3,317 matches
-
conviețui într-o familie, unde dragostea nu cunoștea apusuri... Școala, cu ale ei, îi dădu și alte probleme lui Vișinel. În clasa a VIII-a, șchiopătă la matematică, fiind pe marginea unei corigențe. Pe drept! Își spuneau cuvântul unele goluri neacoperite din anii anteriori, nefiind exclusă nici posibilitatea ca acestea să-și aibă rădăcinile chiar în cursul primar. O lună de zile încheiată, Alex, alături de Mihăiță, deveniră mentorii săi. Parcurseră împreună întreaga materie, Alex aflându-se uneori în dificultate ca elev
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
se ascund În praf și În lucruri. Bunica ei Tatiana Îi povestise și ea de atâtea ori despre demonii ce se oploșeau pe lângă casa omului și-i spurcau mâncarea și băutura. De aceea căldarea cu apă nu trebuia să rămână neacoperită peste noapte și nici cana pe care o lăsa pe masă. Dacă nu aveai capac, puteai să pui o foaie de hârtie, un ziar sau două bețigașe aranjate-n cruce. În privința ziarelor, a aparatelor de radio, dar mai ales a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
un nucleu al durerii. De acolo a ajuns la tâmple și apoi s-a răspândit ca un fulger În Întreg corpul, cu o asemenea forță Încât de-abia mai puteam respira. O simțeam cum Îmi străbate pielea nelăsând nici o părticică neacoperită. Am Înghițit amândoi nu mai știu câte aspirine și am rămas mult timp ghemuiți pe jos, În pielea goală, cu mâinile apăsate pe tâmple. A doua zi Maestrul mi-a cerut să plec la Paris. Era vorba despre un mic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
cu murături de la mama sa pentru a da un pic de savoare mesei sale. Se simțea mai mizerabil ca oricând. Mai mizerabil ca oricând și mai abandonat, stând acolo de unul singur la masa cea mare din sufragerie. Un bec neacoperit se bălăngănea la capătul unui fir deasupra lui și arunca o lumină slabă peste masă, în timp ce restul camerei se topea în întunericul din jur. Ferestrele erau întunecate, ca niște găuri negre de-a stânga și de-a dreapta sa. Draperii triste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
mișcă în jurul tău, al tuburilor tale cu o grijă specială. Este palidă, sfârșită, are buzele uscate. — Plecați, șoptesc. Îmi dă cu greu ascultare. Acum ești din nou cu mine, Angela. Suntem singuri. Îți mângâi brațul, fruntea, îți mângâi toată pielea neacoperită. Capul îți este așezat pe acest aparat de susținere în formă Krapfen, trebuie să rămâi așa. E nevoie ca mușchii gâtului să rămână întinși, pentru a evita orice compresie a circulației venoase. Capul trebuie să-ți stea deasupra nivelului inimii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
Început. Sandule, nu vorbi cu păcat că te bântui ulterior, pe onoarea mea. Discuțiile astea despre moarte mă Înfioară. Suntem În cârciumă, nu-n fața altarului. De ce nu te iei de Gicu, n-a zis el că nu suportă groapa neacoperită? Mergeți mână-n mână, m-ați găsit pe mine de fraier. Eu vă torn În pahare, ca la frați, iar voi faceți caterincă... Poftim: am și loc de veci, dacă vrei să știi. Ce, tu n-ai? Gicu n-are
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
ritualul ăsta, dar devenea într-adevăr plictisitoare toată acea examinare amănunțită pe care mi-o dădea. Se răsuci pe călcâie și se întoarse cu fața spre tunel și cu spatele la mine, parcă pentru a-mi vedea mai bine membrul pe jumătate neacoperit în puțina lumină ce dăinuia cu încăpățânare în tunelul umed și teribil de mirositor. Deși se întorcea spre lumină pentru a vedea mai bine ce vroia el, mi-a permis și mie să-i analizez mai bine trăsăturile și îmbrăcămintea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
venea la șase dimineața ca să-l scoale pe Evan, să-i pregătească micul dejun și să aibă grijă să plece la școală la timp. Într-o dimineață, imediat după ce descuie ușa, văzu că Gerard dispăruse. Colivia lui era în hol, neacoperită, iar stinghia din ea era liberă. Trase o înjurătură și se duse în dormitor, unde Richard dormea încă. Îl scutură, ca să-l trezească. — Richard. Unde e Gerard? El căscă. — Cum? — Gerard. Unde e Gerard? — Mi-e teamă că a avut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
