5,349 matches
-
neagră, gen lavalieră. De la intrare, m-a izbit un miros închis de mucuri râncede de țigară și un aer îmbâcsit în care Balay stătuse zile în șir fără să iasă, mâncând pe apucate și lucrând cu furie la ultimul său marș pentru fanfară. Avea scrierea măruntă, dar caligrafică. Pe masă erau cărți, neglijent stivuite, gata să cadă, iar în fața lui o călimară, un toc și o coală de hârtie de note scrisă pe jumătate. Pe unul din pereți atârna buzduganul de
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
șansonetist în Montmartre. La plecare, a luat cu el o cutie de tutun subțire, explicându-mi că țigări fumează numai acasă ; în rest prizează tabac. Înainte de a pleca a ținut, cu orice preț, să-mi fluiere partea de trio a marșului pe care îl compunea, spunându-mi că așa ceva n-am mai auzit. Ce ți-e și cu com- pozitorii ăștia ! În timpul fluieratului, când ridica o sprânceană, când pe cealaltă, când își dilata nările și făcea ochii mici pe un descrescendo
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
și asprul drept și responsabilitate de „veghe a puterii”Ă, În acel an ’90 care a văzut și trăit teribilul fenomen al „venirii minerilor În capitală”, toate reproșurile, acuzele, vindictele opiniei publice, ale presei, dar și ale populației În lungile marșuri zgomotoase de potest ce aveau loc peste tot, se Îndreptau toate Împotriva președintelui, niciodată contra primului-ministru. Deși acesta era, de cele mai multe ori, ca factor de decizie și de putere, responsabil de cele mai mult acte reprobabile sau care creau valurile
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
Învinseseră pe Napoleon În 1815 la Viena, numită „Sfânta Alianță” și care, prin exuberanța ei și a măsurilor ei de „restaurare” a principiilor feudale, suna În urechile a mii și mii de tineri sau mai puțini tineri europeni ca un „marș al morții”, al celui mai radical reacționarism. Oare... se petrece și azi același fenomen, mai există marxiști pe glob, marxiști de bună credință și suficient de „naivi” ca să creadă că este posibilă o societate fără clase, unde să fie abolită
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
tur pentru România Mare. Curios amalgam, dar ceea ce conta În primă urgență era rezultatul. Și incredibilul s-a petrecut: Băsescu 51%, Năstase 49%. Lui Năstase Îi va fi fost greu să realizeze că trăiește o istorie reală. La capătul unui marș triumfal, totul se prăbușea. Este interesantă și structura votului. Frontierele geografice n-au mai fost atât de nete, chiar dacă Banatul și Transilvania s-au arătat și de data aceasta mai Înclinate spre opoziție, iar Moldova Îndeosebi fidelă P.S.D. S-au
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
În centrul Bucureștiului (mai rămâne să se și construiască, fiindcă În România nu tot ceea ce se proiectează se și realizează). Până și prim-ministrul Radu Vasile nu a găsit alt loc unde să negocieze cu minerii care porniseră un nou marș asupra Bucureștiului (la Începutul anului 1999) decât Mânăstirea Cozia, cu medierea Bisericii! Și, În sfârșit, alegerile din 2004 s-au desfășurat Într-o notă religioasă cât se poate de vizibilă. Aproape toți candidații la președinție, mai importanți sau mai mărunți
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
după cum v-am promis - cu destulă Întârziere - această fotografie luată În grădina publică din Tg. Neamț În dimineața zilei de 15 iunie 1915 a corpului ofițeresc a(l) fostului regiment de infanterie Nr. 16 Suceava - din Fălticeni, după executarea unui marș de noapte, În deplasare din tabăra de la Fântâna-Mare. De aci Batalionul 4 comandat de Maiorul Balmez (primul din rând, stânga) s-a deplasat la Broșteni pe Bistrița. Deplasarea s-a executat pe acolo secret față de grănicerii austrieci de la Cornul Luncii
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1279]
-
Marte. Dar, curios detaliu, la nord, în depărtare, învăluite într-o pâclă, se văd building-urile înalte ale unui city supermodern, care pare să fi răsărit peste noapte în preajma vechiului, pitorescului și culturalului Paris. Este Parisul financiar, care avansează într-un marș implacabil, amenințând tihna și dezinvoltura ușor iresponsabilă a urbei artistice. VITALIE CIOBANU: Suntem tentați să mergem pe jos de-a lungul Senei până în rue d’Opera, la sediul Mission Literatur Express - locul de întâlnire fixat pentru manifestarea programată la orele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
din beton și sticlă, ridicate după 1945 cu o fervoare și o dorință de recuperare impresionante. În gară, când ieșim pe peron, avem surpriza unei primiri insolite, zgomotoase: o trupă de jazz care ne cântă piese dansante și bluesuri, nu marșuri militare. În fața lor țopăie de zor o tipă tunsă scurt, probabil șefa orchestrei sau, mai degrabă, o animatoare de profesie - genul „activistei” în pantaloni, care mai și cântă la portavoce. Apoi ne ia în primire o echipă de clovni pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
