4,526 matches
-
grijă acest mic tablou printre amintirile noastre ca pe o inițiere în datinile și obiceiurile unei țări așa de inedite pentru noi. Capitolul 2 București Originea și sensul acestui nume • Orașul plăcerilor • E vorba de o imensă urbe prost construită • Noroaiele, iarna • Palate și cocioabe • Lux și sărăcie • Lipsa monumentelor • Turnul Pompierilor • Cișmigiu • Promenade • Sărbătorile strămoșilor • Călușari și lăutari După unii, Bucharest, Bukarest sau Bucuresci (ultima denumire reia ortografia română) este vechea Thyanus, devenită mai târziu Bucuria, mare Curie a prinților
Moldo-Valahia. Ce a fost, ce este, ce-ar putea fi by G. LE CLER [Corola-publishinghouse/Science/1011_a_2519]
-
descriem înfățișarea materială, înainte ca legătura cu Occidentul să facă să-i dispară caracterul original. Bucureștiul e un imens târgușor construit la întâmplare, fără aliniament, fără conducte de apă, fără niciuna dintre cele mai simple amenajări vizibile în orășelele noastre. Noroaie infecte și adânci se află pe străzi și la intersecții; nu sunt îndepărtate decât în parte, și e dificil să-ți faci o idee despre această hazna, cu murdărie adunată acolo din timpuri imemoriale. Am fost asigurați că primăria se
Moldo-Valahia. Ce a fost, ce este, ce-ar putea fi by G. LE CLER [Corola-publishinghouse/Science/1011_a_2519]
-
idee despre această hazna, cu murdărie adunată acolo din timpuri imemoriale. Am fost asigurați că primăria se ocupă de serviciul de drumuri; am văzut într-adevăr niște nenorocite de tomberoane în care și mai nenorociți cărăuși se sileau să îngrămădească noroi lichid cu o lopată plată, largă abia cât mâna. Acești pârliți își făceau datoria conștiincios, dar lăzile găurite sau crăpate lăsau să le scape conținutul peste tot, când stăteau și cu atât mai mult când se aflau în mișcare. Asta
Moldo-Valahia. Ce a fost, ce este, ce-ar putea fi by G. LE CLER [Corola-publishinghouse/Science/1011_a_2519]
-
crăpate lăsau să le scape conținutul peste tot, când stăteau și cu atât mai mult când se aflau în mișcare. Asta ne-a făcut să ne gândim la butoiul Danaidelor. Aici s-a găsit cu siguranță arta de a deplasa noroiul, dar nu și aceea de a-l îndepărta. Se înțelege că, mare parte din an, e imposibil a ieși pe jos și că trăsura e un obiect de primă necesitate. Așa că o droaie de trăsuri și de sănii, iarna încurcă
Moldo-Valahia. Ce a fost, ce este, ce-ar putea fi by G. LE CLER [Corola-publishinghouse/Science/1011_a_2519]
-
nu ies decât încălțați cu cizme lungi, chiar și femeile. Trecătorul se află într-un permanent pericol de a fi lovit de echipaje; se întâmplă adesea accidente, în pofida dibăciei proverbiale a birjarilor; să fii împroșcat din cap până-n picioare cu noroi e cel mai mic neajuns și e un lucru atât de comun, încât nimeni nu se mai îngrijorează din pricina asta. Dacă serviciul municipal de drumuri lipsește, există din fericire metode de salubrizare mai economice. Noaptea și dimineața, bande de câini
Moldo-Valahia. Ce a fost, ce este, ce-ar putea fi by G. LE CLER [Corola-publishinghouse/Science/1011_a_2519]
-
în afara pavajului mai puțin prost decât în Giurgiu și București. Urmăm, părăsind Ploieștii, un drum capricios, cu multe ramificații, cu cotituri șerpuite, pe care surugiul îl părăsește sau îl reia după plac, traversând câmpurile când e prea mult praf sau noroi pe calea obișnuită. Această alternativă este inevitabilă, nu o vom repeta niciodată de-ajuns spre edificarea călătorilor și pentru a stimula terminarea șoselelor aflate în stadiul de proiect. Când norii de praf permit o înseninare, se zăresc, la stânga, cele patru
Moldo-Valahia. Ce a fost, ce este, ce-ar putea fi by G. LE CLER [Corola-publishinghouse/Science/1011_a_2519]
