3,270 matches
-
era nea Miki, se întorcea de la cișmea, tatonând cu bastonul lui alb poteca. Prodan m-a apucat de braț, să nu mă mișc, și atunci, deodată, mi-am adus aminte unde mai văzusem eu acordeonul ăsta, păi, la gâtul lui nea Miki, era acordeonul lui nea Miki, obișnuia să cânte vara în piața mare, în fața statuii ecvestre, strângea în pălărie bani de bere, vin și pălincă, am făcut semn cu capul spre nea Miki și am ridicat din sprâncene, întrebându-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
de la cișmea, tatonând cu bastonul lui alb poteca. Prodan m-a apucat de braț, să nu mă mișc, și atunci, deodată, mi-am adus aminte unde mai văzusem eu acordeonul ăsta, păi, la gâtul lui nea Miki, era acordeonul lui nea Miki, obișnuia să cânte vara în piața mare, în fața statuii ecvestre, strângea în pălărie bani de bere, vin și pălincă, am făcut semn cu capul spre nea Miki și am ridicat din sprâncene, întrebându-l pe Prodan din priviri, dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
statuii ecvestre, strângea în pălărie bani de bere, vin și pălincă, am făcut semn cu capul spre nea Miki și am ridicat din sprâncene, întrebându-l pe Prodan din priviri, dacă așa e, dacă acordeonul e chiar ăla al lui nea Miki, iar după felul în care Prodan a scuturat din cap, mi-am dat seama că e chiar acordeonul lui nea Miki, și atunci, mișcându-se Prodan din loc, chinga acordeonului s-a desfăcut, iar acesta, umflându-se cu aer
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
ridicat din sprâncene, întrebându-l pe Prodan din priviri, dacă așa e, dacă acordeonul e chiar ăla al lui nea Miki, iar după felul în care Prodan a scuturat din cap, mi-am dat seama că e chiar acordeonul lui nea Miki, și atunci, mișcându-se Prodan din loc, chinga acordeonului s-a desfăcut, iar acesta, umflându-se cu aer, a scos un sunet, și atunci nea Miki s-a oprit și s-a întors, am văzut cum își înclină capul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
ce-i, ți-e frică de căcănarul ăsta de Prodan, m-a întrebat, eu nu i-am răspuns, în schimb i-a răspuns Prodan, sigur că-i e frică, a zis, ce, parcă matale nu ți-e frică, la asta nea Miki n-a mai spun nimic, a făcut doar un pas spre bancă, scoțându-și ochelarii negri, mie nu mi-e frică, eu am fost soldat, a spus, eu am văzut de câteva ori moartea cu ochii. Pe nea Miki
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
nu mai auzisem nimic asemănător, nea Miki a început să-și miște capul pe ritmul muzicii, și atunci Prodan a început și el, încet, să dea din cap, între timp ritmul se accelera, vedeam degetele lui Prodan și degetele lui nea Miki dansând pe clape și butoane, era greu de spus ale cui erau degetele acum, părea că Prodan cântă singur, fără ca nea Miki să-l dirijeze, și părea că amândoi dansează, mișcându-și trupurile în ritmul muzicii, tropăind pe loc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
dansând pe clape și butoane, era greu de spus ale cui erau degetele acum, părea că Prodan cântă singur, fără ca nea Miki să-l dirijeze, și părea că amândoi dansează, mișcându-și trupurile în ritmul muzicii, tropăind pe loc, lui nea Miki îi alunecaseră ochelarii negri spre vârful nasului, era să-i piardă, și atunci melodia s-a auzit și mai tare, și atunci, brusc, Prodan și-a deschis ochii, cu fața schimonosită și-a luat mâinile de pe clape, strigând ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
în formă de pește, nea Miki a simțit pesemne ce-o să urmeze pentru că a încercat să se ferească, agitându-și mâinile, dar Prodan i-a înfipt lama briceagului direct în burtă, atunci amândoi au scos un răcnet, pentru o clipă nea Miki s-a aplecat peste acordeon, a făcut apoi un pas înapoi și, împiedicându-se de damigeană, era să cadă iar, Prodan și-a băgat mâna în gură, am văzut că degetele-i erau pline de sânge, iar briceagul ia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
regulă, n-am să suflu nici un cuvânt, și atunci Prodan, dându-și jos acordeonul de pe umăr, a observat briceagul înfipt în el, a tras o înjurătură, a scos apoi briceagul și s-a ridicat în picioare, bastonul alb al lui nea Miki zăcea acolo, lângă bancă, s-a aplecat, l-a ridicat, apoi s-a așezat din nou lângă mine, uitându-se în urma lui nea Miki, nici păsărica n-o să-mi cânte, a spus, apoi a rupt în două bastonul, pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
