20,801 matches
-
știm că este rânduiala din bătrâni”. Peste puține minute, slujba începea. Șerban nu se grăbea, însă, deloc; nu simțea c-ar trebui s-o facă și, în consecință, era degajat... Istorisiri nesănătoase fericirii 175 - Dar, haide, totuși, odată!, interveni Victoria. Mișcă-te mai repede, că-i târziu tare! Tu chiar nu privești la ceasul ăla de la mâna ta, chiar nu vezi cât arată? Cât de insolent te pricepi să mai tratezi lucrurile și, mai ales, pe cele sfinte... Aproape că nu
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
plutea deja mirosul unei nenorociri iminente. Totuși, neputând deloc să se înfrâneze, el începu numaidecât să vorbească pe un strident ton de reproș, dând glas puternic și energic opiniilor sale. Făcea asta cu gesticulații atât de vii și de ample, mișcând mereu din mâini și din picioare în toate părțile, încât parcă ziceai că-i proaspăt desprins dintr-o scenă de balet. - Ei bine, vreau să-ți spun acum, chiar din capul locului, că necredința mea n-are nimic de-a
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
Aveam o scrisoare în mâini..., drogurile..., tu... Ce fac eu pe patul ăsta, Șerban?!, se răsti ea deodată, puternic și fără astâmpăr. - Te rog, liniștește-te. Am să-ți explic totul, promit, dar numai te rog să nu te mai miști atât, nu te simți bine. - Poftim?! Dar eu... - Nu mai vorbi, ești încă slăbită. Acum, tu nu te simți bine deloc și ești obosită. - Șerban! - Da, mamă? - Cum vine asta?! - Nu-i nimic de zis deocamdată, mamă; doar rămâi liniștită
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
Herk Harvey, Night of the Living Dead pulverizează portretul convențional al acelui zombie impus de primul mare succes internațional, datând încă din anii '30, al genului (White Zombie, de Victor Halperin, cu Bela Lugosi). Leslie Halliwell, în Morții care se mișcă, observă cu justețe că "problema legată de zombie a fost că aceștia aveau prea puțină personalitate și că se clătinau încolo și încoace, mânați de alți oameni". Viziunea terifiantă a lui Romero alterează însă complet peisajul, impunând, o dată pentru totdeauna
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
această exorcizare în plan social. Vorbeam înainte despre felul în care femeile au fost transformate în copile neajutorate, stilizate până la cel mai mic amănunt în același mod, uniform: de la vocea subțire cu inflexiuni necoapte, la picioarele mici, obligate să se miște într-un ritm anume pentru a sugera ideea de fragilitate și nesiguranță, totul concură pentru a-i crea impresia bărbatului că nu se află în nici un pericol. În fața femeii europene, care scapă de sub carcanele acestui arhetip, japonezul este complet neajutorat
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
din nou, într-o scânteiere fără sfârșit, de ceasuri bune. O lopată scrâșnește. Mă reped la geam, incredulă. Presimțirea mă cuprinde cu groază. Groaza devine sfântă atunci când gândul abia înflorit mă dezvăluie, într-adevăr, Pythie internațională: sub pervazul ferestrei, se mișcă, vioaie, o umbră în întunericul străfulgerat de alb. Este vecinul de la parter, care nu putuse să adoarmă, chinuit de monstruoasa vină: aceea de a nu păstra scările de la intrare perfect curate, în ciuda nămeților și mai ales în ciuda evidenței viscolului care
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
cu monstruoasa ei inadecvare, cu imensa ei impudoare metafizică, Rezvan participă la ceremonia ceaiului, dar refuză să guste din licoare. Este ca și cum copilul care urmează să fie botezat ar refuza scufundarea în cazanul cu apă. Urmăresc, în timp ce mâinile mi se mișcă automat, scena: polonicul de bambus toarnă apă fierbinte în bol, bolul o scurge în recipientul pentru apa care s-a folosit la clătit, batistuța albă șterge bolul, capacul de la cutia lăcuită în care este păstrată pudra de ceai se deschide
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
ferm, ca și cum ar fi prins substanță și s-ar fi hrănit din eroismul propriei hotărâri de a forța apartenența la grup, de a consfinți cu orice preț devenirea întru ceilalți. Ea zâmbea acum asemenea nouă, fericiților, așezaților, degetele i se mișcau mânuind bețișoarele. Oricine altcineva ar fi privit-o, de pe latura opusă a mesei, chiar de pe latura noastră în afară de mine, care eram alături nu ar fi detectat nimic suspect, ea mânca și își mișca brațele asemenea nouă, ca și cum ar fi stat
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
