4,685 matches
-
mod de a trăi bine. Filosofia permite acest demers exaltant. Cum? Tocmai învingând spaimele. în ce fel? Activând o înțelepciune materialistă. Chiar dacă nu citează niciodată numele lui Platon, Lucrețiu se situează pe poziții radical antiplatoniciene: el recuză idealismul, dualismul și nemurirea sufletului, concepții dragi filosofului Peșterii la care creștinii țin atât de mult - se înțelege de ce. Phaidon oferă într-adevăr un text care inaugurează opțiunile catolice asupra chestiunii morții și a ceea ce se întâmplă cu trupul după moarte: mântuire, osândă, infern
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
cunoască chinuri sau să îndure încercări umilitoare? Dacă-l considerăm imaterial, totul devine posibil, evident: dar, în viziunea lucrețiană asupra lumii, nimic nu e în afara materiei; dacă-l considerăm material, nu mai există decât devenirea lui atomică - moartea agregării, dar nemurirea componentelor acestui agregat. N-avem a ne teme de nimic în ceea ce privește această operație fizică - iar metafizica nu este fondată. Exact ca și plăcerile, suferințele țin de conștiință, care presupune ea însăși o configurație specială a materiei. O agregare mai adecvată
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
cotidiene, Freud, Republica, Cicero, Republica, Platon, Revelația marii puteri, Simon Magicianul, Satirele menippee, Varro, Scrisoare către Herodot, Epicur, Scrisori către Lucilius, Seneca, Sistemul filosofiei lui Epicur, Gassendi, Stromates, Clement din Alexandria, Supliment al călătoriei lui Bougainville, Diderot, Teologie platoniciană a nemuririi sufletelor, Ficino, Testament, Meslier, Teze despre indulgențe, Luther, Timaios, Platon, Tratat de etică, Diogene din Sinope, Tratat despre natura omului, Hume, Tratat despre toleranță, Locke, Mici tratate, La Mathe La Vayer, Trei cărți despre viață, Ficino, Uman, prea uman, Nietzsche
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
opere de polemică sau de interes social ori cultural”, fiecare număr fiind consacrat „unui scriitor român necunoscut sau ignorat”. Tot aici este deconspirată și semnificația titlului revistei: „Poezia - și în general frumosul - ne ucide [...], pentru că apropierea - sub orice formă - de nemurire înseamnă moarte”. Într-o plină de vervă Autoimortalizare, tributară spiritului frondeur al tinerei generații din acești ani, Mihail Steriade își creionează un foarte viu profil anticipând tonul burlesc-duios al autoportretelor literare ale lui Eugen Ionescu. Până și formulele adresării directe
MEDUZA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288077_a_289406]
-
aceasta) al unei transcenderi reiterate la nesfârșit, ca un ritual ce actualizează o stare originară. De aceea, impresia că poetul se repetă, că se autopastișează sau că alunecă în verbiaj nu e decât rezultatul unei lecturi inadecvate, improprii. Ca și „nemurirea” voiculesciană („o lucrare fără de sfârșit”), starea de beatitudine și de extaz, comuniunea mistică cu sacrul este un exercițiu spiritual reluat la infinit și care îl cuprinde și pe cititor în volutele urcătoare ale vortexului. Poezie a ascensionalului (zbor, nadir, floare
IONEL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287578_a_288907]
-
156-165; Virgiliu Ene, Folcloriști români, Timișoara, 1977, 56-65; Constantin Noica, Sentimentul românesc al ființei, București, 1978, 112-145; Dicț. lit. 1900, 457-458; Eugen Todoran, „Tinerețe fără bătrânețe și viață fără de moarte”, model constitutiv al basmului, „Dacoromania”, 1981-1982; Aura Matei Săvulescu, Utopia nemuririi, București, 1984; Virgiliu Florea, M. Gaster și Petre Ispirescu, AAF, 1987; Mircea Anghelescu, Introducere în opera lui Petre Ispirescu, București, 1987; Nicolae Constantinescu, Tipologia relațiilor familiale în poveștile lui Ispirescu și Creangă, MCF, 1988; Manolescu, Istoria, I, 272-273; C. Negreanu
ISPIRESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287627_a_288956]
-
iubit, îngr. Christina Zarifopol-Illias, Iași, 2002; Poezii, îngr. și pref. N. Georgescu, București, 2003. Repere bibliografice: Augustin Z.N. Pop, Mărturii. Eminescu-Veronica Micle, București, 1967; George Sanda, Veronica Micle, București, 1972; Dicț. lit. 1900, 564; Irina Petraș, Un veac de nemurire. Mihai Eminescu, Ion Creangă, Veronica Micle, Cluj-Napoca, 1989; Mănucă, Perspective, 14-20; Dicț. scriit. rom., III, 176-177; Dan Mănucă, Opinii literare, București, 2001, 55-65; Faifer, Pluta, 128-131; Liviu Papuc, Marginalii junimiste, Iași, 2003, 165-171. D.M.
