5,446 matches
-
eram convins că nu este adevărat: consulului i se părea poate suspect faptul că părintele meu rămăsese tot căpitan, adică „bun în grad“. Adevărul e că tata, dornic să intre în justiția militară, amânase sine die prezentarea la examenul de maior, deoarece ar fi însemnat să-și piardă dreptul de a trece de la o armă la alta. Cum majoritatea ofițerilor din justiția militară n-aveau studii universitare, trecerea sa în această categorie părea o bagatelă - dar toate cererile și intervențiile lui
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
cu roată și lanț din mijlocul curții. Closetul se găsea în fundul curții, lipit de gardul grădinii mari, pline de pomi fructiferi, straturi de zarzavat și răzoare de flori. Dincolo de grădina noastră, se întindea, tot atât de cuprinzătoare, cea a casei unde locuia maiorul Coltofeanu („de ață“), a cărui soție, prea zburdalnică, mai mult coțofană decât viperă, își bătea ordonanțele - totdeauna tineri, aleși pe sprânceană (și ea era destul de tânără); o chema pe mama la gardul ce ne despărțea, ca să-i arate ce pantofi
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
pe toți din bancă și - fără a preveni pe nimeni - s-a dus în capitală, de unde s-a întors cu un vagon întreg de cosmetice franțuzești și garderobă de curtezană, spre stupoarea și amuzamentul nostru, poate nu și al bietului maior, care va fi gustat și el din biciușca exersată pe spinarea ostașilor armatei române. De când ne-am instalat aici, în caracterul meu s-a produs o remarcabilă transformare: m-am intelectualizat brusc, încetând să caut prieteni și devenind extrem de singuratic
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
presupunerea că, demult-demult, a fost frumoasă, acum însă locul ei era mai degrabă măgăoaie într-un băț printre recoltele vesele de rod. După vreo săptămână petrecută acolo, ne-am dus la Pucioasa, la sora tatei, care era măritată cu un maior Pâslaru („unchiul Gică“), om drăguț și de treabă: ei nu locuiau chiar în localitatea renumită pentru „băile“ ei curative, ci în vecinătate, în incinta unor construcții militare, între păduri și apa Ialomiței. Părinții mei au plecat pentru o scurtă escapadă
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
nu înlocuite încă. Clujul românesc îl înghițea pământul. La casa arătoasă, nouă a doctorului Leitner, din apropierea noastră, fusese de asemeni dată jos firma lui medicală. Simpaticul, amabilul medic, care tot timpul concentrărilor purtase, cu satisfacție și mândrie parcă, uniforma de maior român, ca semn al încrederii lui depline în trăinicia statului în care trăia și unde își făcuse cariera, dispăruse, ca și cum l-ar fi înghițit și pe el pământul. Obloanele erau trase. Când ne-am reîntors, peste câțiva ani, am aflat
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
de departe ca el, și pentru că mâhnirea lui era adesea atribuită iubirii sale de sine; eu știu însă că, tocmai în timp ce prevestea dezastrul monarhiei, avea ideea cea mai înaltă despre soarta viitoare a națiunii. Se poate vedea în Scrisorile către maiorul Mauvillon că o credea în stare să înfrunte întreaga Europă, și această corespondență conține câteva pasaje ciudate, care dovedesc întinderea orizontului său politic. În 1782, i-a întâlnit la Neuchâtel pe exilații noștri din Geneva și le-a vorbit despre
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
lichidată în primii ani ai regimului. Un băiat care mă cunoștea, Ionică Varlaam, mă zărise la ferestruica celulei mele. Fără îndoială că era unul dintre cei care erau torturați în noaptea aceea. A doua zi, am avut prima întrevedere cu maiorul Ionescu, anchetatorul, care mi-a cerut să scriu o lungă declarație detaliată în care a trebuit să descriu excursia noastră pe malurile Dunării; căci așa am prezentat-o: ca o plimbare al cărei scop îmi era necunoscut! Maiorul era un