asemenea nouă, fericiților, așezaților, degetele i se mișcau mânuind bețișoarele. Oricine altcineva ar fi privit-o, de pe latura opusă a mesei, chiar de pe latura noastră în afară de mine, care eram alături nu ar fi detectat nimic suspect, ea mânca și își mișca brațele asemenea nouă, ca și cum ar fi stat pe scaun. După primul moment de paralizie, am încercat să gândesc. Am încercat să găsesc o cale de a reacționa, de a nu mă mai simți, eu de data asta, primejdios și iremediabil
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
paloșului. Atât de mirat, atât de surprins a rămas după ce s-a încredințat că e aievea, încât s-a transformat într-o statuie. Mâna n-o mai putea lua de pe cosițele fetei, de vorbit nu mai vorbea, nu se putea mișca. Adonisul s-a îndrăgostit de Magnolia și stană de piatră a rămas, poporul pădurii a rămas înmărmurit și toți păstrau o liniște adâncă. Trupul Magnoliei era cuprins de febră nici un simț nu-i funcționa. Dacă pe adonisul bărbat frumusețea Magnoliei
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
afla în fața lui la câțiva metri, i-a legat picioarele, apoi mâinile și la urmă i-a astupat gura cu frunze. S-a zbătut Viorela, dar nu prea mult timp, corpul i-a fost complet imobilizat și nu mai putea mișca, ajutor nu putea cere, gura fiindu-i înfundată cu frunze. Odată cu trecerea minutelor, Viorela simțea cum tulpina o strânge tot mai tare. Atunci a început să plângă și a se ruga în gând să nu fie omorâtă pentru că ea nu
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
o surpriză neplăcută. Pentru că o ramură din rădăcina Planta neagră l-a lovit atât de puternic peste mâini, încât a crezut că a primit o lovitură de ciocan sau ceva asemănător. Mâinile i-au amorțit și nu le mai putea mișca după voință. Atunci s-a gândit să întrebe văzduhul, pentru că el nu dădea atenție tulpinei: -Cine ești, te rog, vorbește mi, vreau să înțeleg despre ce este vorba. Dacă nu, am venit cu toporul, uite-l, cu care o să tai
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
bătrânul crai nu se comportă cu ea după rang. -N-am uitat, doar mi-am făcut datoria de gazdă, zise craiul, după care a început să fluiere de ziceai că mână oile la strungă. Și din tufișurile din spatele colibei, abia se mișca o iapă căreia i se puteau număra oasele de slabă ce era. În urma ei, zburdând și nechezând veneau șase mânji, din care unul alb ca neaua, dar slăbuț iar celălalt negru ca pana corbului și rotofei, ceilalți erau tărcați. Toți
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
șarpelui pentru a-i slăbi din putere. -Zvârluga, ce faci? Ești la post ? Cum se simte regele șerpilor? Ai grijă, când dă semne te rog să dai alarma. -Acum au început cele două capete să sforăie profund încercând să se miște... -Ești sigură, Zvârluga? -Așa cum sunt sigură că acum este noapte. -Bine, să-i chem pe cei dinăuntru.. -Cârtițo, Ciric, Buburuza, ieșiți! Este de ajuns, haideți afară că se trezește. Încet, încet regele Dardailă s-a trezit, dar nu putea
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
într-o fiară fără asemănare. Împreuna mâinile pe piept și trupu-i dispărea într-un fum, în timp ce scotea un urlet de se cutremurau pereții adăpostului subteran în care trăia. După disiparea fumului, trupului i se adăuga o coadă solzoasă care se mișca în continuu, în toate părțile, distrugea tot ce întâlnea în cale. În locul mâinilor apăreau două gheare deosebit de ascuțite cu ajutorul cărora sfărâma tot ce apuca. În locul picioarelor apăreau două copite având forma rotundă. Pe umeri răsărea un gât puternic, solzos și
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
barbarului ramura și va slobozi șarpele. Unde va cădea șarpele, odată că va mușca și barbarul va muri pe loc, apoi va produce multă dezordine, astfel că noi vom putea să-i măcelărim cu bâtele țintuite până când nu vor mai mișca. -Viteazule Amar, dar asta este extraordinar, așa cred că vom reuși să sfârșim lupta cu bine, scăpând odată pentru totdeauna de acești păgâni. -Dacă și Măria ta crede în izbândă, înseamnă că nu ne rămâne decât să așteptăm în liniște
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
a dispărut în fumul care o înconjura. Pe moment ce fumul se disipa în pale, a apărut o ciudățenie care nu semăna nici pe departe cu zeița. În partea posterioară avea o coadă acoperită în întregime cu solzi și se mișca continuu în toate părțile. În loc de mâini avea două gheare deosebit de ascuțite și de lucitoare cu care sfărâma tot ce apuca. În locul picioarelor avea două copite de formă rotundă. Pe umeri purta un gât puternic acoperit de asemenea cu solzi pe
