KorAP: Find »[drukola/base=naiba & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...116 117 118 ...186 >

4,628 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687

place ce fac. OK. Da, e adevărat, uneori mă simt ușor tensionată. Oarecum presată. Dar, pentru numele lui Dumnezeu, sunt avocat în City. Ce v-ați aștepta ? Mâna cu care scriu apasă atât de tare că am rupt hârtia. La naiba. Nu contează. Hai să trecem la următoarea întrebare. Câte ore petreceți în medie la birou ? 14 12 8 Depinde. Faceți sport în mod regulat ? Mă duc în mod regulat la înot. Mă duc din când în când la înot. Intenționez

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
că răspunsul nostru ar trebui să fie — Ce faci ? spune Maya, brusc alertată. Nimic ! spun, băgându-mi BlackBerry-ul repede sub prosop. Doar... ăă... mă relaxam. — Ascunzi ceva ? spune uluită. — Nu ! De sub prosop, BlackBerry-ul scoate un mic bip. La naiba. Cred că a fost o mașină, zic, făcând eforturi să-mi iau un ton firesc. Afară, în stradă. Maya mijește ochii. — Samantha, rostește lent și amenințător. Ai cumva un echipament electronic asupra ta ? Am sentimentul că dacă nu-i mărturisesc

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
Ești OK, Guy ? Arăți ca șifonat. S-a despărțit de prietena lui. S-au certat nasol toată noaptea și ea a plecat pentru totdeauna... Nu, a emigrat în Noua Zeelandă... — Am lucrat toată noaptea, zice cu o grimasă. Să-l ia naiba pe Ketterman. E inuman. Cască larg, arătându-și dinții albi și perfecți pe care și i-a aranjat când era la Facultatea de Drept de la Harvard. Zice că n-a fost alegerea lui. Se pare că nu poți absolvi dacă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
vă rog, spun în clipa în care oprește. Aveam degetele încrucișate la spate. Evident că mă întorc la birou. Ajung acasă la ora unsprezece, epuizată și cu creierii varză, după ce am trecut în revistă cam jumătate din dosarul lui Ketterman. Naiba să-l ia pe Ketterman, mă gândesc, în timp ce împing ușa clădirii din anii ’30 în care locuiesc. Al naibii Ketterman. Să-l ia... să-l ia... — Bună seara, Samantha. Sar în sus de trei metri. E Ketterman. Chiar în fața mea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
Ajung acasă la ora unsprezece, epuizată și cu creierii varză, după ce am trecut în revistă cam jumătate din dosarul lui Ketterman. Naiba să-l ia pe Ketterman, mă gândesc, în timp ce împing ușa clădirii din anii ’30 în care locuiesc. Al naibii Ketterman. Să-l ia... să-l ia... — Bună seara, Samantha. Sar în sus de trei metri. E Ketterman. Chiar în fața mea, lângă lifturi, cu o servietă plesnind de dosare în mână. O clipă, sunt transfigurată de spaimă. Ce face aici

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
în oglindă chipul palid. A sosit momentul. Toată munca, toți anii de studiu, toate nopțile târzii... toate, pentru ziua asta. Partener. Sau nepartner. O, Doamne. Termină. Nu te mai gândi la asta. Mă duc în bucătărie și deschid frigiderul. La naiba. Nu mai e lapte. Și nici cafea. Trebuie neapărat să găsesc o firmă care livrează alimente la domiciliu. Și un lăptar. Mă întind după un pix și scriu grăbită „47. Livrare alimente/lăptar?” la finele listei cu lucruri „DE FĂCUT

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
Partener ! îmi vine întruna în minte, ca un joc de artificii. PARTENER ! Încetează, îmi spun serioasă. Concentrează-te pe ceea ce faci în clipa asta. În clipa în care scot un număr vechi al revistei „The Lawyer” și mă întreb de ce naiba oi fi păstrat-o, pe jos cad niște documente prinse cu agrafă. Le ridic și scanez rapid prima pagină, cu mâna deja pe altceva. E un memo, de la Arnold. Ref: Third Union Bank. Găsiți atașat certificatul de emitere a titlului

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
meu. Strâng și mai tare receptorul. — Ce să... aud ? Glasul îmi devine mai strident decât aș fi vrut. N-am auzit nimic. — A ! Am crezut că de-asta suni. Se oprește și îl aud cum îi spune cuiva să caute naibii pe Google. Da, azi au fost chemați executorii judecătorești. Se pare că ultima lor încercare disperată de a se salva nu a funcționat... Încă mai vorbește, dar nu-l mai aud. Parcă sunt pe altă lume. În fața ochilor îmi dansează