MICLE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288102_a_289431]
-
folosit pentru prima dată și de Augustin; opera are drept scop cercetarea celor două realități fundamentale: Dumnezeu și sufletul. Augustin a completat-o, pentru a discuta în mod mai riguros o problemă specifică, cu un tratat mai tehnic, cel despre Nemurirea sufletului (De immortalitate animae), compus de Augustin când s-a întors la Milano; atunci el a scris și un tratat Despre gramatică (De grammatica) și l-a început pe cel Despre muzică (De musica): aceste două opere trebuiau să facă
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
în alte localități din Palestina și Siria și poate și la Constantinopol. A murit puțin după 518. Prin 490 (invaziunea vandalilor din 484 e menționată ca un eveniment recent) a compus un dialog de tip platonic intitulat Teofrast, sau despre nemurirea sufletelor și învierea trupurilor. Interlocutori (acțiunea se desfășoară la Alexandria) sunt atenianul Teofrast, alexandrinul Egipt și sirianul Euxiteu. Egipt nu face altceva decât să deschidă dialogul; Teofrast reprezintă neoplatonismul, iar Euxiteu creștinismul care, la sfârșit, este acceptat și de Teofrast
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
creștinismul care, la sfârșit, este acceptat și de Teofrast. E un dialog bogat în citate și în aluzii la literatura clasică; autorul apără aici doctrina Facerii lumii, combate concepția platonică și neoplatonică a preexistenței și a transmigrației sufletelor, susține teza nemuririi sufletului, a sfârșitului lumii și învierea trupurilor. Deși atacă doctrinele platonice fundamentale, Enea se inspiră chiar din problematica neoplatonicienilor, autori pe care îi cunoaște foarte bine. Opera e o mărturie importantă, chiar dacă târzie și lipsită de originalitate a contactului/conflictului
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
Ráz, Vânzătorul de umor, București, 1991; Milan Kundera, Ridicole iubiri, București, 1991, Gluma, București, 1992, Viața e în altă parte, București, 1995, Valsul de adio, București, 1996, Cartea râsului și a uitării, București, 1998, Insuportabila ușurătate a ființei, București, 1999, Nemurirea, București, 2002. Repere bibliografice: Cornel Ungureanu, Prefață la Jaroslav Hasek, Peripețiile bravului soldat Svejk în războiul mondial, ed. 7, București, 1997; Dicț. scriit. rom., II, 459-461; Elisabeta Lăsconi, Jean Grosu, „Am tradus scriitori interziși în țara lor”, ALA, 2003, 688
GROSU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287371_a_288700]
-
București, 1904; Franz Grillparzer, Hero și Leandru, București, 1907; Racine, Atalia, București, 1907; Théodore de Banville, Sărutarea, București, 1907; H. Sienkiewicz, Quo vadis, București, 1908; H. Sudermann, Moara părăsită, București, 1908; Maurice Maeterlinck, Inteligența florilor, București, 1908, Timpul florilor și nemurirea, București, [1914]; Beaumarchais, Bărbierul din Sevilla, București, 1908; Émile Zola, Atacul morii, București, [1908]; Guy de Maupassant, Domnișoara Fifi, București, 1909, O viață, București, 1909; Jonathan Swift, Gulliver în Țara Uriașilor, București, 1909; Jules Verne, Ocolul pământului în 80 de
LECCA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287764_a_289093]
-
care Împărțea un trecut nobil și era destinat pentru măreție În viitor. În același timp, statul-națiune trebuia să creeze o viziune utopică suficient de convingătoare a viitorului pentru a câștiga loialitatea subiecților săi, mai apoi a cetățenilor săi. Drumul spre nemurire nu mai viza acceptarea lui Hristos ca salvator, ci urmărirea necontenită a bogăției materiale nelimitate În forma achiziției și a schimbului de proprietate. În schimbul jurământului de credință față de Stat - testul constând În disponibilitatea cetățeanului de a-și da viața pentru
Visul European by Jeremy Rifkin () [Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
Dauș, Radu D. Rosetti, Constanța Hodoș, Sextil Pușcariu, N. Țimiraș. Între autorii străini din care s-a tradus figurează Goethe (Rămas bun, transpunere de V. Scântee), Schiller (Hero și Leandru, Norocul ș.a.), Lenau (Copacul amintirii, tălmăcire de V. Scântee), Lamartine (Nemurirea), Heine (Doi frați, Don Ramiro și, în traducerea lui G. Coșbuc, Doream), Alfred de Vigny, Lev Tolstoi, Petőfi, Longfellow, Balzac, Arvers (Sonet, în versiunea lui Gheorghe din Moldova), H. Murger, Maupassant, François Coppée ș.a. R.Z.
