3,219 matches
-
cocean, Crăcănat, adus de spate Încruntat și serios, Cu sprâcenele-aplecate, Piciul pufăie vârtos Și cu mucul de țigară Între degete teșit Victor Ion Popa, dramaturg talentat, Printre dinți, ca omul mare, regizor, dar și un poet al gingășiilor. Scuipă foarte mulțumit. Și-ntr-o filă dintr-o carte O țigară și strânge avan. * Dreptatea din 2 octombrie 1927 își modifică crezul politic. Rămâne organ politic al organizației „Partidului Poporului” din Bucovina. Redactor responsabil devine Emil Cososki. La 11 decembrie 1927, cu
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
director Dr. Tarjan B. Fondator al revistei, Medic General Docent Dr.Gheorghe Pârvulescu. În cuvânt înainte, medic general docent Gheorghe Pârvulescu, din partea direcției revistei, făcând aprecierea că „oricâte publicații de știință medicală ar fi, nu sunt de prisos” - se declară mulțumit că la un „mic congres medical, ținut la Cernăuți” a propus înființarea acestei reviste” care a dobândit încurajare de la numeroși și de mare valoare colaboratori”, chiar dacă nu există o facultate de medicină la Cernăuți. Dr. I. Holban, președintele Colegiului medicilor
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
către WIKANDER*" 5 septembrie 1974 Scumpe prieten, Ne aflăm la Paris de câteva zile, fericiți că am trăit o lună sub soare (căci la Paris, evident, ploua - plouă și acum! - ca la Uppsala!). Christinel și cu mine suntem atât de mulțumiți că v-am regăsit, după atâția ani!, și foarte mândri de a fi considerați ca făcând parte din familie! Să sperăm că ne vom vedea curând la Paris (Hôtel de Marle!...). Am primit articolul dvs. despre Stagnelius și „Ingmar Bergman
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
să demonstreze că româna nu se trage din latină, ci din dacă, ipoteză care nu poate stârni decât indignare sau ilaritate printre lingviști. Mitologia nu cunoaște Însă dificultăți. Unii români au ajuns să se considere daci puri (și par foarte mulțumiți!). Tonul l-a dat Nicolae Densușianu (1846-1911), un erudit fantast, autor al unei masive cărți intitulate Dacia preistorică (publicată postum, În 1913). Teza pe care o susținea, recurgând la un amalgam bizar de informații și deducții, era aceea că Dacia
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
fi câștigat În condiții normale. A fost reales președinte al României cu aproape 67% din voturi, față de 33% ale adversarului. Din nou România a uimit Occidentul printr-un comportament atipic. Până la urmă, și occidentalii, ca și românii, s-au arătat mulțumiți că a revenit Iliescu și că nu s-a Întâmplat mai rău. Fenomenul Vadim definește mai puțin o politică (programul său e cu totul sumar), cât o stare emoțională. Este o expresie a exasperării, un „cocktail“ alcătuit din sărăcie, frustrări
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
stai, cum de știai? A tras din țigară, dezbătând dacă să-mi spună sau nu. - Jay? am insistat. De ce crezi că dorm în camera de oaspeți? - Helen mi-a spus că Jayne a zis ceva despre faptul că visezi urât. Mulțumit că aveam o portiță de ieșire, am zis: - Nu mai am nici un fel de vise. Expresia lui Jay mi-a dat de înțeles că mai auzise și altele. - Ascultă, mergem la terapeut pentru consiliere, am recunoscut. Ne ajută mult. Jay
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
urme.) Un vânt nou adia în jurul casei care părea mult mai pustie fără Jayne, dar ea se va întoarce, m-am gândit, cum stăteam în cada de baie pe săturate. Totul înainte de acest moment fusese un vis, am oftat eu, mulțumit, lungit în cada de marmură care se umpluse rapid cu apă caldă. Visul se sfârșise. (Ai dreptate, aprobă scriitorul. S-a sfârșit.) Înainte de a mă duce la culcare am verificat dacă totul era în regulă cu copiii - o nouă pornire
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
primărie este excelentă. Rafinament și stil franțuzesc. Ar merita o descriere amănunțită, dacă m-aș pricepe la așa ceva. Impresionează cele câteva coșuri cu fructe exotice răsturnate artistic, ca într-o pictură, pe o masă enormă, cu lemnul negru. Toată lumea e mulțumită. După „deșertul” organizatoric din frumosul și imperialul Madrid, francezii ne umplu din nou de optimism. Vinurile de Bordeaux stimulează dialogul, mai ales că n-am mai fost toți împreună din seara sosirii la Lisabona. Adrian Popescu, „monseniorul”, vorbește în italiană
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
-l populeze el. Spune că nu înțelege. Eu înțeleg, dar nu vreau să vorbesc franceza lui. Good bye! Tipul pare dezamăgit de schimbul de replici, care nu oferă o pistă reală de dezvoltare a „conflictului”. Se întoarce la ai lui, mulțumit, totuși, că ne-a făcut să plecăm. Ieșim din metrou, după ce schimbăm un tren la stația Cluny/La Sorbonne. Mergem, încercând să uităm „litigiul” cu marocano-sirianul franțuzit, pe bulevardul Saint Michel - un loc liniștit, burghez, în mare contrast cu vacarmul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