Sã nu plecãm toți odatã: amintiri din România anilor ’50 by Sanda Stolojan,Vlad Stolojan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1378_a_2706]
-
întrevedere cu maiorul Ionescu, anchetatorul, care mi-a cerut să scriu o lungă declarație detaliată în care a trebuit să descriu excursia noastră pe malurile Dunării; căci așa am prezentat-o: ca o plimbare al cărei scop îmi era necunoscut! Maiorul era un individ palid, cu un aer bolnăvicios și plictisit. Bineînțeles, nu credea nici un cuvânt când îi spuneam că, în afară de o scurtă vacanță, habar n-avusesem de ce o luasem pe drumurile dinspre Dunăre... N-au încercat să-mi stoarcă cu
Sã nu plecãm toți odatã: amintiri din România anilor ’50 by Sanda Stolojan,Vlad Stolojan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1378_a_2706]
-
ori la aceleași întrebări, căci am fost convocată din nou, a doua zi. M-au ținut trei zile la Direcția Generală a Miliției, probabil pentru ca frica să-și facă efectul asupra mea. Am fost interogată de mai multe ori de maior în biroul lui care dădea spre stradă, la unul din etajele inferioare. La fiecare întrevedere, trebuia să reîncep penibila mea povestire. Cu ocazia asta, am cunoscut-o pe Virginica, milițianca prezentă în permanență la interogatorii. Era ea oare cu adevărat
Sã nu plecãm toți odatã: amintiri din România anilor ’50 by Sanda Stolojan,Vlad Stolojan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1378_a_2706]
-
biroul lui care dădea spre stradă, la unul din etajele inferioare. La fiecare întrevedere, trebuia să reîncep penibila mea povestire. Cu ocazia asta, am cunoscut-o pe Virginica, milițianca prezentă în permanență la interogatorii. Era ea oare cu adevărat secretara maiorului Ionescu? O să-mi amintesc veșnic de ochii ei verzi de țigancă care mă priveau, în timpul interogatoriului, cu o nesfârșită mirare, măsurându-mă din cap până-n picioare, și de ceea ce simțeam în timp ce mă străduiam să fac față expresiei ironice și ușor
Sã nu plecãm toți odatã: amintiri din România anilor ’50 by Sanda Stolojan,Vlad Stolojan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1378_a_2706]
-
-ne iertare. Între timp, mă luase în primire un alt anchetator mai important, căpitanul Abramovici care, în plus față de nume, avea și față de evreu. Nu i-am aflat niciodată numele adevărat. A fost, de altfel, avansat curând la gradul de maior. Un individ ciudat. Era mult mai fin decât primitivul de la început. Era mândru că știa și câteva vorbe în franceză. Oricum, era mai bine, căci avea ceva cultură și nu era o brută. Dar continua cu amenințările, ca să spun ce
Sã nu plecãm toți odatã: amintiri din România anilor ’50 by Sanda Stolojan,Vlad Stolojan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1378_a_2706]
-
și se dădea peste cap ca să mă smulgă din obsesia anchetei, din teama a ceea ce avea să urmeze și din spaima că-mi voi sfârși zilele în pușcărie. De aceea îmi vorbea de garnizoană, de neveste, de generali sau de maiori... Îmi mai amintesc de o poveste extraordinară. Era locotenent și plecase cu trenul, de la garnizoana lui din Timișoara spre Cluj. În același tren, se afla și un general care-l invitase în vagonul restaurant. Sigur că generalul ar fi trebuit
Sã nu plecãm toți odatã: amintiri din România anilor ’50 by Sanda Stolojan,Vlad Stolojan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1378_a_2706]
-
nu erau, unii păreau străini. Cam o treime dintre plutonieri dădeau impresia de a fi țărani români. Anchetatorul meu principal era un căpitan, dar fusesem anchetat de vreo două ori de un locțiitor al acestuia. Anchetatorul era supravegheat îndeaproape de maiorul Solomon. Totul depindea însă de anchetator. Generalul Popescu fusese foarte maltratat și crunt lovit. Orezeanu, mai puțin, fiind un vechi deținut. Cu cei care mai fuseseră închiși se purtau mai omenește. Mai ales cu agentul de spionaj, pe care nici măcar