LUMEA ILUSTRATA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287882_a_289211]
-
de luptă, drum de pace (1981), Nici cuceritori, nici cuceriți (I-III, 1981-1983) -, reconstituiri istorice - Reabilitarea unui haiduc: Pantelimon (1968), Dosarul unei crime politice: N. Iorga (1975), Moartea unui savant: N. Iorga (1975), Procesul unui proces (1978), O zi pentru nemurire (1984), Îngerul morții - exterminatorul dr. Mengele (1988), Oameni uitați, destine fracturate (1944-1989) (2000) -, prezentări de cazuri concrete, puse în legătură cu problemele adolescenței și ale familiei, precum Andra (1982), sau ale trecerii de la adolescență la maturitate, ca în Generația ’62 (1963), lucrări
STOIAN-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289945_a_291274]
-
și după..., București, 1977; Procesul unui proces, București, 1978; Soare cu dinți, București, 1979; Planeta „Adolescență”, București, 1980; Drum de luptă, drum de pace, București, 1981; Nici cuceritori, nici cuceriți, I-III, București, 1981-1983; Andra, București, 1982; O zi pentru nemurire, București, 1984; 3 măști pentru Marte, București, 1987; Drumeț în calea lupilor (în colaborare cu Nicolae Dragoș ), București, 1987; Îngerul morții - exterminatorul dr. Mengele, București, 1988; Viața sexuală pe înțelesul tuturor, București, 1992; Ultima cursă (de la Struma la Mefkure), București
STOIAN-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289945_a_291274]
-
Lecturi, 352-356; Nicolae Bârna, Între ficțiune și realitate, RL, 1980, 5; Nicolae Georgescu, „Nici cuceritori, nici cuceriți”, LCF, 1983, 6; Ion Dodu Bălan, „Andra”, CNT, 1983, 19; Paul Dugneanu, Ziua nemuritoare, CNT, 1984, 35; Aurel Dragoș Munteanu, „O zi pentru nemurire”, LCF, 1985, 18; Mircea Vaida, „Drumeț în calea lupilor”, TR, 1987, 29; Cornel Ungureanu, Un geniu al locului, O, 1987, 30; Mihai Ungheanu, „Drumeț în calea lupilor”, LCF, 1987, 32; Ion Dună, Contribuția „romanului-document”, LCF, 1988, 34; George Pruteanu, O
STOIAN-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289945_a_291274]
-
folosit pentru prima dată și de Augustin; opera are drept scop cercetarea celor două realități fundamentale: Dumnezeu și sufletul. Augustin a completat-o, pentru a discuta în mod mai riguros o problemă specifică, cu un tratat mai tehnic, cel despre Nemurirea sufletului (De immortalitate animae), compus la întoarcerea la Milano; atunci el a scris și un tratat Despre gramatică (De grammatica) și l-a început pe cel Despre muzică (De musica): cele două opere trebuiau să facă parte dintr-o tratare
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
în alte localități din Palestina și Siria și, poate, și la Constantinopol. A murit puțin după 518. Prin 490 (invazia vandalilor din 484 e menționată ca un eveniment recent) a compus un dialog de tip platonic intitulat Teofrast sau despre nemurirea sufletelor și învierea trupurilor. Interlocutori (acțiunea se desfășoară la Alexandria) sînt atenianul Teofrast, alexandrinul Egipt și siriacul Euxiteu. Egipt nu face altceva decît să deschidă dialogul; Teofrast reprezintă neoplatonismul, iar Euxiteu creștinismul care, la sfîrșit, este acceptat și de Teofrast
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
