6,081 matches
-
didactic, dar și atunci dintr-o perspectivă deosebită ori, cel puțin, într-o sinteză proprie. Practicând comentariul critic cu destulă regularitate, din 1960 până în 1989, iar din 1990 fără întrerupere, M. se ocupă cu predilecție de contribuțiile exegetice cu oarecare miză teoretică sau cărora el le extrage, în primul rând, semnificațiile generale, volumele de beletristică reținându-l mai mult în chip incidental. Aspirația cea mai profundă care îl animă este, în ultimă instanță, sinteza, în sensul unei cuprinderi nu atât documentare, cât
MIHAILESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288129_a_289458]
-
ipostază M. își învăluie „tabletele” într-o pânză de melancolie, străpunsă ici-colo de fine persiflări. E păcat că nu a apucat să-și valorifice într-o creație consistentă agerimile de moralist ce se manifestă în instantaneele lui câteodată surâzătoare, cu miză, ce-i drept, mărunțică. Îi rețin atenția „chipurile” din provincie, ipochimeni întristător-ilari, mișunând într-un perimetru lipsit de orizont. De semnalat apetența pentru jocul onomastic și caricatura de limbaj. Întâlnirea lui M. cu teatrul a însemnat o nefericită, chiar penibilă
MILCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288137_a_289466]
-
nu în sectorul de graniță al lui Ragaiac, ci în acela al lui Iliad, care, opac la „idealul” care îi cade în brațe pe neașteptate, o trimite înapoi peste graniță, spre disperarea locotenentului. Rusoaica este aceea care polarizează energiile personajului-narator, miza majoră a acestuia, care, odată adjudecată, ar însemna depășirea de sine și, consecutiv, instalarea în identitatea profundă, inalienabilă. Dincolo de trama polițistă către care se orientează în partea a doua fluxul evenimențial (scena tentativei de capturare a contrabandistului Serghie Bălan, cu
MIHAESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288116_a_289445]
-
Wörterbuch a lui H. Tiktin (I-III, 1986-1989), iar din anul 1988 este coordonator al unei ediții filologice monumentale din vechile Biblii românești - Monumenta Linguae Dacoromanorum, ambele realizate împreună cu o echipă de filologi ieșeni. Semnează numeroase articole ce au ca miză promovarea literaturii române în spațiul cultural european, în special în lucrările Lexikon der Weltliteratur și Moderne Weltliteratur, editate la Stuttgart. Este și autor al mai multor eseuri radiofonice și al unor piese de teatru reprezentate atât în Germania, cât și
MIRON. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288174_a_289503]
-
planul agendei politice. România voia să intre în cercul select al țărilor membre NATO și în cel al statelor europene moderne și puternic industrializate. Apartenența la NATO urma să ne furnizeze securitate politică și militară, în timp ce aderarea la Uniunea Europeană avea mize multiple. Pe de o parte, confirma statutul de țară europeană, iar pe de altă parte garanta atingerea unui nivel de bunăstare economică similar cu al celorlalte state membre. Începerea negocierilor de aderare la UE în 1999 a fost întâmpinată cu
[Corola-publishinghouse/Science/2221_a_3546]
-
a ajuns să conducă Institutul Cultural Român din București. Implicarea activă în viața cetății a dictat mereu un discurs critic, „la pas cu impasul”. Cărturar de vocație, Patapievici a decis în favoarea construcției instituționale în lupta cu relativismul ideologic, pentru care „miza nu este adevărul, ci performativitatea”1. Asumarea directoratului revistei Idei în dialog (2004) poate fi înțeleasă în exact această suită de gesturi publice, fapt care a generat pentru prima oară în România postbelică resurecția unei conștiințe culturale conservatoare. Scrierea volumului
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
21). Această distribuție a tezelor într-un arhipelag de referințe livrești slăbește, de fapt, forța argumentului central. Ritmată de gustul pentru fragmentar și apetitul pentru exhaustiv, cartea riscă să fie citită doar ca o bogată colecție de strălucitoare fărâme. Or, miza lui H.-R. Patapievici este mult mai mare. Autorul începe, abrupt, prin povestirea mutației epistemologice produse de modernitate: transferul atributelor tari ale ființei imutabile (Dumnezeu) asupra naturii trecătoare (creația). Fixând data de naștere a modernității în secolul al XVII-lea
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
este pusă, în schimb, sub semnul întrebării. Definiția naturii include o referință implicită la rațiune și la premisele strict matematice ale adevărului și universalității. Reciproc, definiția rațiunii presupune o înțelegere prealabilă a ordinii naturale. Date fiind aceste premise general acceptate, miza polemicii părea să fie definirea raportului dintre „religia naturală” și „religia revelată”. Replica antideistă a teologilor a rămas foarte puțin ascultată, iar în canonul formării inteligenței europene de mai târziu episodul apologetic (începând cu Pascal și postulatul celui de-al
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
