7,435 matches
-
7. Ibidem, p. 54-61; M. Comșa, Cu privire la caracterul organizării social-economice și politice de pe teritoriul țării noastre în epoca migrațiilor, în SCIV, 18, 1967, 3, p. 431-442. 8. Istoria Românilor, vol. III, p. 61-62; Șt. Olteanu, Societatea românească la cumpăna de milenii (secolele VIII-XI), București, 1983; idem, Agricultura la est și sud de Carpați în secolele IX-XIV, în Muzeul Național, 1, 1974, p. 35-57. 9. Istoria Românilor, vol. III, p. 64-65. 10. Ibidem, p. 66-68. 11. P. P. Panaitescu, Obștea țărănească în
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
de stepă asiatice a provocat schimbări de ordin demografic și politic și a întârziat evoluția normală a societății locale din spațiul carpato-dunărean. Ungurii au fost primii migratori sosiți după venirea bulgarilor în această zonă. După ce timp de o jumătate de mileniu, stepele ponto-caspice au fost dominate de etniile turcice, în acest spațiu s-au interpus ungurii. Ei făceau parte din ramura ugrică a conglomeratului tribal fino-ugric, care în primele secole ale mileniului I ocupau un teritoriu întins din nord-estul Europei și
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
în această zonă. După ce timp de o jumătate de mileniu, stepele ponto-caspice au fost dominate de etniile turcice, în acest spațiu s-au interpus ungurii. Ei făceau parte din ramura ugrică a conglomeratului tribal fino-ugric, care în primele secole ale mileniului I ocupau un teritoriu întins din nord-estul Europei și nord-vestul Asiei. Patria de obârșie a popoarelor fino-ugrice se afla între Volga și Munții Urali sau între acești munți și fluviul siberian Obi. Limba lor se înrudește cu aceea a finlandezilor
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
Dacia nu numai pe militari dar și pe civili. El conchide apoi că nici o urmă de romanitate nu se mai află în Dacia timp de zece secole, nici un scriitor, cronicar sau geograf nu pomenește în acest lung interval de un mileniu despre viețuirea unei populații romanice în nordul Dunării de Jos. El constată că nici un singur nume de oraș sau de sat din antichitate nu s-a păstrat până azi pe teritoriul României (fosta Dacie), în forma sa antică, cu schimbările
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
rară, în diferite epoci". Dar asemănările din cele patru dialecte provin și din conservatismul funciar al poporului român din toate regiunile, în toate ramurile vieții sale, în idiomul său ancestral, care a păstrat multe cuvinte latine timp de aproape două milenii, ca și cuvinte vechi indo-europene.56 Adepții teoriei imigraționiste, Tomaschek, Jirecek ș. a., considerau că "vatra" din care a iradiat limba română ("leagănul" poporului român) era Dacia nova (aureliană, din sudul Dunării), punctul de unire a Moesiei Inferior și Superior și
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
era uniformă. În sud-estul Europei, "renașterea" Imperiului bizantin, în a doua jumătate a secolului al X-lea, a influențat favorabil teritoriile învecinate, mai ales cele românești.1 În spațiul carpato-danubiano-pontic, perioada secolelor X-XIII este cea mai bine cunoscută din cuprinsul mileniului întunecat sau al "tăcerii". Cercetarea istorică și arheologică medievală a evidențiat existența unei civilizații evoluate și unitare, pe întregul teritoriu locuit de români, superioară celei din perioada anterioară. Perioada aceasta reprezintă cea mai importantă verigă a lanțului evoluției societății românești
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
aflat în așezările Hlincea-Iași, Bârlad, Fedești, Străulești-București, Zimnicea, Șirna-Prahova, Ghelari-Hunedoara, Vladimirescu-Arad, Telița. Ca și economia agrară, terminologia minieră reflectă vechile tradiții daco-romane anterioare ale mineritului, fiind de origine latină: faur-faber, fier-feriam ș.a. Concluzia este aceea că valorificarea metalelor la sfârșitul mileniului I aparținea populației autohtone românești, în cadrul obștilor sătești agricole. Pe lângă fier, se mai extrăgea arama, cositor, plumb, aur, argint, sarea. În ceea ce privește meșteșugurile, fierul era prelucrat în ateliere de fierărie descoperite la Bucov-Prahova, Bârlogu-Argeș, Garvăn-Tulcea, Lozna-Botoșani, Dăbâca-Cluj, Vladimirescu-Arad, Biharea-Bihor, Comana de