-
ciocnesc deasupra capetelor noastre și produc un întuneric profund. Fulgerele, loviturile de trăsnet se succed fără de răgaz; vântul suflă cu furie; mari cantități de grindină și de apă înghețată ne inundă. Drumurile erau desfundate din cauza torentelor, roțile erau înfundate în noroi până la butuc, caii refuzau să-și facă datoria și nu ne scoteau dintr-un făgaș decât pentru a ne băga în altul; surugii erau orbiți de fulgere și de grindină; apa ne șiroia pe corp și se aduna în diligență
Moldo-Valahia. Ce a fost, ce este, ce-ar putea fi by G. LE CLER [Corola-publishinghouse/Science/1011_a_2519]
-
un han. Un foc mare ne usucă; o masă copioasă, improvizată din conservele noastre, ne pune pe picioare. La miezul nopții plecam; luna strălucea; stelele licăreau; o liniște profundă îi urmase furtunii; nu rămăseseră alte semne decât lacurile improvizate și noroiul lichid, pe care caii noștri, îndemnați de țipetele ascuțite ale surugiilor, le traversau cu burta la pământ, aruncându-ne cu cele patru picioare ale lor un neîncetat vârtej de stropi de noroi. Am auzit de mii de ori, în cele
Moldo-Valahia. Ce a fost, ce este, ce-ar putea fi by G. LE CLER [Corola-publishinghouse/Science/1011_a_2519]
-
nu rămăseseră alte semne decât lacurile improvizate și noroiul lichid, pe care caii noștri, îndemnați de țipetele ascuțite ale surugiilor, le traversau cu burta la pământ, aruncându-ne cu cele patru picioare ale lor un neîncetat vârtej de stropi de noroi. Am auzit de mii de ori, în cele două provincii, blesteme la adresa evreilor și a rasei lor avide; n-am fost mai puțin fericiți să întâlnim pe drumul nostru un fiu al lui Iacob care să ne adăpostească sub acoperișul
Moldo-Valahia. Ce a fost, ce este, ce-ar putea fi by G. LE CLER [Corola-publishinghouse/Science/1011_a_2519]
-
iernilor aprige, precum cea din 1861-1862, cantitatea de zăpadă adunată după fiecare vijelie depășea un metru. Dezghețurile intermediare își au și ele neajunsurile lor, dar dezghețul din martie e un adevărat prăpăd. Încercați să vă imaginați suprafața imensă a Bucureștiului, noroaiele sale seculare, cloacele, grămezile sale de murdării; nu se fac nivelări și nici canale de scurgere; nicio rigolă în cartierele aflate departe de râu. Străzile se transformă atunci ele însele în râuri, în puhoaie, în lacuri noroioase și adânci, circulația
Moldo-Valahia. Ce a fost, ce este, ce-ar putea fi by G. LE CLER [Corola-publishinghouse/Science/1011_a_2519]
-
de ele la ora actuală. Tomberoanele cu grilaj de șipci au fost înlocuite cu vehicule prevăzute cu coșărci din răchită, deschise în față și în spate, astfel încât încărcătura se scurge prin toate părțile; s-a perfecționat arta de a cerne noroiul! O, fericiți locuitori ai regiunilor temperate! Și voi, parizieni favorizați de ceruri, care nu cunoașteți zăpada decât după nume; voi care aveți o armată de măturători și legiuni de tomberoane ca să vă scape de ea cât dormiți, plângeți-ne! Voi
Moldo-Valahia. Ce a fost, ce este, ce-ar putea fi by G. LE CLER [Corola-publishinghouse/Science/1011_a_2519]
-
vârstă a maturității anticipate; indiferența soților a devenit proverbială; sunt așa de ocupați cu ale lor! Trebuie înțeles acum de ce demimondenele ocupă o anume poziție în oraș; ele au o situație avantajoasă; tronează în lojile din avanscenă, stropesc trecătorii cu noroi, iar asta nu le face decât și mai dorite; ajung chiar uneori să facă o partidă strălucită. Marile doamne nu disprețuiesc să le consulte asupra artei de a-și păstra amanții, a secretului de a se face frumoase și a
Moldo-Valahia. Ce a fost, ce este, ce-ar putea fi by G. LE CLER [Corola-publishinghouse/Science/1011_a_2519]
-
