9,057 matches
-
cruce. Înspăimântat de această faptă minunată, s-a convertit și a devenit unul dintre cei mai apropiați imitatori ai Sfântului Francisc. Prin urmare, nu a fost un lucru ieșit din comun pentru el să găsească crucea supranaturală pe tăblița de nuc, din moment ce a fost un mare îndrăgostit de cruce. 6. Fratele Ștefan Acest fragment este preluat din Codicele Sfântului Anton din Roma, care prezintă, în cea de-a treia și în ultima parte, o serie de texte ce par a fi
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
suficiente motive, după părerea îndreptățită a regretatului folclorist Nicolae Rădulescu, pentru asocierea lui Lazăr, „erou vegetațional”, cu Dumuzi, Osiris, Adonis și Attys. Elemente comune: a) Nașterea miraculoasă. „La naștere, Lazăr apare înfășat în elemente vegetale: foi de viță, foi de nuc, legat în crengi de vișin”; „Adonis s-a născut din copacul de smirnă”; „Forma primitivă a lui Osiris a fost un trunchi de copac”; „În numele lui Attys se executau sacrificii de spînzurare a bărbaților de crengile pinilor”. b) Moartea violentă
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
pe an. Îmi amintesc de o bătrână săsoaică, „buna” o numeam noi, o femeie cu adevărat bună la suflet, blândă și duioasă, care avea grijă de noi, copiii, ca o adevărată mamă. Mă îmbia cu bunătăți, piersici, caise, dulceață de nuci verzi. Îmi dădea să mănânc jambon și cârnați de casă: „Muncă, ast bun, muncă!” zicea, și eu mâncam și, într-adevăr, erau bune toate. Seara, ținea morțiș să mă culce ea, și-mi spunea: „Aburcă-te, maică, pe pat, să
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
fost tot. Și-mi era ciudă, pentru că îmi pusesem în gând să profit de ocazie și să mănânc mulți, să fac o burtă zdravănă de struguri. Mi se lipeau degetele de la dulceața lor. Apoi Costică ne-a dus la un nuc din mijlocul viei și am desfăcut și mâncat nuci verzi. Din când în când, băgam în gură și câte o bobiță două de poamă. Când ne-am săturat, am adormit la umbra deasă a bătrânului nuc. Mai târziu, cred că
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
în gând să profit de ocazie și să mănânc mulți, să fac o burtă zdravănă de struguri. Mi se lipeau degetele de la dulceața lor. Apoi Costică ne-a dus la un nuc din mijlocul viei și am desfăcut și mâncat nuci verzi. Din când în când, băgam în gură și câte o bobiță două de poamă. Când ne-am săturat, am adormit la umbra deasă a bătrânului nuc. Mai târziu, cred că era după amiază, mama lui Costică ne-a chemat
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
a dus la un nuc din mijlocul viei și am desfăcut și mâncat nuci verzi. Din când în când, băgam în gură și câte o bobiță două de poamă. Când ne-am săturat, am adormit la umbra deasă a bătrânului nuc. Mai târziu, cred că era după amiază, mama lui Costică ne-a chemat la masă. Nu pot să uit: ne-a dat mămăligă cu brânză de oi de la putină cu ochiuri și cu salată de roșii, cu castraveți verzi și
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
vechi, prăfuită, de culoare închisă, dar după cum am aflat imediat, vinul era de culoare roză și dulce. De scârbă pentru insuccesul nostru în ale dansului și presați de iubirea noastră așa zisă neîmpărtășită, ne-am dus în fundul grădinii, sub un nuc și acolo, prima dată în viața noastră, am băut din licoarea lui Bachus. Aveam atunci cred, paisprezece ani. Puneam în gură pentru prima dată altceva decât apă. Din sticla aceea ne-am făcut toți trei criță. Am căzut printre bălăriile
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
lostopane de pământ negru, într-o semicurbă cu prelungire până în ograda primarului. Lostopanele se micoșoraseră din ce în ce mai mult și se pierdeau în niște vagi urme de noroi. La vreo douăzeci de metri de la locul faptei, se afla cârciuma. La umbra unui nuc secular, polițaiul comunei, un țâr în uniformă, bea scârbit o bere leșietică. Se descălțase de piciorul stâng, căci îl deranja cumplit o bătătură mai veche, pe care cu cât o tăia mai des, cu atât mai dihai creștea la loc
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
numai cu propria îmbogățire, ar putea vorbi și implementa și problema pomilor fructiferi. Ei, guvernanții, ar putea lua inițiativa plantării de pomi fructiferi și în alte locuri decât cele existente în grădinile oamenilor și ferme pomicole. Dacă s-ar planta nuci, pruni, meri, de-alungul tuturor căilor publice, pe ambele laturi, ale drumurilor naționale, autostrăzilor, străzilor, uliților, chiar în unele parcuri și printre blocuri etc. nu ar fi decât benefic din mai multe puncte de vedere: umbră, oxigen, belșug de fructe, dezvoltarea
