5,593 matches
-
probabilă în termeni absoluți, deci în afara parametrilor și astfel toate lucrurile sunt deasupra raționamentelor, interpretărilor, opiniilor sau credințelor. E asemenea teoriei relativității lui Eistein. Deci iată lumina de la capătul tunelului pe care ne-o arată masoneria. Aceasta, ca sistem de moralitate și înțelepciune în alegorie, ilustrate prin semne și simboluri, poate angaja noua lume și să contribuie la protecția călcăiului lui Achile pe care știința îl are853, să îmbrățișeze știința asociind-o credinței fundamentale a Tradiției care arată cum Marele Arhitect
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
iar masoneria să înțeleagă aspectul său esoteric și deci: că nu este deschisă oricui. Numai rosicrucienii și-au păstrat dintotdeauna locul și menirea în cadrul lumii de mii și mii de ani, păstrându-și limitele societății lor secrete și păstrând Tradiția. Moralitatea, etica și integritatea, o inteligentă administrare a naturii sale de excepție ar face ca masoneria, ca organizație, să fie cea care predă și predică virtuțile Frăției Oamenilor în lumea contemporană. Rolul meditației este cel de a deschide sufletul, puterii de
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
i-am încadrat pe Răfan Vasile și Popescu Alexandru. Geangu, Duțu și Bălănoiu și-au extins activitatea și în clasele unde nu era nici un ploieștean, și în care erau elemente excepțional dotate din toate punctele de vedere: sârguință la învățătură, moralitate etc. Au fost recrutați din clasa a șasea Naidim Marin, Bârsan Nicolae, Mărgărit Gheorghe și alții, iar clasa lui Geangu a devenit integral legionară, excelând între cei recrutați Băiescu Nicolae. Naidim, un suflet de o duioșie și o cândoare aparte
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
Nici una din aceste porunci nu are ca finalitate vreun bine personal imediat sau vreo speculație politică prin care să fie vizată o parvenire în binele material, pământesc. Toate au în sine și-și propun ca finalitate condiția spirituală de înaltă moralitate a omului creștin. Prin ultima, ca un corolar al urcușului, se ajunge la Dumnezeu, Căruia I se cere investirea legionarului cu darul capacității de jertfă, pentru biruința împotriva răului și pentru Învierea neamului său. Pentru ca această făclie de viață pură
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
a terminat lucrarea, hai să-ncepem cu reparațiile!” sau „Ei se fac că ne plătesc, noi ne facem că muncim!”. Înșelându-ne unii pe alții, ne furam căciula. Răul se răsfrângea în final nu atât asupra părții economice, cât asupra moralității, ajungându-se la mentalitatea perversă din care nu putem ieși nici acum, singura și adevărata cauză a stării de degradare și nenorocire în care se află astăzi țara și poporul. „Nu există criză economică, socială, politică etc, ci numai criză
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
bărbat cu moravuri grele, mare băutor și fumător. Baia și bucătăria fiind comune, era greu de suportat lipsa de ordine și a celui mai elementar bun simț la acești oameni. Încercările de a-i aduce la o linie de minimă moralitate au fost mărgăritare aruncate înaintea porcilor. Aici mi s-a născut fetița, în 12 ianuarie 1968; dar am scăpat de viața în comun cu această familie, mutându-mă în alt bloc. N-a trecut mult și altă familie a fost
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
dintre ei vor căuta soluții foarte diferite. Aceasta era situația atunci cînd Iorga a pornit la luptă prin articolul său din "Independența României". Și-a început "Lupta" după ce împlinise treizeci de ani. Personalitatea, concepțiile asupra istoriei, literaturii, artei, poeziei și moralității, ca și firea și atitudinile sale erau formate, extrem de puține schimbări producîndu-se sub acest aspect. Dacă a existat o modificare semnificativă în atitudinile sale, aceasta s-a produs în privința chestiunii evreiești.) Antisemit destul de convins la început, Iorga va abandona antisemitismul
