3,535 matches
-
Se zice contrariu despre bătrâni, care, chipurile, "se desprind" de ea, se liniștesc. Nu se liniștesc, dorințele rămân, cum mi-am dat seama din starea de spirit a bunicului. Nu se desprind. Se desprind ca să vadă ce? Dincolo de viață e neantul, nimicul, spun ticăloșii. Ce să contempli? (Se ia drept contemplare nemișcarea bătrînilor.) Adâncimea infinitului mic? Vastitatea infinitului mare? Nici vorbă, bătrânul contemplă tot viața, a lui și a altora, e mândru că a atins o asemenea vârstă și și-a
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
Ce vrea să smulgă unul din celălalt? Nimic altceva decât ceea ce e celălalt, ceva indefinit, neclarificabil, dar care îl împiedică pe el să fie definit, clarificabil... Dar îl împiedică? O, da, tinde chiar să-l reducă în fiece clipă a neant, pe măsură ce clipă de clipă celălalt încearcă să se constituie, să ia cunoștință de propria sa identitate... Ceva limitat, fragmentar, temporal... Și după victorie? Reîncep în alt spațiu epic al luptei pentru fericire, încărcați de experiență, nu mai multă viclenie, cu
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
trecuse, bun sau rău, pleacă, bătrâne, o să te ținem minte, sau o să te uităm, adio oricum, lasă loc unor noi sforțări și speranțe... Ceea ce s-a împlinit cu tine să continue, ceea ce a fost eșec să iei cu tine în neant, și o nouă rotație în jurul soarelui, a pământului nostru plin de albastre și imense întinderi de ape, să fie benefică oceanului uman în totalitatea lui și fiecăruia dintre noi în parte... Să nu moară nimeni în anul care vine (se
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
de fapt să se împace cu bărbatul ei, să se întoarcă la el? Ipoteza asta căzu asupra mea ca un trăznet de lumină. Adică nu resimții nici o durere, ci doar o intensă lumină care mă invadă și șterse, aruncând în neant total acest episod fulgurant al existenței mele. Și atunci mă bucurai că am fost condamnat. Liber, cu ea, n-ași fi avut, poate, niciodată această revelație și n-ași fi putut ieși niciodată din paradisul meu, din care însă ași
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
decât grăunțe de nisip. Și dacă o pitică albă nu atrăgea deloc atenția, atunci un aparat atât de mic precum capsula de salvare a lui Nostromo, această navă de acum dispărută, abia dacă avea o existență. Plutea în derivă prin neant ca un electron liber care și-a părăsit orbita atomică. Se întâmplă, cu toate astea, ca un electron liber să atragă atenția. E de ajuns să treacă atunci când trebuie prin câmpul de observare a unor persoane care dispun de aparate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
care se aștepta să se reverse, după spusele meditehnicienei. Se auzi bâzâitul unui motor și ecranul mural urcă în plafon. Încăperea fu inundată de o lumină crudă. Deși filtrată, puse la grea încercare sistemul nervos epuizat al lui Ripley. Imensitatea neantului se întindea dincolo de geam, iar o parte a modulelor de locuit ale stației Gateway alcătuiau ca o buclă pe partea stângă: celule de plastic asamblate ca piesele unui joc de montaj. Extremitățile celor două antene apăreau în partea de jos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
sintetice au micile lor secrete. Se mai uită pentru ultima dată la tastatură și murmură: ― Acum, dacă nu comit erori și dacă nimic nu se strică... Apăsă pe tasta de funcționare. Mult deasupra lui, Sulaco deriva răbdător și tăcut în neant. Prin culoarele lui nu era nici o suflare. Nici o mașină nu bâzâia în marele compartiment de debarcare. Unele instrumente clipeau fără zgomot, menținând nava în orbita geostaționară, la verticala coloniei. O sirenă mugi, cu toate că nu era nimeni să o audă. În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
-l sub greutatea ei. Acidul se scurgea din corpul creaturii rănite. Ripley manipula cu disperare comenzile aparatului. Acidul șiroind ajungea la ușile sasului: fumul se ridica deja, indicând faptul că deja își croia drum prin aliaj. Dincolo de sasul exterior era neantul. Ici și colo apărură câteva găuri și femeia se zbătea încă pentru a scăpa de chingile scaunului. Aerul începea să iasă din Sulaco, aspirat fiind de vidul nesătul al spațiului cosmic. Un suflu de aer pătrunse în buncăr și Ripley
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
Semantica Generală îi putea oferi un răspuns condiționat. Așa că spuse, precaut: - Există posibilitatea ca, la bază, universul să fie o închipuire, nu o realitate; și că, dacă, printr-un procedeu sau altul această închipuire este pusă în mișcare să apare neantul. Într-un asemenea moment de disociere distanța nu mai are nici o valoare. Nu părea indicat să dezvăluie că acesta era sistemul de coordonare în care - se credea - super-creierul lui Gilbert Gosseyn opera transferul de similitudine dodecimală. Deși Gosseyn fusese cât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85124_a_85911]
