind. Șina Constanței era aproape. De la canton săreau zăvozii celui ce schimba macazurile. Tăiau apoi liniile albe de fier. Peste iarba crudă, de primăvară, cădea o bură. Câinii scoteau urlete lungi și se avântau spre drumul Chitilei. Nunta se desfășura înverșunat. Se întorceau beliți, chiori, șchiopătând. Nu se mai arătau multă vreme. Trăgeau
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
șobolan.): Ce păcat! Putea să mai trăiască... COLONELUL: Credeți? ARTUR: Cu siguranță. COLONELUL (Înduioșat.): Așa e viața. Niciodată nu știm ce aduce ziua de mâine... ARTUR: Pentru mine ziua de mâine nici nu există... COLONELUL (Mirat): Cum așa? ARTUR (Schimbă macazul.): Vreau să spun că din punctul de vedere al zilei de azi, ziua de mâine e incertă, nu transpare cu nimic, este tot atât de dureroasă ca o gaură neagră, care înghite energie dar nu oferă nimic, absolut nimic, în schimb... Nici o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
identități : tipul acesta de proiect urban nu a fost inventat de comuniști, ci a existat mult înainte, tipul acesta de construcții nu a fost importat de la sovietici, ci preluat de la Antonescu (după ce o vreme a fost diabolizat), schimbarea asta de macaz în urbanism nu a avut loc odată cu moartea lui Stalin, ci independent de aceasta și pentru cu totul alte motive etc. Pe scurt, doctoranda îmi confirma cu argumente înșirate cu migală și precizie ceea ce îmi doresc dintotdeauna să cred, și
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
sacadat al bielei ce se auzea din ce în ce mai rar, șuieratul prelung al aburului care scăpa din cazanul locomotivei, amestecat cu tonul vesel, grăbit și repetat al sirenei, precum și cu pocnetul surd, ca de ciocan al roților de fier ce treceau peste macaz; toate acestea sugerau existența în față a unui dragon asamblat din fiare misterios îmbârligate, ce-și consumă ultimele puteri înainte de a-și da obștescul sfârșit. Încă o singură suflare, mult mai anemică, dovedește că namila și-a epuizat energiile și
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
Și tu și eu l-am moștenit de la părinți. Trebuie să-l dăm copiilor mai departe, să nu ceară pomană de la alții...". Se așternuse o liniște profundă. Se auzea numai zgomotul ritmic al locomotivei, precum și al roților ce treceau peste macaz cu care urechea se obișnuise. Toți așteptau un epilog mai optimist. Între timp, au terminat de mâncat. Femeia a strâns bucata de pâine și roșiile rămase într-o bocceluță, pe care a introdus-o într-o traistă ceva mai mare
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
mai dezavantajați. Nemișcați pe locurile lor, suportau cu stoicism consecințele nefaste și ale căldurii excesive și ale fumului de țigară. Pentru câteva minute, în compartiment se instalase liniștea; o liniște relativă. Numai pocnetul sacadat al roților metalice, ce treceau peste macaz, și pufăitul ritmic al pistoanelor, cu care urechea se obișnuise deja, aminteau călătorilor că aceste mecanisme se străduiesc din răsputeri să-și facă datoria și să-i ducă la destinație cu bine. Călătorii nu au altceva de făcut decât să
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
acasă, inclusiv Liza, care și ea se află într-o situație dificilă, ardeau de nerăbdare să afle vești de la cei plecați și invers. * * * Trenul își făcea datoria, ieșise din oraș și înainta din ce în ce mai repede, fără a produce, la trecerea peste macaz, acel zgomot specific fierului lovit, iar locomotiva aproape că nu se auzea; doar un fâsâit surd și prelung rezultat din scurgerea cu viteză a maselor de aer de-a lungul garniturii. Numai stâlpii din beton, care susțineau rețeaua de energie
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
și ea, după ce a fost trasă pe sfoară de atâtea ori de iscusitul erou al lui Ion Creangă, s-a recalificat și, pentru a obține un randament mai mare, umblă cu "Drujba". Zgomotul surd al roților ce trec ritmic peste macaz, șuieratul monoton și permanent al aerului spulberat de pătrunderea violentă și în viteză a trenului, gândul la nepoțica care abia s-a născut și la bucuria celor de acasă, liniștea relativă ce se instalase în compartiment și nu în ultimul
