5,311 matches
-
țină suficient de mult ca să ... — Și apoi aveai de gând să tai fetusul? — Să îl disec, da. — Genele tale proprii, propriul tău fetus ... ai făcut asta ca să ai ceva de disecat? Se uita la el ca și cum ar fi fost un monstru. — Lynn, a fost un experiment. Facem genul ăsta de lucruri tot ... Se întrerupse. Nu avea rost să dea amănunte. — Ascultă, genele mele erau la îndemână. Nu trebuia să mai obțin permisiunea nimănui ca să le folosesc. Era un experiment. Nu era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
Gordon rămase tăcut. Trebuie să recunoască faptul că micuțul acela știa cum să construiască un caz. Nu se gândise niciodată așa la viața lui, până atunci. De exemplu, atunci când o pusese cu soția șefului, unchiul lui îi făcuse un scandal monstru. De ce ai luat o decizie atât de idioată? îl întrebase unchiul lui. Ține-ți-l în pantaloni, fă-o singur! Brad nu avusese nici un răspuns, la vremea respectivă. Sub privirea încruntată a unchiului său, acțiunile lui i se păruseră destul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
nimic. — Mătușa mea Întreabă cine a făcut asta? a spus Asya. — Turcii, a răspuns Armanoush fără să dea atenție implicațiilor. — Ce rușine, ce păcat Îngrozitor, ei nu sunt oameni? a izbucnit mătușa Feride. Sigur că nu, unii oameni sunt niște monștri! a decretat mătușa Cevriye, fără să Înțeleagă că repercusiunile puteau fi mult mai complexe decât voia să recunoscă. După douăzeci de ani de carieră ca profesoară de istorie națională a Turciei, se obișnuise să traseze o graniță inviolabilă Între trecut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
a pus semnalizatorul, ți-o spun eu! Continuă să citești. Ce stil! O limbă metalică, mereu foarte sigură. Își delimitează raționamentul fără a-l Înăbuși. Continuă! — „Ce fel de himeră este omul? (Era pasajul meu preferat). Ce lucru nou, ce monstru, ce haos, ce subiect de contradicție, ce minune! Judecător al tuturor lucrurilor, netrebnică rîmă, depozitar al adevărului, cloacă a incertitudinii și a erorii, glorie și pleavă a universului“. — Este cu adevărat geniul În stare pură! spunea tata, lăsîndu-se păgubaș să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
angajatul tipului ăluia. ă Care tip? ă Ăla care locuiște în casa Annei Alexandrovna. ă Osip Maximovici, confirmă Porfiri. Deci el este responsabil cu publicarea cărților de la Atena? Drept răspuns Virginski ridică din umeri. Tremura. ă Tatăl dumitale este un monstru teribil, spuse Porfiri brusc. ă Da. Aveți dreptate. Cel mai urât fel de monstru. Virginski nu avea niciun chef să elaboreze. ă și dumneata te-ai băgat într-o situație fără ieșire fiindcă ai refuzat să-i accepți ajutorul . ă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
ă Osip Maximovici, confirmă Porfiri. Deci el este responsabil cu publicarea cărților de la Atena? Drept răspuns Virginski ridică din umeri. Tremura. ă Tatăl dumitale este un monstru teribil, spuse Porfiri brusc. ă Da. Aveți dreptate. Cel mai urât fel de monstru. Virginski nu avea niciun chef să elaboreze. ă și dumneata te-ai băgat într-o situație fără ieșire fiindcă ai refuzat să-i accepți ajutorul . ă Nu voi accepta nimic niciodată de la acel om. ă Se poate spune că sentimentele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
vechi, multe profesiuni au dispărut, azi nimeni nu mai știe ce făceau oamenii ăia, ce utilitate aveau, și cred că n-ar trebui să fie nici figuri de acum, sunt destule păpuși de plastic, cu eroii lor, rambo, astronauți, mutanți, monștri, superpolițiști și superbandiți, cu armele lor, mai ales armele, Mă gândesc, din când în când și eu reușesc să storc niște idei, dar nu așa de bune ca ale tale, Lasă-te de modestii prefăcute, nu ți se potrivesc, Mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
fierul. Am vrut să mă apropii, să privesc mai bine și am descoperit cu groază că nu mă mai puteam mișca. Gleznele mele erau cuprinse de iarba care creștea în jurul meu. 14 Mi se poate reproșa, bineînțeles, că sunt un monstru de subiectivitate; că sunt un caz monstruos de egoism. Și nu țin să evit acest reproș. Așa este. Nu m-a interesat niciodată cu adevărat sensul universului și, ca să fiu sincer până la capăt, îmi vine greu să cred că eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
