5,723 matches
-
banalului social, mundaneitatea ancorată imanentului este un mozaic uman de suferințe. Dar tocmai utilizarea, pe fundalul acestei perspective, într-un mod excesiv al termenului suferință eclipsează sensul său autentic, sens care se regăsește corect evaluat în sferele înalte ale trăirilor mistice, acolo unde dragostea întru spirit poate înnobila sufletul uman ce se mistuie transcendenței. Tensiunea suferinței reale nu poate fi inserată timpului și spațiului. Ea doar punctează tulburător. De asemenea, ea nu își focalizează pulsația pentru și spre țintele scop din
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
erupția unei profunde neputințe răutăcioase pe care o numesc, tot într-un mod autoînșelător suferință. Una dintre stările în care pot fi prezente în realitatea lor tulburătoare, sacrificiul și suferința nefiind evocate doar numele fără substrat al acestora este trăirea mistică ce și-a atins piscurile propriei ascendențe spre absolutul transcendent. Sacrificiul întru suferința jertfirii de sine este gestul abisal în care dragostea autentică se revarsă într-un flux de pace a sfințeniei. Cel care, printr-un titanic efort, și-a
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
conștiința din imanent proiectând-o neoprit mereu mai aproape de finalitatea transcendentă depășește faza renunțării și poate să se lase pătruns de cea a sacrificiului. Astfel, corporalitatea la care a renunțat, pe care a exilat-o în periferia existenței sale dedicate misticei ascensiuni, este preluată din nou ca mijloc și ofrandă prin care sinele se poate sacrifica. Aici trupul este supus total superiorității perfecționate a spiritului care nu mai luptă cu instinctul acesta fiind deja mistuit. Dragostea celui care atingând un astfel
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
și ofrandă prin care sinele se poate sacrifica. Aici trupul este supus total superiorității perfecționate a spiritului care nu mai luptă cu instinctul acesta fiind deja mistuit. Dragostea celui care atingând un astfel de nivel întru transcendent a devenit rug mistic în sferele absolutului învăluie acum și dimensiunea imanentului respins anterior. În acest context, precum în cazul corporalității, tentațiile lumii ancorată în timp nu mai pot primejdui înălțimea misticului. Spiritul acestuia nu mai înfruntă chemările și limitata ofertă a banalului social
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
absorbție și flagelantă neutralizare a negativității semenilor pierduți în voluptățile și grijile imanentului. Pentru mistic, abia astfel este posibil începutul ascendenței spre absolutul spiritual a multora dintre acești rătăciți în cromatismele înșelătoare ale spațio-temporalului. Doar sacrificiul propriei ființe întru dragostea mistică poate determina, aici, cutremurarea trezitoare a semenului care eliberat de negura viețuirii în mundanul temporal își începe urcușul spre plenitudinea transcendenței ce s-a picurat în el. Asumându-și cândva chemarea transcendenței, misticul i-a recunoscut prezența în sine și
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
imanentul ar semăna cu un metafizic zbor întrerupt de puternicii curenți ai orgoliului și admirației pentru propriul sine. În ierarhia spre și întru transcendent, dincolo de actul renunțării se întind imensitățile ontice ale sacrificiului pentru ceilalți sub spectrul divin al dragostei mistice, statutul existențial ce poate fi acceptat sau respins de opțiunea voinței individuale. Cel care încearcă tranzitarea unor astfel de înalte sfere refuzându-se acestui statut și ignorând drama ontică a semenilor ancorați imanentului se consacră și suferă doar pentru sine
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
curaj echivalează, aici, cu lașitatea unei resemnări ascetice, cu lansarea propriei firi în fluxul deciziilor primordiale impuse de Creatorul ancestral. Pentru conștiința demonizată, cel care nu se opune Divinității și nu își asumă actele interzise de ea, este captiv somnului mistic ce definește o credință lipsită de luciditate. Prin urmare, acest spirit care a respins tentația malefică nu ar înțelege și valorifica oportunitățile răului. El ar fi un ignorant în ce privește profunzimea ființei sale și excepționala șansă care i s-ar deschide
