3,813 matches
-
se mulțumise să ridice din umeri. Când locuiești în New York, frumusețea e că nu ai nevoie de mașină. De ce să te deranjezi? Deoarece, draga mea, vreau să petrec weekenduri romantice cu tine. Libertatea pe care ți-o oferă ar fi minunată pentru amândoi. În plus, postul de televiziune îmi va plăti s-o țin într-un garaj în oraș. Deci, ai vreo preferință? — Nu prea. — Haide, Leigh, zău așa. O s-o folosim foarte mult împreună. Chiar nu ai nicio preferință? — Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
a ales un editor. Știa că ar trebui să-i pese dacă el alesese sau nu editura Brooks Harris, dar se simțea mult prea ușurată. —... și a zis că i-ar plăcea să publice următoarea carte la noi. — Henry, e minunat! Mă bucur foarte mult. Și să știi că am să-mi cer din nou scuze personal când — El o întrerupse. — N-am terminat, Leigh. A spus că vrea să publice la noi, dar cu o condiție: vrea să-l editezi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
ei. Dar înainte să înceapă să proceseze această informație, gândurile îi zburară în cu totul altă parte. Următorul lucru care îi veni în minte era un inventar al magazinelor și siturilor pentru nou-născuți pe care le vizitase ani la rând, minunându-se în fața unor botoșei pufoși și bavețici cu monogramă, imaginându-și că umple coșul de cumpărături cu toate lucrușoarele alea. Acum ar avea un motiv real s-o facă — chiar pentru nepoțica sau nepotul ei! — dar cum să se decidă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
liftul până la parter și ieși prin celălalt capăt al holului spre piscina luminată discret și frumos amenajată. În afară de doi tipi de vreo douăzeci și ceva de ani care beau bere și jucau table la o masă mai încolo, locul era minunat de pustiu, așa că Emmy își suflecă pantalonii pescărești și se așeză lângă bazinul cu apă caldă, exhalând în timp ce-și vârâ picioarele în apa din care ieșeau aburi. Formă numărul de telefon al lui Leigh. — Dumnezeule, ce mă bucur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
pe catifeaua neagră, se afla o pereche din cei mai frumoși cercei pe care îi văzuse Adriana vreodată. Mai mult decât frumoși — absolut încântători. Vânzătoarea atinse cu mare grijă unul din ei cu o unghie perfect îngrijită și spuse: Sunt minunați, nu-i așa? Adriana respiră pentru prima dată după un minut întreg de uimire. — Sunt deosebiți. Cu safire, cum sunt cei pe care i-a purtat Salma Hayek la premiile Oscar, șopti ea. Femeia ridică iute capul și se uită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
mâinile, apoi și-i frecă, dar când îi redeschise Duncan arăta la fel de bine — chiar foarte mișto. Clic. Din nou fericitul cuplu...pe un vaporaș! Stăteau împreună pe o bancă din lemn, unul cu mâinile pe genunchii celuilalt, arătând atletici și minunați în combinezoanele de scufundători cu fermoarul deschis până la brâu. Erau înconjurați de cele necesare unei recente scufundări, rezerve de oxigen și reglatoare, măști și labe de înot, și mai într-o parte, un mexican în uniformă cu pantaloni scurți albi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
să așeze pungile, după care l-a tras peste ea. — Emmy, trebuie să mai și mănânci, a zis el sărutând-o la rândul lui. Au făcut din nou dragoste și, chiar dacă erau amândoi prea obosiți ca să termine, tot a fost minunat. Rafi nu i-a dat voie să se dea jos din pat să-l ajute să despacheteze mâncarea, așa că Emmy s-a lăsat la loc pe pernă — patul era prea moale, aproape ca un hamac, dar cine era ea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
lor, poate chiar mai mult, în special ieri când i-a telefonat Adriana, dar aceasta a părut mult mai potolită. — Hei, un an nou fericit! îi răspunsese Emmy la telefonul mobil. Ce mai e pe-acasă? Adriana a oftat. — E minunat la Săo Paolo și mă bucur să-i văd pe toți, dar cred că o săptămână întreagă între Crăciun și Anul Nou e deja prea mult. — Dar presupun că tatăl tău este fericit. — E în al nouălea cer. E singura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
