5,657 matches
-
părinții lor și de la părinții părinților lor.. Pentru că în ținuturile acelea pisicile erau adorate ca niște zei iar ele vedeau tot, aflau tot, știau tot ce se întâmplă cu grădinile și cu oamenii. Așa se face că au aflat și nenorocirea care s-a abătut asupra grădinii înfloritoare care era Sahara și au transmis urmașilor și urmașilor urmașilor lor povestea zmeilor care au făcut din Sahara un pustiu. ... Dacă vreți, puteți desena aici povestea Saharei: Eu intru din nou în vis
Ticuță Reporterul by Eugenia Grosu Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91767_a_107350]
-
privindu-te, să simți că îți vine să zbori. Să te înalți, să te avânți în cele mai înalte și mai chemătoare ceruri, nu să dispari. Ana nu-și mai poate lua ochii de la Măiastră, în timp ce îi povestește Artistului întreaga nenorocire care s-a abătut asupra Țării lui Verde Împărat. Artistul o ascultă cu tot mai multă îngrijorare. Artistul: ─ Să mergem, Ana. Să-i pedepsim neîntârziat pe nemernici. Ana: ─ Să-i pedepsim, Artistule, da, dar nu putem s-o facem doar
Ticuță Reporterul by Eugenia Grosu Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91767_a_107350]
-
pot auzi mai bine. Să vă spun și vouă ce vorbește Prințul cu Ana. În timp ce voi îi desenați pe cei doi, eu îi ascult. Apoi îi ascultăm împreună. Prințul: ─ Știu că spui adevărul, am aflat și eu de nenorocire și cred că e bine ce faci, dar aș vrea să-mi răspunzi la trei ghicitori ca să mă conving că ești o bună jurnalistă. Ce zici, te încumeți? Ana: ─ Mă încumet. Prințul: ─ Cu prima ghicitoare vreau să văd dacă știi
Ticuță Reporterul by Eugenia Grosu Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91767_a_107350]
-
lumea. O altă grozăvie: Răzbunarea să-și facă de cap, la fel ca surorile ei, Invidia, Ura și Gelozia. Sau ajutoarele Lăcomiei, Egoismul, Bârfa și Prostia să cotropească Țara lui Verde Împărat cu măgăriile și prostiile lor. Ar fi curată nenorocire. Sper să nu găzduiască PAM în capul ei, adică în visul ei, o asemenea aiureală. Dar m-am cam pierdut cu filosofia și uite, mă aflu deja în Castel. Aici, observ că lucrurile s-au cam schimbat. I-am lăsat
Ticuță Reporterul by Eugenia Grosu Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91767_a_107350]
-
aceea, avertismentul dat puternicului Thorson era că un om care se aștepta întotdeauna la ce e mai rău, avea, mai devreme sau mai târziu - de obicei mai devreme - să ia măsuri de apărare la nivel paranoic. Ar fi fost o nenorocire dacă aceste circumstanțe rămâneau valabile: pentru că, într-un moment de criză, ele ar putea determina o replică din cale afară de violentă. Și, în această situație, victima avea să fie. bineînțeles, Gilbert Gosseyn Trei. Trebuia făcut un efort pentru a deturna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85127_a_85914]
-
taman june", zic, și nenea tehnicianul îmi curmă vorba, îmi dă de înțeles că de la anul "gata, dom'le, se termină cu porcăriile astea de privatizări, trebuie stopate"; dau intimidat din cap, nenea îmi zice verde-n față că toate nenorocirile ne vin de la chestia asta cu privatizările, dau din cap obosit, zic că așa e, chiar așa, toată porcăria asta a început odată cu liberalizarea prețurilor în nouăzeci: "de ce mama dracului o fi fost de acord Ion Iliescu, zic, și nenea
Comisia de împăciuire: marafeturi epice, tăieturi din ziare by Daniel Vighi [Corola-publishinghouse/Imaginative/917_a_2425]