în undele lor. Aceștia se încăpățânară în studiile lor științifice; impasibili, umpleau paginile albumului lor; naiadele mâniate se avântară asupra fragilei luntre, ce se clătină ca urmare a eforturilor lor; cei doi savanți, scufundați din nou și din nou în noroi, fură aruncați pe pământ pe jumătate înecați, cu hainele murdărite și sfâșiate, cu fața brăzdată de unghiile răzbunătoare. În această îmbrăcăminte prăpădită, ar fi fost uciși de tații, frații, soții ce alergaseră la strigătele femeilor care se scăldau dacă persoane
Moldo-Valahia. Ce a fost, ce este, ce-ar putea fi by G. LE CLER [Corola-publishinghouse/Science/1011_a_2519]
-
mai mic, Sae, a avut săracu grijă de vite, ba chiar a dat și la secere și la sapă, ca să pot eu să învăț, să nu trebuiască să mă întorc după ce toți au răbdat de pe urma mea, și să umblu prin noroi în opinci. Ce adică, a izbutit bietul Nilă, care abia știe să se iscălească, și n-o să izbutesc eu? De ce adică să nu izbutesc!! - De ce să nu izbutești, mă, Marine?! Sau tu nici nu asculți ce bălmăjesc eu aicea?!! Auzindu
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
ne trezim loviți, înjurați, trădați și în noi se naște revolta, dorința dacă nu de răzbunare ucigătoare, cel puțin mobilizarea rapidă a forțelor pentru a para noi infamii care, într-o lume dată și nu ideală, ne-ar murdări cu noroi, ne-ar amenința chiar existența în datele ei naturale, munca unde câștigăm o pâine, reputația printre oamenii de bună credință. Și apoi marile turburări sociale care ne duc cu ele, cu forța cataclismelor naturale, precum seceta, cutremurul, inundațiile? În curând
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
schimb soția lui, o fetiță, pălăvrăgea tot timpul, încercînd să prindă cuvinte românești. Am citit apoi o carte a lui, descriptivă și puțin comunicativă ca și el, un fel de reportaj despre felul cum se culeg arborii de cacao, în noroi, și cum se întemeiază marile orașe din munca indienilor, exploatați sălbatic de marii latifundiari, exportatori ai acelui prețios fruct... . Astfel, între popice, vizite, Verbancu (unde totuși nu beam, experiența aceasta o făcusem odată la douăzeci de ani, cu Dimitrie Stelaru
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
creează, sunt dorul imaginației lui... De pildă taică-său, simți că ține până și la Dandanache. I-o fi făcut ceva în viață acest Pirgu, lui Mateiu." " Da, mi-a răspuns Miron, așa este, i-a făcut, Pirgu reprezintă canalia, noroiul, omul fără nici o noblețe, în timp ce Mateiu se credea descendent din prinți îndepărtați... Gândul că socialmente putea fi egal cu de-al'de Pirgu îl indigna probabil prea tare, fiindcă taică-său i-a arătat capul lui mare spunînd: ce e
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
pe drumul care duce spre ulița copilăriei cu bucuria revederii locurilor natale...parcă inima Îmi iese din piept datorită emoțiilor. Nu știu, de fiecare dată mă simt parcă mai timidă când pășesc pe strada căreia Îi spuneam „valea plângerii”datorită noroaielor și gropilor pline cu apă. Acum poartă numele pârâiașului din spatele grădinii de legume a curții părintești și este pietruită, dreaptă. Primăria s-a Îngrijit să sistematizeze toate străzile adiacente șoselei principale (care trece prin mijlocul comunei) și să introducă pe
Pete de culoare by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91516_a_107356]
-
dând drumul la nenumărate torente de apă. Apa curgea de pe fiecare clădire și pe fiecare clădire. Substanța multicoloră se scurse în canale de unde fu îndreptată spre uzinele de evacuare a deșeurilor. Tonele de virus în stare pură se amestecară cu noroiul. Rămânea o sarcină vitală: să fie lichidată această materie vie care, în mod incredibil, purta în ea moartea. În urmă cu trei sferturi de secol, ploaia policromă căzuse uneori ore întregi deasupra unora dintre cele mai mari orașe ale lumii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85099_a_85886]