îndepărtă puțin de ea și o privi ciudat. — Mda, trebuie totuși să plec, au fost cuvintele pe care le-a rostit el, dar lui Emmy i s-a părut că aude ceva de genul “Ultimele douăzeci și patru de ore au fost minunate, dar nu într-atât încât să-mi schimb planurile și să rămân cu tine. Înțepată., Emmy își trase cearceaful sub braț și se înfășură ca să se acopere mai bine. Da, se simțea expusă și vulnerabilă, dar era mai mult decât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
Să urci? La mine? Ești aici? Mda, ăă, sunt aici de mai mult timp. La magazinul de xerox de peste drum, te-am așteptat să ajungi acasă. Cred că au început să se uite cam ciudat la mine, așa că ar fi minunat dacă aș putea veni puțin până la tine. — Zici că ai stat acolo cu ochii pe apartamentul meu? Ce aiurea ți se pare când ceva te sperie și te flatează în același timp! Duncan râse din nou. — Mda, în fine, am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
timp ca să pornești un război. Oamenii trebuie să-și protejeze investițiile, cum facem Frank și cu mine cu camionul ăsta. Lui Jim nu-i trecuse prin gînd niciodată că ar putea cineva să vrea ca războiul să continue și se minună de această logică bizară În timp ce porniră spre Hongkew. Se hurducară pe drumul de pămînt din spatele docurilor, printr-o regiune pustie, cu magazii goale, gunoaie și movile mortuare. LÎngă canale locuiau cerșetori În colibe construite din cauciucuri de camion și lăzi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
de-a lungul canalului, motoarele bubuind ca niște pumni În carcasa de lemn. Jim putea vedea clar cutele proaspete din uniformele ofițerilor superiori chinezi și ghetele elegante americane, de luptă. Chiar și plutoanele de soldați de pe puntea de sub pod erau minunat echipate cu arme și aparate radio. Parcată cam În mijlocul joncii, era o limuzină neagră Chrysler, flamura unui general al Guomindangului fluturînd pe catargul cromat. Parapetul blindat al unui tun automat era montat la prova joncii. Fără avertizare, tunarii deschiseră focul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
frică doar când vin ăia cu vaccinul sau la dentist. Gata! Noaptea a trecut! Ești În fața catedrei, În fața comisiei, În fața biletelor Întoarse pe dos ca să nu vezi ce scrie pe ele. Întinzi mâna și tragi un bilet de la margine. Dumbrava minunată de Mihail Sadoveanu. Trebuie să faci o compunere. Te duci În bancă și compui. Prima ta compoziție literară. Despre Lizuca, despre Patrocle, despre bunici și despre noaptea din pădure și scrii că pădurea este fermecată și scrii frumos și curat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
la țurloaie; Saul se chirci de durere, spuse un „pa“ general și o șterse, Înșfăcând În trecere Încă un pumn de alune. Ruby o Întrebă pe Bridget dacă vrea o ceașcă de ceai sau de cafea. O cafea ar fi minunată! O Întrebă apoi pe Ruby cum se mai simte. —O, mult mai bine. Cu toate că până la urmă n-am mai condus eu. Sam a trebuit să... —Excelent, dragă, excelent. Ia zi, ce părere ai de felul În care am curățat bucătăria
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
-tău ascultă muzică. Cred că nu te-a auzit când ai venit. Ronnie luă un polonic și Începu să toarne sos peste carnea de miel. —Servește-te cu vin. Ruby Își turnă merlot Într-un pahar, trăgând pe nări aroma minunată de friptură cu rozmarin și usturoi. Pe masă se găsea un caiet de schițe de-ale lui Ronnie. Ruby se așeză și Începu să-l răsfoiască. Era plin de desene În cărbune: numai femei Însărcinate, cu sâni plini și burta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
rozmarin și usturoi. Pe masă se găsea un caiet de schițe de-ale lui Ronnie. Ruby se așeză și Începu să-l răsfoiască. Era plin de desene În cărbune: numai femei Însărcinate, cu sâni plini și burta mare. —Vai, sunt minunate, spuse Ruby, privind atent imaginile esențializate, cu linii fluide. —Ei, deocamdată sunt numai niște mâzgăleli. Galeriile Tavistock au În plan o expoziție nouă. O să se cheme „Dreptul la naștere“ și mi-au cerut să contribui și eu cu niște picturi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
prin martie, spuse el râzând blând, dar acum sunt În drum spre culcare. Vroiam să-ți propun ca, În loc să ieșim În oraș vineri, să vii la mine acasă. Am să gătesc. Mâncare adevărată, nu prostii. Ea spuse că ar fi minunat. Sigur, asta dacă nu vrei să ieșim În oraș. Mă gândeam doar că e mai relaxant să stăm În casă. Era destul de sigură că „relaxant“ era doar un eufemism pentru „să-i sfâșie hainele de pe ea“. Sau măcar spera să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
