2,955 matches
-
de Oradea cu sediul si administrația în Beius, domeniu care dezvoltă în zonă activități de exploatare si prelucrare primară a lemnului, activități de exploatare si prelucrare a minereurilor de fier, cupru si metale prețioase, a marmurei, diverse manufacturi si ateliere meșteșugărești de fierărie, tăbăcărie, cizmărie, tâmplărie, croitorie, comerț etc., în cadrul cărora munceau un important număr de salariați. În a doua jumatate a secolului al XVIII-lea constituindu-se si breslele.Datorita dezvoltării economice autoritățile imperiale ale vremii încă de la mijloc de
Beiuș () [Corola-website/Science/296640_a_297969]
-
o populație de circa 15 mii locuitori. Schimbările de după 1989, trecerea la economia de piață au bulversat viata economică a Beiușului. Din peisajul economico-industrial au dispărut unități specifice fostei industrii socialiste, iar altele și-au redus foarte mult activitatea: Cooperația meșteșugăreasca, Cooperația de consum, S.C. Beiușana etc. Și în aceste condiții deosebit de grele, datorita interesului si strădaniilor depuse în ultimii ani de administrația comunitara a fost încurajat mediul local de afaceri si atrași investitori externi, astfel ca Beiușul s-a bucurat
Beiuș () [Corola-website/Science/296640_a_297969]
-
5° E - 33,5° N). Este un punct de intersecție al căilor de comunicație aeriene, rutiere și feroviare ale țării. ul, simbolul epocii de aur a civilizației islamice, a fost în Evul Mediu, în timpul dinastiei abbaside cel mai mare centru meșteșugăresc, comercial și cultural al Orientului Mijlociu. A fost ocupat în mod succesiv de selgiucizi (1055), de mongoli (1258) și de otomani (1534). După Primul Război Mondial, a devenit capitala Irakului. În anul 762, califul abbasid al-Mansūr pune piatra de temelie
Bagdad () [Corola-website/Science/296843_a_298172]
-
și sulf. Când a început perioada fanariotă, minele au fost închise pentru că turcii să nu mărească tributul și să preia minele. În Țările Române, sarea era extrasă de sclavi țigani, pe când în Transilvania erau mineri specializați. În Transilvania erau centre meșteșugărești dezvoltate. În Țările Române, meșterii transilvăneni ce aparțineau breslelor ardelene au deschis ateliere. Erau țesători și cojocari care produceau îmbrăcăminte, măcelarii, fierarii. Dezvoltarea a fost produsă de resursele bogate, de organizarea meșteșugarilor și implicarea negustorilor, precum și autonomia orașelor ardelene. În
Statele medievale românești () [Corola-website/Science/296803_a_298132]
-
pe la Turnul Măgurele și de-a lungul Oltului către Sibiu, de unde puteau fi transportate către Cluj sau Valea Mureșului. Țările Române erau doar zone de tranzit și mai puțin piețe de desfacere în comerțul la nivel global. Mărfurile și produsele meșteșugărești transilvănene erau vândute pe piețele locale din cele două țări românești. Din Țările Române se exportau vite, peste, grâu, ceară, miere. Din secolul XVI negoțul cu Imperiul Otoman a luat amploare, stăpânind Marea Neagră. Ulterior, au interzis exportul către alte țări
Statele medievale românești () [Corola-website/Science/296803_a_298132]
-
documentar de pisania Bisericii armene Sfânta Maria ce datează din 1350. Între secolul XIV și anii '70 ai secolului XIX, Botoșaniul, fiind amplasat la intersecția principalelor drumuri comerciale, a fost un înfloritor târg al Moldovei și un centru al producției meșteșugărești. Începând cu 1870 orașul a pierdut din zona de influență economică, deoarece a devenit un capăt de linie ferată secundară odată cu prelungirea liniei Lemberg-Cernăuți-Suceava; precum și datorită construirii liniei Dorohoi - Iași pe valea Jijiei. Târgul a devenit unul de importanță locală
Botoșani () [Corola-website/Science/296935_a_298264]
-