-
foame", zic, și nenea sibianul îmi spune: "da' acu nu e mai rău, nu e capătul sacului, nu suntem în sapă de lemn? Nu au spus pedesereii și au recunoscut și ai lui Constantinescu că taman așa e, că e nenorocire". Nu e chiar așa", bombăn, "poate fi și mai rău", îngaim, și el mă privește ca pe un rătăcit și-mi spune de la obraz că mai rău nu se poate; geaba îi spun că "uite, a apărut ceva creștere economică
Comisia de împăciuire: marafeturi epice, tăieturi din ziare by Daniel Vighi [Corola-publishinghouse/Imaginative/917_a_2425]
-
nu suflă un cuvânt și asta deoarece este foarte greu să susții faptul că civilizația nu ar veni din Apus. Național-comunismul nu ține de foame, la asta să adăugăm faptul evident că o politică de acest fel a dus la nenorocirea Iugoslaviei. Așadar reprezentanții unei asemenea gândiri politice ignoră faptul că Vestul nu este deloc dispus să accepte fundamentalismele dumnealor și că, abia aplicarea lor concretă, ar fi cu adevărat în măsură să pună în pericol unitatea României. Aici este paradoxul
Comisia de împăciuire: marafeturi epice, tăieturi din ziare by Daniel Vighi [Corola-publishinghouse/Imaginative/917_a_2425]
-
lamentăm până ce vom obosi și ne vom calma. Când citesc gazetele noastre și frumoasele discursuri ale șefilor partidului, îmi aduc aminte de teribilul din poveste, care, pus în fața adversarului, strigă către soții lui: "Rețineți-mă ca să nu se întâmple o nenorocire". Bărbații noștri vor continua a umbla pe la icoane, vor adresa telegrame și petițiuni către rege și vor epuiza toate căile legale. Știm ce înseamnă asta. Dacă guvernul din București nu comite greșeli prea mari, nu se duce să danseze pe
Comisia de împăciuire: marafeturi epice, tăieturi din ziare by Daniel Vighi [Corola-publishinghouse/Imaginative/917_a_2425]
-
ceva groaznic, un vis urât, o umilință continuă și insuportabilă, o durere fără margini. Din cauza asupririi străine plâng mierlele și holdele, oftează mamele, și pruncii au somnul bântuit, iar junii strâng pumnii pe mânerele cosoarelor, a coaselor și a hangerelor. Nenorocire, numele tău poartă chipul împăratului și al Vienei! Fericirea răsare din București sau de niciunde altundeva! Așa o fi fost? Chiar așa, dovadă că la 1918 au prins trup istoric vise, nefericiri și vaiete. În paralel cu ele există istoria
Comisia de împăciuire: marafeturi epice, tăieturi din ziare by Daniel Vighi [Corola-publishinghouse/Imaginative/917_a_2425]
-
supranaturale este valabilă numai în cazul cititorilor moderni, dar e dificil de făcut în cazul mentalității religioase antice. Am putea sintetiza concepția religioasă cu privire la sănătate și boală cu această idee de fond: binecuvântarea lui Dumnezeu presupune sănătate, în timp ce blestemul aduce nenorocire și suferință (cf. Dt 28). Pentru a se vindeca de o boală era necesară utilizarea atât a mijloacelor naturale, cât și a celor supranaturale (pe care noi le-am numi magice, sau mai degrabă religioase). Distincția dintre instrumentele naturale și
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
imaginarului religios al acelui timp, substanțele naturale utilizate în riturile magice primeau puterea lor direct de la Dumnezeu. Contactul dintre puterile naturale și puterea divină se justifică prin rațiuni de tip mitologic, după cum o arată textele de exorcizare împotriva bolilor și nenorocirilor descoperite în culturile Orientului Apropiat antic. Suprapunerea dintre cauzalitatea naturală și cea religioasă cu privire la boală și vindecare este, așadar, o caracteristică atestată nu numai în Biblie, ci și în toată lumea Orientului Apropiat antic. Un exemplu preluat din vasta corespondență epistolară
