3,633 matches
-
merge paralel cu marea zeci de kilometri, în lungul Malecon-ului și uneori, cînd valurile se izbesc cu furie, circulația se închide. Pentru că trombe imense de apă, înalte de 15-25m, trec digul și se aruncă pe bulevard cu o furie deloc neputincioasă. Nu de puține ori, cei amatori de spectacol au fost răsturnați, cu mașini cu tot, de uriașele valuri trecute peste dig. Azi marea este liniștită și soarele de februarie risipește generos ceva mai mult de 30 de grade celsius. Trecem
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
voievod, din 30 nov. 1766, care spune: „Facem știre cu acest hrisov al domnii mele tuturor cui să cadi a ști, pentru sfânta mănăstire a Sfântului...Spiridon din orașul Iașului, la care...să află și spitalele pentru cei săraci și neputincioși bolnavi. Socotit-am dar domniia me pentru cele de agiutoriul cheltuielii spitalului și din alte mile ce am făcut, mai miulostivitu-m-am asupra aceștii sfinte mănăstiri și i-am dat acest hrisov al domnii mele, prin care hotărâm pentru toate viile
Ruga de seară by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91713_a_92842]
-
indiscutabil, își zicea el, poate știe ce gândește. S-au despărțit. Măicuța o luase înainte, cu vreo șapte opt pași. tinerețea e tinerețe. Își iau rămas bun, privindu-se încrezători în viitor. - Domnul aibă grija de toate, noi suntem prea neputincioși de aceea ne rugăm lui să ne lumineze mintea spre cele bune și frumoase, cu multă sănătate și sărbători fericite să ne dea Domnul, amin. Și s-au despărțit. Săndel a intrat în vorbă, cum se spune, din nou cu
Amprentele unor timpuri by ?tefan Boboc ? Punge?teanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/84040_a_85365]
-
neliniști și iluzii, de grijă, speranță și incertitudine. Da, avem voie să ne temem de moarte, să răbdăm greu suferința, să ne simțim părăsiți, fără să ne pierdem, astfel, demnitatea. Căci, chiar când „duhul este plin de râvnă, carnea este neputincioasă“ (Matei, 26, 41). Dacă Iisus ar fi ales moartea „demnă“, în accepțiunea de azi a termenului, ar fi intrat în impunătoarea galerie de sinucigași de elită, de la Socrate la Petroniu și Seneca, însă n-ar fi mântuit pe nimeni. Moartea
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
oratorul își ia seama și spune: „un ultim cuvânt“, sau „încă două propoziții și voi încheia“, sau „aș mai avea doar o problemă de amintit, dacă mai suportațiă“ „Nu, nu mai suportăm!“ - strigă mut cei din sală, dar își continuă, neputincioși, martirajul. Căci, de regulă, după astfel de fente șmechere, discursul continuă nestingherit. Logoreea poate avea însă și alte explicații. Uneori, e damblaua colaterală a celor care stau prost cu situarea în timp: pur și simplu nu realizează cât vorbesc, pierd
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
veacurilor: Ajuns-am robi la slugi cu pofte grase De sângele din trupul nostru suptă Cu guri ce nu mai vor nimic să lase. Firește, duhovnicul, cu toată capacitatea sa superioară de a înțelege ale lumii taine, e surprins și neputincios în fața realității vieții: Oricât mă-ntreb cu minte reculeasă, Și-oricât mă zbat cu fire cumpănită, Nedumerirea tot mai mult m-apasă De ce cu iadul lumea se mărită. Într-o noapte încinsă de august a anului 1948, părintele Imbrescu scrie
Poezia închisorilor by Cristian Filip () [Corola-publishinghouse/Memoirs/822_a_1750]
-
implicarea și dăruirea tatălui nostru. Țin minte cum ai mei îi puseseră la dispoziție prima cameră de la stradă, avea până și intrare separată, în idea asigurării unui confort tihnit. De câte ori Vlad povestește, ochii i se umezesc puternic, uneori devenind parcă neputincios în a derula firul amintirilor, mă cuprinde de umeri, înghite ostentativ ca și cum ar înghiți un bol alimentar și-mi spune: „Ați avut un tată minunat, un om care n-a trăit pentru sine, a ars mai degrabă și s-a