Kaliningrad. Chiar și acei care se arătau cumva excedați de „ospitalitatea” rușilor - tarafuri, vodcă, matrioște etc. - conchid acum că a fost ca o „escală în timp”. Studenții ne ajută la bagaje, peronul gării e invadat din nou de rafale de marș militar. Aflat încă la hotel, prind un fragment dintr-un interviu TV al unei doamne pe nume Kalinina, din stafful organizatorilor, care declară cu seninătate că scriitorii europeni sunt încântați de orașul Kaliningrad. „E o exagerare”, ar fi spus Petre
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
pe lecturi. Îmi scot și eu o carte din geantă. Alături, jurnalul își așteaptă momentul de inspirație al diarist-ului. 5 iulie, miercuri Moscova VITALIE CIOBANU: Intrarea trenului nostru sub bolta uriașă a Gării Leningrad din Moscova este acompaniată de marșul unei orchestre de pompieri, care-mi dă, subit, senzația de dezgolire în public. Ritualul întâmpinării, cu pancarte, buchete de flori, orchestră și copii care agită baloane, aduce tare mult cu reprezentația sovietică de la Kaliningrad (seara, când vorbesc la telefon cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
nu cred că au nevoie să facă nimic altceva decât să continue să-și declame identitatea națională. Cel mai evident exemplu ar fi protestanții din Orange Orders, ale căror procesiuni, în fiecare vară, duc adesea la confruntări violente, atunci când aceste marșuri pompoase trec prin, sau pe lângă, districtele catolice (chiar sintagmele „districtele catolice” și „districtele protestante” arată cât de divizați suntem noi, nord-irlandezii). De asemenea, aceasta e societatea în care violența organizată este astăzi adânc înrădăcinată. Organizații precum IRA sau, din partea protestanților
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
iar Titel descrie o scenă în care soldații germani se poartă ca niște bandiți, trăgând cu pușca mitralieră în femei și copii, urcați în copaci, undeva pe un câmp bănățean, în timp de adevărații bandiți fuseseră „ostașii sovietici” care, în marșul lor „de eliberare” a țării românești „de sub jugul fascist”, ucideau civili și violau femeile fără multe ezitări. Le-am reproșat ambilor prieteni aceste „mici inexactități”; în cazul scenei descrise de Titel, soldații nemți se făceau vinovați în Rusia și Polonia
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
atunci să nu-mi mai spună nimeni că Verbul s-a întrupat făcându-se carne, deci epidermă (a doua punere în gardă: nu trișați cu carnația, voi fanatici ai Întrupării!). Cum traversarea deșertului te pregătește pentru lucruri mari, acest lung marș al apropierii, pe albia înecată în nisip a unui pârâiaș, sub flagelarea împunsăturilor, mă lasă să sper în ce-i mai bun la urmă. Un cadru de vis pentru căință, în care ideea că împărăția Domnului se apropie nu poate
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
și din motive întemeiate, dacă ne gândim că e și cel mai puțin implicat, și cel care își redactează scrierea cel mai târziu. De departe, de la Efes sau de la Patmos, el a avut posibilitatea să așeze ciornele în ordinea de marș teologică. Nu există niciun martor partizan al lui Isus blasfemator, atunci când l-a interogat Caiafa: apostolii fugiseră deja, iar Petru, care urma micul grup, s-a amestecat printre gardieni, într-un colț al curții. Acest lucru nu l-a împiedicat
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
o linie peste atentatul sinucigaș și a lăsat statul islamic la magazia cu accesorii. Vorbe bune de pus pe seama faimosului joc dublu, al disimulării autorizate, al vicleniei, al seducției tactice în așteptarea unor zile mai bune? Un totalitarism new-look în marș spre puterea absolută, zâmbind cu prefăcătorie unor idioți utili și prost informați? A doua zi, îi și pun această întrebare unui iezuit din partea locului, puțin suspect de complezență. "Fantasme! îmi răspunde acesta. Hezb a evoluat și e politic acum până-n
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
cărui segmentare ar însemna aproape o abjurare. Ca un miriapod, ca o ființă unică dar cu o sută de capete, așa se organizează ființele-viermi... Dar ceea ce coborâsem eu prin depreciere la rangul de turmă era eternul corp de armată în marșul său spre Graalul fără capăt și fără sfârșit. Ghidul cu microfonul său, alături de șofer, este un Iosua cu comenzi electronice, iar pasagerii din autocar, pe jumătate adormiți, sunt tribul care se înghesuie în spatele profetului său. Inițiatică, pedagogică sau turistică, așa