o înjurătură, a scos apoi briceagul și s-a ridicat în picioare, bastonul alb al lui nea Miki zăcea acolo, lângă bancă, s-a aplecat, l-a ridicat, apoi s-a așezat din nou lângă mine, uitându-se în urma lui nea Miki, nici păsărica n-o să-mi cânte, a spus, apoi a rupt în două bastonul, pe genunchi, aruncând cele două jumătăți în spatele băncii, pe pietriș. Cifre După catalog, trebuia să fac de serviciu cu Szabi, dar, în luna mai, Szabi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
avea sânii deja destul de proeminenți, cam cât niște piersici, și atunci m-am gândit că precis s-a făcut Iza fată mare, iar acum eu îi simt mirosul, mirosul feminității, și tocmai când aveam străluminarea asta, a intrat pe ușă nea Klidész, profu’ de mate, clasa s-a ridicat în picioare, nea Klidész s-a dus la catedră, a trântit catalogul din toate puterile, ca de obicei, și s-a uitat la noi, așteptând raportul, trebuia să-l dau eu, însă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
și el auzise că nu-s deloc preistorice, că le-ar fi făcut minerii din plictiseală, și le acoperiseră apoi cu pământ pentru că le ieșiseră atât de prost, și chiar că nici n-aveai ce vedea la ele. Baraca lui nea Vasile era plasată sub basoreliefuri, lângă peretele de lut, la vreo zece metri de puțul în care băltea apa, era o rulotă dintr-alea pe roți, în care stăteau de obicei constructorii pe șantiere, când am trecut pe lângă ea, Zsolt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
șantiere, când am trecut pe lângă ea, Zsolt a spus c-ar trebui să intrăm și să vedem ce-a lăsat bătrânul moștenire, dar Csabi și-a făcut cruce, spunând că ferească Dumnezeu să intrăm acolo, fiindcă am tulbura fantoma lui nea Vasile, și că de altfel toată zona e bântuită, la care Zsolt a spus că astea-s numai eresuri, superstiții, el nu crede în fantome, cu toate că auzise că și fundul lacului e plin de oseminte, dar nici asta nu crede
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
ca să se uite, iar nea Vasile nu poate s-aibă o fantomă, pentru că ele nici nu există, și spunând astea și-a scos de la brâu ciocanul, a lovit de câteva ori în peretele barăcii, strigând să se ivească fantoma lui nea Vasile dacă are curaj, și atunci la început nu s-a întâmplat nimic, dar apoi s-a auzit mișcare în baracă și un mârâit și scârțâieli și gemete, și deodată toată baraca s-a zguduit, iar eu m-am speriat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
celelalte, numai că apoi m-am răzgândit și mi-am băgat-o în buzunar. După ce am aruncat pe ușă și ultima scândură de la prici, am apucat canistra și am ieșit și noi, cu chiu cu vai, din baracă, fiul lui nea Vasile stătea tot acolo, pe scaunul de camping, scărpinând unul dintre câini pe ceafă, în timp ce Jancsi și Csabi adunau boarfele într-o grămadă. De cum a dat cu ochii de noi, caporalul ne-a cerut să-i ducem canistra aia de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
prin găurile de pe fundul găleții a început să picure încet spirtul filtrat, era negru ca un noroi foarte diluat. Caporalul s-a șters pe mâini, ne-a privit câteva clipe, apoi împingând cu piciorul ligheanul vechi de tablă al lui nea Vasile spre noi, ne-a spus că ne mai cere o ultimă favoare, ar dori să luăm fiecare câte-o cârpă și să spălăm puțin baraca pe dinafară, doar cât să i se vadă culoarea de-nceput, până atunci el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
mâna o bucată mare și, cu gura plină, ne-a spus, poftă bună, să luăm și noi, să cinstim memoria lui taică-su. Atunci Zsolt și-a vârât și el mâna în mămăligă, spunând să-i fie țărâna ușoară lui nea Vasile, a mâncat mămăliga, a vărsat puțin spirt din borcanul lui, apoi a băut o gură, atunci am luat și noi din mămăligă, pe alocuri era neagră de funingine, simțeam cum îmi scârțâie printre dinți, dar gustul îi era acceptabil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
-mi spună că Ioana mă caută de trei ani, că mi-a trimis mai multe scrisori, la care n-a primit nici un răspuns, și că ar vrea neapărat să mă cunoască. Mi se înmuiaseră picioarele și parcă nu-mi ve nea să cred ce auzeam. Pictorița mi-a spus mai departe cu câtă dificultate izbutise să-mi dea de urmă, iar la sfârșit mi-a dictat adresa Ioanei și numărul ei de telefon. Am pus în furcă receptorul, cu urechile vâjâind
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_978]
-
sfinți Și Moșul vine iar să- vadă Pe toți copii cei cuminți. Sosește iar cu daruri multe Pentru iubiții săi copii Și-ar vrea din suflet să asculte Doar cântece și poeziii. Cu sania cea luminoasă Aleargă printre fulgi de nea Și intră-n fiecare casă Cadouri multe să ne dea Acum un an când a venit Să îmi aducă un cadou Cu dragoste i-am mulțumit Și-am spus că îl aștept din nou.
