6,725 matches
-
taler, dorul călător. De albatroșii ar țipa cu glasul tremurat Și-ar sângera-n amurg cu lacrimile mării, Ca o corabie m-aș avânta în val curat, Să port comorile în infinitul inimii Și să le prind, apoi, pe crengile mirării. De tu mi-ai dărui lumina zâmbetului tău, Eu aș ieși din negrul și întortocheatul hău. Pseudonim literar: Bonnie Mihali ... Citește mai mult De florile și-ar scutura petalele pe rândși goliciunea și-ar dezvălui-o-n ochii tăi,Pe
CURELCIUC BOMBONICA [Corola-blog/BlogPost/379611_a_380940]
-
mult atârnă, -n taler, dorul călător.De albatroșii ar țipa cu glasul tremuratși-ar sângera-n amurg cu lacrimile mării,Ca o corabie m-aș avânta în val curat,Să port comorile în infinitul inimiiși să le prind, apoi, pe crengile mirării.De tu mi-ai dărui lumina zâmbetului tău,Eu aș ieși din negrul și întortocheatul hău.Pseudonim literar: Bonnie Mihali... XIV. DRAMĂ, de Curelciuc Bombonica , publicat în Ediția nr. 1848 din 22 ianuarie 2016. În codrii sufletului - mare zbucium, Se
CURELCIUC BOMBONICA [Corola-blog/BlogPost/379611_a_380940]
-
zice altfel pe acolo) sunt temerile oricărui american. Nu „respectul” față de afacerile statului înlătură economia „maro” ci frica. Frica de moarte sau pușcărie care, la noi, a devenit o școală elementară pe care toți o vor face cândva. Nici de mirare. Nu ți-ai luat bonul pentru spagă (iertare, bacșișul) dat și gata. Îți dă judecătorul pensiune completă pe câțiva ani. Ești bun român dacă contribui prin taxe la îmbuibarea baronilor. Am auzit-o acum, acum la televizor! Eu bine eu
DĂ-MI BACŞIŞ CĂ N-ARE ŢARA BANI! de EMIL WAGNER în ediţia nr. 1586 din 05 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/379759_a_381088]
-
cu mirabilă poezie în ea. Nu are grosime de foi, nici aceasta, e ca prima zăpadă pe grădina așternută sub frunze, dar e adâncă pe cât este troianul din gând, încât de-ar fi hrană, grânar ar fi! Deschizând-o, năpădește mirarea că la noi, francofoni fiind din îndepărtată istorie și francofili din fire, ne este azi mai drag și mai ușor de citit englezește! Multe-s anapoda pe la noi, de-a lungul și de-a latul, de-a-naltul încă și mai
IOAN VODICEAN. „PRIMARUL REGELUI”, POET ÎN GRAIUL CURAT BĂNĂŢEAN de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1584 din 03 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/379781_a_381110]
-
din fațete candelabre de vise cristale din stânce curcubee Măiastro când îngerii co.boară pe ale noastre pene umbra luminii strecoară mărgări.țări din stele aprigă salbă isihică divină cereasă adiere așa în veșnicie dansează două pene purtate de miruri mirări ce si-au regăsit cordial mântuirea în Methapoesis tărâmul eternelor plăsmuiri Foto tehnica - Art Colaj Media- realizat de autor din imagini preluate - sursa Internet poem publicat inițial pe F.b. 7.09.2014 (A.D.) pe pagina personală https://www.facebook
DIALOGURI HIERATICE XXII- MĂIASTRA CU PENE DE AUR de DAVID SOFIANIS în ediţia nr. 1689 din 16 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/374773_a_376102]
-
și comenzi pentru industria autohtonă.” Așadar, industria autohtonă se rezumă la producerea poliesterului expandat precum și a diblurilor și cuielor necesare aplicării acestuia pe fațadele blocurilor. În această situație, locul adevăratei industrii românești este doar în istorie. Deci, nu e de mirarea că Uzina „Electroputere” Craiova s-a transformat într-un mall. Cu banii obținuți din vânzarea halelor, patronii au plătit o parte din „datoriile istorice” ale fabricii, iar autoritățile sperau să încaseze mai mulți bani din impozite de acum încolo. Viceprimarul
ÎNCĂ O LOVITURĂ PENTRU „FABRICAT ÎN ROMÂNIA” de IOAN CIORCA în ediţia nr. 1712 din 08 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374770_a_376099]
-