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
vlagă înainte de vreme, prost plătit, econom, temător de viitor, îngrijorat de mărimea pensiei și de starea prostatei lui? Pare să existe, variabilă în funcție de temperament, o marjă de eroare dincoace de care, odată cu încetarea dereglărilor bunului-simț, demarajul matinal se gripează, iar marșul eratic al rebelului se oprește de la sine. Cam pe la patruzeci de ani, "tânărul înflăcărat" părăsește tabăra excesivilor pentru a se muta în aceea a secătuiților, și o viziune mai clară a lucrurilor îl va face să se cumințească. Cruciații Mormântului
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
ceea ce ar forma trama tragică a unui roman." Idee neconcretizată scriptic. Sintagma Anii de ucenicie, întâlnită în 1908, devenea, în 1944, titlu de volum memorialistic. File de jurnal (11august 2 septembrie 1906) rezumă experiența ofițerului de rezervă de la Fălticeni, în marș istovitor (prin Probota, Lespezi, Hârlău) spre tabăra de la Șipote, în nordul Moldovei. Efort fizic istovitor pentru cineva corpolent (103 "chilograme") în uniformă militară. "Marșul mi-a ars tălpile așa de tare și mi-a rănit un picior"; până la "scheletul negru
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
memorialistic. File de jurnal (11august 2 septembrie 1906) rezumă experiența ofițerului de rezervă de la Fălticeni, în marș istovitor (prin Probota, Lespezi, Hârlău) spre tabăra de la Șipote, în nordul Moldovei. Efort fizic istovitor pentru cineva corpolent (103 "chilograme") în uniformă militară. "Marșul mi-a ars tălpile așa de tare și mi-a rănit un picior"; până la "scheletul negru" al mănăstirii Probota, "două sute de metri, fac jumătate de ceas șchiopătând". Dealuri și râpi, priveliști copleșite de soare, "necazuri multe"; cursa comandată pune la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
până la marginea lumii de aceiași femeie, când a devenit a ta. Stobitz. În căsnicie, soțul demonstrează totul și nu face nimic, pe când soția nu demonstrează nimic și face totul. Dumas-fils. Adesea, în fața oamenilor, jucăm valsul, pe când în inima noastră răsună marșul funebru! Ibsen. Din Omul de geniu de Lombroso. Geniul, această unică putere omenească înaintea căreia poți să-ți pleci genunchii fără rușine, a fost clasat, de cătră mai mulți psihiatri, alături cu crima, printre formele teratologice ale spiritului omenesc, printre
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
cum vântul crește, se umflă prin copaci și prin crâng, zgomotele împrejurimilor parcă tac, și rămâne numai sunetul de ape în răscoală a vântului toamnei. 11 August 1906 ["LUNGI CONCENTRĂRI"]* [Tabăra de la Șipote] 11 aug.-4 sept. Patru zile de marș spre tabăra Șipote, prin Probota, Lespezi, Hârlău, Plugari, Onești. Ziua întăia drum obositor de 32 de km. pe frumos drum, printre lanuri de păpușoi și fânețe, pe lângă iazuri, printre înmlădierile Somuzului, prin Dolheștii mari și mici, prin pădurea Probotei pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
Cazon, cânele companiei, dă târcoale cu limba scoasă. Același cântăreț înfioară cu o doină tristă adâncurile pădurii de la Probota, pe când luminile amurgului scădeau și bolțile se umpleau de umbră tainică. Seara, la popotă, unii din rezerviști mânâncă borșul în pahare. Marșul mi-a ars tălpile picioarelor așa de tare și mi-a rănit un picior, încât de la casa dascălului până la scheletul negru al mănăstirii vechi de piatră, două sute de metri, fac o jumătate de ceas șchiopătând. La lumina săracă a câtorva
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
și până mai târziu. Soldații aceștia cari stau atâtea ceasuri cu greutatea în spate, supt fulgerătoarele priviri și sudălmi ale gradaților, schimbând picioarele în loc, ca cocostârcii, soldații aceștia cad de obiceiu supt osânda celor mari, când, după ce au pornit în marș, umplu câmpurile și tufele. Vezi? vezi? până acuma n-a avut vreme măgarul! Uite țăranul! Uite soldatul român! Soldatul și țăranul acesta stă cu ranița în spate de cum a răsărit soarele. Glasurile căprarului izbucnesc în zori cu nemaipomenită energie: Pune
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
Corabia. La 2 Iulie trecem Dunărea pe pontoane, după ce poposim vre-o două ore în marginea luncii Ostrovului. Soldații au făcut fântânițe cu lopețile. Trecerea pe pod, primul pas pe pământ străin, m-a mișcat în chip deosebit. Facem un marș până la Giga Mahala unde avantposturile ocupă înălțimile. Acest marș, pe mare căldură, se face mai bine, relativ, decât cel de eri, deși trupa e obosită și oamenii mulți au beșici și rosuri: dar am intrat în țară inamică. Cu compania
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]