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
paradigma semenilor, propria interioritate fiind postulată dintru început ca un edificiu inviolabil. Ceilalți sunt obsesia ființei umane pătrunse de răutate, ghimpele metafizic ce îi sfâșie conținutul existențial. Prin acest răspuns dat la interogarea ce-l vizează, eul demonizat în versiunea mistică și animalizat, în cea atee, încearcă să-și confirme superioritatea conferindu-i valoare de adevăr indubitabil. Privindu-se în oglindă el își perindă vederea prin câmpiile unui peisaj al înfrângerii celorlalți, al neutralizării impulsiunilor de personalitate ale acestora. În tensiunea
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
evidențelor ireversibile ale morții coborâte peste criptă, resurecția estetică întru popasul sub visul hipnotic al artei sau liniștea pășirii întârziate prin spațiul naturii tonifiante, toate acestea sunt forme ale survenirii reculegerii. În circumscrierea sacră oferită de templu, reculegerea îmbracă forma mistică ca stare propedeutică care deschide posibilitatea conlucrării ce împletește pictura și sculptura religioasă, relicvele-mărturii, energia ascendentă a ritualului și proiectul arhitectural materializat prin forța de cuprindere unificatoare. Situarea paradigmatică a credinciosului în saltul spre verticalitatea mântuirii reprezintă o țintă-finalitate a
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
Situarea paradigmatică a credinciosului în saltul spre verticalitatea mântuirii reprezintă o țintă-finalitate a conlucrării acestor componente definitorii templului? Cum se lasă surprinsă, aici, prezența zeului în prea-plinul dăruirii sale învăluitoare? Ce rol ocupă pe fondul între-zăririi revelatorii a transcendenței înstrăinarea mistică și pierderea parcursului spre Divin? Prezența tentației se dovedește inevitabilă formulării și postulării templului ca templu? Ce opoziție întâmpină superficialul cotidian în perimetrul recunoscut și acceptat drept pământ sfânt? În ce constă orbirea pelerinului sosit din mundaneitatea efemeră ca mesager
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
viețuiri ce oferă spiritului doar ignoranță? Transcendența ce refuză și se închide reprezintă, aici, replica finală a zeului în raport cu acest călător privit sub semnul anathemei? Ipostaza ontică a reculegerii în templu Templul ca deschidere insulară sacră întămpină credinciosul în reculegerea mistică a sosiriI sale. Actul reculegerii indică o retragere din rasfirarea sinelui, un reflex al interiorității spre concentrarea atomară în propria tensiune. Astfel, gândurile și trăirile, fie ele intensive sau diminuate, sunt reașezate în pulsiunea unei singure împletiri ce le purifică
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
depărtată și refractară efervescențelor împrejmuitoare. Re-strângerea la sine sau reculegerea indică o re-potențare a energiilor lăuntrice care abia astfel sunt concentrate într-o nouă răscruce, într-un alt nod de forțe și abilități chemate din consumarea epuizantă spre exterioritate. În mistica sa reculegere, credinciosul își sustrage ființa spre propriul abis sufletesc dinspre care, apoi, se ridică întru revitalizarea conștiinței sale, la înălțimea întâlnirii cu templul. Dar actul reculegerii, adesea, nu se intersectează sau însoțește cu valențele experienței religioase. Astfel și un
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
aceste acte ontice pe care ființa umană și le poate asuma, deschid și susțin, adesea, experiența reculegerii. Credinciosul ce pășeșete în templu nu este învăluit și pătruns sub trăirea unei reculegeri ce diferă radical de tipul reculegerilor evocate anterior. Reculegerea mistică implică și ea respingerea vârtejului hipnotic al uitării, asimilarea individualității ca receptacol și purtător de frumusețe demiurgică sau reîntoarcerea privirilor conștiinței către sine întru revelarea întemeierilor spirituale ce l-au inaugurat pe acesta. Astfel, experiența unei asemenea reculegeri nu respinge