reprezintă neoplatonismul, iar Euxiteu creștinismul care, la sfîrșit, este acceptat și de Teofrast. Bogat în citate și în aluzii la literatura clasică, dialogul apără doctrina facerii lumii, combate concepția platonică și neoplatonică a preexistenței și a transmigrației sufletelor, susține teza nemuririi sufletului, a sfîrșitului lumii și a învierii trupurilor. Deși atacă doctrinele platonice fundamentale, Enea se inspiră chiar din problematica neoplatonicienilor, autori pe care îi cunoaște foarte bine. Opera e o mărturie importantă, chiar dacă tîrzie și lipsită de originalitate, a contactului
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
Oancea" îl convertește la literatură pe un funcționar de la administrația financiară, Simeon Bura, îndemnându-l să scrie el însuși și închinându-i apoi ode de genul: " Căci prin scris lățești în lume Cinstea, Munca și Cultura/ Și-astfel treci în nemurire, Domnule Simeon Bura!" Cu fină intuiție artistică, Cornel Ungureanu nu compune portretul personajului său într-un registru stilistic exclusiv burlesc. El adaugă și o notă de dramatism autentic, reproducând, de exemplu, o mărturisire a lui Petru E. Oance care, dacă
O epopee critică eroi-comică by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17157_a_18482]
-
își schimbă perspectiva știutoare, de martor trecut prin clipă, tinzînd spre monolog interior. E totuși o lume care nu-și neagă vechile valori, care le recunoaște rostul și temeinicia în ciuda evadărilor spectaculoase, a copilărelii, le recunoaște rolul protector: "asta era nemurirea lor: o casă trainică înfiptă bine în temelii, să treacă peste ea veacurile și să n-o spulbere, și o avere însemnată, al cărei rost era ținut și scris acolo în registrul cel mare (...) să rămînă mărturie în veacuri" (p.
Dantelărie de cristal by Roxana Racaru () [Corola-journal/Journalistic/17175_a_18500]
-
bine în temelii, să treacă peste ea veacurile și să n-o spulbere, și o avere însemnată, al cărei rost era ținut și scris acolo în registrul cel mare (...) să rămînă mărturie în veacuri" (p. 155) și încă: "asta era nemurirea lor și așa-și trăiseră ei clipă de clipă viața (...) cu conștiința că trecător este numai trupul acesta neînsemnat, dar nepieritoare sînt neamul, familia, casa, registrul cel mare în care totul rămîne, totul rămîne..." (p. 156). Subțierea zidurilor lumii pe
Dantelărie de cristal by Roxana Racaru () [Corola-journal/Journalistic/17175_a_18500]
-
-mi aparține Și vreau să regăsesc tot ce-am iubit mai mult. Dar câte n-am iubit prin viața trecătoare? Ele-au rămas în gânduri și-n universul meu. Cu mâinile spre zei le cer cu îndurare Să-mi lege nemurirea cu-al vieții curcubeu. Atunci voi trece pașnic, prin ale zării valuri, La fel ca pescărușul, spre norii de argint, Aș vrea să zbor departe, spre infinite maluri, Să pot ajunge-n stele purtat de dor și vânt. Cât mi-
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/381167_a_382496]
-
căci lumea-mi aparțineși vreau să regăsesc tot ce-am iubit mai mult.Dar câte n-am iubit prin viața trecătoare?Ele-au rămas în gânduri și-n universul meu.Cu mâinile spre zei le cer cu îndurareSă-mi lege nemurirea cu-al vieții curcubeu. Atunci voi trece pașnic, prin ale zării valuri,La fel ca pescărușul, spre norii de argint,Aș vrea să zbor departe, spre infinite maluri,Să pot ajunge-n stele purtat de dor și vânt. Cât mi-
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/381167_a_382496]