Nicolae Iorga - O biografie by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1017_a_2525]
-
despărțit nicidată. A sosit momentul să ne familiarizăm cu Iorga în multiplele sale ipostaze: cu naționalismul, gîndirea istorică, jurnalistica și idealurile sale estetice și critice; cu maniera sa de lucru și cu viața lui de familie; cu ideile sale asupra moralității și a banilor; cu Nicolae Iorga omul. Naționalismul constituie un element esențial în înțelegerea lui Iorga. Naționalismul, cultura și istoria se întrețes în mintea sa și constituie în ultimă instanță opera vieții sale23. Iorga a devenit istoric datorită impulsurilor naționaliste
Nicolae Iorga - O biografie by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1017_a_2525]
-
înalțe pe cititor. După părerea lui Iorga, literatura "nu poate semăna cu o cafenea unde intră toți cei care pot plăti. O astfel de literatură poate fi acceptată acolo unde ea nu are marea misiune de a călăuzi și eleva moralitatea. În țara noastră, literatura trebuie să fie conștientă de misiunea aceasta și să și-o îndeplinească cu fală"81. Pentru Iorga, literatura era un "comandament social" în spiritul naționalismului lui Eminescu, un fel de "realism naționalist." Criteriile sale de critică
Nicolae Iorga - O biografie by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1017_a_2525]
-
Iorga, a devenit soția celebrului profesor Pippidi; Valentin (1912-1977) și Alina (1914-1979). Trăsătura esențială a personalității lui Iorga a fost ego-ul său. Chiar și familia lui recunoștea că ego-ul său era imens și multă lume vorbea despre "complexul exagerat de moralitate" sau despre "complexele de persecuție" ale lui Iorga 115 . Simțul său accentuat al rectitudinii morale nu era produsul unei copilării împovărate și nefericite (la urma urmei, pot fi trase concluzii diferite din încercările provocate de sărăcie). Poate că este păcat
Nicolae Iorga - O biografie by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1017_a_2525]
-
în societatea românească; voia să le îmbunătățească stratificarea socială, cu alte cuvinte să-i transforme pe evrei în cetățeni perfecți, patrioți și utili, așa cum vedea că se întîmplă în țările occidentale. Nu putem decît să ne gîndim că, dacă cerințele moralității și cele ale omeniei aveau să meargă mînă-n mînă cu cele ale eficienței politice, atunci totul urma să meargă dintr-o dată în direcția în care trebuia. Evreii din Regat au reacționat entuziast. Mai puțin entuziast au reacționat la ideea asimilării
Nicolae Iorga - O biografie by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1017_a_2525]
-
prin intermediul acestor bîrfe 139. Dat fiind faptul că Bucureștiul și politicienii lor erau atît de corupți, orice era credibil. Iorga era total diferit de ei. Dar de ce să fi acceptat Brătianu, Cuza, alți inamici politici și corpul studențesc radicalizat, cu moralitatea (și sărăcia) lui la limită adevărul? Nu era mai convenabil să declare că "Învățătorul națiunii", "Apostolul" (fostul "Apostol") era în solda lui Blank? Bursa bucureșteană de bîrfe a început să împrăștie povești și mai fantastice: Iorga era acuzat că era
Nicolae Iorga - O biografie by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1017_a_2525]
-
pentru rezolvarea problemelor"213. Maniu și Iorga au avut o soartă comună. Amîndoi erau de o integritate ireproșabilă, amîndoi erau lipsiți de abilitate politică și erau inflexibili în privința idealurilor lor. Maniu era la fel de neclintit în credința sa în democrație și moralitate creștină ca și Iorga în sămănătorismul său. Amîndoi erau patrioți români și naționaliști. Ce păcat pentru România că acești doi oameni nu au putut găsi o platformă comună! Ceva îi deosebea totuși: Iorga era din fire un luptător, pe cînd
