6,060 matches
-
cu imaginea, theoria, contemplarea [...] O metaforă este mai curând o voce din afara spațiului logic, decât o completare empirică a unei porțiuni din acel spațiu sau o clarificare logico-filosofică a structurii acelui spațiu"235. În acord cu înțelegerea metaforei și a mitologiei albe de către Derrida, pare interesantă și concluzia lui Rorty la analiza heideggeriană a "sarcinii filosofiei". În această lumină, perspectiva ar fi aceea a lecturării tradiției filosofice în efortul de a înțelege ce au însemnat pentru filosofi metaforele care s-au
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
ce este scriitura?", complexității interogației datorându-i-se și paleta extrem de diversificată a posibilelor abordări pe care el le propune în timp. Astfel, dacă în Gradul zero al scriiturii, scriitura este mai mult o noțiune sociolingvistică sau un sociolect, în Mitologii este prezentată o perspectivă a moralității scriiturii, iar în Critică și adevăr se proclamă faptul că totul este scriitură. Relația lecturii cu scriitura va fi surprinsă în S/Z, unde aceasta din urmă este prezentată ca o practică restauratoare a
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
scrisă/limbă vorbită, ni se atrage atenția că "este necesar să amintim, de fiecare dată când este posibil, disparitatea și, dacă se poate, independența celor două limbaje: cel de-al doilea nu derivă pur și simplu din primul"280. În Mitologii, Roland Barthes își caracterizează Gradul zero al scriiturii drept o mitologie a limbajului literar, iar scriitura drept un semnificant al mitului literar. Să ne raportăm la mișcarea structuralistă, gradul zero al scriiturii echivalând astfel cu minimul de subiectivitate și maximul
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
amintim, de fiecare dată când este posibil, disparitatea și, dacă se poate, independența celor două limbaje: cel de-al doilea nu derivă pur și simplu din primul"280. În Mitologii, Roland Barthes își caracterizează Gradul zero al scriiturii drept o mitologie a limbajului literar, iar scriitura drept un semnificant al mitului literar. Să ne raportăm la mișcarea structuralistă, gradul zero al scriiturii echivalând astfel cu minimul de subiectivitate și maximul de obiectivitate? Ajungem astfel la nenumărate dezbateri, gradul zero fiind identificat
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
participare democratică" la determinarea valorilor. Astfel, audiența votează pentru finalul piesei sau filmului, actorii cooptează publicul în dezvoltarea piesei de teatru, ajungându-se la jocuri de puteri proprii, personalizate. Arta, în același timp, poate deveni ușor propagandă, căci ea utilizează "mitologii" postmoderne care încarnează "demoni precum bărbați albi, sănătoși, corporațiile multinaționale, sfinții, femeile, homosexualii, săracii, minoritățile rasiale și oricare altă victimă, incluzând artistul suferind" (Gene Edinard Veith Jr., Postmodern Times. A Christian Guide to Contemporary Thought and Culture, Crossway Books, Illinois
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
Datorită unei soarte ciudate, acei metafizicieni care-și închipuie că pot scăpa de lumea aparențelor sunt constrânși să trăiască perpetuu în alegorie. Poeți triști, ei sărăcesc fabulele antice de culoarea lor, nefiind decât niște simpli culegători de fabule. Ei fac mitologie albă". Pentru Derrida, mitologia albă păstrează ideea că metaforele au plecat de la o serie de sensuri "primitive", "proprii", care s-au estompat sau uitat o dată cu utilizarea lor în discursul filosofic, uzura devenind structura însăși a metaforelor. Mitologia albă se apropie
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
acei metafizicieni care-și închipuie că pot scăpa de lumea aparențelor sunt constrânși să trăiască perpetuu în alegorie. Poeți triști, ei sărăcesc fabulele antice de culoarea lor, nefiind decât niște simpli culegători de fabule. Ei fac mitologie albă". Pentru Derrida, mitologia albă păstrează ideea că metaforele au plecat de la o serie de sensuri "primitive", "proprii", care s-au estompat sau uitat o dată cu utilizarea lor în discursul filosofic, uzura devenind structura însăși a metaforelor. Mitologia albă se apropie astfel de palimpsest, încorporând
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
fabule. Ei fac mitologie albă". Pentru Derrida, mitologia albă păstrează ideea că metaforele au plecat de la o serie de sensuri "primitive", "proprii", care s-au estompat sau uitat o dată cu utilizarea lor în discursul filosofic, uzura devenind structura însăși a metaforelor. Mitologia albă se apropie astfel de palimpsest, încorporând în sine însăși o istorie fascinantă a primelor sensuri care au produs-o și care, atenționează Derrida, este încă activă. 234 Jacques Derrida, "La Mythologie blanche. La métaphore dans le texte philosophique", p.
