9,847 matches
-
completă în curtea interioară, dar o tensiune amenințătoare începea să se înfiripeze printre cei care ascultau. Toți bănuiau ceea ce se va întâmpla. Toți așteptau doar acele cuvinte care vor dezlănțui vacarmul. Cu fiecare cuvânt ce ieșea din gura lui Govar, nervii și răbdarea Gardienilor se subțiau și se întindeau din ce în ce mai mult. Până acum, nu se făcuse nici o crimă împotriva Guvernului. Se spuneau doar câteva cuvinte care nu aveau caracter instigator la o revoluție, încă, iar tot ceea ce lipsea pentru a o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
nefericitul. Ceața îl măcina și îi rodea carnea de pe el cu nesfârșită răbdare, iar el stătea neputincios, pe jumătate inconștient, pe jumătate înnebunit de durere, dar incapabil să și-o exprime. Zvâcnea patetic și involuntar atunci când Dușmanul îi atingea vreun nerv. Peretele era parțial acoperit de urmele exploziei care s-a auzit mai devreme și pe alături găurit de gloanțele trase în ceață. Cei trei elevi care erau în încăpere stăteau undeva lângă ușă, speriați de moarte și îngroziți de ce se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
Aceasta era mai ferită, dar nu se ținea bine în balamale, așa că profitară de slăbiciunea ei și o sparseră. Căzu cu putere la pământ, unde stârni un nor de colb și trezi toți șobolanii din împrejurimi. Aveau armele pregătite și nervii întinși la maxim. Nu știau unde se află și nici ce-i așteaptă. Era întuneric. Își porniră lanternele și văzură că erau înconjurați de uși metalice de cea mai proastă calitate, închise cu lacăte vechi sau doar cu niște bețe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
implic. Cine se face vinovat de așa ceva răspunde în fața magistraților. Încearcă să-și controleze tremurul nervos al mâinilor. — La mine să vină dacă e nemulțumit și vrea să facă apel. Livia e o bună diplomată. Îi permite să și descarce nervii în voie, fără nici un cuvânt. Abia după ce augustul ei soț mai face un tur al camerei, intervine: — Știi bine că legile nu reușesc să îngrădească puterea perfidă a magiei... — Prostii, o întrerupe scurt bătrânul. — N-ai dreptate, se încăpățânează ea
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
sarea, dar, când să-i apere la tribunal, dădea dosul. Adăugă batjocoritor: — Avocatul cauzelor pierdute. Livia îi aruncă o privire crâncenă. Și-a dat seama că joacă teatru. — Tot ce se poate, răspunde înțepată. Își impune să se liniștească. Cu nervi și istericale n-are nici o șansă să câștige bătălia. Murmură: — E vorba de un senator... Un senator, deci! Se aștepta la asta. — Cine? o întreabă cu asprime. Nu știu. Bătrânul își întoarce fața de la ea, mânios. Sigur că știi, dar
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
întregii familii imperiale! Iar Libo...! Se scobește distrat cu unghia printre dinți. Scuipă apoi o fă râmă minusculă din mâncarea de azi-dimineață. Nimeni nu poate ști cum va reacționa Scribonius Libo. Strâns cu ușa, s-ar putea să-l lase nervii și să plece pe furiș în exil. Așa procedează de obicei vinovații. Au șansa să-și păstreze proprietatea intactă, pentru că altminteri le-ar fi confiscată. Revine cu sufletul pustiit către birou, cu Trio Fulcinius ca o codiță după el. Ajunge
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
Umflă pieptul. — Un corp omenesc este frumos abia atunci când nu îngă duie să i se vadă venele și să i se numere oasele, ci își umple mem brele cu un sânge potolit și sănătos, se acoperă cu mușchi și ocrotește nervii cu o anumită roșeață plăcută vederii. Face o pauză și-și contemplă pentru o clipă cu satisfacție auditorii înmărmuriți. Conchide pompos: — Numai atunci putem vorbi de frumusețe. — Păcat că nu te-ai făcut doctor, scuipă scârbit Labienus. — Sau codoș, întărește
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
încurcat în creștet. — Păi... tocmai asta-i... nu prea... Ridică cu stângăcie din umeri. — O eliberare oficială nu e nici ușoară și nici ieftină, iar eu... știi... Nu-și găsește cuvintele. Lasă asta! i-o taie scurt Gallus. Își controlează nervii, dar nu se poate împiedica să-l șfi chiuie cu ironie: — Din moment ce rezultatul este conferirea cetățeniei ro mane unui sclav, nu crezi că ar fi normal ca statul să aibă cunoștință de un asemenea act? Mârâie printre dinți: — De ce era
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