decât tulburat atunci când tonul irenic lipsește în beneficiul unor răfuieli domestice, „omenești, prea omenești”. Fixarea operei lui Evagrie Ponticul în matricea pozitivismului nu poate fi decât o întreprindere ingrată. Istoria și filologia redau suprafața textelor lui Evagrie Ponticul, nu însă miza și adevărul lor. Faptul că rugăciunea poate ajuta la iluminarea semnificației unui text patristic rămâne, poate, în tagma patrologilor moderni, un fapt dificil de acceptat. Totuși, rezultatele exegezei operei evagriene întreprinse de Gabriel Bunge OSB confirmă universalitatea criteriilor „homeopatice” necesare
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
limba slavonă), experiența catolicității iubirii ar rămâne, ca în familie, la un stadiu incoativ. Același lucru se petrece și cu sărăcia. Este un vot care riscă să rămână, pentru cei mai mulți membri ai mănăstirilor de obște, un act inert și fără miză spirituală. La adăpostul acestui vot, prosperitatea economică sau puterea financiară a mănăstirilor poate crește nestingherit, contrastând cu starea celor mai mulți dintre creștinii din lume. Sărăcia trebuie practicată deci nu doar la nivel individual sau doar în planul exteriorității. Votul sărăciei reflectă
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
Pe scurt, în creștinismul ortodox, orice poetică religioasă trebuie să treacă testul consubstanțialității cu liturghia eclezială. În situațiile fericite, „reprezentarea” devine o actualizare a unei prezențe absolute, pe scurt o „re-prezentificare” a unui eveniment care include și depășește istoria. Aici, miza nu este creativitatea productivă, ci fidelitatea spirituală. Cu prețul anonimatului, uzând de paradoxuri și antinomii, artistul caută să facă vizibilă sfințenia netrecătoare a lui Hristos. În acest caz, poetica liturgică nu ne informează despre un personaj pierdut în umbrele trecutului
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
alte aprecieri riscante la adresa marilor mistici ai Occidentului: Bernard de Clairvaux, Gulliaume de Saint-Thierry, Tereza de Ávila sau Ioan al Crucii. Întreaga serie de sfinți ai Occidentului este blamată ca un produs al unei psihologii devoționale căreia i-ar scăpa miza relației apofatice cu Dumnezeu 4. Dacă Occidentul a adoptat un apofatism esențialist, recunoscând diferența ontologică dintre Dumnezeu și creație, aceasta se datorează în primul rând contribuției Părinților capadocieni, constrânși să adopte un „pesimism gnoseologic” (Vladimir Lossky) destul de radical în controversa
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
venitul cel mai ridicat . Biletele sunt scumpe pentru sporturile care atrag cel mai mare număr de spectatori iar prețul mediu al unui bilet pe stadion crește de la un sezon la altul. Principalii factori ai cererii de sport sunt: nivelul competiției, miza ei, incertitudinea rezultatului, echipele și vedetele lor, confortul bazei sportive, ușurință procurării biletelor, serviciile la locul competiției, accesul la facilitățile sportive etc. Ce alege consumatorul de sport? Este raspunsul cel mai dificil întrucât comportă studierea dimensiunilor manifestării comportamentului consumatorului, respectiv
ABORDĂRI DE MARKETING ÎN SPORTUL ROMÂNESC. In: ANUAR ŞTIINłIFIC COMPETIłIONAL în domeniul de ştiință - Educație fizică şi Sport by Gheorghe Jinga () [Corola-publishinghouse/Science/248_a_798]
-
lucizi și responsabili tineri au avut de luat decizii etico-profesionale și existențiale la fel de dificile. Scriitorii deveniți în „tranziție” eminamente publiciști, din vocație sau împinși de nevoie, aveau uneori în spate ani de practică publicistică pe teme literar-culturale cu (transparent) încifrată miză politică - discursul „rezistenței prin cultură” -, făcuseră mic politicianism (în Uniunea Scriitorilor), aveau deci un mic trecut de „războinici culturali”. Cei ambițioși, lipsiți de scrupule până la colaboraționism și la amoralismul megalomanilor (ceea ce-i aducea pe unii în mediul nomenclaturii), făcuseră chiar
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
etc.) și anticamerele lor în paginile revistelor culturale și aparent fără mari șanse de a mai ajunge prea curând în agora (câștigarea „la mustață” a alegerilor din 2004 - în care, pentru prima dată după 1989, trecutul și Occidentul au fost mize secundare - i-a surprins până și pe câștigători), „politica abstractă și literară” s-a transformat într-o frenezie a separației și diferențierii, concentrându-se pe singurele ținte interesate de continuarea războaielor culturale, și anume tocmai foștii parteneri, aliați și prieteni
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
esopice - discuții în sferele vieții private și publice ce se influențau reciproc în România lui Ceaușescu. Privind în urmă, acest produs incredibil al interacțiunilor „bizantine” dintre cultura înaltă și puterea politică a fost și mai uluitor atunci: în ciuda evidentelor sale mize și teze „antipolitice” (György Konrád), el a fost o carte publicată, nu un samizdat; cu tot impactul său public imediat și de durată, cu toată „demascarea” sa promptă de către mediile de informare în masă național-comuniste, el nu a fost retras
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