Sã nu plecãm toți odatã: amintiri din România anilor ’50 by Sanda Stolojan,Vlad Stolojan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1378_a_2706]
-
om, dar l-a lovit cu un par în cap. Bătrânul a căzut la pământ și, puțin după aceea, a murit. ăsta era Maromet. Am mai fost în celulă cu deținuți care fuseseră închiși cu prietenul nostru, Radu Sturdza, fost maior. Se știa că se luptase pe front cu mare curaj și același curaj îl avea și în celulă. De îndată ce paznicii care pândeau auzeau prin ușă vreo vorbă mai ridicată, ușile se deschideau și intra Maromet urlând: — Cine a spus asta
Sã nu plecãm toți odatã: amintiri din România anilor ’50 by Sanda Stolojan,Vlad Stolojan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1378_a_2706]
-
a problemei naționalităților. Că armata și-a păstrat (și după încheierea misiunii administrației militare) locul în viața socială transilvană se poate ilustra cel mai bine, poate, cu o scurtă întâmplare, mai edificatoare decât orice, chiar și decât ștampila aplicată de maiorul corpului de armată numărul IX din Cluj pe autorizațiile de cumpărare de pământ, pe ordinele de mobilizare SAS sau pe rezervările de la hotel. În după amiaza zile de 16 iulie 1942, în Cluj, domnul Szacsvay Ferenc, referent al primăriei, se
Transilvania reîntoarsă: 1940-1944 by Ablonczy Balázs () [Corola-publishinghouse/Science/84996_a_85781]
-
în satele părăsite de nemți prin comitatele Tolna și Baranya. Preocuparea manifestată față de problema diasporei, stoparea românizării și transferul de populație preocupa și autoritățile locale, cu anumite reverberații directe în lucrarea Elnémult harangok (Clopote amuțite) scrisă de Rákosi Viktor. Generalul maior Thold Dezső nu numai că a organizat o conferință pe această temă, dar a inițiat și o campanie de strângere de date; în mare parte baza de date pentru transferul de populație inițiat de Szabados Mihály au constituit-o cele
Transilvania reîntoarsă: 1940-1944 by Ablonczy Balázs () [Corola-publishinghouse/Science/84996_a_85781]
-
acum lucrarea lui Rákosi Viktor, Elnémult harangok (Clopote amuțite) înseamnă, pentru mine, o veritabilă experiență, acum, când mă văd față în față cu prăpădul" - declara militarul, referindu-se la motivația acțiunii diasporelor inițiate de el82. Urmașul în post al generalului maior Thold, prefectul Bethlen Béla, l-a rugat pe prim-ministru să-i aducă pe secuii din Bucovina în comitatul condus de el. Preocuparea pentru problema diasporei și teama de românizare a ajuns subiect predilect în viața comunitară; începând de la taberele
Transilvania reîntoarsă: 1940-1944 by Ablonczy Balázs () [Corola-publishinghouse/Science/84996_a_85781]
-
1991, pp. 93-94. 24 Ránki György (coord.), Cele șaizeci și opt de discuții ale lui Hitler 1939-1944. 25 Arhivele Naționale Ungare (MOL) R 374, documente privind orașul Cluj, documente secrete ale Oficiului primarului, cutia nr. 4, nr. secr. 218-1942., General maior Horváth Ferenc către primarul Keledy Tibor, Cluj, 3 sept. 1942. 26 Teleki, Opere alese..., op. cit., p. 428. 27 Arhivele naționale Ungare (MOL). K.28. Consiliul de miniștri, documente ale Secției pentru Minorități și Naționalități 267. cs. Procesul verbal al Conferinței
Transilvania reîntoarsă: 1940-1944 by Ablonczy Balázs () [Corola-publishinghouse/Science/84996_a_85781]
-
Capitolul 1. SCURT ISTORIC 1.1. Tenisul de masă pe plan internațional Maiorul englez W.C.Wingfield a inventat un nou joc, aducând modificări vechiului jeu de paumme pornind de la cuorte paumme francez și pre-stabilitul tenis „Royal” ( regal) sau „Real”, pe care l-a brevetat în 1874 cu numele de „Sphairistike”. Totuși acest nume
Tenis de masă : curs pentru studenții facultăților de educație fizică by Nicolae Ochiană () [Corola-publishinghouse/Science/91614_a_92361]