Se vede că tare pătimește, gândi Natalia. Aproape uită să-i fie milă, căci vrerea de a-l ajuta îi da ghes. Se apropie, auzind un geamăt groscior de suferință. Împietri, fiindcă icnetele ce se îndeseau păreau omenești. Șiruri de mirări o străbătură, îndemnând-o să dea fuga spre florile de la icoană, s-aline căpriorul. Până să plece, smulse repede de ici, de colo, niște busuioc sfânt, ca să-i dea putere și să-l păzească de alte necazuri. Smulse și fire
DARUL NATALIEI de ANGELA DINA în ediţia nr. 2186 din 25 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/371705_a_373034]
-
de picioarele ce călcaseră dintr-o piatră în alta, luminate, nu știa de cine și cum. Când fu dinaintea ușii, fata văzu odihnind pe prag un snop din ierburile pe care îndeobște le punea la icoană. Și de această dată mirarea o năpădi. Știa că nimeni din sătuc n-ar fi făcut asta și, oricum, cine-ar fi știut că ele se duseseră cu toate pentru tămăduirea lui... Atunci silabisi cu voce întâi numele straniei făpturi, Silvan. ... Apoi, ori de câte ori nevoia o
DARUL NATALIEI de ANGELA DINA în ediţia nr. 2186 din 25 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/371705_a_373034]
-
În ultima clipă strigarea de-a dreapta a furului blând milostivește Adâncul să-i facă intrarea în noimele milei de sine din Noi cei ce ne.murire ne cerem mereu moștenire de fii legiuiți care vor ne.sfârșitul nimic mai puțin ! Mirarea această de fiece clipă a.dor.ă Prezenta Celui ce bate tangibil cu degete fine de aripi de îngeri la ușă Animei cea din lăuntru cetate. Încoronat cu pa † îmi învesmântat în porfira de sânge cu sceptru de trestii ne
POEM HIERATIC XLIV-POARTA CUVINTELOR VII de DAVID SOFIANIS în ediţia nr. 2347 din 04 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/371757_a_373086]
-
punea tot felul de întrebări încercând să-l provoace a vorbi. Ochișorii lui, deosebit de frumoși și de expresivi, priveau cu luare aminte la fiecare persoană și impuneau tăcere. Refuza orice chemare și nu vorbea cu nimeni. Mare mi-a fost mirarea, într-o pauză, să-l văd în brațele Silviei, strângând-o cu o mânuță de gât! Nu știu cum au reușit să închege așa repede o prietenie. La un moment dat a fost numai la ea în brațe, inclusiv în apropierea plecării
de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1411 din 11 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371652_a_372981]
-
de teama câinilor. O voce de femeie supărată se auzi deodată, dojenind fiarele întărâtate, dar văzând furia cu care acestea insistau să alunge "demonul" ce le invadase teritoriul, intrigată coborî scările de lemn ale pridvorului și nu mică îi fu mirarea când zări printre scândurile putrezite de timp și ploi doi ochi înlăcrimați ce implorau ajutor. Pricepu într-o clipă despre cine era vorba și alungă cu asprime câinii, ce făceau un tărăboi, de parcă trebuiau să apere casa de cine știe ce mare
COPILĂRIE MUTILATĂ de SILVIA GIURGIU în ediţia nr. 2308 din 26 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375664_a_376993]
-
în serios. Tu te auzi ce spui? - Adică? Ce am spus? se minună Patricia. Știu care e părerea ta despre musulmani, în general! Sincer, cred că esti puțin rasistă din punctul acesta de vedere! Cu toții suntem! Nici nu e de mirare cu publicitatea îngrozitoare ce se face acestei nații! Dar dacă ți-ai da osteneala să cunoști mai îndeaproape omul în sine și nu musulmanul, ai pricepe că nu suntem cu nimic mai presus de ei! - Patty, crezi că îl cunoști
ISPRĂVILE LUI CUPIDON (PART. 11) de SILVIA GIURGIU în ediţia nr. 2184 din 23 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375653_a_376982]
-
astrul nopții cu ochi rece, sticlos. Topite sunt distanțe sub pasul curios.. Străbați în mare grabă poteci întortocheate, Iar pasul tău ajunge pe culmi în negură-ngropate. Ai vrea s-așterni, flămând, petale, pe culoarea Care te ispitește și-ți tulbură mirarea... Însă te-oprești nedumerit, pe-o margine de clipă, Și faci din chin, fărâme și faci din dor, risipă. Ai vrea să furi surâsul răvășit pe umărul tău cald, Sculptat cu daltă fină pe cioburi de smarald. Uitat a fost