-
zgomot în stânga sa, mai în spate. Atunci. gândi: "Apoi. Leej". Gosseyn se întoarse și se uită. Văzu, și-l recunoscu de îndată, cu memoria dublurii sale pe Eldred Crang, ieșind grăbit de după draperie. Imediat după asta, își făcu apariția, din neant, Leej. Păși și ea repede într-o parte, la fel ca Enro, după care Prescott și, în cele din urmă, Patricia Hardie - Crang. "Dar - obiectă în gând, cu întârziere, Gosseyn Trei. Nu crezi că mai întâi ar trebui să ..?" Se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85124_a_85911]
-
exact rolul tău? Și de data asta răspunsul veni prompt. - Am hotărât, noi am hotărât, că voi încerca să prezic exact care va fi configurația atom-moleculă-particulă a unei zone locuibile din acea altă galaxie. Am luat drept adevărat faptul că neantul separa cele două universuri. Pe baza acelei preziceri, Gosseyn Doi a făcut o "fotografie" cu ajutorul super-creierului, a întregului meu creier, incluzând prezicerea și a încercat să ne similiarizeze pe toți acolo dintr-un salt. Într-un fel, trebuie să fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85124_a_85911]
-
că intru într-un univers populat cu organisme stranii, în forme microbiene și stadiu larvar, pe care le zgândăream cu vocea mea hotărâtă. Intram decis să le curm suferința, smulgând una câte una celulele lor parazite și azvârlindu-le în neant, departe de lumea vie în care vroiam să trăiesc și în care nu-și găseau locul. Înarmat cu un pumn de fise de 25 de bani, începeam curățenia. Aveam de unde alege. Nume discrete, temperate de-un diminutiv bine ales: Curuț
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
Ce nu știi dumneata e că Fast era un agent dublu, angajat de MI 6. Povestea cu răpirea e pentru proști: în realitate, Arnold Fast a lucrat tot timpul sub acoperire pentru englezi. Cum crezi că a ieșit Colossus, din neant? Și, mai ales, cum a fost spart codul Enigma: dând peste niște acte într-un submarin nazist, cum ni se povestește pe Discovery?! Să fim serioși...“ „Deci omul pompa date tehnice de la nemți și le turna mai departe englezilor...“ „Până când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
regulă determinată clară. Cand definirea modului de construcție vine nu de la vreun concept sau scop al artistului ci, pe cât de misterios pe atât de imediat, de la natură 136. Vine că acel impuls fără nume despre care vorbește Vitier. Pornit din neantul personal intransmisibil, din abisul uman, ca o "voce" fără sex, fără vârstă sau pământ străbun, care de fapt nu este a poetului ci, înlăuntrul sau, vocea unui el care este mult mai mult decât un eu, care "se aude din
Immanuel Kant: poezie și cunoaștere by VASILICA COTOFLEAC [Corola-publishinghouse/Science/1106_a_2614]
-
sociale fixe de identificare? Nu s-ar putea vedea că o slobozire a vocabulei din îngrădirea "plenitudinii" ei de sens și plasticitate, cum scrie, pe aceeași temă, Pfeiffer 176, de la Începutul în care aceasta numea, instituia, ordona și crea înfruntând neantul, în care aducea la existența, numindu-l, chiar si neantul?) Relația între un termen propriu și unul figurat "prin intermediul analogiei" nu este aici diferită de cea pe care o întâlnim la diferiții autori care au abordat această materie de la Aristotel
Immanuel Kant: poezie și cunoaștere by VASILICA COTOFLEAC [Corola-publishinghouse/Science/1106_a_2614]
-
o slobozire a vocabulei din îngrădirea "plenitudinii" ei de sens și plasticitate, cum scrie, pe aceeași temă, Pfeiffer 176, de la Începutul în care aceasta numea, instituia, ordona și crea înfruntând neantul, în care aducea la existența, numindu-l, chiar si neantul?) Relația între un termen propriu și unul figurat "prin intermediul analogiei" nu este aici diferită de cea pe care o întâlnim la diferiții autori care au abordat această materie de la Aristotel până în zilele noastre. Metaforă, scria filosoful din Stagira în Poetica
Immanuel Kant: poezie și cunoaștere by VASILICA COTOFLEAC [Corola-publishinghouse/Science/1106_a_2614]
-
condiția lui imediată, "extrem de complexă și reală, fantasmagorica și visata sau inventată"229. Atât acel lucru care a fost cât și acela care niciodată nu va fi, pentru că poetul "scoate din umilință neființei tot ceea ce geme în ea, scoate din neant neantul însuși și îi dă chip și nume"230; căci substanță poeziei nu constă numai în ceea ce este ci și în ceea ce nu este, cuprinde deopotrivă realul și irealul, ființa și neființă. Bibliografie I. a Kant, Manuel, Crítica del Juicio
Immanuel Kant: poezie și cunoaștere by VASILICA COTOFLEAC [Corola-publishinghouse/Science/1106_a_2614]
-