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
supra-logică doar ca dăruire a zeului ce coboară spre a înălța, ce-și trimite peste muritori splendoarea prin truda cutremurantă a profetului său, artistul. Iar revelarea calmă a seninului ce poartă sinele dincoace de pulsația proprie reprezintă, în tensiunea reculegerii mistice a credinciosului, arătarea epifanică a zeului ca transcendentă autoritate peste adăncul ascuns al destinului uman. Aici natura nu poate fi înțeleasă decăt ca rezultantă a impulsiunilor divine creatoare, drept concepție de ierarhie cosmică în care aceste impulsiuni își prelungesc ne-
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
pentru a deschide atomul interiorității și a primi ocrotirea catharsică oferită de plenitudinea transcendentă revărsată odată cu lumina crepusculară a zeului ce stă să apară. Dacă în afara templului, semne și ecouri ale chemării divine pot surescita, în conștiința credinciosului, reactivarea privirii mistice, odată cu pătrunderea în sfera templului, survine întâlnirea cu însăși chemarea zeului, cu vocea meta-sonoră și epifanică dinspre care reverberează în globalitatea existenței modulații străfulgerante. Reculegerea în templu implică acceptarea lăuntrică, pe treptele ascendenței spre Divin, a însoțirii învăluitoare oferită de
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
aura sacralității lor, toate acestea fiind reunite sub armonia ordonării ansamblului arhitectural. Conlucrarea acestor factori la nivelul profunzimilor conștiinței celui credincios determină răsturnarea coordonatelor existențiale fundamentale în raportul dintre imanent și transcendent. Astfel, pentru cel asimilat trăirii religioase întru reculegerea mistică, templul ca vie circumscriere a sfințeniei relevă o poziționare axiologică inversată față de cea indicată și impusă în mundaneitatea cotidiană, o poziționare a valorii ființării umane întru și pentru Divinitate. Aici survin imaginea unui destin uman proiectat doar tranzitoriu în efemeritatea
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
și afective cu spectrul acțiunilor și prezențelor cotidiene permite nu numai acceptarea revelației dăruite de zei dar și aderarea lăuntrică la meta-realitatea deschisă în templu, aderare ce reprezintă nivelul unei maxime tensiuni a întâlnirii dintre credincios și Divinitate. Dacă reculegerea mistică implică acceptarea întovărășirii credinciosului de către elementele primordiale templului și funcționalității sale urmată de impactul decisiv al conlucrării lor asupra conștiinței predispusă extazierii, atunci, care poate fi substanța relaționării dintre aceste elemente și transcendență? Ce conexiune pulsează teluric între paradigma care
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
doar prezentată. Or, menirea actului ritualic este tocmai respingerea oricărei tendințe de expunere, de expoziție a sacralității asemeni unei nestemate ce stă spre a fi admirată și evaluată obiectiv. În invocarea și rugăciunea către zeu obiectivitatea este exclusă de implozia mistică a subiectivității, de proiecția întru sacrificiu și venerație a ego-ului credinciosului spre îmbrățișarea cu Divinitatea. Cel care oficiează ritualul este înveșmântat în enigma pendulării între două versiuni ontice, între două scenarii investite cu inter-corelare și împletire paradigmatică. Prima dintre aceste
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
poziționare opusă morții, eveniment resurecționar ce le desparte și distanțează dramatic. Credinciosul este chemat spre prăbușirea în fervoarea ritualului și renunțarea la tendințele unei analitici lăuntrice formalizate, la tentația decriptărilor avide după certitudini primordiale surprinse fără aportul trăirilor afective. Taina mistică se refuză citirii cognitive drept un pre-înțeles, un adevăr temelie deja ancorat în ancestralul spiritului uman. Întregul ritual vizează trezirea acestui ancestral, acestei potențialități rămasă ca pecete trans-dimensională a creației ființei omenești de către energiile divine. Zeul șoptește sacerdotului substanțialitatea ritualului