Tot atunci Împunsăturile lui deveniră mai rapide și mai adânci. — Hai, hai că poți, spuse el. Câteva secunde mai târziu simți micile contracții Înăuntrul ei. Se lăsară pe spate, pe pat, transpirați și fără suflu. —Dumnezeule, spuse ea, a fost minunat! El o mângâie pe fund. Mi-a făcut plăcere să-ți fac acest cervixiu, spuse el. Au mai făcut dragoste de trei ori În noaptea aceea. A doua zi dimneață, zăcură În pat mâncând Pop-Tarts și bând cafea cu Cat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
una ca asta? —Mulțumesc, mătușică Sylvia. Am s-o iau ca pe un compliment. Frecându-și obrazul de durere, se Întoarse spre mama ei: — Și, mamă, n-ai zis nimic despre cum ți se pare Sam. Ah, draga mea, e minunat. E inteligent, fermecător, amuzant și când mă uit la voi doi Împreună, văd clar că vă potriviți din punct de vedere emoțional. Mătușa Sylvia mai luă un gât de Merlot: — Și pun pariu că nu e genul care să umble
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
de-abia aștepta, apoi Ronnie Îi turnă lui Ruby un pahar de vin. Ea a băut numai apă plată pentru că spunea că e singura băutura care-i calma gazele pe care le avea aproape mereu. Ca de-obicei, curry-ul fu minunat. La un moment dat, Ruby Întrebă ce s-a mai Întâmplat cu Mătușa Sylvia și Nigel. Ronnie spuse că Mătușa Sylvia Îi făcuse lui Nigel un scandal monstru În legătură cu chiloții și acuma nu mai vorbeau unul cu altul. — Dar știi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
nu se opriseră. Îi era frică pentru viața ei. Tot timpul cât ea și copiii au stat aici, abia dacă a putut dormi. —Și răufăcătorii ăștia - Încă te mai urmăresc? Buddy părea să creadă că da. — Nu. Aici vin veștile minunate pe care n-am apucat să ți le spun. S-a terminat. L-am sunat pe avocatul lui Josh Înainte să ajung la aeroport. Tocmai era pe cale să-l sune pe Buddy. Nu l-am mai văzut niciodată atât de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
dacă la ora asta mai este încă deschis. Prea multe lucruri îngrămădite ne despart, ziduri pestre ziduri, existențe încolăcite în somn. E bine să fie așa, e bine să-mi trag sufletul. Nu fi supărată, Italia, viața așa este. Momente minunate de apropiere și apoi rafale înghețate de vânt. Iar dacă tu suferi acolo, dincolo de ultima cazemată de ciment, suferința ta îmi este necunoscută la această distanță și străină. Ce importanță are că ai rămas gravidă de un murdar scuipat al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
care se detașa din panorama aceea părea arbitrar, pe punctul de a fi mutat, dărâmat. Poate că spiritul persoanelor care locuiau acolo era identic, iar ordinea se afla probabil tocmai în arbitrarul acela. Da, pentru că ochii încetau să se mai minuneze și sfârșeau prin a se obișnui atât de mult cu haosul acela încât îi găseau un farmec secret. Priveam, iar eu nu aveam ochelari negri, aveam lumina netedă a după-amiezii care aluneca peste lucruri dezgolindu-le, cercetându-le până în cele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
dacă în carul funerar era ceva. Astfel încât, pentru a arunca o privire la ceea ce transportam, un șofer ar fi putut să se distragă și să se lovească de noi. La urma urmelor, eram moartea care mergea înainte. Ar fi fost minunat să mori într-un automobil funerar, alături de un cioclu. O vreme am fost convins că acela era sfârșitul pe care destinul mi-l rezerva. Tovarășul meu de călătorie nu părea să știe ceva despre asta, departe de orice presentiment, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
să mă uit la corpul soției mele. Era sigură că aveam să fiu pedepsit pentru așa o plăcere. Încă mă mai temeam de el. Mirarea mea avea legătură cu abdomenul umflat din pricina sarcinii, dar era mai mult de atât. Mă minunam de netezimea și deplinătatea ei. Era perfect intactă. Nici măcar nu își găurise urechile, cum făcuseră mama și sora ei. În timp ce încercam să prelungesc momentul acela în care îi zărisem goliciunea, m-am gândit din nou cât de bine ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]