Amintirile unui geograf Rădăcini. Așteptări. Certitudini by MARIANA T. BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83163_a_84488]
-
festiv ce avusese loc în amfiteatrul liceului, mai ales că aveam și-un cuvânt în derularea acestui eveniment. Seara, la orele 18 trebuia să ne întâlnim întreaga promoție la Hotelul Traian, din centrul Brăilei. Stăteam cuminte în camera de la față, neputincios și îngândurat, oarecum confuz și abătut. În neputința mea tot încercam să-mi găsesc cuvintele justificatoare ce urmau să-mi motiveze absența de la banchetul de absolvire. Un ciocănit discret m-a scos din amestecul gândurilor mele. Era nenea Toma. A
Amintirile unui geograf Rădăcini. Așteptări. Certitudini by MARIANA T. BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83163_a_84488]
-
să-mi strângă articulația mâinii, spunându-mi: „Să fii cuminte, să înveți și s-o asculți pe mama.” De fiecare dată același lucru, iar ochii picurau lacrimi mari, mărgele curate și transparente pe care le tot strângeam cu mâinile mele neputincioase. A plecat să vadă cerul liber și descătușat într-o zi de duminică, iar mama i-a fost alături până aproape de sfârșit. Spun aproape pentru că refuza parcă să plece în prezența cuiva. A fost un moment când mama s-a
Amintirile unui geograf Rădăcini. Așteptări. Certitudini by MARIANA T. BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83163_a_84488]
-
putea controla oricât ar fi încercat, nu putea spune nimic pentru că, cu siguranță, vocea l-ar fi trădat, iar corpul său se lipise de zidul bucătăriei de vară, încercând să găsească sprijin. Uneori, preț de câteva momente, fericirea te face neputincios, te înmoaie, te stoarce, prin emoția extazului produs, dar apoi îți dă aripi și împlinire substanțială. Fusese un examen dificil, concurența acerbă, aproape 17 pe un loc, dar tot tata mă învățase un lucru esențial: „Tată, nu te raporta la
Amintirile unui geograf Rădăcini. Așteptări. Certitudini by MARIANA T. BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83163_a_84488]
-
cărui cuvânt va trece ascultată, dincolo de acel zid de indiferență ridicat de domnul profesor. Dana pregătise însă o expunere pe deplin argumentativă ce a primit girul ambelor grupe. Iar eu, eu eram prinsă în acest angrenaj și mă simțeam oarecum neputincioasă. Era ca și cum aș fi fost „înțepenită” în propriile neputințe. Și ce neputință! Cum să iei cuvântul în fața unui așa „colos universitar” și ce să mai poți spune, să poți schimba cu ceva direcția faptelor noastre ? A fost destul de greu să
Amintirile unui geograf Rădăcini. Așteptări. Certitudini by MARIANA T. BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83163_a_84488]
-
ne vom face separatiști.” Ucraina n-a renunțat la pretențiile sale iar democrația rusă s-a dovedit mult prea slabă în fața ofensivei bolșevice. În toamna anului 1917 anarhia cuprindea tot mai mult Basarabia și vechile autorități se dovedeau tot mai neputincioase în fața actelor de dezordine și de violență. Inițiativa a fost luată de basarabenii îmbrăcați în haină militară, care au convocat Congresul Soldaților Moldoveni, la care au participat 800 de delegați, de pe toate fronturile. Guvernul rus se afla în pragul prăbușirii
Înstrăinata noastră Basarabie by Ion Lupu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/833_a_1563]
-