de reputație europeană: Măcin, Greci, Turcoaia; exploatarea și prelucrarea lemnului, confecții, meșteșuguri tradiționale (împletituri papură, răchită), prelucrări în metal (activitate astăzi decăzută dar cu cooperări la nivel național, în trecut), în domeniul auto și al componentelor pentru utilaje agricole. Cooperativa meșteșugărească "Arrubium" a fost multă vreme (până în 1989 deținătoare a locului I pe țară în producția de confecții textile, mobilier, broderie, lenjerie, etc.). Actualmente profilul industrial este preponderent reprezentat de confecții. Importante tradiții în domeniul construcțiilor, în care funcționează, în regim
Măcin () [Corola-website/Science/297065_a_298394]
-
doilea război mondial. Epoca regimului comunist a marcat începutul decăderii orașului. Dintr-un centru al comerțului cu cereale, centru administrativ și judecătoresc, a fost reclădit cu o noua identitate. Au fost închise Judecătoria, Procuratura, Muzeul. Economia a căpătat un caracter meșteșugăresc. Lipsit de resurse, orașul a decăzut. Mulți locuitori au migrat spre orașele învecinate (Tulcea, Constanța, Slobozia ). În ultimii ani ai regimului comunist, toate clădirile vechi, istorice din partea centrală a orașului, lasate special în ruină, au fost demolate și s-au
Hârșova () [Corola-website/Science/297071_a_298400]
-
secții: arheologie și istorie locală; etnografie. Reorganizat în anul 1995, muzeul prezintă elemente specifice culturii materiale și spirituale din zona Tășnadului, marturii ale evoluției istorice, predominând aspectele creativitații de tip tradițional. Muzeul se face remarcat îndeosebi datorită existenței unor ateliere meșteșugărești complexe. În acest sens, sălile expoziționale sunt structurate pe ideea prezentării principalelor ocupații și meșteșuguri practicate în zonă, aducând astfel în fața privitorului înțelepciunea și îndemânarea arhaică, simțul formelor și culorilor, ingeniozitatea și măiestria meșterului țăran. Patrimoniul arheologic provine din săpăturile
Tășnad () [Corola-website/Science/297080_a_298409]
-
cultura orașului și a județului. Expoziția de etnografie cuprinde o gama variată de obiecte din ceramică de uz gospodăresc și ceramică decorativă, produse în centrele de olărit din Tășnad, Vama, Baita, Cehu Silvaniei, unelte agricole tradiționale, unelte folosite în atelierele meșteșugărești, specializate în prelucrarea lemnului, a fierului și a pieilor. Dispunând de mijloace tehnice rudimentare, cu materiile prime avute la îndemână, industria casnică textilă din zona Tășnadului a produs valori artistice de un remarcabil bun gust și rafinament. Prin varietatea obiectelor
Tășnad () [Corola-website/Science/297080_a_298409]
-
în mai multe rânduri, din anul 1687 intra în administrarea Imperiului Habsburgic, iar din anul 1867 intra în administrația austro-ungară până la sfârșitul Primului Război Mondial. Pâncota a fost renumită pentru târgurile și iarmaroacele sale încă din secolul al XVIII-lea. Recunoscut centru meșteșugăresc, breaslă apare că sistem de organizare la începutul secolului al XIX-lea. Conform recensământului efectuat în 2011, populația orașului Pâncota se ridică la de locuitori, în scădere față de recensământul anterior din 2002, când se înregistraseră de locuitori. Majoritatea locuitorilor sunt
Pâncota () [Corola-website/Science/297197_a_298526]
-
au dus lupte aprige de răscumpărare a moșiei căzute în mâinile arendașilor între anii 1864-1921, haiducia fiind folosită de mulți țărani ca formă de nesupunere. Primele începuturi de industrie în Vînju Mare se pierd în trecutul îndepartat, fiind reprezentative îndeletnicirile meșteșugărești. De la ”râjniță”, s-a trecut la moara pe apă instalată pe pârâul Orevița. Pe măsură ce forța mecanicii a crescut, s-a construit o moară cu vapori iar mai târziu una cu motor cu explozie. Localitatea Vînju Mare a fost reședință de
Vânju Mare () [Corola-website/Science/297201_a_298530]
-
și Iordache, intraseră în posesia unei jumătăți din moșia Bălților, cealaltă jumătate revenind Mănăstirii Sfântului Spiridon din Iași. Orașul Bălți apare în documente ca târg de cai: de altfel prima sa stemă era un cap de cal. Devine un oraș meșteșugăresc important (fierari, rotari, pielari, șelari, căruțari), voievozii moldoveni ridicând o bazilică în 1785. În același an ținutul dimprejur este despărțit din Ținutul Sorocăi, trecând în componența Ținutului Iași. În 1795 Gheorghe Panaite, în scopul de a accelera dezvoltarea târgului, a