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
trompă scurtă pe care scotea sunete fioroase. Toate organele compuneau un trup învelit în întregime cu solzi care se scăldau într-un curcubeu de culori ce deveneau radiante atunci când trecea pe lângă cineva și era nevoită să ucidă. Făcea pași rari mișcându-și copitele prin adăpost ca și cum s-ar pregăti pentru o confruntare cu cineva de măsura ei. Nu era pentru prima dată când Uran asistă la o asemenea manifestare din partea zeiței, de aceea nu se mișca de la locul unde se afla
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
să ucidă. Făcea pași rari mișcându-și copitele prin adăpost ca și cum s-ar pregăti pentru o confruntare cu cineva de măsura ei. Nu era pentru prima dată când Uran asistă la o asemenea manifestare din partea zeiței, de aceea nu se mișca de la locul unde se afla și aștepta ca starea de surescitare a ei să se destrame, ca apoi să poată discuta cu ea. Și cum sta așa Uran și privea, a văzut că la un moment dat ciudățenia din fața lui
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
fiind tăiat la umăr, a schimbat paloșul în mâna cealaltă. Când se pregătea cu o lovitură asupra Veronei, aceasta a repetat săritura peste barbar și i-a înfipt pumnalul în spate. Zedon a căzut în genunchi, apoi n-a mai mișcat și a rămas locului. Din locul unde era, Adela a strigat: -Verona, oprește-te, lasă-l în grija mea. Adela a dat și ea masca jos de pe față și a venit în fața prințului barbarilor, aducându-și aminte că bătrânii spuneau
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
pasivă a ceea ce îmi prescrie Biserica în materie de credință valorează foarte puțin chiar și pentru cei mai conservatori dintre catolici. A crede presupune mai mult decât simpla adeziune la anumite afirmații considerate adevăruri de credință. Credința implică și ceea ce mișcă rațiunea, inima și mâna unui om, cuprinde gândul, voința, sentimentul și acțiunea. Față de credința oarbă sau iubirea oarbă am simțit suspiciuni încă din timpul studiilor la Roma; acest tip de spiritualitate a condus la distrugerea multor oameni și națiuni. Efortul
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
și să intre în relație cu alte persoane, caută totdeauna contactul vizual cu mama și începe să plângă îndată ce o pierde. La fel se întâmplă în cursul celui de-al doilea an de viață, când este deja capabil să se miște singur în afara câmpului vizual al mamei, revine oricum mereu la ea, iar dacă asta nu se întâmplă, se observă anxietatea despărțirii. Așadar copilul deschizându-se încrezător mamei prin desprinderea lentă de ea -, se deschide și altor persoane, lucruri și lumii
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
mai mult când se însera. Adânc de vreo nouăzeci de metri, nimeni nu putea să ajungă până acolo să mă ajute. Când înoți într-o apă naturală, pentru a nu te scufunda, trebuie să nu te oprești și să te miști încontinuu fără să obosești, pentru a ajunge la celălalt țărm. Viața în această lume nu este precum înotul într-o piscină bine protejată, unde poți ajunge mereu cu picioarele la fund pentru a te odihni. Viața are abisurile sale, iar
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
se orientează stolurile de păsări care îl locuiesc, graurii, pescărușii, gâștele sălbatice: nu urmează nici un comandant, vreo autoritate care să le coordoneze mișcările; fiecare singur zburător pare să nu aibă idea unei strategii de grup. Și totuși întregul stol se mișcă într-o ordine bine determinată, cu evoluții deseori îndrăznețe chiar și de direcție, atunci când există în apropiere o pasăre de pradă. Cercetările recente în ornitologie au analizat acest fenomen și se vorbește ca și în cazul furnicilor sau al peștilor
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
Muzica încetează să mai fie acel ceva pe care îl am în față, devine un lucru care mă încadrează, pătrunde și mă umple cu bucurie din interior, mă satisface integral. Nu pot să nu gândesc că: În ea trăim, ne mișcăm și existăm". Este binecunoscut versetul din Noul Testament al Faptelor Apostolilor, în discursul apostolului Pavel la Areopagul din Atena, în care susține că îl caută și îl găsește pe Dumnezeu, care nu este departe de nici unul din noi și în care
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]