Instructorul cască ochii mari: — Da’ nu trebuie să fiu în timpul luptelor lângă băieți? De ce? se amestecă curios Pusio. — Pentru că întotdeauna am arbitrat în arenă, răspunde Rufus înțepat. Nu care cumva să existe vreo înțelegere secretă între gladiatori. Îl calcă pe nervi călărețul. Nu-și mai vede capul de câte probleme are, toată responsabilitatea acestei părți a spectacolului apasă pe umerii lui, iar bâtlanului ăstuia cu picioroange lungi îi arde să pună întrebări prostești. Vittelius clatină descumpănit din cap, ezitând să răspundă
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
Aș fi vrut să fac mai întâi libația de dimineață. — Au umplut până la refuz tot spațiul dintre stradă și casă. — De ce nu mi-ai spus mai devreme? exclamă iritat stăpânul. Își dă seama că n-are de ce să-și verse nervii pe băiat și sus pină nefericit. Zei atotputernici, ce am eu în comun cu oamenii ăștia care se pretind clienții mei? se întreabă. Nici unul dintre ei nu se simte legat de mine, ci de ceva ce-i al meu. Prieteni
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
Tot vine pe la mine în fiecare seară, implorându-mă să mă întorc la el. Am încercat să-l ignor, dar stă pe trepte și strigă spre fereastra mea sau bate la ușă timp de ore întregi. Vecinii au înnebunit de nervi, iar eu nu prea știu ce să fac. ― Te poți muta, îi sugerez eu zâmbind. ― Cred că s-ar putea să fiu nevoită. Geraldine îmi zâmbește și ea, după care se uită prin încăpere. Ei, ei, spune ea. Vorbești de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
să plecăm de aici. Mergem acasă. Brad face duș, și în timp ce eu mă spăl pe dinți, el deschide ușa de sticlă și mă trage sub duș. ― Vezi, spune el, frecând ușor săpunul peste trupul meu și excitându-mi astfel fiecare nerv, să nu spui vreodată că n-am grijă de tine. Înainte să apuc să-i răspund, își înclină capul și-mi dă un sărut. Partidele scurte, mă gândesc eu după zece minute, pot fi la fel de excitante ca și cele lungi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
cei trei. Nopțile din vale erau și ele pline de miros de pământ, de copaci. Curând... o să putem respira din nou aerul acela! După glasurile certărețe de adineauri ale celor trei, samuraiul își dădea prea bine seama că sfârșeala și nervii îl cuprinseseră nu numai pe Nishi, ci se răspândiseră și printre supuși. Își zise în sinea lui că el trebuia să-și învârtoșeze inima. A doua zi de dimineață plecară din Córdoba. Iarăși aceleași câmpuri sălbatice și dogorâte. La marginea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
pică-n mână. Se gândi că ele-s cele mai mari provocări din lume: cele mai aprige, mai crude, cu cel mai dezvoltat instinct de prădător, cele mai seducătoare și bărbații lor s-au Înmuiat sau au ajuns varză cu nervii În timp ce ele se Înăspreau. Sau poate că-și aleg bărbați pe care să-i poată manevra? N-au de unde să știe atât de multe la vârsta la care se mărită, se gândi. Era recunoscător că-și completase educația În ceea ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
ceva. Acum mi se pare de-a dreptul haios. — Aș vrea să te potolești. — Vorbesc și eu, așa. Mi-e mai ușor dacă vorbesc. Dar n-aș vrea să te sâcâi. Știi că nu mă sâcâi. Dar mă umple de nervi că nu pot face nimic. Cred că o putem scoate totuși la capăt până vine avionul. — Sau până nu vine. — Spune-mi ce pot să fac, te rog. Trebuie să fie ceva ce-aș putea face. — Ai putea să-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
să fie departe de nevastă și de copii, și era mai tot timpul posomorât și nemulțumit. De mine-i plăcea, așa că ne-nțelegeam bine. Și de Hogan Îi plăcea. Dar după o vreme, Soldier Bartlett Începu să-l calce pe nervi. Într-un loc de antrenament un glumeț devine cu timpul de nesuportat, mai ales când Încep să-i răsufle poantele. Soldier se lua mereu de Jack, râdea de el Întruna. Nu era foarte haios și poantele nu-i prea ieșeau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
și aduseră bere, dar nu era bună. Domnul Frazer Îi primi, dar n-avea chef de vorbă și, când veni momentul ca ei să plece, Își dădu seama că n-or să se mai Întoarcă. Începuse să aibă probleme cu nervii și nu-i plăcea să vadă pe nimeni când era În starea aia. Nervii i-o luau razna o dată la cinci săptămâni și, deși era mulțumit că pauzele Între crize erau așa de mari, nu-i plăcea că e pus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