lui, ca un acid, și-l lăsase singur. Odată scăpasem fără voie, înfierbântat, această comparație: „e ca un călău bătrân” și imediat văzusem în privirile celor din jur o umbră de teamă; știau că un pustnic poate deveni oricând un monstru pentru simplul fapt că a uitat cum arată lumea. Preferam de aceea în discuții, ca să nu par ireverențios, să compar soarta Bătrânului cu a lui Dumnezeu. Ziceam că fiecare ofrandă l-a făcut pe Dumnezeu mai puternic și mai singur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
dar o spune cu trei secole mai Înainte. Lăsând deoparte faptul că se Îndrăgostește de-o bătrânoagă, Joanna, și o consideră Sophia divină, omul ăsta nu era În toate mințile. Trebuie reținut că avea dușmani puternici, l-au numit câine, monstru execrabil, cloacă a tuturor ereziilor, posedat de o legiune de demoni. Cu toate acestea, chiar În ciuda scandalului cu Joanna, Inchiziția nu-l consideră eretic, ci mai degrabă amens, să zicem nițel țicnit. Adică n-au Îndrăzneala să distrugă omul, pentru că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
și masculină, două șuvițe de păr negru strânse În coc pe creștet, mi se părea că am mai văzut fața aceea. „Les Derviches Hurlieurs et leur danse sacrée. Les Freaks Mignons, ou les Petits-fils de Fortunio Liceti.“ O adunătură de monștri mititei cu o Înfățișare imundă și patetică. „Alex et Denys, les Géants d’Avalon. Theo, Leo et Geo Fox, Les Enlumineurs de l’Ectoplasme...“ Librăria Sloane oferea Într-adevăr de toate, de la leagăn până la mormânt, până și distracția sănătoasă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
de trecere din fund, alții punând ici-colo alte felinare. Mici, nocturni, pițigăiați, ca niște copii rahitici, iar unuia care trecea pe aproape de mine i-am zărit trăsăturile mongoloide și capul chel. Erau acei Freaks Mignons ai lui Madame Olcott, micii monștri respingători pe care-i văzusem pe afișul de la Sloane. Circul era prezent În păr, cu staff, poliție, coregrafi ai ritului. I-am văzut pe Alex et Denys, pe așa-zișii Géants d’Avalon, blindați În niște armuri de piele cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
părea să-i fie favorabil, cei doi uriași o ascultaseră, dând-o pe Lorenza În grija a doi Freaks Mignons, Agliè ținea mâinile Încleștate pe brațele jilțului și nu Îndrăznise să se opună. Madame Olcott făcuse un semn micilor ei monștri, și Între statuia lui Pascal și Obéissante fuseseră puse trei fotolii scunde, pe care ea acum Îi așeza pe cei trei. Toți trei cu pielea oacheșă, mici de statură, nervoși, cu ochii mari, albi. „Gemenii Fox, Îi cunoașteți bine, domnule
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
dirijeze pe față destinele pământești 54. Prințul tenebrelor 55. Numesc teatru 56. Prinse să sune din trâmbița strălucitoare 57. De fiecare al treilea arbore era atârnat un felinar 58. E alchimia o târfă castă 59. Și iau naștere astfel de monștri 60. Bietul prost! 61. Această Lână de Aur 62. Considerăm drept societăți druidice 63. La ce te face să te gândești peștele acela? 8. TIFERET 64. A visa un oraș necunoscut 65. O structură de șase metri lățime 66. Dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
ea că va face sculptura pe care a promis-o, fie li s-a părut că a controla un artist ar fi de prost gust. Artiștii au o anumită aură, În preajma lor oamenii devin superstițioși... sînt Încă priviți ca niște monștri sacri, imprevizibili. Nu ar fi fost niciodată de acord cu o sculptură abstractă, dar așa, cu persoane, mă rog, ar fi trebuit să fie În regulă. Wakefield se simte bine. Se gîndește, ca parte a inventarului lui de alternative, cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
mulțumit tinerei mame pentru a fi adus pe lume frumusețe În mijlocul urîciunii războiului! Ființa sa este plăcută Domnului, a spus el. Dar sub biserica fumegîndă zăceau ruinele unui templu păgîn străvechi și sub acelea Înlănțuit În fundul unui puț zăcea un monstru muribund. Era Fiara Urii Încă vie și cerînd carne de prunc De acolo, de sub ruine. Arhitectura, ca și Galia, se Împarte În trei părți partea care există prin amabilitatea Nature Channel partea care există mulțumită lui War Channel și partea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
fi, un mod simbolic de a vedea viața Însăși. Drumul avea propriii săi locuitori, călători, vagabonzi, oameni pe care suburbiile Îi scoseseră din minți. Născut și crescut el Însuși Într-un astfel de loc, Wakefield vedea suburbia ca pe un monstru metastazic, Încarnarea lui niciunde, nici oraș, nici sat, un loc care Îi reducea pe oamenii asemeni mamei și tatălui lui la rangul de accesorii ale propriilor mașini și ale noilor autostrăzi interstatale. În zilele lui Kerouac, cînd Old-ul lui era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
