3,725 matches
-
personaj îl scoate din sărite, dar educația elevată primită din fragedă copilărie îl face, cu regret, să renunțe la ideea unui pumn bine plasat sub bărbia musafirului nedorit. Revine la o stare mai calmă și în timp ce se așează pe scaun, meditează scurt. Descindea din una dintre cele mai nobile familii germane și luptase, cu mici întreruperi, încă de la declanșarea războiului. Luptase în Răsărit, unde primise Crucea de Fier, apoi în Africa de Nord. Elogiat ca un ofițer capabil și combativ de însuși Feldmarschall
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
soțul vin din cînd În cînd, foarte rar; mai merge nevastă-mea cam o dată pe an. Dar au grijă, și ea și soțul, de nepoată, ne-au ajutat s-o vîrÎm la internat; mare lucru! - Viața Își are legile ei, medită domnul Pavel. Nu putem face totdeauna ce vrem. Dar bine c-aveți copii buni - să vă trăiască! Și găsind că rostirea trebuia subliniată cu o anume solemnitate a clipei, binecuvîntă prilejul să umple păhărelele cu țuică de Panciu pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
lansare oferită tinerilor creatori... Exemplul muzicienilor suedezi ai formației "The pearls before swine experience" ne pune pe gânduri în ce privește relația unei părți a muzicii actuale, a creatorilor zilelor noastre cu publicul de concert. E o direcție asupra căreia merită să medităm.
Un moment edificator by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/8362_a_9687]
-
într-un limbaj ce îmbină un stil eseistic elevat și discret, cu rigoarea științifică a cercetătorului obișnuit să prospecteze profunzimile cunoașterii umane. Fiecare tabletă reprezintă o provocare, o „mănușă” aruncată nu unui adversar, ci unui cititor dispus să o „ridice”, meditând asupra speculațiilor, reflecțiilor, certitudinilor, a semnelor de întrebare sau a punctelor de suspensie oferite sau propuse de reprezentările ideatice ale autorului. Expunerea împletește eterofonic, în proporții bine cântărite, tranzitivul, reflexivul și narativul, autorul mânuind cu nonșalanță termeni aparținând muzicologiei, esteticii
Despre...De musicae natura by Ovidiu Trifan () [Corola-journal/Journalistic/83695_a_85020]
-
reflecții pe care le fac acum, fiindcă niciodată nu am citit prea multe texte de analiză literară despre ceea ce se numește pact autobiografic sau autoscriitură. Nu le citesc pentru că... la ce bun? Eu făceam asta înainte ca ei să fi meditat pe această temă. Mai demult, am scris și eu la persoana a treia și, în cartea dedicată lui Barba Jacob, am încercat să fac din biografie un mare gen literar. Credeam că se putea face din biografie un mare gen
Fernando Vallejo: "Romanul e marele gen literar" by Diana Nicoleta DIACONU () [Corola-journal/Journalistic/8658_a_9983]
-
días azules. Și ciclul era bine închis așa, dar eu nu îl consider prea reușit. Eu, înainte de a mă pune să scriu, am reflectat pe tema literaturii și am scris o carte de gramatică literară. Am studiat filologie și am meditat mult asupra științei literaturii. Aș putea să-ți scriu un tratat despre biografie sau despre tehnicile romanului la persoana a treia, pentru că le cunosc. Fără să-mi dau bine seama, m-am ocupat de multe lucruri. O reușită a ciclului
Fernando Vallejo: "Romanul e marele gen literar" by Diana Nicoleta DIACONU () [Corola-journal/Journalistic/8658_a_9983]
-
vreme rea, vreme foarte rea. E greu pe asemenea timp să ieși afară din casă. Cine îți poate face o vină din faptul că în timp ce plouă cu grindină, furtună și fulgere, tu tragi obloanele ferestrelor, încui ușile și rămîi să meditezi la zilele cu soare din trecut!" Cu alte cuvinte, cei doi, într-o simbioză deplină, picură în urechile regelui, pe două stiluri, o idee unică: autarhia. Sîntem în iunie 1933, cînd Nae Ionescu mai era în grațiile camarilei, avînd acces
Diavolul și ucenicul său: Nae Ionescu-Mihail Sebastian by Marta Petreu () [Corola-journal/Journalistic/8633_a_9958]
-
adâncul sufletului, căci atunci eram prea tânăr și în plină înflorire, ca să-i surprind înțelesul. Abia azi iese la suprafață. "Ești tu, maică, fericit? parcă mă întreba, cu intuiția extraordinară a mamelor, care au avut destul timp în viață să mediteze, mai ales ea, care se detașase de propriul ei bărbat, prin voința de a rămâne curată după ce adusese pe lume un copil. Sau poate o îndoială: făcuse bine că îl alungase când vedea acum cu ochii ei că totul se
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