de pe Brațul Chilia, în decembrie 1940, încercându-se să se pătrundă cu forța și pe Canalul Sulina, la data de 2 ianuarie 1941. În aceste condiții, când peste tot se aflau numai dușmani în jurul Țării, regele Carol al II-lea, neputincios în fața dezastrului, îl cheamă la conducerea Țării pe cel mai cinstit și mai cutezător om, care fusese exilat la Mănăstirea Bistrița, pentru că avusese curajul să-i reproșeze starea de nenorocire în care fusese adusă România. Regele făcea apel la singurul
Înstrăinata noastră Basarabie by Ion Lupu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/833_a_1563]
-
suferințele prin care a trecut poporul român de la Nistru, pân’ la Tisa. Vremea a trecut nepăsătoare peste atâtea neîmpliniri și răni nevindecate încă. După căderea comunismului, în decembrie 1989, alți guvernanți s-au cocoțat la conducerea României, tot atât de nevrednici și neputincioși ca și cei din perioada neagră a dezmembrării statului român, atrași numai de setea puterii și înavuțirii. Nici aceștia nu s-au ridicat la tăria și vrednicia marilor români de altădată și nu s-au încumetat să ceară, la nevoie
Înstrăinata noastră Basarabie by Ion Lupu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/833_a_1563]
-
coborât ca să dăm piept în piept cu priveliștea care demonstra măreția naturii, imensitatea spațiului terestru cu prăpăstiile adânci și cu stâncile înalte, că te cuprindea teama admirându-le. Cât de mici suntem în fața naturii!exclamă fiică- mea. ─ Și cât de neputincioși! Dar omul nu și-a neglijat inventivitatea, uite, ce grădină frumoasă au realizat călugării pe acest colțișor de stâncă. Chiar la intrarea în mănăstire, pe un spațiu foarte îngust, între zidul mănăstirii și prăpastia adâncă era o grădină de toată
7 zile ?n Grecia by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/84081_a_85406]
-
ușoara operație "neinvazivă", dar, a doua zi, s-a așternut neașteptată tăcere. Alarmați, ieșenii sună la clinica din Bacău și află că, din pricina unei embolii pulmonare, poetul a fost transferat la Spitalul de urgențe. Și medicii de aici se declară neputincioși, așa că bolnavul va fi transportat de SMURD la București-Floreasca. Tratativele pentru aprobarea elicopterului au început la ora 10 și s-au finalizat la 16. În acest răstimp, dacă mai adăugăm și orele de zbor București-Bacău-București, Cezar ar fi ajuns în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
să se prăbușească odată cu imperiu secular al cărții". Așa o fi. Deși fenomenul nu caracterizează doar "Iluziile literaturii române"; consecințele ne-ar privi mai ales pe noi, fiindcă popoarele din jur, afirmă Negrici, au literaturi mai evoluate. Vinovatul pentru destinul neputincios al literaturii române este istoria: "a trebuit să supraviețuiască unei istorii nenorocite". Cum s-o explica atunci faptul că acele "popoare din jur", deținătoare ale unor istorii deloc mai fericite, au, apud Negrici, literaturi de departe mai demne de interes
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
neamului. Eroul, Grigore Ioan, a fost dublat de alt Grigore Ioan unul prahovean, celălalt, moldovean. Steagul însă, pare a fi unul singur. Deci, doi ostași din războiul de la 1877 "candidează" pentru titlul glorios de cuceritor al drapelului turcesc, iar istoria, neputincioasă, n-a izbutit, în decursul unui secol și mai bine, să descâlcească o poveste doldora de dedesubturi și adânc implicată în luptele electorale: liberalii "îl aveau" pe Grigore Ioan, conservatorii îl aflaseră pe Grigore Ioan a Lucăi. N-o fi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
