8,065 matches
-
au impresionat Întotdeauna amestecurile, confluențele și Întâlnirile dintre Întuneric și lumină, Întristare și bucurie, spus și nespus. Stările pure sunt ușor decelabile, sunt terne, la un moment dat te lasă rece. Ele nu ridică probleme, nu sunt dilematice, nu stârnesc neliniști și repoziționări. Când lucrurile se amestecă, realitatea devine interesantă, iar spiritul... tresaltă. Nu pentru că ne instalăm iremediabil În mirare, ci pentru că e posibil să găsim În sfârșit răspunsuri nedezlegate Încă până acum. Intrăm Într-o zodie a refacerii și Întremării
Educația. Iubire, edificare, desăvârșire by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/1951_a_3276]
-
dejunul în apartamentul său, unde mi-a arătat pe șemineu statuia lui Buddha, în fața căreia își petrecea zilnic meditația matinală între orele 6 și 7. Dar cel mai bine am putut să-l observ și să-ș studiez în octombrie 1962. Neliniștea lui era profundă și autentică. Spunea ca n-a auzit o declarație mai gravă de la războiul mondial încoace ca declarația lui Kennedy, căci ea enunța fără echivoc decizia unei riposte care ar fi putut incendia globul. Ceea ce îl îngrijora era
[Corola-publishinghouse/Science/1455_a_2753]
-
pe rețeaua sa internațională alerta de gradul 0, ceea ce însemna că în România avusese loc un eveniment din categoria catastrofelor, fără a se preciza consecințele și implicațiile. Între timp, soția a reușit să reanime propria mamă, care dădea semne de neliniște și întreba mereu care este situația familiei la Ploiești. M-am grăbit să telefonez, la Ploiești, familiei. De această dată, am avut șansa să intru în legătură cu un frate al soției. Acesta a confirmat că familia este bine, iar cutremurul nu
[Corola-publishinghouse/Science/1455_a_2753]
-
din stihuirile anacreontice, din romanțe, din cântecul de lume sunt perceptibile. Melancoliile, ușoare, trec aproape fără să lase urme. A. e, fără nici o adumbrire, o natură jubilantă, expansivă, gata să vestească tuturor bucuria dragostei împărtășite. O dragoste tihnită, ocolită de neliniști și suferințe, la care natura întreagă este chemată să ia parte. Veneția însăși, cu toată înfățișarea ei cernită, protejează fericirea tânărului cuplu. Când iubita, „dulce înger”, nu mai este, jalea celui rămas pare reală, dar, ca artă, ea sună ciudat
ALECSANDRI-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285234_a_286563]
-
vârstă când se cade să renunțe la patimile lumești, își găsește un aristocratic refugiu în studiu și creație. Prin Horațiu (din Fântâna Blanduziei, 1884), ca și prin Ovidiu (din drama cu același nume, 1885), el își mărturisește propriile frământări și neliniști. În Ovidiu - din care autorul trage și un libret ce urma să fie pus pe muzică de Charles Gounod - viziunea exilatului muribund resuscită idealurile pașoptiste de odinioară. Pentru a explica relegarea poetului latin la Tomis, dramaturgul alege o versiune romanțioasă
ALECSANDRI-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285234_a_286563]
-
volumului. Lirismul intrinsec al acestor pagini preferă vârstele de hotar - în special copilăria și bătrânețea -, cu linii caracterologice incerte și cu posibile alunecări în vis, superstiție, fabulos și mister. Bine surprinsă e psihologia omului aflat în pragul marii treceri, de neliniște existențială și de împăcare cu destinul. În memorialul de călătorie Misterul Fluviului Galben. China în 15 cărți poștale (1993), realitățile chinezești, descoperite de autor în cursul unei neașteptate vizite în Extremul Orient, sunt luate drept puncte de reper pentru a
ANDREIŢA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285354_a_286683]
-
din partea comunității universitare internaționale și publicat sub titlul Violență și teroare în media (UNESCO, Violence and Terror in the Mass-media, Reports and Papers on Mass Communication, nr. 102, 1988). Actualitatea studierii acestei problematici provine - cum subliniază profesorul G. Gerbner - din neliniștea provocată de incidența violenței și terorii mediatice asupra vieții publice, a copiilor și a tineretului, a delincvenței și a controlului social, ca urmare a producerii în serie și a etalării în mass-media, îndeosebi în televiziune a imaginilor violente. În acest
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2237_a_3562]
-
culturi a violenței”, specifice modelului sociocultural american și care conduc la atitudini de acceptare a violenței ca element central de reglare a vieții și a relațiilor sociale. „Critica programelor TV sau a filmelor americane violente este pornită, înainte de toate, din neliniștea produsă de slăbirea transmiterii către noile generații a unor repere ale culturii și democrației europene (discuție, negociere, respectul de sine și de altul, altruismulț), în favoarea unor contravalori ca: maniheismul, intoleranța, supunerea la legea celui mai puternic” (Frau-Meigs și Jehel, 1997
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2237_a_3562]
-