-
La 12 care de bolnavi de choleră a fost numit praporcicu [sublocotenent] Toma Conțescu, ca să-i ducă să-i predea spitalului de la Mărcuța; praporcicul mă luă și pe mine, fiindcă eram cadet [iuncăr], ca să-i fiu de ajutor. Însă din cauza noroiului mare ce se făcuse în urma ploilor torențiale, neputând ține drumul drept de la Belvedere-Golescu pe câmpii, până la Mărcuța, am fost siliți să trecem prin București, ca să ieșim pe bariera Podului Târgului de Afară, astăzi Calea Moșilor. Intrând pe barieră și venind
Biciul holerei pe pământ românesc by Gheorghe Brătescu și Paul Cernovodeanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295567_a_296896]
-
noroioasă, prin care abia străbăteam cu grele cizme de călărie. Sălile bolnavilor erau niște imense barăci, fără lumină îndestulătoare, înăbușitoare când ardea soarele și umede când ploua. Bolnavii zăceau pe saltele de paie, unul lângă altul, cu o cărare de noroi ce despărțea amândouă șirurile de paturi. Nu aveam saltele și aproape deloc rufărie"561. Fig. 18. Aspect de la autopsia unui soldat mort de holeră în Campania din Bulgaria (fotografie din 1913). Despre epidemia care a afectat trupele române din Bulgaria
Biciul holerei pe pământ românesc by Gheorghe Brătescu și Paul Cernovodeanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295567_a_296896]
-
asta o liniști încă o dată. Privea vrăjită drumul și sălta când vedea câte o pasăre prinsă de puhoaiele de apă și amestecată cu pământul negru al ogoarelor. Nu au scos nicio vorbă. Priveau satul de sus, ulițele sale pline de noroi și apă, casele cu varul sărit și murdare de mâl, cu animalele speriate ce fugeau de orice picătură de apă scursă de pe o frunză. Doar râsul copiilor îi trezi la viață și lăsă să se vadă că satul este viu
Rădăcini by Bobică Radu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91637_a_92381]
-
varul sărit și murdare de mâl, cu animalele speriate ce fugeau de orice picătură de apă scursă de pe o frunză. Doar râsul copiilor îi trezi la viață și lăsă să se vadă că satul este viu. Se jucau fericiți în noroi și pentru ei prăpădul nu era decât motiv de fericire. - Florin. Flăcăul tresări. Nu mai auzise de mult glasul copilăriei lui, tinereții lui și nu știa dacă să-l creadă sau nu. - Ai de gând să nu spui nimic? - Varvara
Rădăcini by Bobică Radu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91637_a_92381]
-
mașină și se urcă în ea, în timp ce șoferul punea motorul în mișcare. Mașina se cățără încet pe povârniș, se profilă o clipă pe cer, apoi se înclină către fluviu, începând să coboare. Cu frâna pusă, înainta încet, alunecând ușor pe noroi, oprindu-se, apoi pornind din nou. Străbătu debarcaderul cu zgomot mare de scânduri săltate, ajunse la capătul lui, unde mulatrii așteptau în tăcere, de o parte și de alta, și trecu încetișor pe plută. Când roțile de dinainte o atinseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
printre copaci, până la o linie nedeslușită, de un cenușiu gălbui, marea. D'Arrast se îndreptă în tăcere către povârniș, al cărui perete purta urme încă proaspete ce arătau până unde se ridicase apa în diferite rânduri. O potecă plină de noroi ducea la colibe. În fața lor, câțiva negri priveau în tăcere la noii veniți. Câteva perechi se țineau de mână și, chiar pe marginea povârnișului, în fața adulților, un șir de copii de vârstă fragedă, cu 'pântecele umflat și cu picioarele subțiri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]