și apoi cum s-o aducă el acasă să-și vadă tatăl?! Nu, nu poate merge așa să se expună, este periculos pentru toți! Chiupul cel mare, așa cum Îl botezase conspirativ Victor, era livid la față, atât cât mai rămăsese neacoperită de badajul neprofesionist al Mariei, transpirat și părea mai degrabă a fi a unui om mort. Respira Încet și sacadat. După mai bine de un sfert de oră, Victor observă cum chiupul se cutremură și Încerca să comunice ceva bolborosit
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
să se achite de toate Îndatoririle și să-și ofere o noapte nepământeană, fără a pierde din vedere probabilitatea din ce În ce mai Îndepărtată de a fi ... exmatriculat. Ploua cu săruturi, când tandre, când focoase, puține părți ale celor două corpuri au rămas neacoperite de acestea, sângele circula cu viteză cosmică și cele două trupuri erau ca electrocutate. Tuți era expertă și știa ce să ceară de la un bărbat, dorea să nu se grăbească și uneori să se lase În voia ei. Tocmai ajunsese
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
îl întrebă el, măsurându-l din cap până în picioare. Bătrânul părea a avea mult peste șaptezeci de ani. Părul îi crescuse în plete până deasupra umerilor, unindu-i-se cu mustața și barba bogată. Pielea feței, atât cât mai rămăsese neacoperită de păr, îi era brăzdată de riduri săpate adânc. De sub sprâncenele bogate, la fel de încărunțite, priveau ochii vii, de un albastru intens în contrast puternic cu pielea arsă de soare. Se ținea încă bine și se vedea că fusese un bărbat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
va îndrăzni să intre în oraș, niciodată n-a făcut-o însă nici nu putem fi siguri. Dacă o scăpăm acolo, e de rău. Negura aluneca tăcută la vale. Cristian vedea cum marginea cețoasă se îndepărtează de ei. Porțiunea limpede, neacoperită de ceață din fața lor se mărea tot mai mult. Din când în când, din corpul ei se desprindeau pseudopode lăptoase ce se abăteau spre stânga și spre dreapta dincolo de marginea drumului, printre copaci. Nu mai are mult și va ajunge
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
de invariabile m-ar putea ține în loc și dacă aș fi sprintat mult mai vioi. Sirenele ambulanțelor urlă sinusoidal, ca pe Manhattan după o catastrofă. O mână feminină cu unghiile numai lăcuite s-a prins insistent de partea brațului meu neacoperită de mâneca tricoului, exact când eram gata să fac traversarea fatală. Ea spune ceva, dă semne că m-ar cunoaște, până la urmă se supără, fiindcă eu rămăsesem paralizat cu mâna pe butonul care ar fi trebuit să schimbe culoarea semaforului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
fără să se mai îngrijească de cei rămași. În lipsa lui totul reintra în ordine. Își iubea pământul cum ai iubi un om. Privea lanurile de grâu cu ochii sclipind, cum s-ar fi uitat la carnea de femeie albă, proaspătă, neacoperită. Își îngrijea pomii fructiferi cum și-ar îngriji o mamă copilul. Cu artă desprindea un măr pârguit, și-l întorcea ca să-l arăte, cum ai întoarce un vas prețios. Și când apărea în vârful dealului de unde coborau grădinăriile, și când
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
teoriile! Cum va fi fost moartă? Au văzut-o atâția, și eu să n-o fi văzut! Are genele mici și probabil că ochii nu puteau fi închiși de tot și s-o mai fi văzut vreo dâră de sticlă neacoperită. Părul trebuie să fi fost țepos pe carnea galbenă, iar gura crispată. Avea dinții lungi, și vreun colț va fi apărut peste buza strivită. Fața veșnic mobilă, calitatea ei principală, s-o fi urâțit de imobilitate. Trebuie să fi fost
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
ori, un cifru, nu putem tăgădui că „Moartea vie a Eleonorei» este un poem de dragoste, trecut prin toate furcile caudine ale imaginilor și pe sub toate furcile caudine ale renunțărilor, portret și ramă desgropate cu anticipație dintr-un Pompei încă neacoperit de lavă” (Mențiuni critice III, ed. cit. p. 294). Criticînd, în comentariul mai sus menționat, atitudinea lui Lovinescu față de proza infuzată de lirism a lui Sadoveanu, Perpessicius îl așază, ironic, pe criticul sburătorist în proximitatea adversarilor săi dogmatici: H. Sanielevici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
am cutremurat când m-am gândit la petele de pe șorț. Haina mea chiar și de sărbătoare cum era părea modestă și cenușie în comparație cu veșmântul de pânză subțire și strălucitoare pe care el îl purta acasă. Părul îmi era dezordonat și neacoperit. Aveam picioarele murdare. Se auzea zgomotul unei respirații, dar nu știam dacă era a lui sau a mea. Până la urmă nu m-am mai putut abține și am ridicat ochii înspre el. Era cu o palmă mai înalt decât mine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