înaltei culturi românești contemporane, Gabriel Liiceanu și Nicolae Manolescu; prin asta, întreaga cultură înaltă românească din toate timpurile e marcată cu stigmatul antisemitismului; toată lumea se gândește la comploturi și mașinațiuni, ba antisemite, ba anti-antisemite. S-a pierdut, în vâltoarea controversei, miza cu adevărat importantă a polemicii Voicu et al. contra Liiceanu et al.: analiza critică a trecutului și prezentului, în numele viitorului. și s-a amânat încă o dată șansa reală a unei justiții simbolice retrospective, pe care românii și evreii (dacă reducem
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
J.T. Mitchell și alții; dar poate Homi Bhabha e cazul cel mai interesant, prin toate ramificațiile sale, pe care nu le pot însă explora aici); singularitatea instituției e dată de coexistența - nu întotdeauna pașnică, din moment ce divergențele de opinie au și mize mari (ce cărți să publice prestigioasa editură, ce noi angajări și titularizări să se facă etc.) - mai multor orientări academice, intelectuale, ideologice, politice. Îndeobște, marile universități sunt saturate la nivelul discursului public de corectitudine politică, în vreme ce liberalii autentici, de stânga
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
două sus-pomenite și ciclul de șase volume Literatura În totalitarism, a cărui reeditare Începe În acest an prin prezenta carte. De aceea, recunoștința pentru aceste reeditări este nu numai a mea, ci, sper, și a noilor mei cititori, care pot miza pe un real câștig cultural și informațional - același de care s-au bucurat și beneficiarii edițiilor prime. Căci această nouă ediție nu este revizuită, nici adăugită sau prescurtată În conținutul ei. S-au efectuat corecturile și rectificările necesare, eliminarea unor
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
ai operei lui Kant. Ceea ce implică complicații și ocoluri, care pot cădea sub suspiciunea de pedanterie. Bănuiala acelui cititor care judecă simplu și direct că în acest caz ar fi vorba de subtilități de dragul subtilităților, de un joc a cărui miză ar fi exersarea cu virtuozitate a unor abilități rafinate, este de înțeles, dar adesea nejustificată. În cazul unui autor cum este Kant, orice analiză care poate contribui la clarificarea poziției sale este un rezultat care merită atenție. Iar aceasta nu
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
merg mână în mână, chiar dacă li se acordă o pondere relativ diferită de la caz la caz. Actualitatea ideilor lui Kant va fi pusă în lumină uneori prin utilizarea lor drept fundal care ne ajută să înțelegem mai bine semnificația și miza unor controverse ale prezentului, alteori prin examinarea lor ca puncte de plecare și sprijin ale unor orientări ale gândirii filosofice contemporane. În acele cercuri intelectuale dominate fie de relativismul postmodernist, fie de nostalgia transcendentului, raportarea permanentă la rațiune și la
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
ar exista, prin urmare, nici o relație între analogia a doua, ca principiu al filosofiei transcendentale, și preocupările lui Kant pentru cercetarea posibilității acelor relații universale și necesare care sunt legile fizicii newtoniene. Din cele spuse rezultă clar că una din mizele răspunsului la întrebarea dacă filosofia transcendentală este la Kant o teorie asupra condițiilor posibilității experienței în genere, care poate fi socotită independentă de cercetarea fundamentelor metafizice ale științei exacte, este aceea dacă principiile celei dintâi au fost sau nu afectate
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
putut să guste din plin bucuriile vieții. Mesajul filosofului pare să sune mohorât, ascetic. A-l recepta astfel înseamnă însă a nu-l înțelege pe Kant. Pentru el nu nesocotirea pornirilor naturale, reprimarea satisfacțiilor și plăcerilor simple ale vieții, era miza controlului rațiunii, ci dobândirea unui grad cât mai înalt de libertate. Un punct în care Kant se întâlnește cu cea ma bună tradiție stoică. Exersarea virtuții, subliniază el, trebuie întreprinsă nu numai cu curaj, ci și cu voioșie. Căci ea
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
uz privat al rațiunii, Kant desemnează restricții în utilizarea rațiunii care trebuie impuse, crede el, persoanelor ce dețin funcții publice. Aceste persoane reprezintă verigi ale unui sistem de comandă-execuție cu structură ierarhică. Care este sensul acestei distincții și care este miza ei? Ceea ce constatăm, la prima vedere, este că filosoful cere libertate neîngrădită de exprimare în fața lumii cititorilor și, totodată, acceptă și chiar recomandă îngrădirea ei pentru persoane ce ocupă funcții publice. Ofițerul, funcționarul sau preotul sunt obligați să execute dispozițiile
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
o creație eminamente ambiguă: nu e niciodată sigur că prezența sa de partea legii e definitivă sau măcar autentică. El servește binele oarecum întâmplător, cu un aer de primejdioasă indiferență. În epoca romanului „dur”, el - nu Marlowe-Mallory - reface biografia și mizele gentlemanului-cambrioleur... Philip Marlowe a fost distribuit, de la bun început, în rolul sarcasticului mântuit. Duritatea lui e, așa cum spuneam, exclusiv una de limbaj. Deși ni se înfățișează drept un macho, e mai degrabă un încasator decât un agresor. Nu are nici
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]