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
traverseze terasamentul ca să scurteze drumul, uitând de faptul că la aceeași oră trebuia să treacă prin haltă și un Rapid, nu a făcut decât un pas greșit; piciorul i-a alunecat între șine, chiar în momentul când s-a schimbat macazul, strivindu-i laba piciorului. Nu a mai avut nici timpul necesar și nici puterea să se desprindă din strânsoare. Ce a urmat sau, mai precis, ce a rămas în urma Rapidului de București, care nu a mai avut de ales și
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
ideală, tragic În soartă și comic În existența sa. George Santayana Partea Întâi Ostende 1. Casierul feribotului colectă În palmă ultimul tichet și urmări din priviri pasagerii care treceau peste cheiul cenușiu și umed, traversând o Încâlceală de șine și macazuri sau dând ocol vagoanelor izolate. Se deplasau cu gulerele ridicate și umerii strânși. În vagoanele lungi, pe mese, ardeau lămpile, strălucind În ploaie ca un șirag de mărgele albastre. Brațul unei macarale uriașe se roti și se lăsă În jos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
cu grijă, exact la minut. Când ajunse la compartimentul său, trenul Încetinea. Coșurile Înalte din Liége, cu flăcări În vârf, se ridicară În lungul liniei asemenea vechilor castele incendiate În raiduri peste graniță. Trenul intră În trepidație și se schimbară macazurile. Grinzi de oțel apărură pe ambele laturi și undeva mai jos, foarte departe, o stradă trecu În diagonală prin Întuneric, iar o lampă străluci la ușa unei cafenele. Liniile se multiplicară și locomotive fără garnitură se-apropiară de expres, fluierând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
veți permite să vă arăt unele locuri. Un bărbat stătea În ușă, iar Mabel se ridică: — Mă scuzați. Acesta-i locul dumneavoastră. Rânji spre cel care intrase În compartiment, se clătină pe-o parte În timp ce trenul tocmai trecea peste un macaz și nu reuși să-și rețină un râgâit, care umplu compartimentul timp de câteva secunde cu miros de gin și praf de pudră ieftină. — Ne vedem Înainte de Viena, spuse ea și, trecând În josul culoarului, Își apăsă fața roșie de sticla
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
gravuri mari, de secol nouăsprezece, Înfățișând copii care se jucau cu un câine și doamne aplecându-se peste ziduri de grădină. Un perete era acoperit aproape În Întregime de o hartă mare a gării centrale, cu peroanele, magaziile de mărfuri, macazurile și semnalele marcate În culorile primare. Contururile mobilei erau acum vag vizibile În semiîntuneric, iar umbrele cădeau ca niște pânze de praf peste fotolii, născute de luminile străzii reflectate pe tavan și de luciul lămpii de citit de pe birou. Josef
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
când nu ai de lucru? Ea râse. — Renunț la sucul de portocale. Suntem deja aproape de frontieră? — Foarte aproape. Myatt Își aprinse o țigară: — Fumezi? — Dimineața nu. Te las pe tine. Fata se ridică. În acel moment trenul trecu peste un macaz și ea se văzu aruncată la pieptul lui. Îl prinse de braț ca să se echilibreze și văzu peste umărul lui o cutie de semnal dispărând amețitor din privire și o baracă neagră lângă care zăpada se adunase În troiene. Îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
-i cadă În Îndoitura cotului și Își bătu palmele Înmănușate una de cealaltă. — Locomotiva cea nouă e zgomotoasă, spuse el, urmărind trenul, care se Întinse la o buclă a liniei de parcă ar fi fost elastic și apoi dispăru din vedere. Macazurile reveniră cu un geamăt la pozițiile inițiale și semnalul de la linia de pasageri ce ducea spre oraș se ridică. Un bărbat coborî scările de la cabina suspendată, traversă linia și dispăru În direcția unei barăci. — Se duce să ia prânzul, spuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
