2,953 matches
-
umane față de toate celelalte ființări. Husserl, Heidegger, Max Scheler, Rudolf Otto, Wittgenstein, Buber, Gadamer, Yannaras, Eliade, Levinas, Marion au pus în mișcare asemenea experimente prin care este întărită atitudinea de forțare a granițelor dictaturii judicativului pe căile amintite. Oricum, tematizarea nimicului poate conduce actele de constituire judicativă judecata însăși către sensuri care scapă, cumva, înseși regulilor de constituire valabile în orizont judicativ. Dar nu direct, ci numai prin considerarea "ființei nimicului", adică prin aplicarea, inițială, a regulilor de constituire judicativă chiar
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
forțare a granițelor dictaturii judicativului pe căile amintite. Oricum, tematizarea nimicului poate conduce actele de constituire judicativă judecata însăși către sensuri care scapă, cumva, înseși regulilor de constituire valabile în orizont judicativ. Dar nu direct, ci numai prin considerarea "ființei nimicului", adică prin aplicarea, inițială, a regulilor de constituire judicativă chiar asupra acestuia, luat de la bun început în sens negativ, ca ne-ființă, non-ființare etc. Aici nu găsim o aplicație naturală, așa cum găsim când este vorba despre "întuneric", adică despre imposibilitatea
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
un orizont în care stafia judecății operează, însăilând, totuși, "lucruri" și, desigur, un fel de "lume" a acestora. Dar date fiind toate acestea, ne putem întreba dacă nu sunt posibile și alte căi către faptele non-judicative, în afara celei corespunzătoare tematizării nimicului. Și, mai mult, nu ar trebui, pe baza experimentelor filosofice evocate mai sus, să încercăm să scoatem ideea preeminenței umanului de sub constrângerile judicative fapt neîmplinit în filosofiile celor numiți pentru a o reformula non-judicativ? Preeminența judicativă a ființării conștiente conduce
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
piesele în acest orizont a fost susținut de la începutul acestei lucrări. De fapt, retragerea timpului înțelegând prin aceasta concentrarea sa în funcția modelatoare, supra-temporală devine evenimentul originar pentru judicativul regulativ. Din acest motiv au căpătat sensuri proprii "obiecte" de felul: nimicul, ne-ființa (dar, cumva, și ființa, în diferența ontologică, ori numai aceasta din urmă în sine), toate netimporizate în sensul unei constituiri temporale depline sau, prin urmare, nevizate de lumina vreunui eveniment. Pe de altă parte, condiția de eveniment nu
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
înfiripe; altfel, retragerea timpului nu ar fi decât un eveniment de timporizare care ar în-ființa ("constitui") ceva neobișnuit, de pildă, sau ceva care de la bun început ar fi ascuns vederii, precum "faptele" care mai devreme ne păreau a fi netimporizate (nimicul, ne-ființa, ființa însăși, diferența ontologică etc.) Prin urmare, retragerea timpului nu este un eveniment din afara limitelor dictaturii judicativului, ci un fapt posibil între aceste limite. Stranietatea sa ieșită la iveală imediat ce luăm act de o asemenea posibilitate, dată fiind
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
orice confuzie între un obiect cuprins categorial (predicativ, am spune) și unul doar gândit naște greșeli logice și chiar reconstrucții ontologice neîntemeiate "critic" (cum ar fi cea a lui Locke sau cea a lui Leibniz, exemplificate de Kant); (3) conceptul "nimicului", care devine inteligibil urmând "ordinea și indicația categoriilor" (Critica rațiunii pure, (1994) p. 270), semnalând astfel o limitare a categorialului tocmai prin extinderea acestuia la un spațiu impropriu. 44 Hegel, Enciclopedia științelor filosofice. Logica, p. 85. 45 Principiile constitutive ale