Schopenhauer se întreabă în Aforisme: ce reprezintă cineva? (un om!) Ce reprezentam eu, dacă acceptam să mă duc la deratizare?... Există în limba rusă două cuvinte care au căpătat, după mine, semnificații noi: nicevo (nimic) și sil (putere) .Dostoievski a meditat primul asupra lor, și în Demonii s-a înspăimîntat de ceea ce puteau ele să însemne pentru oameni, dacă Piotr Ștefanovici Verhovenski ar fi ajuns la putere și Stavroghin (prințul Harry), stăpânul Rusiei. Nihilism! Toți oamenii, nu numai rușii, se nasc
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
se poticni, deși rîdea: "Nu vreau să spun, dar poate n-or fi așa de rele ca în alte părți..." Trei șobolani care țâșniră rapid unul după altul și se îndreptară în goană în trei direcții diferite, ca și când ar fi meditat înăuntru cum să procedeze ca să scape, întrerupseră această discuție care promitea multe. Într-adevăr lopata lui Bacaloglu ezitase o clipă în care dintre ei să lovească și nu mai prinse nici unul. "Lăsați, domne, discuțiile, zise el supărat și cu un
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
ei pentru mine și pe care eu o urmărisem fără s-o înțeleg și n-o înțelegeam nici astăzi, deși avusesem destul timp să mă opun, să sufăr pentru ea, să sper că se va opri în cădere și să meditez îndelung asupra faptului dacă nu cumva eu eram cel vinovat. Pentru că nu era cu putință să armonizeze în ea însăși cei doi ani în care trăise cu mine într-un extaz aproape zilnic (și în care cuvântul "înlănțuită" n-avea
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
vrei s-o luminezi, trebuie să faci un efort suprem, aproape inuman... Da, îl voi face, gândeam, pentru asta m-am născut... Restul e nerozie..." Dar săptămânile trecură vertiginos... Și întîmplarea mă luă prin surprindere. Tocmai când, pierdut în reverie, meditam asupra afirmației fizicianului L. H. Domash, care, plecând de la tradiția orientală, dar sprijinindu-se pe revelațiile fizicii modeme, gîndise: conștiința pură este acum considerată ca ultima esență a universului, chiar și a universului fizic, mă pomenii cu intruziunea ei nedorită
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
Totul e calm pe frontul Hadley. Am ajuns prea târziu pentru cine știe ce-o fi fost aici. Drake dădu cu piciorul într-o bucată de metal corodat. ― Iar am ratat balul. De căcat. Gorman își lăsă capul pe spate, meditând. ― Bun. Zona este sigură. Acum haideți să vedem ce aflăm de la ordinatorul lor. Prima echipă, obiectiv: centrul de exploatare... Știi unde se găsește, sergent? Apone împinse într-un întrerupător de pe mânecă și o hartă miniaturală a coloniei îi apăru în interiorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
Miezul sectorului nu va mai fi răcit. ― Și-apoi, și-apoi? De ce nu spunea ce avea de spus? Femeia asta nu pricepea că n-aveau timp de ghicitori? ― Mă tem de o explozie termonucleară. ― Ei, drăcie. (Gorman se așeză și medită asupra opțiunilor. Hotărârea lui fu simplificată de faptul că nu există decât o posibilitate.) Apone, recuperează încărcătoarele de la toată lumea. Nu se poate trage acolo. Sergentul nu era singurul care auzise ordinul. Infanteriștii se priveau increduli și consternați. ― E țicnit, sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
acestea poate nu există decât în închipuirea mea. Dar fie că se datorează sau nu inteligenței sau instinctului, este de netăgăduit faptul că aceste ființe cooperează. Asupra acestui punct nu mai există nici o îndoilă. Le-am văzut la treabă. Ripley medită la implicațiile analizei lui Bishop, și rezultatul nu era deloc încurajator. De fapt nici nu se așteptase la altceva. Arătă cu capul la tuburile de stază. ― Vreau ca aceste specimene să fie distruse după ce termini cu observarea lor. Ai înțeles
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
era perfect conștientă că nu cunoștea mare lucru în materie de grenade, artificii eclerante și alte gadgeturi militare. Cel mai greu era că se afla singură pentru prima dată de la aterizarea lui Acheron. Complet singură. Nu avu timp suficient să mediteze: motoarele liftului de mărfuri încetineau. Platforma se imobiliză brusc și cușca de siguranță se retractă. Ripley ridică țevile alăturate ale puștii lansatorului de flăcări când ușile se căscară. Un culoar pustiu se deschidea în fața ei. La strălucirea sistemului de iluminare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
de fapt: pe mine? sau pe cineva drag din copilărie, care plecase și-acum îi lipsea? Viața ei se lipise de-a mea, cu decalajul celor 12 ani. Dacă ne-am fi cunoscut în 1998, aș fi reușit s-o meditez la literatură; dacă m-aș fi întors în 1993, aș fi putut s-o învăț alte lucruri; dacă ne-am fi dus în 1986, aș fi încercat să-i admir fustițele și s-o țin liniștit pe genunchi (stil Codrescu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