orașului, oameni legați, în mod sigur, cu Securitatea, ca toată funcționărimea locului. El - mai tăcut și mai morocănos. Ea - vorbăreață, arogantă, afișând un aer de parvenită. Se lăuda întruna cât de bună e viața în orașul lor și cât de mulțumiți sunt cetățenii ruși din enclavă. La care Porlan, care văzuse și înțelesese cum stau lucrurile cu fericirea la Kaliningrad, nu și-a putut stăpâni replica: „Poate că e așa cum spuneți, dar vă lipsește ceva esențial: libertatea”. „Libertatea?... Care libertate?”, s-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
și unele poate deformate de timp; mărturia mea e de tipul impresionist, un semn al dezbaterii și analizei trecutului literar văzut „din unghiul meu”, purtând doar „adevărul meu și al gustului sau prejudecăților mele literare!”. Voi fi cu atât mai mulțumit dacă alți colegi, creatori sau critici care au trăit acei ani, vor veni să mă completeze sau să mă contrazică, aducând ceva mai multă „ordine” și date în plus la cele doar punctate mai sus. Eu, în aceste rânduri, nu
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
găsită în acest teatru: [Pon]tius Pilatus [Praef]ectus Jud[aea]. Mă plimb apoi de-a lungul bibliotecii lui Origene și a lui Eusebiu din Cezareea, admir mozaicurile de pe sol, dalele de marmoră și capitelurile corintice împodobite cu o cruce, mulțumit să aflu că aici s-au făcut primele copii pe pergament ale Scrierilor Sfinte. Prima istorie a Bisericii (pe la 320) și primul ghid "turistic" al regiunii: Onomasticon. Detaliul cel mai amuzant, în vestibulul perceptorului bizantin, mi s-a părut inscripția
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
Cer așa cum se prorocise, ca miel jertfit, dar mai ales asigurându-i-se o ancorare aici pe pământ. "Roman, catolic și francez", cam acesta-i genul lui Iuda. Episodul celor treizeci de arginți poți oare acorda credit unor apologeți prea mulțumiți că au un țap ispășitor? a pecetluit damnatio memoriae. Lui Iuda îi revenea gestionarea casieriei grupului; de un trezorier este întotdeauna nevoie. După cum orice grup a avut, are și va avea pe cineva pe care să se poată da vina
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
și au acceptat un domn pus de sultan, care aducea încetarea stării de război în schimbul achitării îndatoririlor care le avea țara față de Poartă. Când e vorba de brăileni, acestora le erau străine idealurile de politică înaltă, antiotomană. Ei erau foarte mulțumiți că prin târgul lor se făcea un comerț intens cu Imperiul Otoman, foarte profitabil pentru ei. În timp ce Ștefan gândea în perspectivă, pe brăileni îi interesa liniștea momentană dusă de politica lui Țepeluș. Nu-i preocupa amenințarea otomană și nici gândul
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
realitate politică și militară este sesizată de martorii contemporani ai evenimentelor, de a căror părere P. P. Panaitescu nu a ținut seama. Ian Dlugosz scria că la vestea biruinței lui Ștefan, din 10 ianuarie 1475, regele Cazimir „făcu rugăciuni de mulțumită și aduse jertfe către Dumnezeul cel preaputernic și milostiv”, deoarece de puterea turcului „de care se îngrozea întreg pământul a fost strivit de puterea nebăgată în seamă a lui Ștefan voievod. În culmea îngâmfării, se hotărâse (sultanul) să subjuge pe
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
cu sf. Iacob. Ajung apoi la Botega del vino unde orice pelerin poate bea vin gratis. Se opresc toți printre care și un mic grup de tineri italieni, gălăgioși și veseli ca oriunde în lume; sunt inconfundabili. îmi continui drumul mulțumit de confortul dat de noile sandale cu o talpă suficient de groasă încât să nu mai simt pietrele sau denivelările. Traversând câmpurile de pe care grâul a fost treierat, alternate cu altele, cultivate mai ales cu viță de vie ajung la
Pelerin la Santiago de Compostela by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1841_a_3168]
-
picioare, ținându- ne de mână, fiecare îi ura ce credea el celui din dreapta lui. Eu i-am dorit persoanei din dreapta mea să ajungă sănătoasă și fără probleme la Finistere. Apoi toți ne-am îmbrățișat și am plecat la culcare, mulțumiți și fericiți. Am adormit foarte târziu, pe la ora 2 din noapte. Eram prea obosit fizic și parcă simțeam toată povara de până acum a pelerinajului, importanța lui, confruntarea mea interioară cu un drum interior care cere reînnoire, renunțare, un nou