Nicolae Iorga - O biografie by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1017_a_2525]
-
și exaltate. Erau aceste inconsecvențe bazate pe imoralitate? Nu. Aceste atitudini devin consecvente dacă nu uităm că Iorga încerca să apere România Mare în cadrul idealurilor lui sămănătoriste. România Mare și sămănătorismul constituiau temeliile lumii lui. Ele erau pentru el apogeul moralității și al conștiinței. Erau oare posibile aceste premise? Serveau pozițiile lui Iorga interesele României? Iorga credea sincer că da. El nu era avid în atitudinile sale, așa cum erau mulți dintre contemporanii săi din București. Pe parcursul acestui deceniu, presiunile asupra lumii
Nicolae Iorga - O biografie by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1017_a_2525]
-
deveni curînd unul dintre oamenii pe care Iorga "era încîntat să-i urască". În octombrie 1930, Maniu a demisionat din cauza întoarcerii în țară a Magdei Lupescu. Profesorul Hugh Seton-Watson a dat o definiție clasică a greșelilor politice ale lui Maniu: "Moralitatea sexuală burgheză este probabil mai puțin apreciată în România decît în orice altă parte a continentului. Nu era soluția corectă pe care să se bazeze întregul conflict dintre democrație și dictatură"23. Maniu a lăsat astfel cale deschisă lui Carol
Nicolae Iorga - O biografie by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1017_a_2525]
-
acestea nu constituiau monopolul politicii românești. În Italia era numit transformism, termen introdus de A. Depretis, pe care Giovanni Giolitti l-a dus ulterior la apogeu. S-ar putea spune că la atît se rezumă politica. La Washington era numit "moralitate de circumstanță". În România însă, ponderea acestui fel de politizare reducea viața politică și constituțională la o agitație sterilă. Franz Borkenau precizează că, fie că este vorba de America Latină, de Rusia, Spania, Polonia (sau, de altfel, de România), condiția preliminară
Nicolae Iorga - O biografie by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1017_a_2525]
-
el însuși, preocupat de România, de bunăstarea și interesele acesteia (așa cum le concepea el). Toate inconsecvențele lui Iorga nu par să fie chiar atît de grave dacă nu uităm că toate opiniile sale în domenii legate de artă, literatură și moralitate erau completări la principala sa preocupare: România. L-a sprijinit pe rege (care era, din păcate, Carol II) și monarhia deoarece credea că în acest vîrtej amețitor regele era o garanție a stabilității, constituid un bastion al unității naționale împotriva
Nicolae Iorga - O biografie by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1017_a_2525]
-
al proporției. Iorga nu reușea să facă distincție între ceea ce se afla pe plan secundar și ceea ce era esențial. Și-a permis să fie dus de val, nefiind în stare să delimiteze politicianismul de onoare sau pur și simplu față de moralitate, încercînd să țină cont în primul și în ultimul rînd de România, Iorga a făcut cîteva compromisuri neplăcute. Proces în cadrul căruia te poți inevitabil compromite, chiar dacă respecți "Legea supremă" a lui Eminescu. Iorga îi prezenta întotdeauna pe evreii occidentali (mai
Nicolae Iorga - O biografie by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1017_a_2525]
-
lor. Plîngerile erau tipic adresate nu sursei (Argetoianu), ci lui Iorga, care era considerat a fi foarte diferit de acesta. Iorga a dat răspunsuri stereotipe (scrise pe spatele fiecărei telegrame de protest) cum că "nu pot schimba în cîteva săptămîni moralitatea politică a unei țări ca aceasta, care datează din timpuri imemoriale". Din păcate, Iorga a manifestat (un fel de) solidaritate cu metodele lui Argetoianu. Memorii, vol. 6, pp. 113-118, 203 și 208. Vezi și BARSR, Corespondența lui N. Iorga, vol
Nicolae Iorga - O biografie by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1017_a_2525]