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
cei vii, să pieri de o moarte rea și să-ți distrugă descendența” (KAI 225, liniile 5-11). În concluzie, bunăstarea - și cea materială - și fericirea vieții sunt, pentru vechii evrei, un dar al lui Dumnezeu făcut celor credincioși lui, în vreme ce nenorocirea, tristețea sau lipsa descendenței sunt rezultatul unei dispoziții divine răuvoitoare față de respectiva persoană. În fața unui pericol, boală sau a unei situații disperate, era obiceiul de a face voturi divinității pentru a câștiga binecuvântarea și favoarea divină. În Biblie apar unele
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
vede într-adevăr a fi și astăzi tot acel ce era obișnuit pe atunci, anume tăiat în frunte și în plete lungi pe spate, pe cînd Romanii purtau părul tuns scurt. Țăranul român consideră din contra că cea mai mare nenorocire este când își vede retezată podoaba capului. Cât despre părul de pe obraz, observăm că Romanii umblau cu totul rași, musteți și barbă, și că țăranul român de astăzi rade numai barba, dar nu se atinge de musteți, a căror tăiere
ISTORIA ROMÂNILOR DIN DACIA TRAIANĂ ISTORIA MEDIE, Partea I De la întemeierea Ţărilor Române până la (cu o hartă) by A. D. XENOPOL () [Corola-publishinghouse/Science/101022_a_102314]
-
parte din armata lui prinsă - rezultatul cel mai folositor al luptei pentru Decebal - și mai multe semne militare cad în mâinele Dacilor. Fuscus este îngropat într-o pădure din Dacia. Domițian o rupse de fugă îndată, la prima veste a nenorocirii, și Moesia rămânând fără apărare, este cumplit devastată de Daci. Tettius Iulianus, un alt general roman, aleargă în ajutorul provinciei și Decebal, slăbit prin însuși victoriile sale, este nevoit să se retragă peste Dunăre. Iulianus, după ce introduce o aspră disciplină
ISTORIA ROMÂNILOR DIN DACIA TRAIANĂ ISTORIA MEDIE, Partea I De la întemeierea Ţărilor Române până la (cu o hartă) by A. D. XENOPOL () [Corola-publishinghouse/Science/101022_a_102314]
-
foarte încet până aici, pe la jumătatea văii Bistrei, deoarece îi apucă iarna, și cavaleria dacă, voind să treacă peste un râu înghețat pentru a ataca pe Romani, gheața se rupe și ea cade în apă. Capul Dacilor, deși disperat de nenorocirea întâmplată, ordonă totuși restului trupei atacul Romanilor, care erau apărați de un lagăr întărit. Barbarii lovesc în oameni cu săgeți, în ziduri cu un berbece, dar după cât se pare cu puțină izbândă. Traian oprește aici campania din anul 101 și
ISTORIA ROMÂNILOR DIN DACIA TRAIANĂ ISTORIA MEDIE, Partea I De la întemeierea Ţărilor Române până la (cu o hartă) by A. D. XENOPOL () [Corola-publishinghouse/Science/101022_a_102314]
-
orice speranță de mântuire, se hotărăște a urma patria lui în mormânt și, blestemând o de pe urmă dată pe pricinuitorii pieirii sale, se aruncă pe spada lui. Capul său tăiat este adus lui Traian. Șefii Dacilor ce mai supraviețuiseră tuturor nenorocirilor de până atunci, parte se sinucid, parte se supun învingătorului, aducându-i pe largi tave de argint prețul răscumpărării vieții lor, scumpe juvaeruri. Dacia cade zdrobită de picioarele lui Traian, în 106 d. Hr.