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
Panaitescu, Introducere..., p. 177-178. 14. I. Bogdan, Despre cnezii români, în Scrieri alese, București, Editura Științifică, 1968; P. P. Panaitescu, Introducere..., op. cit., p. 178-179. 15. P. P. Panaitescu, Introducere..., op. cit., p. 179-181. 16. Șt. Olteanu, Societatea românească la cumpăna de milenii (secolele VIII-XI), Bucuirești, 1983; Istoria Românilor, vol. III, p. 212-213. 17. Istoria Românilor, vol. III, p. 213-221. 18. I. Bogdan, Originea voievodatului la români, în Scrieri alese, București, 1968; I. Moga, Voievodatul Transilvaniei. Fapte și interpretări istorice, în AIIN, 1
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
și G. Coraliuc, Date noi cu privire la circulația unor obiecte de cult din secolele XII și XIII, în SCIVA, 1976, nr. 3, p. 319-330; Pr. Prof. Dr. Mircea Păcurariu, op. cit., p. 247-249. CAPITOLUL IX ORGANIZAREA POLITICĂ ROMÂNEASCĂ Contextul politic la începutul mileniului al doilea În preajma Anului 1000, Europa răsăriteană continua să fie afectată de intense și continue mișcări de populație și de frământări în sânul statelor existente. În a doua jumătate a secolului al X-lea, Bizanțul se afla în plină reconquistă
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
cooperat cu românii în fața primejdiei comune păgâneatâta timp cât au durat năvălirile popoarelor de stepă, regii Ungariei s-au arătat interesați să lupte alături de români în apărarea hotarelor proprii (vezi cap. următor). Pecenegii Populațiile de origine turcică, care de la mijlocul mileniului I dominau stepele Europei răsăritene, au continuat timp de câteva secole să se reverse spre apus în valuri succesive. În migrația lor, acești nomazi au pătruns și în regiunile dunărene, mai ales în ținuturile extra-carpatice. Pecenegii făceau parte din ramura
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
sud de Dunăre sub conducerea lui Asparuh, în secolul al VII-lea), alte triburi bulgare locuiau în nordul Mării Negre-la mijlocul secolului al X-lea, acestea erau cunoscute sub numele de "bulgari negri". Despre ismaeliți, semnalați în Ungaria, la începutul mileniului II, știm că veniseră din țara bulgarilor, în a doua jumătate a secolului al X-lea. Grupuri de bulgari răsăriteni au trecut și prin regiunile est-carpatice, astfel, necropolele de la Hansca (Basarabia) aparțin acestor bulgari. După dezmembrarea statului lor, unele grupuri
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
cumanii. Dealtfel, numele lor sugerează această viață nomadă, care înseamnă a pribegi, a rătăci, așadar o populație de pribegi, hoinari. Faptul că se aflau în compania cumanilor și predilecția lor pentru zonele de stepă din nordul Mării Negre, care la începutul mileniului II erau locuite de populații turce, duce la concluzia apartenenței lor la familia popoarelor turanice.22 Simbioza româno-pecenego-cumană Cele două seminții turce, pecenegii și cumanii au locuit (stat) în regiunile noastre peste trei sute de ani, punându-și amprenta asupra istoriei
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
p. 933-949. Idem, Etapele procesului de formare a statelor feudale românești, în RdI 30, 1977, 2, p. 313-330. Idem, Structuri teritorial-politice românești în spațiul carpato-danubiano-pontic în sec. VIII-XI, în RdI 2, 1979, p. 285-309. Idem, Societatea românească la cumpănă de milenii (sec. VIII-XI), Bucurtești, 1983. Idem, Societatea carpato-danubiano-pontică în sec. IV-XI. Structuri demo-economice și social-politice, București, 1997. Onciul Dim., Românii și ungurii în trecut, în Mem. Sect. Ist. Rom., IX, 1928-1929, p. 29-64. Idem, Originile Principatelor Române, în Scrieri istorice, București
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