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
dar după o lună, două, mulți dintre cei vechi, se întorceau acasă. Tanti Aneta îi cunoștea pe toți, ba îi striga și pe nume: Pestrițu, Gogu, Păunița, Gigi, Boghetu, Corbu, Zurgănel ș.a. Avea o cutie de table din lemn de nuc, care mi-a dăruit-o. Îmi zicea: - Vezi mata, dom profesor, cutia aiasta? Cu ea au jucat table actorii de la Naționalul ieșean. Cum naiba au apucat aceștia să joace table la Ionești, nu vă pot zice. Altă dată, îmi spuse
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
făcu semn lui Matei și lui Iordache. Mihai observă că se luase după ei și Constantin Brâncoveanu. Intrară în urma lui vodă în ceea ce spunea el că este odaia lui de reculegere. O cameră spațioasă, întunecoasă din cauza lambriurilor de lemn de nuc, cu covor de Ispahan pe dușumele, jilțuri, firide cu cărți, una spre răsărit cu un triptic sculptat în fildeș, un pupitru, o laviță mare din lemn bine lustruit cu multe perne pe ea. Umbla vorba că Șerban Vodă stă întins
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
și se examină atent în oglindă. Era frumoasă? Nu și da seama, dar avea carnea tare pe ea și pielea albă și rumenă. Zâmbi și gropițele înțepară amândoi obrajii. Era puțin emoționată. Se îndreptă spre o firidă cu policioare de nuc. Nu era încă obișnuită cu locul. În lumina puțină pe care o făcea candela și lumânarea, desluși sipețelul de argint în care ținea lemnul de mirodenii. Îl deschise și luă un bastonaș. Îl apropie de lumânare, dar se răzgândi, deschise
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
zilei. Turcul dormise în straie de ienicer, dar se simțea odihnit. Pe jilțul alăturat sofalei erau rânduite frumos hainele sale de ceremonie. Se îmbrăcă îngrijit, se spălă turnându-și singur apă în ligheanul de porțelan de pe lavoarul din lemn de nuc cu tăblia de deasupra din marmură neagră. Se privi în oglinda mare venețiană și rămase mulțumit. Pe fața lui tânără noaptea trecută nu lăsase nici o urmă. Ieși pe sală. Beizadea Ștefan, la vederea lui, începu să vorbească amabil turcește, explicându
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
porunca lui Șerban bei pentru ostașii valahi, dar nu văzuse nici un însemn ridicat pentru mulțimea credincioșilor lui Allah căzuți pentru jihad. Zarurile se loveau unul de altul în cănuța de tinichea, zornăiau rostogolindu-se pe micuța planșetă din lemn de nuc și hotărau cui îi vor aparține paralele adunate în colțul planșetei. Kuciuk Selin nu jucase niciodată zaruri și nu putea urmări jocul... În acel moment, ca din întâmplare, foarte distins îmbrăcat, apăru Toma Cantacuzino. Salută, ienicerii opriră jocul, dar imbrohorul
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
vremea în țară, despre recolta de grâu, seceriș și altele, apoi adresându-se sfinției sale, se interesă de mersul muncii la tiparnițele de la Vâlcea, Snagov și București. Oftă și, îndreptându și spinarea în jilțul tare, lucrat cu dalta în lemn de nuc, lăsă să i scape ca din întâmplare: — Kuciuk Selin aduce firman de domnie nouă. Beizadea Constantin tresări, sfinția sa care ațipise deschise ochii mari, marele spătar lăsă capul în jos și stolnicul nu-și putu reține întrebarea: — Cum? Voievodul se ridică
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
și-și depășise frica de cai. Îi dăruisem o iapă arăbească blândă... Porneam amândoi călări de la Târgoviște până la cotul Dâmboviței, la mânăstire la Nucet. Este acolo în trapeză o icoană a Maicii Domnului, zugrăvită în zid. Ne aduceau călugării greci nuci sparte prăjite în cuptor când scoteau pâinea, și miere și apă rece din fântână... Se închina la icoană și vorbea cu Maica Sfântă cam așa: „O să fie fată și o să-i zică Măriuța și o să fie bălaie ca mine, bălaie
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
lui și i-am făgăduit să mă rog mereu pentru pacea sufletului său. I-am cerut să mă îngăduie să-mi termin ctitoria mânăstirii începute și m-am legat în fața lui să cioplesc măiestrit cu mâinile mele în lemn de nuc catapeteasma bisericii și i-am arătat planurile... Și s-a uitat vodă la început cu ochi strein pe hârtia ce i-am pus-o în față, apoi în ochii lui căprui s-a aprins o scânteioară și a început să
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