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
2. Goticul redimensionat. Aranka, știma lacurilor de Cezar Petrescu / 162 2.4.3. Erosul vampiric. Domnișoara Christina de Mircea Eliade / 170 2.5. Postfigurări. Orbitor de Mircea Cărtărescu / 182 Concluzie / 189 Bibliografie / 195 Résumé / 209 Zusammenfassung / 213 Cuvânt înainte În mitologia greacă, Deimos ("groază, spaimă, teroare") a fost fiul lui Ares și al Afroditei, fiind cunoscut pe linie paternă ca personificare a fricii de moarte pe câmpurile de bătălie, unde obișnuia să-și însoțească tatăl, și, pe cea maternă, ca latură
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
având toate șansele de a deveni baze euristice de pornire pentru discipline umaniste și epistemologice dintre cele mai atractive. Deimografia e un cuvânt bine ales și datorită asocierii dintre destrucție și sexualitate, pe care el o sugerează. Istoria comparată a mitologiei și a mentalităților face distincție între culturi ale spaimei și culturi ale serenității, linia de separație trăgându-se pe undeva pe la granița dintre Occident și Orient, ceea ce nu este întotdeauna adevărat și câteodată dificil de asimilat ca instrument de lucru
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
sintetizarea ei este de un interes covârșitor. Cătălin Ghiță recurge la ea în chip restrictiv, ceea ce-i direcționează discursul, neîngăduindu-i să se lăbărțeze asemenea lui Tiamat din Enuma elish una dintre marile figuri ale spaimei pe care le cunoaște mitologia universală. Adică, se oprește asupra prozei românești, prin exemple eșantionate, nu trece în domeniul mai vast al psihologiei colective sau al conștiinței de neam (în economia căreia spaima de turci joacă un rol determinant) și, mai ales, își propune, decis
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
din Rai și Huliganii, apărute cu doi, respectiv un an mai devreme. O frază a lui Florin Țurcanu rezumă cu mare abilitate subiectul romanului: "Domnișoara Christina descrie irupția terifiantă în realitatea cotidiană a unui univers paralel și fantastic, evocat de mitologia și credințele țăranilor români" (2007: 333). Și mai interesant este faptul că acești "țărani" sunt doar fermentul întregii drame, ce are în centru, concret, figura unei aristocrate asasinate în chip brutal și revenite la viață (adăugați ghilimelele de rigoare), sub
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
206). De asemenea, ar trebui înțeles profundul substrat romantic al poveștii, care se întrețese cu un cadru specific decadentismului european. Dincolo de obositoarea influență eminesciană, sesizată cu aviditate exegetică de toată lumea, se pot decela alte influențe la fel de puternice: figura Lamiei, din mitologia greacă, prelucrată de romanticul John Keats în poezia cu un titlu omonim, ale cărei forme și comportament serpentin o prezintă ca pe una dintre primele hetaire mistice din imaginarul thanatic european. Este suficient să punctez aici obsesia eliadescă pentru ofiomorfism
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
cu stupori la unii, care i-au îndemnat să folosească pentru "arta nouă" calificativele "decadent", "cosmopolit" și altele. Sculpturile lui Constantin Brâncuși din țară și din marile muzee occidentale, avangardiste și ele, au rămas mai aproape de o metafizică împletită cu mitologie și sacru, ce uimește dar și tonifiază dorința de a trăi mai bine și mai frumos decât căderea în robia banului și a nesațului de a avea cât mai mult, ignorând că totuși el trebuie să rămână om. Mulți dintre
Modernitate și tradiție in Est by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