apelezi, că nici la vecini nu poți să o faci, unii au decedat, alții au plecat, în locul copiilor care au plecat le-au luat locul alții și nu te cunosc. Pe cei sosiți nu-i mai interesează de tine, un neputincios, prietenii dacă i-ai avut ori au decedat sau nici ei nu se mai pot mișca, și ai ajuns în mod categoric un bătrân al nimănui, un bătrân chinuit, neîngrijit. Cei interesați îți iau totul, de față cu tine sau
ADRIANA Cuvinte din iarna vie?ii by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83160_a_84485]
-
trei-patru anișori. Unii, gospodarii de mâine, încep și se joacă, studiază jocul, îl face și desface, cine a observat pe plajă copiii făcându-și castele sau alte jucării, iar alții stau și se uită, îți dai seama că ultimii sunt neputincioșii, cărora nu le vine nimic în cap să facă și ei, aceștia sunt viitorii prieteni ai sărăciei. Ca unii tineri să-și facă un viitor în viață intrau argat la o familie, vedeau de animale, le îngrijeau, tăiau lemne, aduceau
ADRIANA Cuvinte din iarna vie?ii by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83160_a_84485]
-
recreație în loc de mâncarea de dimineața, așa am ajuns mari, iar astăzi, chiar dacă aș vrea să mănânc, nu mă ajută gura, poftă de mâncare nu am, puterile s-au dus, picioarele și mijlocul nu-mi dau pace, și dacă, poate mulți neputincioși își spun « Ia-mă Doamne », eu, de aici, unde condițiile sunt încă bune, dar e cam lipsă de personal, zic : când îmi mai scrieți, că eu vă răspund ?! La scrisoare de mai sus, destul de lungă, semn că se simțea bine
ADRIANA Cuvinte din iarna vie?ii by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83160_a_84485]
-
măcar cu pijamaua, cu cămașa de noapte, altuia să-i aducă mâncarea la pat că nu se poate deplasa singur, și câte și mai câte situații că , pe total, vorba lui Constantin Tănase, bătrânețea este atât de urâtă, grețoasă și neputincioasă, că tu singur, om sănătos, care asiguri asistența socială, nu le mai poți suporta. Gândindu-te la aspectele sociale, stai și privești arborele cu ramurile lui verzi, frumoase, ocrotitoare nouă, și te uiți la stejarul bătrân cum i s-a
ADRIANA Cuvinte din iarna vie?ii by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83160_a_84485]
-
se uită unul la altul cu surâsuri viclene, dar își aruncă reproșuri, de râde lumea de țară, c-așa-i românul! Până la urmă, toți își râd în față, sătui de atâtea nedreptăți pe care, făcându-le, le aruncă în spatele celor neputincioși. Situație care îmi reamintesc niște versui scrise de Alexandu Vlahuță pe la 1881, intitulate: Cârmacii Vai, nenorocită țară, rele zile-ai mai ajuns! A lor ghiare-nfipte-n pieptu-ți fără milă l-au străpuns Și-n bucăți împart, infamii carnea ta, avutul tău
ADRIANA Cuvinte din iarna vie?ii by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83160_a_84485]
-
de metal ale lanțului. Și-a scuturat și a încercat să scape și de curelușa din jurul gâtului. După mai multe încercări neizbutite, s-a retras și-a rămas în căsuța lui Ursu, facându-se ghem, gemând și plângând ca un copilaș neputincios, vreo două zile și nopți. La vreo câteva zile, într-o după-amiază, obosit, răzbit de foame, Grivei s-a sculat din cușcă, s-a apropiat de tigăița, unde se afla prima sa porție de "friptură", a început să o ronțăie
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
mișelește și anexate hoțește. Îmi închipui, după anii care-au trecut cât de satisfăcut a zâmbit maestrul după ce-a dezvelit prelata militară și l-a avut pe generalismul Stalin în atelier, prizonier! L-a avut la picioarele sale, jos, neputincios. Și-a putut să-l taie cu dalta pe dușmanul de ieri, pe cel mai lacom, mai feroce, mai atroce tiran și criminal al tuturor timpurilor! Și-apoi, iarăși stau și mă-ntreb: ce-o fi dialogat, în gând, maestrul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]