de pildă, că avea dificultăți În a aprecia nudul. — Îți insultă conceptul american de decență? o Întrebă el. — Nu, nu mă insultă. Vreau să cred că nu sunt vreo pudică. Dar nu m-am familiarizat suficient cu formele trupului uman neacoperit pentru a-mi da seama când reprezentările lui sunt reușite și când nu. — Nici măcar În Nașterea lui Venus, de la Uffizi? Botticelli era unul dintre pictorii ei preferați. Da, văd că e frumoasă, bineînțeles, dar goliciunea ei... Îți distrage atenția. Cred
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
bucium la munte și plaiu, C-o oaste întreagă călare pe cai, Cu steaguri cu semne de bouri. 93. SERENADĂ ? Victor Hugo - (1884 - 1889? ) Când tu dormi lină, pură Sub ochiul meu umbros, Suflarea ta murmură Cuvânt armonios, Pe corp neacoperită Lipsindu-ți vălul tău; O dormi, o dormi iubită, O dormi, o dormi mereu. Când râzi, pe a ta gură Amorul a descins, Orice prepuitură De-odată s-a și stins; Zâmbirea ta-i ferită De orice cuget rău; O
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
crom și piele neagră, categoric stilul tău. Betty Shand le-a ales, nu eu. PÎnă una, alta, hai să vedem etajul. Am urcat după el pe scara al cărei palier se continua cu coridoare largi și o terasă de beton neacoperită, ca o capelă solară. M-am plimbat prin dormitoarele goale, cu băile lor Îmbrăcate În oglinzi, Încercînd să-mi imaginez cum ar reacționa niște locuitori nou-sosiți la aceste interioare nemișcate, rupte de lume În spatele sistemelor de securitate și al senzorilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
își scoaseră pălăriile caraghioase și își făcură cruce. - Gata, ați venit? întrebă o femeie, cu putină spaimă în glas. - Am venit. - Să pornim, atunci, adăugă altcineva dintr-un colt. Bateți capacul coșciugului... Cioclii se mirară: - Cum, nu mergeți cu el neacoperit? - Nu, făcu sec fratele mortului. Nu e timp de întrebat. Una din femei aduse două păhărele de rachiu, întinzîndu-le noilor-veniți: - Luați, de sufletul mortului! Cioclii băură de două ori la rând și se apucară de treabă, trăgfad cu urechea spre
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
locul dureros. —Uite. Avea lângă el un prosop a cărui margine era îmbibată cu apă. Îl răsuci și îl puse pe ceafa lui Maggie. Mai întâi totuși trebui să-i ridice părul, în așa fel încât ceafa să-i fie neacoperită, dezgolită. Își simți trupul înregistrând confuzia și, în același timp, o durere și un fior de dorință revigorată. Prosopul era rece, atenuând roșeața. — Uri! spuse ea brusc, smulgându-i prosopul pentru a putea sta cu fața la el în timp ce vorbeau. Dă-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
Nineta, am luat primele lecții de anatomie. Avea niște contururi lipsite de echivoc, de la sâni asta era o mare calitate, pentru că nu fusese inventat încă implantul cu silicon și până la picioare, pe care le purta cu ea cât putea de neacoperite. Dar învățasem anatomia doar din priviri, din mers, pe casa scărilor, pe stradă și, uneori, când stătea prăvălită provocator în fotoliul din sufrageria Ninetei. Când își ținea pruncul în brațe, mă uitam fix în ochii ei și-i spuneam: "Doamne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
și o ceașcă de cafea plină cu mucuri de țigări. Prin geamul murdar (cine să spele geamurile Într-un internat de băieți?) pătrunde lumina lăptoasă a unei zile care nu se arată a fi Însorită. Se văd vârfurile plopilor Încă neacoperiți de frunze și se ghicește printre ei firma cândva luminoasă a hotelului Pescăruș care are 11 etaje. Aparatul rămâne multă vreme neclintit pe acestă imagine ștearsă. Se aude un șuierat subțire de vânt și din când În când zgomotul făcut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
să-i pese că fundul mașinii era în plin trafic. Am ajuns. Ajunsesem în fața unei mici case construită în pantă, într-o zonă mai puțin selectă a Islingtonului. M-a condus în cele din urmă înăuntru, am urcat câteva trepte neacoperite cu covor, până când am ajuns la mansardă, unde, când a deschis ușa, mi s-a tăiat brusc respirația de uimire, văzând camera din fața ochilor mei: pentru că era o replică perfectă, din câte vedeam, a apartamentului descris de Conan Doyle în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]