Pelerin la Santiago de Compostela by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1841_a_3168]
-
ajung la destinație, la Boadilla del Camino, și mă reped la primul han. Intru în curtea veche plină cu mese și bănci din piatră. Numeroși pelerini stau întinși pe iarbă, la umbra copacilor, îngrijindu-și picioarele sau discutând veseli și mulțumiți. Din grupul lor se apropie de mine un tânăr cu o alură sportivă, se prezintă și- mi dă trista informație că toate locurile sunt ocupate. Mă consolează însă spunându-mi că după 200 de metri există un alt han. Curtea
Pelerin la Santiago de Compostela by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1841_a_3168]
-
în intimul nostru și darul întâlnirii cu Dumnezeu care este iubire. Ea ne-a dorit să primim în special acest ultim dar din casa lor. Vorbește plăcut și cu convingere și îi observ pe cei prezenți că sunt atenți și mulțumiți. Ne rugăm apoi în comun iar la sfârșit una din surori trece pe la fiecare și ne face semnul crucii pe frunte punându-și și mâinile pe capul nostru. Interesant acest moment, ca al unei mame ce-și binecuvântează copilul. Nu
Pelerin la Santiago de Compostela by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1841_a_3168]
-
hanuri cu dormitoare mari, cu paturi suprapuse, metalice, acoperit cu sacul de dormit. Dar am așa, - cum am mai spus deja, un sentiment de apartenență la o populație cu un scop comun, nobil, ceea ce mă face să adorm liniștit și mulțumit. Interesantă este și deșteptarea. Deja înainte de ora 6, încep să se foiască, să caute prin rucsac, folosindu-se de o lanternă, tot felul de obiecte de care au nevoie la baie, pentru ca apoi să se îndrepte spre băi, puține la
Pelerin la Santiago de Compostela by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1841_a_3168]
-
în rucsac sau să ieși în localitate la un magazin, la un bar sau la un restaurant. O bere rece, o înghețată sau un pahar cu vin devin un deliciu. Și i-am observat pe pelerini cât de destinși și mulțumiți sunt în fața unor astfel de bunătăți. Unii se mulțumesc să mănânce un sandviș, în spaniolă bocadillos, alții merg la restaurant. Dar, atenție: în Spania, toți se respectă și nu poți servi prânzul după ora 13 sau 14, cel târziu. Orice
Pelerin la Santiago de Compostela by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1841_a_3168]
-
somități științifice românești precum: academicienii dr. C. I. Parhon și ștefan Milcu, profesor N. Cajal. În colaborare cu aceștia a publicat numeroase lucrări științifice în reviste din țară și peste hotare. A decedat la 21 ianuarie 2003 în orașul București, mulțumită că știința și cercetarea i-au fost suportul principal al întregii vieți singuratice. CORVCEȚOVA (IANCOVA) LIUDMILA - 1918- 1972 Una dintre eminentele eleve ale Liceului de fete din orașul Bolgrad, din perioada română (1918- 1940) s-a numărat și Liudmila Corvcețova
MONOGRAFIA ABSOLVENȚILOR LICEELOR DIN BOLGRAD STABILIȚI ÎN ROMÂNIA by NENOV M. FEODOR () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1830_a_92278]
-
O emoțiune concentrată ne stăpânea pe toți, și mai ales noi, românii, eram până în fundul sufletului pătrunși de gravitatea actului ce săvârșeam. După ce am terminat cetirea, Poklevski s-a întors către mine și mi-a spus: „Ca român poți fi mulțumit de ceea ce a obținut dl. Brătianu de la noi. De altfel, am observat că citești cu vocea plină de mândrie granițele României noi.” Nu îmi dădusem seama de acest lucru, dar, fără voia mea, tonul meu vibra când se evoca înaintea
Românii şi politica externă rusească : un secol din istoria Tezaurului românesc "păstrat" la Moscova : (studiu şi documente) by Viorica MOISUC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100997_a_102289]
-
lux și-ar cumpăra, oricât de mare le-ar fi contul din bancă. Pentru că mizerie nu înseamnă numai sărăcie. Dimpotrivă, sunt milioane de oameni în țara asta care trăiesc în sărăcie cu demnitate, curați, binevoitori, ajutându-se unii pe alții, mulțumiți. În schimb, astfel de parveniți, care disprețuiesc poporul din care provin, crezându-se mai presus de el, nu vor scăpa de mizerie oriunde s-ar afla, oricâtă avere ar aduna, pentru că mizeria e înăuntru. Întâmplarea că România e și o
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
am simțit tot timpul pe Dumnezeu aproape, acel Dumnezeu care stă mai tot timpul în noi, însă se face simțit numai atunci când ești gata să-l uiți sau să faci din el un scop de care el nu prea este mulțumit. Viziuni am avut mai tot timpul, dar au fost viziunile unui om lucid, chiar poate prea lucid pentru un om care scrie poezie, care trăiește poezia până la arderea totală. Este chiar o nerușinare, ca să parafrazez pe cineva, să te apuci
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]