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
Dar... Șovăie. Știe toată lumea. — Știu. Mă rezem de un perete vechi aproape prăbușit și-mi strâng ochii cu putere, încercând să blochez durerea. Știu. — Dar cum s-a putut întâmpla așa ceva ? Pare la fel de șocat cum mă simt și eu. Cum naiba ai făcut o greșeală atât de elementară ? Pe cuvântul meu, Samantha, Iisuse... Nu știu, spun ca în transă. Pur și simplu... nu l-am văzut. A fost o greșeală... — Dar tu nu greșești niciodată ! — Ei bine, uite că am greșit

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
suspicioasă. Ești de la agenție ? ȘASE Habar n-am despre ce vorbește femeia asta. Nu înțeleg ce spune. Mă doare atât de tare capul că abia dacă mă pot uita la ea. — Te simți bine ? Mă fixează cu atenție. Arăți ca naiba ! — Mă doare capul de leșin, îngaim. Mi-ați putea da un pahar cu apă ? — Sigur că da ! Intră ! Își flutură țigara prin fața mea și îmi face semn să intru într-un antreu uriaș și impresionant cu tavan cu boltă. — Oricum

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
Urmează o tăcere încremenită. Ambii Geigeri se holbează la mine uluiți. — Samantha, mi s-a părut mie sau... ai făcut o reverență ? spune Trish într-un final. Mă uit la ea blocată. Ce-o fi fost în capul meu ? De ce naiba am făcut o reverență ? O să creadă că fac mișto de ea. Cine dracu a mai auzit de menajere care să facă reverențe ? Doar nu suntem în Gosford Park. Cei doi continuă să se holbeze la mine. Trebuie neapărat să spun

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
spun modestă. — Vai ! Trish și-a vârât alt sandviș în gură și pare că mai are un pic și leșină de încântare. Puiul ăsta tailandez e absolut divin ! Pe șest, iau și eu unul din teanc și mușc. Să dea naiba dacă n-are dreptate. E bun. Chiar dacă o zic chiar eu. Pe la două jumate, sunt iar singură în bucătărie, Trish și Eddie au devorat peste jumătate din sandvișuri, și acum au ieșit. Nathaniel s-a întors în grădină. Iar eu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
Trag aer în piept adânc, apoi apăs pe OK. — Bună, Guy. Fac eforturi să par stăpână pe mine, dar glasul îmi iese pierit și speriat. — Samantha ? Tu ești ? Vocea lui Guy se precipită, ca un torent care se revarsă. Unde naiba ești ? De ce nu ești aici ? Nu mi-ai primit e-mail-urile ? — N-am Black Berry-ul la mine, spun, luată ca din oală. De ce n-ai sunat ? — Am sunat ! Dar n-ai răspuns. Și pe urmă am fost în ședințe toată ziua

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
e-mail-urile ? — N-am Black Berry-ul la mine, spun, luată ca din oală. De ce n-ai sunat ? — Am sunat ! Dar n-ai răspuns. Și pe urmă am fost în ședințe toată ziua, dar ți-am trimis mesaje peste mesaje... Samantha, unde naibii ești ? Ar trebui să fii aici, la birou ! Nu să te-ascunzi ca o lașă, pentru numele lui Dumnezeu ! Un val de șoc îmi străbate tot corpul. Să m-ascund ? — Dar.. dar Arnold a zis să nu vin ! A zis

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
finisajului... și completează perfect foie-ul... Gras, adaug repede. De gras. Adică... amestecul de arome. Habar n-am ce naiba îndrug aici, dar se pare că nici Trish și nici Petula nu și-au dat seama. Ba chiar par sincer impresionate. — Unde naiba ai găsit-o ? o întreabă Petula pe Trish pe un ton de șoaptă care ea își imaginează că e discret. Fata mea mă aduce la disperare. Nu știe să gătească și nu înțelege nici o vorbă din ce-i spun. — A

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
el. Am vrut să fiu eficientă ! Nathaniel scoate microundele din priza din perete și se întoarce spre mine, cu aerul că nu-i vine să creadă. — Te pricepi la gătit din părți ! Totul e o cacealma ! Nu ești menajeră. Nu știu ce naiba ai de gând să... N-am de gând nimic ! răspund șocată. — Soții Geiger sunt oameni foarte cumsecade. Se întoarce cu fața spre mine. Și nu am să accept să îți bați joc de ei. Deodată, pare de-a dreptul agresiv