pentru că acum, în sfârșit, am chef și eu să râd“. Cel puțin așa se exprimase; poate că nu spusese chiar tot ce avea în minte. Dar, în timp ce noua Nastasia Filippovna râdea și-i trântea în obraz toate acestea, Afanasi Ivanovici medita în sinea lui la această întâmplare și, pe cât posibil, își punea în ordine gândurile întrucâtva răvășite. Meditația dură destul de mult; s-a tot gândit aproape două săptămâni până să ia o hotărâre; dar după două săptămâni aceasta era deja luată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
mai auzit că își suportă cu stoicism ghinioanele; ar dori să le cunoască; însă întrebarea e: o vor primi oare cu bucurie în familia lor? În tot cazul, nu poate spune nimic împotriva eventualității acestei căsătorii, dar mai trebuie să mediteze; ar dori să nu fie grăbită. În ce privește cele șaptezeci și cinci de mii, degeaba Afanasi Ivanovici s-a jenat să vorbească de ele. Ea însăși cunoaște prețul banilor și, firește, îi va accepta. Îi mulțumește lui Afanasi Ivanovici pentru delicatețe, pentru faptul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
Câți? — Douăzeci și cinci de ruble. — Arătați-mi-i. Din buzunarul vestei, prințul scoase bancnota și i-o întinse lui Ferdâșcenko. Acesta o despături, o examină, apoi o întoarse pe partea cealaltă, o privi la lumină. — E destul de ciudat, spuse el parcă meditând la ceva, de ce s-or fi făcând brun-roșcate? Aceste bancnote de douăzeci și cinci uneori se fac teribil de brun-roșcate, iar celelalte, dimpotrivă, se decolorează de tot. Luați-o. Prințul își luă bancnota înapoi. Ferdâșcenko se ridică de pe scaun. — Am venit să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
bucurie și speranță senină, armonioasă, plin de rațiune și cauzalitate finală. Însă asemenea momente, aceste luciri nu erau încă decât presimțirea acelei secunde finale (niciodată mai mult de o secundă), cu care începea însăși criza. Această secundă era, firește, insuportabilă. Meditând la această clipă ulterior, deja în starea de însănătoșire, își zicea adeseori că toate aceste fulgere și luciri de simțire superioară a propriei ființe și a propriei conștiințe, deci a „existenței superioare“, nu sunt altceva decât o boală, o dezechilibrare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
pentru ultima oară... a fost o fantezie... Se vedea că se înviora în rafale, din delirul aproape veritabil își revenea brusc, pentru câteva clipe, își amintea deodată pe deplin conștient și rostea, cel mai adesea fragmentar, idei la care, poate, meditase mult și chinuitor în lungile, anostele ceasuri ale bolii, în pat, în singurătate, în insomnie. — Adio! spuse el brusc, tăios. Credeți că mi-e ușor să vă zic: adio? Ha-ha! râse el cu ciudă de întrebarea sa penibilă și deodată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
plece chiar acum, fără să-și ia rămas-bun de la nimeni. Presimțea că, dacă mai rămâne aici măcar câteva zile, negreșit se va cufunda irevocabil în această lume și tot această lume va fi de-acum înainte destinul lui. Dar nu medită nici zece minute și își spuse imediat că evadarea este „imposibilă“, că ar însemna aproape o lașitate, că are în față niște probleme atât de importante, încât trebuie să le rezolve sau măcar să depună toate eforturile pentru rezolvarea lor. Cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
ușuratic!) și... dacă-mi permiteți, domnilor, îi voi mai pune prințului o întrebare, ultima, din propria mea curiozitate, și cu asta terminăm. Această întrebare, ca un făcut, mi-a venit în minte acum vreo două ceasuri (vedeți, prințe, și eu meditez uneori la lucruri serioase); eu mi-am făcut o părere, dar să vedem ce spune prințul. Mai înainte s-au rostit cuvintele „caz particular“. Această expresie este, la noi, semnificativă, o auzim adeseori. Nu demult toți vorbeau și scriau despre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
părerea mea, ești, poate, chiar foarte inteligentă câteodată, continuă prințul, mai înainte ai spus pe neașteptate ceva foarte inteligent. Despre îndoiala mea cu privire la Ippolit ai zis: „N-ai decât adevărul, deci ești nedrept“. O să țin minte cuvintele astea și o să meditez la ele. Deodată, Aglaia se îmbujoră de plăcere. Toate aceste schimbări aveau loc la ea extem de spontan și cu o rapiditate neobișnută. Prințul se bucură și el și chiar râse de bucurie, privind-o. — Ascultă, începu ea din nou
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]