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
din ediția românească a lucrării Ființă și timp, aparținând lui Gabriel Liiceanu. 168 A se vedea FT, Nota de la p. 10, aparținând lui Gabriel Liiceanu. 169 Heidegger, Despre esența temeiului, p. 69. Nihil negativum și ens rationis sunt ipostaze ale nimicului prezentate de Kant. Prima ipostază reprezintă "obiect vid fără concept", iar cea de-a doua, "concept vid fără obiect". Cf. Kant, CRP, II, p. 271. 170 "Timpul face perceptibilă unei ființe finite "opoziția" obiectivității, opoziție care aparține finitudinii acelui act
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
Heidegger, "Postfață la 'Ce este metafizica?' ", în vol. Repere pe drumul gândirii, p. 283-284; Cum se explică faptul că ființarea se află pretutindeni în prim plan și reclamă pentru sine orice 'este', pe când ceea ce nu este de ordinul ființării adică Nimicul înțeles ca ființa însăși rămâne dat uitării?" Idem, "Introducere la ' Ce este metafizica?' ", în vol. Repere pe drumul gândirii, p. 364. 179 Introducere la "Ce este metafizica?", p. 359. 180 Idem, "Timp și ființă", în vol. Despre miza gândirii, p.
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
această mișcare în cruce care leagă neliniar istoria de transcendent. Cabaliștii, printre care mai ales Azriel din Gerona (secolul al XIII-lea), afirmă, de pildă, spectaculos că un act nu poate fi eficace, realmente creator, decît dacă reface legătura cu Nimicul, rădăcina numinoasă a divinului, din care își primește realitatea și puterea. Pentru platonicienii șiiți pe care îi studiază Henry Corbin, istoria e de interpretat în funcție de o hieroistorie, pe care prima o manifestă, o derulează în plan vizibil. Revenind mai aproape de
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
concentrarea Principiului în întunericul metafizic, precedînd expansiunea luminii lui care dă realitate spațiului manifestării, vezi, de asemenea, René Guénon, Le symbolisme de la croix, ed. cit., capitolul Les directions de l'espace. Pe aceste urme pornesc oamenii dorinței, atrași de plenitudinea Nimicului unde se retrage Dumnezeu cînd dă spațiu creației sale. în demersul mistic, în alergarea interioară pe urmele divinului, ființa umană își lărgește necontenit capacitatea contemplativă, se amplifică pentru a se adecva asimptotic țintei sale infinite. Dar ca mod exterior, ca
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
pe experiența meditativă a învățatului, Buddha l-a întrebat: „Cît de mult socotești că te-ai apropiat de doctrină, extrăgând-o de-a dreptul din cunoașterea întemeiată pe meditație?”. Ărăḍa Kălăma a răspuns că a ajuns până la Sfera Meditației asupra nimicului. Ceea ce l-a impresionat pe Buddha a fost insistența maestrului ca orice discipol să experimenteze pe cont propriu pentru a se putea convinge personal de adevărul învățăturii sale, al cărei scop era atingerea unei forme de transă obținută prin concentrare
BUDDHA REALITATE ŞI LEGENDĂ by EMIL VACARIU () [Corola-publishinghouse/Science/463_a_1294]
-
sale, al cărei scop era atingerea unei forme de transă obținută prin concentrare. Instruit de Kălăma, Gautama a reușit să atingă cea mai înaltă stare de transă meditativă predicată de acesta, starea de „insubstanțialitate a materiei” sau de „meditație asupra nimicului”. Înfățișându-i maestrului realizarea sa, acesta l-a felicitat și l-a tratat ca pe un egal. Gautama însă a înțeles că învățătura lui Ărăda Kălăma nu duce la diapariția patimii, la stingerea dorinței, la pace, la eliberarea de suferință