-
dai seama cât ești de insuportabil. După cum ai spus, chestiunea asta s-a desfășurat vertiginos și e o încurcătură de prima clasă. Și, da, eu sunt autorul întregii încurcături. Dar în miezul ei, nu mai e necesară nici un fel de moralitate. Asta-i viața oamenilor obișnuiți. Poată că militarii sihăstriți nu cunosc asemenea lucruri. James zâmbi. — Îmi place termenul „militarii sihăstriți“. Deci admiți că nu ești sigur că această „salvare“ va fi un lucru foarte bun? — Nu sunt sigur, cum aș
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
facă, făcea. Și asta se făcea pe confesiuni... Eu sunt greco-catolic, dar erau și ortodocși, care făceau și ei la fel, pentru că aveam și preoți ortodocși. Chiar am avut unu’ acolo, un om numa’ atâtica de micuț, dar de o moralitate și de-o inteligență și de-o cultură formidabilă. Aveam și preoți greco-catolici mulți acolo, preoți romano-catolici, ortodocși... deci de toate confesiunile. Dar ceea ce pot spune e că în pușcărie s-a realizat o unitate... Deci în răul acela mare
VOL I. In: EXPERIENȚE CARCERALE ÎN ROMÂNIA COMUNISTĂ by Cosmin Budeancă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
-
iar Vlădoianu e destituit. Nici măcar intervențiile celor mai influenți doi oameni politici din țară la acel moment, primul-ministru Ion C. Brătianu și prințul Dimitrie Ghica, socrul maiorului, nu reușesc să schimbe sau măcar să îndulcească decizia drastică a regelui. Onoarea și moralitatea casei regale par să stea, în opinia lui Carol I, înaintea oricăror alte calcule. În același timp, regele află și despre povestea de dragoste dintre o altă domnișoară din anturajul reginei, Efrosina Grădișteanu, și baronul Paul Guillaume, atașat al legației
Jurnal. Volumul I: 1881-1887 by Carol I al României () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2033_a_3358]
-
Guillaume și cu încă alți domni”, notează Carol I în jurnalul său. Nici Efrosina, nici baronul belgian nu erau căsătoriți, așa încât soluția pare ceva mai simplă sau oricum, nu atât de dureroasă ca în primul caz: căsătorirea celor doi. Astfel, moralitatea casei regale putea fi salvată. Numai că, în realitate, lucrurile nu au fost deloc simple. Baronul Guillaume, înțelegând miza jocului, a început să pună condiții. Acceptarea căsătoriei cu domnișoara care, conform spuselor lui Carol I, mai fusese și cu alți
Jurnal. Volumul I: 1881-1887 by Carol I al României () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2033_a_3358]
-
s-a găsit la Livia Maiorescu o scrisoare compromițătoare, care confirma bănuielile. Intervenția regelui a fost și de data aceasta cât se poate de dură: Livia Maiorescu a trebuit să-și dea demisia din postul deținut la curte. Încă o dată, moralitatea casei regale era salvată. În spatele tronului Carol I nu a ținut un jurnal pentru a nota în paginile lui cine știe ce frământări sufletești, incertitudini intime sau crize existențiale. Dimpotrivă, el consemnează cu predilecție ceea ce se întâmplă în exteriorul său, ca un
Jurnal. Volumul I: 1881-1887 by Carol I al României () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2033_a_3358]
-
o anumită dată. ... Articolul 3 1. Vîrstă minimă de încadrare în orice fel de funcție de folosire în orice fel de muncă ce prin natura să sau prin condițiile în care se exercită este susceptibila de a dăuna sănătății, securității sau moralității adolescenților nu trebuie să fie sub 18 ani. 2. Funcțiile sau muncile prevăzute la paragraful 1 de mai sus vor fi determinate de către legislația națională sau autoritatea competența, după consultarea organizațiilor celor care angajează și a organizațiilor lucrătorilor, interesate, daca
CONVENŢIE nr. 138 din 26 iunie 1973 privind vîrsta minimă de încadrare în munca, 1973. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/128428_a_129757]