Bălți () [Corola-website/Science/297395_a_298724]
-
murit din cauza condițiilor inumane în care au fost ținuți (lipsă de igienă, apă stătută și nemâncare), supraviețuitorii au fost deportați spre gulagul siberian. Câteva sute din deținuții lagărului de la Bălți au rămas în viață și s-au întors acasă. Tradiția meșteșugărească legată de transport a vechiului târg de cai de la Bălți s-a preschimbat în una modernă, Bălții având astăzi o seamă de uzine și ateliere de întreținere și reparații pentru motoare și mașini. Stema cu capul de cal a fost
Bălți () [Corola-website/Science/297395_a_298724]
-
să trăiască în celibat, astfel, clericii nu mai puteau argumenta că aveau o "viață neprihănită" justificând privilegiile față de laici. Mulți preoți trăiau în concubinaj, iar călugării erau imorali. Mulți indivizi din rândurile clasei de mijloc din orașe, ce erau centre meșteșugărești și comerciale, au fost instruiți și educați să obțină capacitatea de a scrie și citi. Laicii umaniști și artiștii și-au cultivat spiritul ce a contribuit la monopolul cultural al clericilor. Rata alfabetizări a crescut, astfel, mulți indivizi puteau avea
Reforma Protestantă () [Corola-website/Science/297535_a_298864]
-
anul 1871 ia ființă Banca Albina, cea mai mare bancă românească a acelor vremuri. Sfârșitul secolului al XIX-lea și începutul secolului al XX-lea reprezintă o etapă de dezvoltare accentuată a întregului ținut, prin trecerea localităților mari, din târguri meșteșugărești în orșe industrial agrare. Un rol important în economia județului îl au: industria de textile și de confecții, industria de pielărie și încălțăminte, industria de construcții a mijloacelor rutiere, industria materialelor de construcții (prin exploatarea zăcămintelor de marmură, argilă și
Județul Sibiu () [Corola-website/Science/296668_a_297997]
-
consolidare a limes-ului roman (limita estică a Daciei Malvensis pe aliniamentul localităților de azi Turnu Măgurele-Roșiori-Pitești-Curtea de Argeș). Acest context favorabil (inclusiv prin fluiditate monetară) este cel pentru care ar trebui să presupunem vârful activităților economice, inclusiv al activitățior meșteșugărești, deci inclusiv al producției ceramice de atelier. Oscilații semnificative în jos, pentru circulația monetară din Oltenia, sunt evidențiate în legătură cu invaziile, alte evenimente militare, mai puțin cunscute din izvoare, par să se fi produs în 589/590, 593/594 și 597
Oltenia () [Corola-website/Science/296690_a_298019]
-
pompieri în orașe, fiind împărțiți în decurii și organizați în colegii de tip paramilitar. Centre importante erau și așezările rurale, ca Micia unde era prelucrata piatră, Cristești-centru de olărit. Erau des întâlnite cărămidăriile și atelierele de opaițe și statuiete. Producția meșteșugăreasca și agricultură s-au intensificat, ceea ce a dus la dezvoltarea unui comerț intens.Numeroși negustori de origine orientala sunt atestați în inscripții. Existau și un schimb cu celelalte provincii române și în afara pe langă comerțul intern. Dacia trimitea aur extras
Dacia romană () [Corola-website/Science/296675_a_298004]
-
au căpătat rol de fortificații, ca amfiteatrul de la Ulpia Traiana Sarmizegetusa. Interiorul vechilor castre de la Slaveni, Răcari, Micia, Apulum, Potaissa au prezenta urme de locuire civilă. Viața urbană a continuat să existe, orașele române păstrându-și parțial menirea că centre meșteșugărești, locuri de schimb, centre bisericești că cele de la Sucidava și Porolissum, castrul de la Slaveni și termele de la Apulum serveau ca adăpost pentru personalitățile creștine, iar basilicile creștine sunt atestate la Recidava și Litterata, în zona Biertan, precum și târgurile de la frontiera