BUDDHA REALITATE ŞI LEGENDĂ by EMIL VACARIU () [Corola-publishinghouse/Science/463_a_1294]
-
altfel. SÎntem două surori, semănăm și nu semănăm. - E foarte interesant că v-ați riscat viața Întorcîndu-vă după niște lucruri absolut banale, niște haine, și de fapt ați salvat această carte, atît de unică. - A fost și asta. Ce lucruri? Nimicuri. Niște nimicuri, v-am spus. Dar aceste nimicuri atunci aveau o Însemnătate”. După ce a ajuns În România, Sisi a hotărît să se Întoarcă după bagajele pe care le lăsase la un pădurar, În URSS, acțiune foarte riscantă, căci, imediat după ce
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
două surori, semănăm și nu semănăm. - E foarte interesant că v-ați riscat viața Întorcîndu-vă după niște lucruri absolut banale, niște haine, și de fapt ați salvat această carte, atît de unică. - A fost și asta. Ce lucruri? Nimicuri. Niște nimicuri, v-am spus. Dar aceste nimicuri atunci aveau o Însemnătate”. După ce a ajuns În România, Sisi a hotărît să se Întoarcă după bagajele pe care le lăsase la un pădurar, În URSS, acțiune foarte riscantă, căci, imediat după ce au plecat
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
E foarte interesant că v-ați riscat viața Întorcîndu-vă după niște lucruri absolut banale, niște haine, și de fapt ați salvat această carte, atît de unică. - A fost și asta. Ce lucruri? Nimicuri. Niște nimicuri, v-am spus. Dar aceste nimicuri atunci aveau o Însemnătate”. După ce a ajuns În România, Sisi a hotărît să se Întoarcă după bagajele pe care le lăsase la un pădurar, În URSS, acțiune foarte riscantă, căci, imediat după ce au plecat, pădurarul a fost omorît. Printre aceste
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
harul Lui să mă străduiesc să-I răspund. Dar eu nu sunt vrednic. O să-mi spuneți: <<Toate astea pe care ți le descoperă Dumnezeu nu te fac vrednic?>> Acestea mă judecă. Pentru că ele sunt ale harului lui Dumnezeu. Nu-i nimic al meu. Dumnezeu mi-a dat multe harisme, dar eu nu am răspuns, m-am dovedit nevrednic. Strădania, însă, n-am părăsit-o. Poate că Dumnezeu o să-mi dea ajutorul Lui, ca să mă dăruiesc iubirii Sale. Pentru aceasta nu mă
Mitropolia Olteniei by Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/175_a_169]
-
făcut decât să-mi exacerbeze acreala. Am început să-i vânez fiecare vorbă. Una dintre ele trebuia să-mi declanșeze răbufnirea. Charlotte îmi va oferi „lapte de pasăre”, desertul nostru preferat, și atunci voi putea să mă leg de toate nimicurile astea franțuzești. Sau, încercând să învie atmosfera serilor noastre de veghe de altădată, va începe să-mi vorbească despre copilăria ei, da, despre vreun coafor de câini de pe un chei al Senei... Dar Charlotte tăcea. Îmi acorda foarte puțină atenție
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
la Vérité”; DM, „la Vérité”, „le vrai”; YA, „the Real”; Arb „the Truth”. Contexte: „Dumnezeu este Adevărul...” v. 22, 6 continuă: „El readuce la viață pe cei morți...” v. 22, 62/61 continuă: „iar ceea ce cheamă ei în locul Lui este nimicul...” v. 31, 30/29 continuă: „iar ceea ce chemați în afară de El este deșertăciune...” All"h huwa al-′aqq al-Mubn (24, 25: „Dumnezeu este Limpedele Adevăr.” (GG) al-wil"yat li-All"h al-′aqq (18, 44/42): „oblăduirea lui Dumnezeu, Adevărul
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
intim de cel mai pur stil Louis XV"51, ar justifica așteptările noastre de a fi martorii unei "causerie" rafinate și grațioase pentru că, spune autorul cu o ironie aproape imperceptibilă: Femeile știu să spună o mie și o sută de nimicuri într-un mod mult mai interesant decât spun bărbații cele mai serioase... O floare, o panglicuță, o deosebire abia simțită între două nuanțe, un nimic, distilate prin mintea subtilă a unei femei și exprimate prin acele dulci modulațiuni de voce