chef de vorbă și, când veni momentul ca ei să plece, Își dădu seama că n-or să se mai Întoarcă. Începuse să aibă probleme cu nervii și nu-i plăcea să vadă pe nimeni când era În starea aia. Nervii i-o luau razna o dată la cinci săptămâni și, deși era mulțumit că pauzele Între crize erau așa de mari, nu-i plăcea că e pus să repete același experiment, al cărrui răspuns Îl știa deja. Domnul Frazer mai trecuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
unu ca să fii o sfântă. — Nu, nu mă Încurajați. Dar, ah, dac-aș putea fi sfântă! Atât, să fiu o sfântă. — Ce mai face prietenul tău Cayetano? — O să se facă bine, dar o să rămână paralizat. Unul dintre gloanțe a atins nervul ăla mare care-i trece prin coapsă și piciorul o să-i rămână paralizat. Și-au dat seama de asta doar când s-a făcut destul de bine cât să se poată mișca. — Poate că o să se regenereze nervul ăla. — Mă rog
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
gloanțe a atins nervul ăla mare care-i trece prin coapsă și piciorul o să-i rămână paralizat. Și-au dat seama de asta doar când s-a făcut destul de bine cât să se poată mișca. — Poate că o să se regenereze nervul ăla. — Mă rog pentru asta, spuse sora Cecilia. Ar trebui să vă duceți să-l vedeți. — N-am chef să văd pe nimeni. Știți că v-ar plăcea să-l vedeți. L-ar putea aduce cu scaunul aici. — Bine, atunci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
pielea aproape transparentă, părul negru trebuia tuns, ochii Îi erau foarte veseli și când zâmbea Își arăta dinții stricați. — Hola, amigo! Qué tal? — Cum mă vezi. Și domnia voastră? — În viață și c-un picior paralizat. — Nasol, spuse domnul Frazer. Dar nervul ăla o să se regenereze. — Asta mi-au zis și ei. Și cu durerile cum mai stai? — Acum nu mă mai doare nimic. Într-un timp nu mai puteam de stomac. Credeam că măcar de la durerea aia și tot mor. Sora
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
În pavilion, spuse mexicanul pe un ton dezaprobator. Și tu, cam la ce nivel Îți sunt durerile? — Destul de mari. Sigur, nu atât cât te-a durut pe tine. Când pleacă sora plâng vreo oră, două. Mă liniștește. Stau prost cu nervii. Da’ tu ai radioul ăsta. Dac-aș fi Într-un salon privat aș plânge și eu și aș țipa toată noaptea. — Mă-ndoiesc. — Hombre, sí. E ceva foarte sănătos. Da’ nu poți să faci asta cu atâția oameni În jur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
beneficia de „hrana cosmică”, oamenii trebuie să permită accesul (intrarea) ei în organism, prin controlul gândurilor, creând numai gânduri pozitive. Organismul uman absoarbe „hrana cosmică” prin țesutul nervos. De aceea este necesară menținerea țesutului nervos (a creierului și a tuturor nervilor) în stare perfectă de funcționare și sănătate. În cărțile anterioare (Narih Ivone, 2012, (22)) am arătat factorii și acțiunile care distrug sistemul nervos, ca urmare apare boala, din lipsă de „ hrană cosmică”. Celelalte patru elemente , care întrețin viața pe pământ
APOCALIPSA ESTE ÎN DERULARE. In: Apocalipsa este în derulare by Narih Ivone () [Corola-publishinghouse/Imaginative/317_a_605]
-
care aceștia suferă de obicei. Este foarte posibil ca expresia plină de ură a feței lor, privirile ostile, în care s-ar fi descifrat de îndată banditul înnăscut, precum și criminalitatea lor reală, să se datoreze în mare parte PIERDERII CONTROLULUI NERVILOR, CA REZULTAT AL UNEI FOAME SPECIFICE.” „Omul flămând are o mentalitate chinuită și alterată, o documentează jurnalele de bord ale exploratorilor, au descris-o scriitori ca Jack London și Knut Hamsun (Foamea). Medicii secolului nostru au reprodus-o în clinică
APOCALIPSA ESTE ÎN DERULARE. In: Apocalipsa este în derulare by Narih Ivone () [Corola-publishinghouse/Imaginative/317_a_605]
-
să-ți adaptezi soarta la ea, În consecință. Lecție pe care urmau s-o primească și prietenii mei curând. Marlena se trezi ultima de dimineață. Viziunea cu gibonul de noaptea trecută o lăsase cu inima bătându-i nebunește și cu nervii Întinși la maximum. Simțea cum i se ridică nori grei de pe creier Încercând să distingă sensul unei discuții Între Vera și Bennie. Era un centipod, nu un miriapod, o auzi pe Vera spunând. Aceștia Își continuară discuția despre insecte. Intrând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]