lui imediată, "extrem de complexă și reală, fantasmagorica și visata sau inventată"229. Atât acel lucru care a fost cât și acela care niciodată nu va fi, pentru că poetul "scoate din umilință neființei tot ceea ce geme în ea, scoate din neant neantul însuși și îi dă chip și nume"230; căci substanță poeziei nu constă numai în ceea ce este ci și în ceea ce nu este, cuprinde deopotrivă realul și irealul, ființa și neființă. Bibliografie I. a Kant, Manuel, Crítica del Juicio [Critică
Immanuel Kant: poezie și cunoaștere by VASILICA COTOFLEAC [Corola-publishinghouse/Science/1106_a_2614]
-
ca și a sacrului În natură (Mircea Eliade, Nichifor Crainic). Principiul fundamental al cunoașterii simbolice (religioase) este credința, pentru că fiecare creatură dă mărturie despre existența lui Dumnezeu prin Însăși existența sa. Trebuie să recunoaștem că fără credință omul plutește În neant, pentru că numai prin credință el mărturisește permanent limitele sale, neputințele sale, speranțele sale și În consecință Își Însușește ceea ce credința Îl Învață prin cutumele și poruncile sale. Poate cel mai bine aceste aspecte se recunosc În moralitatea omului credincios, În
Medicină şi societate by Valeriu Lupu, Valeriu Vasile Lupu () [Corola-publishinghouse/Science/1587_a_2935]
-
lumii-lumen. Postmodernii recunosc că un astfel de "centru" nu e decât o ficțiune.48 Partea veselă e că o asemenea ficțiune (ca non-persoană) este imaginată ca având putința să genereze euri. "Individul modern crede Mușina este, deci, un fel de neant, un nimeni care generează o pluralitate de euri"49. Dar nimicul întrupat ca Nimeni nu poate crea prin sine. Omul nu poate crea decât în ipostază de persoană. Cu o ascuțime excepțională, Părintele Stăniloae combate simultan diversele teze centriste repudiate
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
și proletar). Mizeria feței, măștile opace, iată esența simulacrelor rezultante din eterna reîntoarcere. Paradoxal, ele nu aduc noutatea vizată de filosofii diferenței, nici aceea a arheologiei genealogice a lui Foucault, ci maschează, pur și simplu, identicul mort, redus, adică, la neant. Pământul e în viziunea lui Eminescu o instanță divină coborâtoare, ceva de felul kenozei Mântuitorului, destinat sacrificiului, adică morții, care echivalează cu neantizarea egoismului nostru funciar. Sacrificiul Demiurgului se insinuează ca anihilare a monismului (unicității) Dumnezeului non-treimic, care încă poate
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
Stănescu îi plăcea o "definiție" a personalității lui Bacovia provocată de Grigore Hagiu: "Ce drojdie de Eminescu!" Parafrazând, s-ar putea spune: Ce pâine de Eminescu e acest Nichita Stănescu!" Într-adevăr, dacă Bacovia e "drojdia", elementarul, teluricul redus la neant și neagră deznădejde, Nichita Stănescu s-a înălțat, a concrescut și s-a "copt" din amețitoarele viziuni eminesciene, parcă la ceas de ciocârlie ("până lângă ciocârlii"). De fapt, cam asta vrea să spună insolitul cuvânt antimetafizica, o rupere de simetrie
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
aceea a terțiului exclus. Între nivelurile de realitate, Basarab Nicolescu distinge o zonă de maximă transparență, a sacrului, inaccesibilă cunoașterii "paradisiace". La limita dintre lume (existență) și "vid" are Victor Teleucă revelația ninsorii. Albul ninsorii pare a veni din negrul neantului. La interferența lor, în Bacovia ninge gri. (Teleucă descifrează, pe bună dreptate, o bucurie albă a ninsorii, la Bacovia, în Decembre, poate o excepție în lirica bacoviană). Dar la Teleucă griul se azurizează în albastru. Cele trei nuanțe cromatice sunt
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
Însă „mesajul” manipulator e astfel mai eficient. Satira are și umor, un umor adesea memorabil. Nu poți să nu râzi în hohote când tejghetarul hoțoman Bumbescu cade în reverie la auzul versurilor debitate de Mirea și exclamă lăcrămos, privind în neant : „Victore, viața fără poezie e pustiu !...”. Și spectatorul, când râde, se deschide. E mai dispus să primească mesaje, idei, fără a le mai supune unor verificări raționale. Ele vor rodi mai târziu în mintea lui. Or, mesajul fundamental transmis de
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912-1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
ar fi putut și altfel" generează coșmarul celui nehotărât. Lucrurile ar fi arătat "altfel" dacă nu aș fi hotărât așa. Și totuși numai acest "așa" este real, în timp ce "altfel" s-a pierdut definitiv în gestul subiacent al eliminării mele, în neantul posibilului condamnat să rămână posibil ( G. Liiceanu, Despre Limită) Este aproape imposibil pentru inteligența voastră să admită că spiritualul este o entitate, pentru că ea nu este ca atare testabilă; și atunci numiți aceste concepții stângăcii preștiințifice, fantezii ale minții infantile
[Corola-publishinghouse/Science/85016_a_85802]