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
scurte seisme de ironie care îi clatină eșafodajul prin precizări de tipul: "Să nu credeți că există vreun pic de nenaturalețe, de melodramă aici"170 sau "Un temperament genial se pasionează și de ceea ce numim, cu prejudecată, mofturi și creează nimicuri care să-l tortureze. Căci există o necesitate gratuită a torturei: Maitreyi"171. De altfel, așa cum, în Ce-i lipsește "Moftului", O lămurire și altele, Caragiale își motiva opțiunea pentru "literatura de bas étaje", în speță pentru "mofturile" puternic impregnate
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
de sublim și ideile sublime se dizolvă în neînsemnat, iar egalizarea lor creează un sentiment tragic: " Toate se află în umor ca într-un fluviu și merg în contradictoriu, așa cum în mod obișnuit se învălmășesc toate în lumea fenomenelor obișnuite. Nimicul e derizoriu și comic, în privința aceasta; nimicul cu un amestec de gravitate sau însuflețire va duce către melancolie; nimicul sublim și tragic, nimicul prin alcătuirea lui vremelnică și ordinară, insignifiantă și derizorie. Astfel toate devin egale în valoare și nonvaloare
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
în neînsemnat, iar egalizarea lor creează un sentiment tragic: " Toate se află în umor ca într-un fluviu și merg în contradictoriu, așa cum în mod obișnuit se învălmășesc toate în lumea fenomenelor obișnuite. Nimicul e derizoriu și comic, în privința aceasta; nimicul cu un amestec de gravitate sau însuflețire va duce către melancolie; nimicul sublim și tragic, nimicul prin alcătuirea lui vremelnică și ordinară, insignifiantă și derizorie. Astfel toate devin egale în valoare și nonvaloare"199. Apropierea de tragic nu deformează râsul
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
în umor ca într-un fluviu și merg în contradictoriu, așa cum în mod obișnuit se învălmășesc toate în lumea fenomenelor obișnuite. Nimicul e derizoriu și comic, în privința aceasta; nimicul cu un amestec de gravitate sau însuflețire va duce către melancolie; nimicul sublim și tragic, nimicul prin alcătuirea lui vremelnică și ordinară, insignifiantă și derizorie. Astfel toate devin egale în valoare și nonvaloare"199. Apropierea de tragic nu deformează râsul în grimasă, ca în cazul grotescului, ci îl edulcorează, îi atenuează izbucnirile
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
un fluviu și merg în contradictoriu, așa cum în mod obișnuit se învălmășesc toate în lumea fenomenelor obișnuite. Nimicul e derizoriu și comic, în privința aceasta; nimicul cu un amestec de gravitate sau însuflețire va duce către melancolie; nimicul sublim și tragic, nimicul prin alcătuirea lui vremelnică și ordinară, insignifiantă și derizorie. Astfel toate devin egale în valoare și nonvaloare"199. Apropierea de tragic nu deformează râsul în grimasă, ca în cazul grotescului, ci îl edulcorează, îi atenuează izbucnirile de veselie zgomotoasă în
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
hârtie, Dragoste cu vorbe și copaci digresive și divizate în episoade rotunjite ca mărgelele unui colier, independente și prinse totodată de un fir narativ. În paginile din Ucenic la clasici, îl descoperim pe de o parte îngrijorat și dezgustat de "nimicul" și "mărunțișurile" pe care la scrie, pe de altă parte orgolios și mulțumit de proza sa "aforistică" ce tinde să ilustreze idealul caragialian al maximei concentrări: "Să știi să vezi și să știi să relatezi în puține cuvinte."13 În
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]