minte”. “Tare mă tem că cel care a profitat din această relație impusă de Cel de Sus ești tu. Și asta fiindcă, vrând-nevrând, urechile tale au recepționat spusa mea în momentele cu adevărat dificile pentru tine. Și... drept urmare, ai schimbat macazul la timp, cum se zice. Altfel, acea locomotivă numită necaz te călca când ți-ar fi fost lumea mai dragă... Cum te văd și cum mă vezi, prietene”. “Când te predai în mâinile inamicului, cum faci, cumetre? Ridici mâinile. Nu
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
acoperișuri, pivnițe, biserici în paragină, cu turle periculoase, mori părăsite, canale victoriene, tuneluri întunecate, pasaje de trecere, sisteme de ventilație, scări, lifturi, coridoarele mizere și întortocheate din spatele cabinelor de probă ale magazinelor, ascunzișurile de sub capacele canalelor și din spatele tufișurilor de lângă macazurile de cale ferată. Î: Ce este Comitetul de Explorare a Ne-spațiului? R: Membrii acestui comitet cartografiază, explorează și cercetează ne-spațiul. Îmi pare rău pentru felul expunerii. Astăzi e o zi proastă. Mi-a dispărut orice formă de organizare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
cumperi ceva doar pentru tine și, odată ce voi fi cumpărat hamacul, să poți spune „dar chiar mi-ar plăcea asta, iar tu ți-ai cumpărat un hamac frumos ieri bla-bla-bla“. Cum mai știi să strici plăcerea oamenilor! zise Clio, schimbând macazul și comportându-se ca un copil de cinci ani supărat. De ce nu mă mai iubești? — Pentru că ești un geniu malefic. Ea rânji. — Sunt, nu-i așa? Este. Clio voia într-adevăr ceva pentru ea - un aparat foto subacvatic. Unul second-hand
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
Mă întorc cât pot de repede. Pe când se întorcea și o pornea printre hârtii cu pas grăbit, am reușit să îngaim un bine repezit. Cât ai clipi, Scout dispăru. Am simțit o smucitură înlăuntrul meu, ca atunci când un tren schimbă macazul la o intersecție. — Vino. Fidorous pornise deja spre scara în spirală. — Trebuie să ajungem la centrul de control. Apoi, întorcându-se și văzându-mă că ridic cușca lui Ian, adăugă: — Nu, nu, nu, lasă-ți lucrurile aici. Le luăm mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
care să mă apere de soare. Mă simțeam ca un idiot. Când am revenit pe punte, Fidorous înclină aprobator din cap și spuse că arăt mult mai ca mine însumi. Neștiind ce altceva să fac, am spus doar mersi. Schimbând macazul și devenind un căpitan sever, Fidorous insistă să mă ducă într-un tur al restului navei. Croindu-ne drum pe la pupa, am văzut că tăietorul de iarbă și ventilatorul de birou se transformaseră în elice propulsoare; cutia plină de hârtii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
cândva, nu demult, cel mai sigur mijloc de transport, rulează la ora actuală pe aproape 6000 km de cale ferată lăsată naibii de izbeliște, care-și așteaptă (poate chiar până la Sfântul Așteaptă) revizia capitală, ca și vreo 15.000 de macazuri. Vă ziceți poate în sine, că eu ca fost ceferist sunt acum cârcotaș și văd pete negre acolo unde nu sunt. Oare așa să fie? Să vedem ce zice statistica pe ultimii patru ani. Investiția în reviziile capitale la linie
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
de avertizare și ea abia mai apucase să urce. Doamna din America era puțin surdă și se temea că probabil semnalele de plecare existau, dar nu le auzea ea. Trenul plecă din gară și nu văzurăm doar fabricile fumegând și macazurile, ci, dacă priveam Înapoi, puteam să vedem și orașul și portul În spatele căruia se Înălțau dealurile cu stânci și ultimele raze ale soarelui oglindite În apă. În timp ce se-ntuneca trecurăm pe lângă o fermă care ardea În mijlocul câmpului. Mașinile se opriseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
mai mâhnită de cum s-a dus. A stat toată ziua de luni pe la ușile domnilor, degeaba. Procurorul numai cu mare greutate a admis să-i lase merindea și banii. Totuși, ea nu s-a dat bătută. Ieri, marți, a schimbat macazul, a cinstit pe cine a trebuit dintre cei mai mici și așa a izbutit să vorbească câteva minute cu Ionel, care nici până azi nu știe de ce I-au închis, pentru că nimeni nu i-a spus și nici măcar de sănătate
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]