pumnul la tot ce nu-i este pe plac. În societate, joacă frecvent rolurile personajelor preferate. Distincția între bine și rău aproape a dispărut, iar între realitate și ficțiune granița a devenit din ce în ce mai transparentă. Cazurile prezentate sunt expresia unei profunde neliniști în ceea ce privește mijloacele și modelele educaționale ale copiilor în societatea românească. Lipsa de angajare a părinților, ineficiența demersului educatorilor și constrângerile unei societăți ce promovează angoasa, anxietatea, înstrăinarea, pierderea de sens în ceea ce privește dezvoltarea umană, sunt motive, factori care împiedică dezvoltarea armonioasă
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2237_a_3562]
-
de un an (1950-1951), tot aici, cursurile Facultății de Filologie, după care optează pentru un curs de scenarii la Institutul de Artă Teatrală și Cinematografică din București. Debutează în 1950, cu o povestire, în „Iașul nou”, și în volum, cu Neliniște în detașament, în 1956. Devine redactor la Studioul de Filme București (1951-1956), apoi la Editura Tineretului (1956), la Televiziune (1957-1960) și la „Scânteia pionierului”; redactor-șef (1967-1980) și redactor (1980-1990) la revista „Cutezătorii”. Colaborează la „Gazeta literară”, „Tribuna”, „Tânărul scriitor
ANTON. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285386_a_286715]
-
gestație, Țarcul, pe care e silit de tribulațiile politice ale epocii să îl publice practic în trei variante: Diminețile lungi (1976) selectează aproape exclusiv episoadele care se raportau la lumea adolescenților, Întâlniri paralele (1986) recuperează în bună măsură dramele și neliniștile unei lumi a adulților obligați la o adaptare considerată infamantă în ochii propriilor copii (omniprezenți în roman în diverse straturi de generații și din rândurile cărora se evidențiază Tin, naratorul principal, în jurul căruia era centrată varianta precedentă a romanului) sau
ANTON. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285386_a_286715]
-
cărui distrugere psihică și fizică constituie oglinda de umbră în care se adâncesc spaimele și revoltele adolescentine). În sfârșit, varianta integrală, necenzurată, Țarcul (2002), potențează prin accente de profundă demascare a unui regim funciar odios trama narativă deja configurată. SCRIERI: Neliniște în detașament, București, 1956; Seri albastre, București, 1960; Seri albastre, I-II, București, 1964; Colegi de clasă, București, 1961; Lună beată, București, 1962; Liniștea, București, 1965; Despărțirea de jocuri, București, 1969; Vica, București, 1972; Ochii aurii ai Roxanei, București, 1972
ANTON. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285386_a_286715]
-
izbăvi lumea de urât, de plictis, și de a o transpune într-un vis feeric. În acest univers virgin, adamic, au loc erupții intermitente ale unei infrarealități: întâmplări stranii, coincidențe misterioase, manifestări ale unor forțe oculte. O atmosferă înfiorată de neliniști ușor mistice se conturează din predilecția pentru vise premonitorii, halucinații provocate de stupefiante, manii blânde, morbide sau extravagante viziuni colorate. Prin fastuoasele descrieri, prin psihologiile complicate, prin sugerarea unei alte realități și prin utilizarea alegoriei și a simbolului, Oglinda fermecată
ANGHEL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285370_a_286699]
-
decadență, la finele unor cicluri istorice, când valorile „tari” se relaxează, pierzându-și din forță. Efectele pe care această criză axiologică generală le produce au un spectru enorm: dispariția Încrederii În virtuțile rațiunii și ale științei, explozia iraționalismelor, a filosofiilor „neliniștii”, aventurii, disperării sau izolării, amoralismul, ruperea esenței de existență, exaltarea individualismului, dispariția entuziasmului moral, cultivarea apatiei, a epuizării nervoase, fascinația pentru stările morbide, pentru toate formele agonicului 1. Persoanele (reale sau fictive) care populează această lume „sunt de-a dreptul
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
diferită și cu mai multă profunzime: la un Oscar Wilde sau George Moore, În operele și În chiar viața lui Gabriele D’Annunzio, care Îi infuzează dandysmului o vigoare păgână, În Algabal al lui Stefan George, care Îi induce o neliniște metafizică”2. Alte capitale, alte decadențe tc " Alte capitale, alte decadențe " Chiar dacă toți dandylogii cad de acord că, spre 1900, Parisul devine un fel de buric al lumii bune (rol pe care și-l va asuma, de altfel, până foarte
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
sub control, dar oarecum la distanță. În timp ce tații sunt cu desăvârșire absenți, la propriu sau la figurat, În realitate sau simbolic. Nu există nimeni care să ghideze pașii viitorului bărbat, nimeni care să-i dea răspuns pentru puzderia de dorințe, neliniști sau chiar spaime. Decât oglinda. Dar aceasta, crede Françoise Dolto, Îi returnează un chip străin, pe care, de cele mai multe ori, Îl detestă. Narcisul modern e Abel și, exact În aceeași clipă, Cain. Cu el Însuși are de luptat, cu partea