-
te văd, curcanule, cum să-ți cinstești gradul și să-ți duci grupa la izbândă” REPORTERUL: Și dvs ce i-ați răspuns? Vă mai aduceți aminte? PENEȘ CURCANUL: Desigur! I-am zis foarte hotărât: „Aveți toată nădejdea-n noi, domnule maior, n-o să facem Vasluiul nostru de rușine.” REPORTERUL: Și v-ați ținut de cuvânt? PENEȘ CURCANUL: Tu ce crezi? Bineînțeles! Redanul din fața Griviței 1 a fost cucerit iar a doua zi după atac, pe 28 august, Regimentul 13 Dorobanți a
DIALOGURI ISTORICE by Anton Laura Mădălina, Ichim Simona Gabriela, Teodorescu Ada, Chirilă Oana, Ciobanu Mădălina, Mircia Mianda Carmen, Ciobanu Denisa () [Corola-publishinghouse/Science/91751_a_93228]
-
confraților bărbați, care considerau o glumă faptul că o femeie dorește să devină medic chirurg. S-a căsătorit cu celebrul anatomist și antropolog Francisc I. Rainer, întemeietorul Institutului de Antropologie din România. Mobilizată în Primul Război Mondial, cu gradul de maior, a realizat numeroase intervenții chirurgicale prin care a salvat sute de vieți. A condus, concomitent, Spitalele „Colțea”, cel al „Școlii de Poduri și Șosele”, precum și Spitalul de Chirurgie instalat în Palatul Regal, la cererea Reginei Maria. Suferind o plagă infectată
DIALOGURI ISTORICE by Anton Laura Mădălina, Ichim Simona Gabriela, Teodorescu Ada, Chirilă Oana, Ciobanu Mădălina, Mircia Mianda Carmen, Ciobanu Denisa () [Corola-publishinghouse/Science/91751_a_93228]
-
o viață mult mai bună. Detenția pare mai liniștită. Când anchetarea se termină, răsuflă ușurați, mai ales că apare la orizont și speranța întrun decret de eliberare. Închisoarea este doldora de șuți, springari, criminali dar și de foști. Procurori ori maiori de securitate, ori șefi de depozite, ori medici ginecologi ajung să împartă camera ori munca din pușcărie cu Florescu. Cum poate el să se mențină atâta vreme ca om de afaceri într-o economie unde nimeni nu avea voie să
Responsabilitatea de a fi intelectual by Valeria Roşca () [Corola-publishinghouse/Science/91718_a_93229]
-
o societate activă în care acesta, altfel, nu poate pătrunde" și că "actul narațiunii nu este niciodată inocent" (s.a.) 409, deoarece Fărâmă, cu proverbiala-i memorie nu se poate înșela cu privire la fostul său elev, Borza, care nu este același cu maiorul Borza. Din acest punct de vedere, ceea ce vizează romanul este strategia de care uzează un intelectual într-un sistem totalitar, căruia încearcă să i se sustragă și pe care încearcă să-l manipuleze, fără a se lăsa manipulat, pentru a
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
XIV-lea în mijlocul ei, servește de model pentru piața Amalienburg din Copenhaga, în timp ce piața Ludovic al XV-lea (actuala piață Concorde) este imitată la Lisabona sau la Rio de Janeiro. Francezul Houdon este însărcinat să realizeze statuia lui Washington, în timp ce maiorul Lenfant desenează planurile capitalei federale a tinerelor State Unite ale Americii. Acest primat al ideilor franceze explică dezvoltarea în Europa a "despotismului luminat". Într-adevăr, în a doua jumătate a secolului al XVIII-lea, un mare număr de suverani europeni își
Istoria Europei Volumul 3 by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/963_a_2471]
-
eu însumi a Berlinului în 1944, a Hamburgului și a altor orașe germane în 1945). Aș face autorului un singur reproș: acela de a ne fi prezentat în chip prea indulgent și fără destulă critică, personajul, oarecum fantastic, al faimosului maior Ioan Tobă, zis Tobă-Hatmanul, "vânător de partizani", ale cărui cruzimi neînchipuite împotriva acestor luptători care și ei își apărau patria, a murdărit imaginea ofițerului român în război. Cred că e datoria noastră să denunțăm fără preget și să înfierăm asemenea
Escadrila Albă : o istorie subiectivă by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/1429_a_2671]