în capitolul al patrulea al scrierii. Ni se oferă astfel posibilitatea de a ne completa substanța temelor noastre cu imaginea modernității care, întrucât "a realizat condițiile morții speciei", este menită să suporte metamorfoze sub acțiunile forțelor noologice reprezentate de zeii mitologiilor, respectiv ai teologiei (Știința zeilor). Parcurgând succesiv cele două surse, vom consemna câteva elemente care, deși au fost propuse de un intelectual occidental, ele pot fi valorificate și de către estici. Pentru noi, un alt motiv îl constituie recunoașterea de către autor
Modernitate și tradiție in Est by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
spirit al antropologiei" de hermetismul revalorificat ori de idei apropiate de obiectivele sale. Reperele drumului său au început cu (1) indicarea marilor etape ale hermetismului, reluate liber în cuprins; (2) așezarea a 30 de poziții ale lui Hermes descrise de mitologia elenă, în ipostaze sintetizate ale zeului, precum puterea, medierea, îndrumarea (Op. cit., pp. 154-155); (3) cum a folosit doctorului elvețian Paracelsus hermetismul pentru a înlocui principiile terapeutice insuficiente ale lui Galen (endogenia, non-specificitatea terapeutică, compoziția farmaceutică, alopatia) cu similitudinea (adică intuiția
Modernitate și tradiție in Est by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
antropozof Rudolf Steiner (1861-1925) încă pe vremea când se afla în Imperiul Austro-Ungar, precum și etnologul francez Georges Dumézil (1898-1986) (20), pe căile etico-morale și prin politica tradițională, sprijinite de credința în Veșnica Reîntoarcere a "naturii" omenești, ținând seama de zeii mitologiilor și de păstrătorii mitului (poeții, scriitorii). (Idem., pp. 246-247) Am putea să operaționalizăm aceste căi folosind sugestiile lui Durand privind necesitatea schimbării opticilor despre și ale practicilor pentru oameni. El le și sprijină cu trimiteri la alte concepte și explicații
Modernitate și tradiție in Est by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
copii, adulți și bătrâni de ambele sexe ori cu sexe schimbate (!). În numele acestor drepturi apare o nouă perversiune, adesea încurajată de un liberalism absurd, care sfidează tradițiile etice ale lui homo sapiens. Dacă propunerea esențială a lui Durand viza revalorificarea mitologiei tradiționale, atunci am spune că în primul rând se impune cunoașterea și valorificarea mitologiei proprii, ale cărei granițe nu coincid cu cele geopolitice. Sunt mituri autohtone care apar puțin schimbate în mitologiile popoarelor vecine, și invers, dovedind astfel conținutul umanist
Modernitate și tradiție in Est by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
apare o nouă perversiune, adesea încurajată de un liberalism absurd, care sfidează tradițiile etice ale lui homo sapiens. Dacă propunerea esențială a lui Durand viza revalorificarea mitologiei tradiționale, atunci am spune că în primul rând se impune cunoașterea și valorificarea mitologiei proprii, ale cărei granițe nu coincid cu cele geopolitice. Sunt mituri autohtone care apar puțin schimbate în mitologiile popoarelor vecine, și invers, dovedind astfel conținutul umanist comun. Nu la "priorități", ci la o ordine axiologică impusă de locul și timpul
Modernitate și tradiție in Est by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