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
îmi amintesc de dimineața de ieri. Trish mi-a făcut o ceașcă de ceai. Poate că azi se așteaptă să-i fac eu ei o ceașcă de ceai ! Poate că mă așteaptă sus, bătând nervoși darabana cu degetele, zicând „Unde naiba e nenorocitul ăla de ceai ?” Aprind iute la ceainic și îl umplu. Pun ceaiul pe o tavă, alături de cești și farfurioare și, după câteva clipe de reflecție, adaug și niște biscuiți. După care pornesc pe scări, mă aventurez pe coridorul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
firești pot, de parcă aș face asta de când mă știu. Apăs pe unul dintre picioarele de metal, dar nu vrea să se miște. Încerc cu altul, dar tot fără succes. Trag tot mai tare, până când mă încing de efort, dar a naibii drăcovenie nici nu se mișcă. Cum naiba s-o deschid ? — Are o clemă, spune Trish, privindu-mă cu mirare. Dedesubt. — A. Sigur că da ! Îi trag un zâmbet, după care încep să bâjbâi în jurul scândurii, împingând și apăsând până când, fără

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
mă știu. Apăs pe unul dintre picioarele de metal, dar nu vrea să se miște. Încerc cu altul, dar tot fără succes. Trag tot mai tare, până când mă încing de efort, dar a naibii drăcovenie nici nu se mișcă. Cum naiba s-o deschid ? — Are o clemă, spune Trish, privindu-mă cu mirare. Dedesubt. — A. Sigur că da ! Îi trag un zâmbet, după care încep să bâjbâi în jurul scândurii, împingând și apăsând până când, fără nici o avertizare, chestia se desface într-un

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
blond-verzui unde mi-a sărit clorul. Am fața roșie și strălucitoare, mâinile trandafirii și umflate de durere de la atâta frecat, iar ochii injectați. De ce nu se ia ? De ce ? — Șterge-te ! strig, aproape plângând de frustrare. Șterge-te, lua-te-ar naiba de... lua-te-ar naiba de... — Samantha. Mă opresc brusc din frecat și-l văd pe Nathaniel stând în ușă și uitându-se la oglinda mânjită. — Cu oțet ai încercat ? — Cu oțet ? Mă holbez la el suspicioasă. — Atacă grăsimea, adaugă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
clorul. Am fața roșie și strălucitoare, mâinile trandafirii și umflate de durere de la atâta frecat, iar ochii injectați. De ce nu se ia ? De ce ? — Șterge-te ! strig, aproape plângând de frustrare. Șterge-te, lua-te-ar naiba de... lua-te-ar naiba de... — Samantha. Mă opresc brusc din frecat și-l văd pe Nathaniel stând în ușă și uitându-se la oglinda mânjită. — Cu oțet ai încercat ? — Cu oțet ? Mă holbez la el suspicioasă. — Atacă grăsimea, adaugă. E bun pentru geamuri. — A

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
ies din cadă. În momentul în care încep să mă șterg, iau ceasul și mă uit să văd cât e, doar așa, de curiozitate. Șapte jumate. Poftim ? Totul n-a durat decât un sfert de oră ? Mă cuprinde nedumerirea. Cum naiba de n-a durat decât un sfert de oră ? Stau în picioare, cu apa prelingându-mi-se pe corp, ușor nehotărâtă, întrebându-mă dacă n-ar fi bine să intru la loc în cadă și să o iau de la început

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
judecată. Mă aduc în fața instanței. În suflet îmi crește încordarea, cu fiecare clipă. Apuc și mai strâns mobilul. Trebuie să știu. Bine sau rău. Deschid telefonul și găsesc textul. E de la un număr pe care nu-l cunosc. Cine ? Cine naiba îmi dă SMS ? Cu un sentiment neplăcut, apăs OK pentru a-l citi. bună samantha, sunt nathaniel. Nathaniel ? Nathaniel ? Sunt atât de ușurată, că izbucnesc în râs. Sigur că da ! I-am dat ieri numărul de mobil, pentru mama lui

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
julienne, nu ? — Ăă... da ! înghit în sec. Cred că da. — Ferea ! Sărim amândouă în lături în clipa în care doi cărăuși trec pe lângă noi cu brațele pline de cutii. Îi urmez la bucătărie și privesc stiva de cutii siderată. Câte naibii de chestii a comandat familia Geiger ? — Să știi că ți-am cumpărat de toate, spune Trish, parcă citindu-mi gândurile. Haide ! Poți să le deschizi ! Sunt sigură că nu mai poți de nerăbdare ! Iau un cuțit și încep să despachetez

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
încântare, Trish atacă o altă cutie. Fii atentă la asta ! Răstoarnă scârțâitoarea și dă la iveală o drăcie cu mâner de lemn. N-am văzut în viața mea așa ceva ! Ce este, Samantha ? Mă uit la obiect în tăcere. Ce mama naibii o fi ? Pare ceva între strecurătoare, răzătoare și mixer. Mă uit repede la cutie în căutarea unui indiciu, dar eticheta a fost ruptă. — Ce este ? zice Trish iar. Haide. Sunt bucătăreasă cu studii alese. Evident că știu ce este. — Se

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]