Carpați de la origini până în secolul al XIV-lea, Iași, 1991. Idem, Obiecte de cult din secolele XII-XIII pe teritoriul Moldovei, în MMS, 1975, nr. 1-2, p. 74-93. Idem, Creștinism și păgânism la est de Carpați în a doua jumătate a mileniului I d. H., în Pontica, 28-29, 1995-1996, p. 215-226. Teodorescu V., Despre cultura Ipotești-Cândești în lumina cercetărilor arheologice din nord-estul Munteniei, în SCIV 15, 1964, 4, p. 485-503. Theodorescu R., Bizanț, Balcani, Occident la începutul culturii medievale românești (sec. X-XIV), București
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
1995-1996, p. 215-226. Teodorescu V., Despre cultura Ipotești-Cândești în lumina cercetărilor arheologice din nord-estul Munteniei, în SCIV 15, 1964, 4, p. 485-503. Theodorescu R., Bizanț, Balcani, Occident la începutul culturii medievale românești (sec. X-XIV), București, Editura Academiei, 1974. Idem, Un mileniu de artă la Dunărea de Jos (400-1400), București, 1976. Idem, Implicații balcanica ale începuturilor Mitropoliei Moldovei, în vol. Românii în istoria universală, III, 1, Iași, 1988, p. 543-566. Toropu O., Oltenia în secolele IV-X în lumina arheologiei și numismaticii, Craiova
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
Transilvania și Banat 276 Episcopii românești în Transilvania 276 Episcopia de Dibiscos 278 Viața bisericească în Dobrogea 279 Mitropolia Vicinei 279 Viața bisericească în regiunile extra-carpatice 280 Episcopia cumanilor 281 CAPITOLUL IX ORGANIZAREA POLITICĂ ROMÂNEASCĂ 286 Contextul politic la începutul mileniului al doilea 286 Revenirea Imperiului la Dunărea de Jos 289 Începuturile vieții urbane medievale 293 Structuri politice la Dunărea de Jos 297 Românii din sudul Dunării-Statul Asăneștilor 304 Structurile politice din nordul Dunării-voievodate, cnezate și țări 314 Situația social-politică la
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
BCBS face tot ceea ce este necesar pentru a menține performanța la cote înalte. Accentul pus pe evaluare, feedback, recunoaștere și întărire se reflectă în succes susținut și îmbunătățire continuă. Deși organizația face planuri pentru utilizarea managementului performanței pentru acest nou mileniu, poate fi mândră și de ceea ce a realizat în trecut. Bill Mandy, fost președinte al organizației, a închis de fiecare dată cursurile de absolvire în domeniul managementului peformanței cu următoarele cuvinte: „Înainte de a vă înmâna diplomele, vreau să-mi faceți
Managementul performanței. Strategii de obținere a rezultatelor maxime de la angajați by Aubrey C. Daniels () [Corola-publishinghouse/Science/2338_a_3663]
-
ATLASSIB\: un Atlas 1 pentru economia românească" La 1 ianuarie 2007 România a devenit oficial membră a Uniunii Europene, marcând revenirea, după o perioadă tulbure de o jumătate de secol, într-o familie de țări căreia îi aparținea de două milenii. În același an, Sibiul este declarat capitală culturală europeană de către Consiliul Miniștrilor Culturii din Europa. Orașul devine astfel un simbol al integrării României într-o structură suprastatală modernă, care implică și relații economice de o factură nouă. Înaintea momentelor oficiale
Tehnici de analiză în managementul strategic by Bogdan Băcanu () [Corola-publishinghouse/Science/2251_a_3576]
-
poezie, București, 1987, 204-206; Mircea Scarlat, George Bacovia. Nuanțări, București, 1987; Ștefănescu, Prim-plan, 32-39; Mihăilescu, Întrebările, 144-154; Simion Mioc, Anamorfoză și poetică, 1988, 30-39; Grigurcu, Eminescu - Labiș, 105-110; Solomon Marcus, Invenție și descoperire, București, 1989, 271-282; Mircea Muthu, Alchimia mileniului, 1989, 84-86; Fanache, Vârstele poeziei, 135-182; Radu Petrescu, G. Bacovia, VR, 1991, 9, 10; Negoițescu, Ist. lit., I, 267-270; Cezar Baltag, Eseuri, București, 1992, 78-81; Alexandru Mușina, Arcadia bacoviană: o contrautopie, RL, 1993, 6; Alexandru Buican, Posteritatea lui Bacovia și
BACOVIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285530_a_286859]
-