ISTORIA ROMÂNILOR DIN DACIA TRAIANĂ ISTORIA MEDIE, Partea I De la întemeierea Ţărilor Române până la (cu o hartă) by A. D. XENOPOL () [Corola-publishinghouse/Science/101022_a_102314]
-
ți înșir tâmpeniile astea profund adevărate pe care sunt sigur că nu le crezi sau, dacă le crezi, că nu le dai prea mare importanță pentru că ai și tu punctul tău de vedere, de ce să n ai, ca orice om ? Nenorocirea e că punctul ăsta de vedere te face să plângi, uite că tac și treaba ta...“. Ca un cadavru cu aripi de înger era Maria, ținându-mă de mână, acolo, în stradă, unde o întâlnisem pe când, de fapt, pornisem să
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
mă place, mă uit la voi ca să vă imit, să-i fac impresie; în plus, cheltuiesc tot ce am pe haine; din când în când strâng două-trei lefuri, nu mă întreba cum, îi fac o vizită, mă crede cu bani, nenorocirea e că de fiecare dată mă întorc cu boli de la ea și trebuie să aștept până mă vindec, atunci mă duc iar, altfel aș muri“. „Îmi place de tine“, i-am spus, „și acum cară-te. Treci pe la mine diseară
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
bucuroși că ei aud, scăpasem, n-aveau decât să se distingă ei în mozaicul lor de întrebări și de răspunsuri gata desenate, n-aveau decât să-și teoretizeze singuri teoria, să-și toace varza sonoră printre dulcile bucurii ale dresajului. Nenorocirea e că, într-o bună zi, poc ! mi-au plesnit dopurile și am început iar să aud, aș fi putut în schimb să nu vorbesc, să mă autoamuțesc, dar mi se părea aiurea, ar fi fost necinstit și apoi, oricât
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
N-am iubit !... Părerea lui e că singura constantă, singurul punct comun al pseudoiubirii omenești la ora actuală, zămislit și susținut cu perfidie pentru-contra de o întreagă poliție spirituală, este credința că iubirea nu poate să aducă, până la urmă, decât nenorocire. Aici, n-am încotro, nu pot să-l contrazic, are și exemple...“ și Constantin a început să-mi înșire pomelnicul marilor victime ale iubirii, de la Orfeu și Euridice la Atalanta și Milanion, la Daphnis, Iphis, Ceyx și Alcyone, la nedreptățita
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
pe loc, îi mângâie suprafața ușor vălurită fără să-i pese de răceala gheții, îl duse cu ambele mâini la șold, apoi îl ridică, tot cu două mâini, și făcu, răcnind, o mișcare de spadasin spre un dușman nevăzut. Din nenorocire, țurțurele, obișnuit pesemne cu mai multă liniște la marginea de acoperiș pe care crescuse, nimeri prost: un ins cu uniformă militară și baston cu cioc de argint, un domn de statură mijlocie care tocmai ieșea pe ușa clădirii cu ceas
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
tipări tot tirajul. Dl. Procopiu citi titlurile cu verzale, și începutul știrilor, și anunțurile mai importante. PROIECTUL CONTRA DUELULUI. NAUFRAGIEREA BRICULUI OTOMAN TALY în Marea Neagră. Întâmplări din capitală. O escrocherie à la Andronic... Știri judiciare. Starea civilă. Adânc mișcată de nenorocirea ... A. S. R. Principesa Maria. Declarații de căsătorii. DIN ITALIA. DIN LONDRA. Din Buzău. Teatre. Astă-seară, la Teatrul Național... Operă. Dra Olimpia Mărculescu și Dl ... în Rigoletto. Anunț. „S-a pierdut un portmoneu din piele de căprioară în zona Teilor Clemenței
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
Jacques ar fi sărit jos, dragul de el, dacă ar fi putut. Trăsura noastră era în mers, iar prichindelul în dreptul fostei mănăstiri Sărindar (încă mă doare sufletul c au dărâmat-o, era catedrala Bucureștilor, lumea zice c-or să vină nenorociri!). Așa că i-a strigat din fuga calului să treacă pe la noi, cât mai curând, deși l-a văzut nu mai departe decât aseară. Nu sunt sigură dacă Nicu l-o fi auzit și nu cred c-o să vină, am văzut
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
cumplită fiindcă băiatul nu se întorsese acasă de două zile. Și că poate aleargă să întrebe pe la prieteni și, cu fiecare răspuns negativ, o speranță li se spulberă, iar inima capătă tot mai mult convingerea că s-a întâmplat o nenorocire. Teama asta chinuitoare nu e decât începutul răului. Și că speranța de care se agață să l vadă întors e cea mai rea. De ce mai există speranța și îngrijorarea, dacă ele trebuie să se termine așa? E ca și cum deznădejdea are
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]