AI VREA... de CORINA NEGREA în ediţia nr. 2116 din 16 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375747_a_377076]
-
Te-aștept precum așteaptă umbra să danseze Pe ruginite frunze, cu-mbrățișări promise... Și te aștept cum își așteaptă marea zbuciumată Odihna picurată de valuri, pe țărmul răvășit. Și-n așteptarea asta mută, cuvinte se frământă Să împletească-n slove mirarea unui răsărit... Cum ploaia mai așteaptă să curgă peste ceruri Cu picături de rouă și zvon de curcubee, Așa te-aștept, iubite, să risipești toți norii Ce bântuie bezmetic pe-aripi de alizee... Cum umbra mea tânjește culcuș să își
TE-AȘTEPT... de CORINA NEGREA în ediţia nr. 2143 din 12 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375766_a_377095]
-
și căni cu apă, îmbiind vecinii să deguste din mierea cea nouă. În timp ce vecinii se îndulceau cu mierea cea bună, Ionuț nu mai avea stare, ieși pe gardul de la toloacă, să vadă lumea cea largă din sat. Mare îi fusese mirarea, când văzu pe uliță cei trei copii de la casa vecină din vale. - Hei, copii! Unde mergeți ? strigă Ionuț ? - Veneam și noi din pădure, am fost la cules fragi. - Fragi ? Ia să vad, ați cules ceva ? - Da, am găsit ! Ia și
MIEREA de VIOREL DARIE în ediţia nr. 2302 din 20 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375788_a_377117]
-
O ZI... ( 12 APRILIE) Autor: Valentina Becart Publicat în: Ediția nr. 2294 din 12 aprilie 2017 Toate Articolele Autorului ( un fel de ”remember”) M-am născut într-o zi de 12 aprilie. Ce importanță mai au anii, adunați într-o mirare nesfârșită? Ochii mei... abia reușeau să se obișnuiască cu ”întunericul” din jur. Cineva se chinuia să aprindă o lampă. Chiar de atunci am înțeles că lumina nu e dată oricui. Biata mama! Nu bănuia că voi arde pe același altar
M-AM NĂSCUT ÎNTR-O ZI... ( 12 APRILIE) de VALENTINA BECART în ediţia nr. 2294 din 12 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/379256_a_380585]
-
PROZĂA SĂPTĂMÂNII Acasa > Literatura > Comentarii > CELLA NEGOIESCU. DESPRE VOL.DE POEZIE ” ÎN UMBRA ZEILOR” Autor: Valentina Becart Publicat în: Ediția nr. 1902 din 16 martie 2016 Toate Articolele Autorului întâmplarea de a fi lumină peste timp... Nu mai e nicio mirare că Valentina Becart ne mai oferă un moment de relaxare pentru a ne încânta cu versurile sale incluse într-un nou volum intitulat În umbra zeilor, apărut la editura Orfeu, 2015. Pe de altă parte nu mai e o noutate
CELLA NEGOIESCU. DESPRE VOL.DE POEZIE ”ÎN UMBRA ZEILOR” de VALENTINA BECART în ediţia nr. 1902 din 16 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379246_a_380575]
-
desfăceam lacrimile/ nestingherit/ de tăcerea ireală/ ce săpa adânc / pe o frunză de aer,/ pe o frunză verde de asfințit...” ( Desfacerea lacrimei), eu, cel ce-am tremurat într-o flacără,într-un ”trup și suflet deopotrivă”, cu râvnă, întristare și mirarea aceea fără de țărmuri... încep să-mi ”caut identitatea/ și vă-ntreb pe voi, necunoscuților/ dacă ați văzut-o cumva,/ te întreb, vântule/ dar cuvintele tale / au prins rădăcini adânci/ în seara tristă, știută/ numai de tine însuți,...” ( Îmi caut identitatea
VALENTINA BECART de VALENTINA BECART în ediţia nr. 2140 din 09 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379238_a_380567]
-
Clepsidra cu silabe”, volum apărut la editura Betta din București, în 2015. Abandonându-se pe plajele cu nisip aurifer și sunet de „silabe” ce-și căutau un poem, sufletul îi este trezit, parcă, dintr-un somn adânc, fiind cuprins de mirare și iubire: „ fluture de vis, minune?! Inimă vie a lumii ești așa plăcută! La prima vede,/ înadins / făcută ca viața să curgă precum o poemă naivă pe corzi de lăută, / și blândă, să ne învârtă, fără durere la o masă