una. Articolul spune că Își sapă vizuini subterane și nu prea ai șanse s-o vezi pînă nu Îi distrugi adăpostul: atunci „dinții ei În formă de gheară se Înfig În victimă, injectînd veninul“. Ca Întotdeauna În situațiile om versus monstru, Wakefield ține cu monstrul. Speră că o Gila Își va Înfige dinții ei În formă de gheară Într-un antreprenor Înainte ca Gilele să fie șterse de pe fața pămîntului. În afara orașului dă peste un șir de motociclete parcate pe marginea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
Își sapă vizuini subterane și nu prea ai șanse s-o vezi pînă nu Îi distrugi adăpostul: atunci „dinții ei În formă de gheară se Înfig În victimă, injectînd veninul“. Ca Întotdeauna În situațiile om versus monstru, Wakefield ține cu monstrul. Speră că o Gila Își va Înfige dinții ei În formă de gheară Într-un antreprenor Înainte ca Gilele să fie șterse de pe fața pămîntului. În afara orașului dă peste un șir de motociclete parcate pe marginea drumului. Aude Împușcături; motocicliștii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
a binelea, Wakefield Își adună prietenii la fereastra care dă spre casa nebunului. În cîteva clipe, ușa aceea se va deschide, le spune el, și un om care este Dedal va intra pe ea. Wakefield Își pregătește binoclul de operă. Monstrul Își face apariția chiar Înainte de a-și Încheia vorbele. — C’est lui? Întreabă Cybelle. — Le monstre, le minotaure, l’hypocrite lecteur! spune Franțoise. — Domnule Termită, sîntem gata pentru Închidere! comandă Wakefield. Nebunul deschide poarta curții și Îl privesc cum studiază
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
meticulos lucrurile, Își Împachetează În trusa de cosmetice periuța de dinți, pasta, crema de ras și lama și se Întoarce În apartamentul lui pustiu. Camera este mai liniștită: nu se mai aude nici un ciocănit, nici un fel de sunet. „Am ucis monstrul“, spune cu voce tare și se Întinde mulțumit pe patul cu baldachin. Aude sirenele În stradă, apoi vocile În curtea de alături și adoarme pe loc. Se trezește după-amiaza, În liniște. Face un duș lung, apoi se duce la bar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
lui Zeus, Hera, a facut-o pe Lamia să-și piardă mințile, astfel Încît aceasta și-a mîncat toți copiii. După ce și-a dat seama ce-a făcut, Lamia a devenit așa de furioasă Încît s-a transformat Într-un monstru nemuritor, care suge sîngele copiilor mici, din gelozie față de mamele lor. Este prototipul vampirului feminin. (n. trad.) Băutură caldă compusă din tărie (de obicei rom) apă, zahăr și mirodenii. (n. trad.) Gen de muzică country, cîntată la instrumente „reci”, fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
Sean în Woodbury care își doreau să găsească diverse lucruri, dar ar fi preferat să le găsească mai aproape de casă. În Londra, Loot punea la dispoziție pagini întregi cu oferte de vânzări la mâna a doua și avea un succes monstru. Ce-ar fi să facă același lucru la scară mai mică aici? La urma urmei, tocmai elementul local ar fi factorul de atracție. Nimeni în afară de un împătimit ca Sean n-ar parcurge kilometri întregi pentru o bicicletă Mountain Bike, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
că o să mă răsfeți ca pe un pașă pentru că te simțeai atât de vinovat și că mama ar fi fost de două ori mai strictă din cauză că nu aveam tată. N-a fost prea greu să aleg de fapt. — Ieși afară, monstrule. Și du înapoi Pulp Fiction. — Nu-i nevoie. Tipul de la magazinul de casete ni l-a făcut cadou. — De ce? Jack nu părea prea convins, dar Ben era de obicei atât de sincer, încât uneori era greu să trăiești în aceeași
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
vede că datorez două cărți poștale și patru timbre, dacă vede că e expirată? Ce făcuse Cherecheș? Am tras cu ochiul peste notițe: omor... bulău... omor. Vierme, jigodie. Tocmai el mă ia la rost... „Ce vrei ’mneata? Să scrii cu monștri fiindcă se vinde. Ai succes, ești celebru. Ești prea tânăr. De ce o faci, dacă nu pentru succes?“ Mormăiam că am mai scris cărți și că, de felul meu, nu vreau succesul neapărat. Ce voiam, de fapt? Eram atât de lucid
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]