Dacia romană () [Corola-website/Science/296675_a_298004]
-
iradiere a romanizării române, constituind rețele închegate și bine organizate. În cadrul orașelor române erau concentrate majoritatea instituțiilor purtătoare a procesului de romanizare, care reprezentau în același timp factori fundamentali ai romanizării: administrația, instanțele judiciare, marile centre religioase, teatre, școli, congregații meșteșugărești etc. Tabere militare române au reprezentat un alt nucleu important al romanizării. Teritoriile provinciilor Dacia și Scithiei Minor erau împânzite cu tabere militare române de tip castrum și castella și așezări civile ale familiilor ostașilor români de tip canabae. Limba
Dacia romană () [Corola-website/Science/296675_a_298004]
-
economiei județului. În 2010, valoarea producției orașului depășea 6 miliarde de lei, reprezentând peste 80% din PIB-ul județului Olt. Slatina este un oraș cu un pronunțat caracter industrial. Încă de la 1900 există referiri istorice la existența a numeroase ateliere meșteșugărești și chiar a unei fabrici. Dezvoltarea explozivă a sectorului industrial avea să se producă după 1960, fiind construite uzina de aluminiu, numeroase fabrici pentru diverse ramuri industriale, ateliere, etc. Cea mai importantă firmă situată în oraș este Alro SA, deținută
Slatina, România () [Corola-website/Science/296713_a_298042]
-
erau vizibile ruinele vechii biserici catolice medievale. În perioada Renașterii și Revoluției industriale evoluția continuă. Spre începutul secolului XVII orașul devenise un centru de producție, iar în 1797 Piatra încetează de a mai fi târg voievodal. Pe fondul diversificării producției meșteșugărești și comerciale, spre sfârșitul secolului al XVIII-lea - începutul secolului al XIX-lea, orașul devine cel mai important centru urban și comercial al ținutului Neamț. Treptat construcțiile încep să acopere și terasele mai joase ale Bistriței și Cuejdiului, iar la mijlocul
Piatra Neamț () [Corola-website/Science/296700_a_298029]
-
oarecare, conflictul dintre cele două grupări de la curte s-a transformat într-un război, care, potrivit unei opinii răspândite printre istoricii de mai târziu, avea un accentuat caracter de clasă. De partea Paleologului erau funcționarii, nobilimea orășenească, cercurile comerciale și meșteșugărești; Cantacuzino era sprijinit de marii latifundiari. Deoarece însuși Ioan VI Cantacuzino era isihast, situația a fost agravată și de lupta care izbucnise din nou în sânul bisericii. Isihaștii erau călugări care duceau o viață eremitică riguroasă. În secolul XIV isihasmul
Ioan al VI-lea Cantacuzino () [Corola-website/Science/317503_a_318832]
-
Cantacuzino și îl împroșcau cu acuzații și blesteme erau socotiți cetățeni loiali. Toate vorbele înțelepte și măsurate dădeau îndată de bănuit. La Thessalonic a pus mâna pe putere mișcarea socială a zeloților-adepții, partizanii zeloși, care apără interesele cercurilor comerciale și meșteșugărești. În fruntea orașului s-au situat arhonții Mihail Paleologul și Ioan, o rudă (fiul sau fratele) a lui Alexios Apokaukos. Cei mai influenți zeloți făceau parte din rândurile intelectualității și ale burgheziei citadine. Averile cetățenilor bogați și ale mănăstirilor au
Ioan al VI-lea Cantacuzino () [Corola-website/Science/317503_a_318832]
-
17, 296% din capitalul societății imobiliare Gabetti Property Solutions). Povestea Grupului Marcegaglia începe în anul 1959 când Steno Marcegaglia, care încă nu împlinise 30 de ani, preia împreună cu un asociat, prin intermediul companiei Marcegaglia-Caraffini din Gazoldo degli Ippoliti (Mantova), o întreprindere meșteșugărească care producea conducte pentru irigații și șine metalice pentru storuri. Patru ani mai târziu, în Contino di Volta Mantovana, este înființată societatea Ipas cu aproximativ 10 angajați, specializată în producția de produse trefilate. Între timp, în Gazoldo degli Ippoliti, unde
Marcegaglia () [Corola-website/Science/318222_a_319551]