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
egoismul dandy-ului. El se Întreabă cu Îndreptățire dacă, În cazul dandy-ului, cultul de sine se poate confunda cu vanitatea și găsește o diferență nu lipsită de semnificație Între caracterul oarecum pasiv, contemplativ al vanității („o autosatisfacție scutită de neliniște și stagnând În beatitudinea confortului intelectual”) și cel activ al egocentrării dandy-ului („el profesează un cult de sine activ, exigent, demonstrativ”)4. Lesne de observat, mai toți dandy-i pe care i-am pomenit pe parcurs intră În paradigma
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
devine pentru dandy nu numai o chestiune estetică, ci, după cum susține cu Îndreptățire G. Matzneff, și una morală. Un corp stăpânit, ținut sub control, dovedește o dată În plus că dandy-ul se supune total propriilor exigențe. Așa cum Își cenzurează emoțiile, neliniștile, suferința, un adevărat dandy trebuie să-și strunească și stomacul și mușchii. S-a văzut cât de riguroase ar trebui să fie dietele. Dar nu toți dandy-i pot face față unor asemenea canoane. După cum nu toți Își exersează, ca
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
Însă, probabil, multe suferințe. Printre toate calitățile, era Înzestrat și cu inteligență. Om prin excelență al conversației, era acum total privat de ea2. Spiritul său, care avea nevoie, pentru a se Înflăcăra, de scânteia spiritului altuia, rămăsese fără resurse. Aspră neliniște, pe care o trăise și Doamna de Staël. Gândul că numele Îi mai ajungea Încă până la Londra și că bărbații cei mai spilcuiți din lumea pe care el nu o mai frecventa veneau din când În când să-i aducă
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
cele mai lungi etape din viața sa. Noblețea acestui oraș a dovedit, prin felul În care l-a primit, prin considerația cu care l-a Înconjurat, că strămoșii englezilor erau normanzi. Toate acestea i-au putut Îndulci, dar nu risipi neliniștile care i-au sfâșiat ultimele zile. Dl Jesse a ținut socoteala acestor căderi, a acestor dureri. Noi le vom trece sub tăcere. De ce să le povestim? Aici a fost vorba despre un dandy, despre influența și viața sa publică, despre
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
ținut mult timp obrazul lipit de al său, iar prințesa a avut Îndrăzneala de a-i spune: „Sunteți precum maimuțele care-și sufocă puii cu mângâierile lor”. Cuvinte care făceau, prin curaj, cât celebra lovitură de tun! Domnișoara, cuprinsă de neliniște, a luat hotărârea de a nu mai apărea la curte. Ei bine, tocmai Lauzun a Împins-o Înapoi, spunându-i că era rău să se țină atât de mult timp departe de rege! Când Îl Întâlnea pe Lauzun, ea plângea
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
nepăsarea, nici spontaneitatea. Nimic mai Îndepărtat de melancolia nedeslușită și fără de pricină decât spleenul său: În aceasta trebuie văzute, dimpotrivă, o insatisfacție virilă, o depășire arzătoare și voluntară. Blin scrie foarte adevărat: „Meritul lui Baudelaire este de a fi dat neliniștii o rezonanță mai justă despuind-o de formulele stagnante... Noutatea constă În a fi prezentat aspirația ca o «tensiune a forțelor spirituale», și nu ca o disoluție... În sfârșit, Baudelaire se deosebește de romantism prin faptul că el transformă neliniștea
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
neliniștii o rezonanță mai justă despuind-o de formulele stagnante... Noutatea constă În a fi prezentat aspirația ca o «tensiune a forțelor spirituale», și nu ca o disoluție... În sfârșit, Baudelaire se deosebește de romantism prin faptul că el transformă neliniștea În principiu operator”. Astfel, devenirea psihică la el nu poate fi decât rezultatul unei neîncetate lupte cu sine. A se stingheri, a se constrânge pentru a fi Întotdeauna În cel mai Înalt grad de disponibilitate: căci disponibilitatea nu este, la
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
Dar această societate, În care nimeni nu are nici o obligație, Îl covârșește pe Flaubert cu darurile sale: ea ridică, de fapt, activitatea literară la rangul de funcție socială. Acestor morți de seamă, dintre care cei mai mulți au trăit În singurătate, În neliniște și În spaimă, care nu izbuteau să gândească pe de-a-ntregul nici ca scriitori, nici ca artiști și care au murit, așa cum moare fiecare, nesiguri de ei Înșiși, li se conferă din afară - pentru că nu mai sunt și pentru că viața
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
acea nevinovată limpezime ce strălucește numai sub pleoapele eroilor și ale copiilor”. În această ipostază, indeterminată moral și „amorțind simțământul temerii de răspundere”, Aubrey de Vere adastă Într-un vertigiu voluptuos ce Îndeamnă la trăiri șocante și senzații rare, echivoce. Neliniștea nelămurită Îl chinuie, dar Îl și mulțumește ca o experiență insolită; În zăpușeala umedă a unei nopți stranii și grele, el pare agitat, vorbește „pripit și tremurat”, scuturat de friguri, deși se răsfrânge În sine, cu surâsul pe buze, cu
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]