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
a ființei umane, ființă pe care o cheamă lăuntric așteptându-i răspunsul, recunoașterea și trezirea din visul mundaneității înnegurate. Ratarea revelației, ne-aderarea deplină la transcendență, opturarea interiorității în raport cu ascendența ritualului, îndoiala și dramatica ezitare, toți acești factori ai eșecului mistic sunt, constant prezenți și ei în templu ca trăiri ale credinciosului ce se prăbușește temporar spre necredință sau ale celui ce urcă tragic spre credință. Fără negativitatea acestor surveniri, templul s-ar prăbuși sub greutatea metafizică a propriei sale perfecțiuni
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
paradisului în fluxul disoluțiilor spațio-temporale. Or, cel ce intră în templu nu pășește în splendoarea abisală a Edenului ci în ecoul materializării sale, în rezonanța ce îndrumă către el prin limbajul pământesc al zidirilor supuse parcursului spre gradualele ruinări. Eșecul mistic raportează constant sacralitatea templului la realitatea materiei și finitudinilor umane nepermițându-i plutirea într-un absolut survenit prematur, desprinderea totală și saltul ireversibil spre transcendență. Însă, cel mai adesea, sincopele, decăderile, pasul în golul derizoriului și-al neputinței nu închid
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
sacralitatea templului la realitatea materiei și finitudinilor umane nepermițându-i plutirea într-un absolut survenit prematur, desprinderea totală și saltul ireversibil spre transcendență. Însă, cel mai adesea, sincopele, decăderile, pasul în golul derizoriului și-al neputinței nu închid definitiv experiența mistică a unei conștiințe ce pășește în templu sub spectrul reculegerii și ratează extazierile credinței. Dimpotrivă, ele pot surveni ca încercări, drept baraje ce solicită efortul înălțării peste sine, obstacole purificante ce stimulează perfecționând autoprogresia spiritului astfel solicitat. De asemenea, aceste
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
abandonându-l cunoaște, adesea, reîntoarcerea lacrimară spre perspectiva acestuia, revenirea dramatică la parcursul inițial și disiparea tulburării perturbante. Această dinamică a spiritului înălțată din propria cădere templul o învăluie frecvent iar sacerdotul și ritualul său îi recunosc condiția de oglindă mistică în care se reflectă drama izbăvirii transcendente a omului chemat întru Divinitate. Alături de impulsiunea ritualului, un alt element definitoriu pe care îl întâlnește credinciosul în templu este creația picturală și sculpturală. Pictura întâmpină atenția privirii cu suprafața sa plană ce
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
unei situări în spațiu a acțiunii și chipuurilor propuse ochiului captiv seducției estetice. Cu predilecție în pictura religioasă, frecvent găzduită și asimilată de templu, planurile secunde, perspectiva ce învăluie și poartă fundalurile adesea clar-obscure dețin o importanță fundamentală pentru trăirea mistică. Aici chipul sau acțiunea evocată survin dintr-un fond crepuscular ce se deschide și le permite ieșirea din ascunderea tainică spre susținerea credinței individuale. Astfel, surâsul paradigmatic al zeului, chipul sfântului mistuit în verticalitatea sacră a implorării sau fragmente ale
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
a unui dincolo întemeietor. În spatele prim-planului pulsează adevărul atemporal și aspațial ce răzbate privirea credinciosului fundamentând un flux metafizic între evocarea prezentificantă a transcendenței, sfințirea de sine a picturii religioase și conștiința individuală ce-și începe rugăciunea întru reculegerea mistică. Statuia, ca rezultantă principală a creației sculpturale induce imaginea unei situări proiectate în spațiu deschis. Întâlnirea dintre forma ce se impune organizator și conținutul materiei dispus modelării este deplin evidențiată fiind postulată în solitudinea înaintării cu care o statuie întâmpină
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]