Ramuri, muguri si mugurasi de creatie olteniteana Antologie de poezie și proză oltenițeană by Nicolae Mavrodin si Silviu Cristache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91640_a_93446]
-
proză, Huma nitas, București, 2012. Tradu ceri în engleză, ger mană, italiană, fran ceză, suedeză, spaniolă, olandeză, polonă, portu gheză, maghiară, ivrit, nor ve giană, bulgară, slovenă, daneză, bască, rusă și greacă. Cărțile sale au fost premiate de Academia Română, Uniu nea Scrii torilor din România și din Republica Moldova, Ministerul Culturii, ASPRO, Asociația Scriitorilor din București, Asociația Editorilor din România. Au fost nominalizate în Franța pentru premiile Médicis, Le meilleur livre étranger, Prix Union Latine. Romanul Nostalgia a primit în 2005 Premiul
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
dea supra lui (chiar deasupra, plutind parcă la un centimetru de materialul lucios). Iar pe cap să poarte, din același material, un mic turban ce-i alungea tâm plele în felul frumuseților egiptene. Și s-a întâm plat, de aseme nea, ca fata să aibă fire de walkman șerpuin du-i afară din urechi și pier zându-se, subțiri și duble, sub pânza sari-ului, detaliu teh no logic într-un con trast atât de necontrastant cu tradiționalul vestmânt, încât te-ntrebai
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
Creierul meu este scăldat în hormoni sexuali. Simt de multe ori din plin neliniștea erotică pură, mă excită de multe ori o necunoscută din tr-un autobuz, mă rătăcesc adesea în labirintul fan teziilor violente și-ntunecate, populate tocmai de aseme nea obiecte sexuale, total aservite voin ței mele. Por nografia nu mă dezgustă întotdeauna - îmi asum ca bărbat zecile de mii de site-uri de pe inter net și sutele de reviste pe care nici o femeie nu le-ar cumpăra - și sunt
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
lui, aiurând pe teme literare și metafizice. O văd călcând strâmb în pantofii cu toc și arătând de parcă silueta ei ar fi fost ștearsă cu guma la întâmplare. Chiar în momentul când scriu rândurile astea o aud limpede cum spu nea, pe când treceam amândoi pe lângă fațadele colorate și porțile urbei ardelene: „Nu crezi că tot orașul ăsta e un joc al minții? Știi, pentru mine nimic nu contează, nimic nu există cu adevărat...“ Seara care cade Cu mulți ani în urmă
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
am lăsat-o. Ne pictam pe foi de bloc mic de desen peisajele de iarnă cu case acoperite de ză padă și oameni tot de zăpadă. Aveam deja multe planșe în bloc, vălurite din cauza acuarelei. Pictam tocmai hornul încărcat de nea al casei și fumul care ieșea din el când, iarăși, s-a făcut un fel de liniște-n jurul nostru. M-am uitat speriat la Petruța, dar ea nu mai picta și de fapt nu pictase absolut nimic, foaia ei
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
zăpăceala în persoană, nehotărârea întruchipată, delă sarea desăvârșită. Că el nu era o sursă de cunoaștere, ci una de (sublim-ridicol) di ver tis ment. Nu era un maestru adevărat, dar atingea mira culosul în mimarea calității de maestru în aseme nea măsură încât, ca unor îndrăgostiți, nu ne mai păsa dacă suntem mințiți, atâta vreme cât minciuna era frumoasă. Și cu cât entuziasm pornea la treabă de fiecare dată! Se lansa în proiecte ce mereu se dezumflau pe drum, care de care mai
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]