RECENZIE ( NOTE DE LECTOR). VOLUMUL DE POEZIE CLEPSIDRA CU SILABE , AUTOR GEORGI CRISTU de VALENTINA BECART în ediţia nr. 1741 din 07 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/379244_a_380573]
-
sens existenței sale. A fi om, biologic și psihologic vorbind, nu este lucru mare. A fi bun, a face binele, iată ce îl face pe om mare. O spune și proverbul românesc în alți termeni: „A fi mare nu-i mirare; a fi om e lucru mare”. Binele și răul sunt însă categorii metafizice, chiar dacă sunt comune vieții umane. Dumnezeu, fiind binele suprem, El este cel care îi sădește omului conștiința binelui, iar legătura cu Dumnezeu la nivelul binelui este ceea ce
ÎNVIEREA DOMNULUI ŞI ZIUA A OPTA de THEODOR DAMIAN în ediţia nr. 2298 din 16 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/379267_a_380596]
-
pună pe alții să muncească-n locul lor. Dar...pe cine, mă? Toți fac școală și... pleacă. Tu și cu mine am rămas la vatră, că n-am învățat. D-aia trebuie să muncim. Ionică se scarpină-n ceafă, a mirare: Păi de ce, bă tataie, să muncim numai noi doi? Pentru că eu sunt bătrân și tu tâmpit. Restul sunt șmecheri sau cu școală. Hai, vezi ce fac porcii și păsările! Hă, hă, hă! Râde amuzat paliul și pleacă la porci. Așa
SCUZAȚI, CĂ MOR! de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 2118 din 18 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379131_a_380460]
-
festivaluri, lansări de carte mediocră, fast și premii, pentru o literatură de conjunctură, superficială, comercială, lăsând adevăratele valori să se descurce underground, să-și promoveze singure opera, pe internet, printre prieteni, așa cât să nu dispară complet. Nu-i de mirare că nu mai avem o istorie a ... Citește mai mult EUGEN DORCESCU- Poetul între critica literară și necunoscut Următoarele considerente, despre o apariție editorială de excepție, le voi scrie cu bucuria unui Evrika! literar românesc. Cartea Nirvana, cea mai frumoasă
CRISTINA ŞTEFAN [Corola-blog/BlogPost/379129_a_380458]
-
festivaluri, lansări de carte mediocră, fast și premii, pentru o literatură de conjunctură, superficială, comercială, lăsând adevăratele valori să se descurce underground, să-și promoveze singure opera, pe internet, printre prieteni, așa cât să nu dispară complet. Nu-i de mirare că nu mai avem o istorie a ... XXXIII. ADRIANA BUTOI- PRESCURTAREA LITEREI MARI, de Cristina Ștefan , publicat în Ediția nr. 1786 din 21 noiembrie 2015. Adriana Butoi- Prescurtarea literei mari - prefață- De profesie filolog, Adriana Butoi debutează în volum de
CRISTINA ŞTEFAN [Corola-blog/BlogPost/379129_a_380458]
-
semnate de Titi Nechita. Acesta vine și întărește expresia: ” Veșnicia s-a născut la sat”.... Satul pare să vindece ambițiile lipsite de sens, reușind să redea, în mare măsură, gustul pentru simplitate, pentru bucurii inocente. Sufletul își recapătă disponibilitatea pentru mirări, pentru încântări, pentru extaz ( aptitudinea de a înțelege ”povestea”. Purificat, insul vede totul cu ochii pe care i-a avut în anii când iarba, roua, plugul, secera, focul, fântâna îi păreau minuni, când atribuia animalelor puteri miraculoase, când privea luna
RECENZIE. CĂLĂTOR PRIN ANOTIMPURI”, AUTOR TITI NECHITA. de VALENTINA BECART în ediţia nr. 2123 din 23 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379236_a_380565]
-
unde se bălăci în voie. Elena, ușurată că a scăpat de el, închise ușa și se strecură sub așternut. Dar abia ațipise că la fereastră auzi o voce care fredona, fals, o melodie. Deschise instinctiv ochii și mare-i fu mirarea când văzu prin geam un chip frumos care se bâțâia într-un dans obscen, iar în loc de ochi parcă avbea doi tăciuni aprinși. Se ridică în picioare, deschise fereastra și-l admonesă: - Nu mă lași în pace să mă odihnesc? - Nu
X. FRATE CU DRACUL de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1407 din 07 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/369120_a_370449]