Dacă propunerea esențială a lui Durand viza revalorificarea mitologiei tradiționale, atunci am spune că în primul rând se impune cunoașterea și valorificarea mitologiei proprii, ale cărei granițe nu coincid cu cele geopolitice. Sunt mituri autohtone care apar puțin schimbate în mitologiile popoarelor vecine, și invers, dovedind astfel conținutul umanist comun. Nu la "priorități", ci la o ordine axiologică impusă de locul și timpul de viață al indivizilor și comunităților. Or, după 1989 s-a acentuat mereu nefireasca inversiune: disprețul față de tot
Modernitate și tradiție in Est by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
om", duc la antropologia cu "sincronizări" și "arhetipuri" (á la K. Jung): Hermes, Marea Mamă, Mandala, Arborele Cosmic sau Romulus, Numa, Aneus Marcius, Tullius etc. Toate sunt păstrate și transmise spiritual. (16, pp. 79-83) Calea folosită a fost și rămâne mitologia tradițională occidentală, recuperată prin "mitanaliza" slujită și de M. Eliade, citat de mai multe ori de francez, la care i-a adăugat pe Șt. Lupașcu, M. Ghyka și românii atașați școlii lui Guénon. Sunt dovezile cele mai grăitoare oferite de
Modernitate și tradiție in Est by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
lor antropologic care, am încercat s-o demonstrăm, îi întemeiază înțelegerea. Mitul este postamentul antropologic pe care se înalță semnificația istorică". (16, p. 87) Iar specialiștilor științelor religioase el le recomanda programul tradiționalistului conte Joseph de Maistre (1753-1821) privind exemplaritatea "mitologiei creștine". "Maistre face apel la cele mai puțin "istoricizabile" mituri ale creștinismului: la Noe, la Seth, dar și la Rusalii, la această pogorâre a Duhului care îi scapă comput-ului ca și stării civile!". (16, p. 90) Încheierea capitolului este
Modernitate și tradiție in Est by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
ar putea să fie concepte și valori care ne-ar îndepărta de limitarea creației, de către oameni cu gândire mărginită, la hrematistica și kleptocrația amintite mai sus, însoțite de multe înșelătorii și abuzuri grosolane. Subiecte ale creativității sunt prezente și în mitologiile popoarelor. Vizăm două modalități: prima, ca descriere primară a creației, a doua, ca noi povești despre creații diverse în miturile unei comunități sau ale unui popor mai mare. Mircea Eliade considera că gândirea și cuvântul sunt mijlocitori ai creației. De
Modernitate și tradiție in Est by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
vizionarii "de jos" și de filosofii "de sus". Se cuprindea laolaltă aproape întreaga populație care vorbea și împărtășea obiceiuri, datini și rituri comune, adunate în peste două mii de ani de civilizare și coagulare a identității culturale proprii prin limba și mitologia destul de unitare în spațiul Carpato-Danubiano-Pontic. De aceea, reunificarea românilor atunci nu a fost doar o întâmplare fericită, insuflată numai de Pronie. Ea rezulta și din fiorul conștiinței unității, realizat cu sacrificiul adesea "inconștient" al multor vieți omenești. De la mulțimea oamenilor
Modernitate și tradiție in Est by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
apar în stemele Regilor Catolici, fiind menținute până astăzi acolo. (Idem., pp. 185-186) Cercetările lui Al. Busuioceanu dovedesc că nu numai modernitatea, dar și tradițiile circulă. Concret, tradițiile dacice (mai ales nemurirea sufletului) au fost reluate succesiv în istoria și mitologia Spaniei medievale, desfășurate în extremitatea vestică a continentului. Bănuim că ceva din acea mitologie îi însuflețea și pe unii dintre exploratorii spanioli ai Lumii Noi, numită din 1507 America. După aproape două milenii, fiind în căutare de lucru, au ajuns
Modernitate și tradiție in Est by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]