un consens cu privire la necesitatea ca sectorul privat să opereze într-un mediu transparent Și reglementat, punând un accent Și mai mare pe responsabilitatea corporatistă. De asemenea, s-a stabilit necesitatea monitorizării implementării Agendei 21 Și a Obiectivelor de Dezvoltare ale Mileniului, aprobate de Adunarea Generală a ONU<footnote Cele opt obiective de dezvoltare ale mileniului, adoptate în 2000 de Adunarea Generală a ONU sunt: eradicarea sărăciei Și a foametei, educația primară universală, promovarea egalității dintre sexe, reducerea mortalității infantile, îmbunătățirea sănătății
Turismul și dezvoltarea durabilă by Dorin Paul Bâc () [Corola-publishinghouse/Science/238_a_160]
-
reglementat, punând un accent Și mai mare pe responsabilitatea corporatistă. De asemenea, s-a stabilit necesitatea monitorizării implementării Agendei 21 Și a Obiectivelor de Dezvoltare ale Mileniului, aprobate de Adunarea Generală a ONU<footnote Cele opt obiective de dezvoltare ale mileniului, adoptate în 2000 de Adunarea Generală a ONU sunt: eradicarea sărăciei Și a foametei, educația primară universală, promovarea egalității dintre sexe, reducerea mortalității infantile, îmbunătățirea sănătății maternale, combaterea HIV/SIDA, a malariei Și a altor boli, asigurarea sustenabilității mediului înconjurător
Turismul și dezvoltarea durabilă by Dorin Paul Bâc () [Corola-publishinghouse/Science/238_a_160]
-
umane. În urmă cu douăzeci de ani... am ridicat această problemă în fața unor Șefi de stat Și de guverne, care m-au ascultat, dar au rămas indiferenți în fața unui risc care se află, în opinia lor, la secole sau poate milenii distanță. Ei considerau că Știința, tehnologia Și un simț al responsabilității vor fi suficiente pentru a rezolva problema. [Iar la Copenhaga] statele au fost invitate să semneze un document care nu este nimic altceva decât o parodie, un angajament pur
Turismul și dezvoltarea durabilă by Dorin Paul Bâc () [Corola-publishinghouse/Science/238_a_160]
-
de produse locale Și integrarea turismului în economia locală (UNEP, 2003: 22-25). În 2002, Organizația Mondială a Turismului a lansat inițiativa Sustainable Tourism - Eliminating Poverty (Turism durabil - eradicarea sărăciei). Această inițiativă a fost lansată în contextul Obiectivelor de Dezvoltare ale Mileniului, experții OMT considerând că turismul poate reprezenta o alternativă în numeroase regiuni din lume. Cu ajutorul partenerilor săi<footnote Partenerii OMT în cadrul inițiativei ST-EP sunt: Organizația de Dezvoltare a Olandei, Ministerul Francez al Afacerilor Externe, Agenția Spaniolă pentru Cooperare Internațională, Guvernul
Turismul și dezvoltarea durabilă by Dorin Paul Bâc () [Corola-publishinghouse/Science/238_a_160]
-
geto-dace (din care s-au păstrat, desigur, doar fragmente) s-ar încadra tipologic în stilul baroc etern și universal (Eugenio d’Ors vorbește de „eonul baroc”), prezentând asemănări cu Machu Picchu, enigmatica așezare incașă din Peru. Eclipsat timp de peste un mileniu, după cucerirea romană, b. reapare în spațiul românesc, avant la lettre, în secolul al XVI-lea, materializat mai ales în arhitectură (biserica de la Curtea de Argeș), dar și în alte forme de artă, inclusiv în literatură (Învățăturile lui Neagoe Basarab către fiul
BAROC. Termenul. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285653_a_286982]
-
analiză a universului semantic al volumului „Joc secund”, tr. Büch Schiff, pref. Dan Grigorescu, București, 1984; Pop, Jocul, 117-174; Mihăilescu, Întrebările, 179-200; Tupan, Scenarii, 78-134; Grigurcu, Eminescu-Labiș, 132-140; Mircea Coloșenco, Ion Barbu-Dan Barbilian. Biografie documentară, București, 1989; Mircea Muthu, Alchimia mileniului, București, 1989, 91-102; Ioana Em. Petrescu, Eminescu și mutațiile poeziei românești, Cluj-Napoca, 1989, passim; Marin Mincu, Opera literară a lui Ion Barbu, București, 1990; Lovinescu, Unde scurte, I, 346-348; Negoițescu, Ist. lit., I, 283-284; Cezar Baltag, Eseuri, București, 1992, 65-76
BARBU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285623_a_286952]