E iarnă, domnia ta, și nu pot dăltui lemnul, dar iată înaintez cu voia lui Dumnezeu la Sfântul Epitaf. Lucrez și la lumina lumânărilor, când tiparnița îmi înghite timpul zilei. Am poruncit la Nucetul Târgoviștei să taie cei mai mari patru nuci, cu trunchiuri sănătoase și întregi, să-i cojească și să-i lase să-i usuce gerul. Dacă o să treacă și arșița peste ei, cu voia Celui de Sus la Înălțarea Sfintei Cruci o să încep cioplitul. Sunt fericit că rucodelia îmi
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
pe umeri caftanul dintr-un fel de cașmir negru mai gros având pe margini blană de vidră, așa că se bucură când intră în clădirea arhondăriei, răcoroasă și curată. În sala mare, o masă florentină, lungă și lată cât trunchiul de nuc din care fusese dăltuită, acoperită sumar cu ștergare albe în locurile unde trebuiau puse tacâmurile comesenilor, își arăta splendoarea celor două tăblii care o susțineau, ornamentate cu frunze de acant și terminate fiecare cu câte două labe de leu. La
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
Cea mai scumpă e pe lume? Puii toți au zis de pasări, Zarzării au zis de zarzări, Peștișorii, de peștoaică, Ursuleții, de ursoaică, Șerpișorii, de șerpoaică, Tigrișorii, de tigroaică. Mânjii toți au zis de iepe, Firul cepii-a zis de cepe, Nucii toți au zis de nucă, Cucii toți au zis de cucă, Toți pisoii, de pisică, Iară eu, de-a mea mămică. Orice mamă e anume, Cea mai scumpă de pe lume! Hai nani, nani de Elena Farago Hai nani, nani, Lumina
DARURI ŞI GÂNDURI PENTRU MAMA by Lenţa Neacşu () [Corola-publishinghouse/Science/1153_a_2221]
-
ocrotirii acesteia de către om se arată în finalul lecturii: „Dacă ați vedea în pădure sau în livadă vreo veveriță, să nu vă luați după ea speriind-o și aruncând cu pietre. Mai bine să-i arătați prietenie, aruncați-i câteva nuci, alune și ea vă va înveseli cu giumbușlucurile pe care le face prin crengile copacilor.” S-au spus ghicitori, iar la ora de educație plastică s-a desenat acest animal îndrăgit. Poezia „Fapte bune”, de Victor Tulbure cere elevilor să
Interdisciplinaritatea - Necesitate obiectivă a învăţământului primar by Rodica Ardeleanu () [Corola-publishinghouse/Science/1234_a_1897]
-
Vom exemplifica, în continuare, prin câteva exerciții pe care le-am folosit pentru clasa I și a II - a. Află numărul: Veverița La ce număr mă gândesc, Tu încearcă să-l găsești. Rița - Veverița dându-se huța, A strâns, sărăcuța, nuci 99 32 ne-a dat nouă. Socotiți voi, dragii mei, Câte i-au mai rămas ei ? Completează povestirea... A fost odată ca niciodată un împărat care avea un fiu, pe nume Făt - Frumos. Când a împlinit .........(2 + 6 + 10 sau
Interdisciplinaritatea - Necesitate obiectivă a învăţământului primar by Rodica Ardeleanu () [Corola-publishinghouse/Science/1234_a_1897]
-
Ajuns acasă familia îl întâmpină cu bucurie. Fetița sa Mădălina se însănătoșise. Veselă și radioasă alergă să-l întâmpine. La miezul nopții auzi bocănituri în ușa dormitorului. Deschizând-o constată cu stupoare că era stafia în lanțuri. -Sunt îngropat sub nucul mare din livadă. M-au legat în lanțuri și m-au îngropat de viu. -Cine? -Fostul boier. Am comis adulter cu nevastă-sa. S-a răzbunat. Ceasornicul din perete bătu de miezul nopții. Stafia se spulberă. A doua zi boierul
Infern in paradis by Gabriel Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/1178_a_2136]
-
legat în lanțuri și m-au îngropat de viu. -Cine? -Fostul boier. Am comis adulter cu nevastă-sa. S-a răzbunat. Ceasornicul din perete bătu de miezul nopții. Stafia se spulberă. A doua zi boierul porunci să se sape, sub nucul cel mare din livadă. Au găsit un schelet înfășurat în lanțuri. Preotul Teodosie oficie slujbă de sfințire și curățire, după care osemintele vechilului Gheorghe, au fost îngropate în cimitir. Timp de trei zile, se sluji slujbă de sfințire și curățire
Infern in paradis by Gabriel Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/1178_a_2136]
-
Voltaire avea dreptate! Ba nu, Leibniz, Tout est pom le mieux dans le meilleur des mondes possibles... Oui, mais... Eram invitați de domnișoarele satului, eleve sau studente care ne serveau cafele în odăi mari și răcoroase, încărcate cu mobile de nuc și covoare pe jos și pe pereți... Ne arătau albume elegante, pline chiar eu fotografii cu ofițeri supli și doamne în floarea vârstei, care fuseseră rude sau prieteni sau bunici dispăruți de pe această lume. Nu știam nici când adormeam nici
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]