9,387 matches
-
Dragomirescu, în calitate de director al Institutului de Literatură, considerându-l pe H. o „nădejde literară”, îi acordă Premiul pentru proză pe anul 1925, materializat în tipărirea la Casa Școalelor a volumului de debut Minunea (1926). Prozatorul va mai fi prezent cu nuvele și fragmente de roman în „Clipa”, „Viața literară”, „Gazeta Băilești”, „Țara de Jos”, „Premiera ilustrată”, „Pleiada”, „Revista literară” și mai frecvent în „Adevărul literar și artistic”, „Duminica Universului” și „Gândirea”. De sub tipar îi apar volumul de nuvele Cărarea cenușie (1929
HURMUZ. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287468_a_288797]
-
fi prezent cu nuvele și fragmente de roman în „Clipa”, „Viața literară”, „Gazeta Băilești”, „Țara de Jos”, „Premiera ilustrată”, „Pleiada”, „Revista literară” și mai frecvent în „Adevărul literar și artistic”, „Duminica Universului” și „Gândirea”. De sub tipar îi apar volumul de nuvele Cărarea cenușie (1929) și romanul Un strigăt în noapte (1933). Un alt roman, intitulat Bancherul cu părul de aur, este publicat parțial în foiletonul „Calendarului” (1932-1933). Semnătura lui H. se mai întâlnește în 1942, sub o nuvelă, în ziarul „Bacăul
HURMUZ. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287468_a_288797]
-
apar volumul de nuvele Cărarea cenușie (1929) și romanul Un strigăt în noapte (1933). Un alt roman, intitulat Bancherul cu părul de aur, este publicat parțial în foiletonul „Calendarului” (1932-1933). Semnătura lui H. se mai întâlnește în 1942, sub o nuvelă, în ziarul „Bacăul” și în 1946, sub două articole politice, în „Drumul nostru” (București). Localizate în spațiul rustic al Țării de Jos, în preajma Prutului, cele mai izbutite nuvele din Minunea au în centrul lor coagularea unei obsesii în jurul unui fapt
HURMUZ. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287468_a_288797]
-
Calendarului” (1932-1933). Semnătura lui H. se mai întâlnește în 1942, sub o nuvelă, în ziarul „Bacăul” și în 1946, sub două articole politice, în „Drumul nostru” (București). Localizate în spațiul rustic al Țării de Jos, în preajma Prutului, cele mai izbutite nuvele din Minunea au în centrul lor coagularea unei obsesii în jurul unui fapt real - „păcatul” unei fete ce se lasă sedusă de fiul arendașului (Copilul buruienilor), adulterul unui telegrafist (Hoțul) etc. - ori al unor credințe străvechi - locul rău (Calul alb), soarta
HURMUZ. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287468_a_288797]
-
dialogul viu, bogat în elemente de grai local, care îl individualizează pe vorbitor, precum și darul povestirii. Nu de puține ori însă compoziția este neglijată, ca și cum autorul și-ar fi pierdut răbdarea în pregătirea deznodământului, ceea ce este mai evident în două nuvele ample din Cărarea cenușie. În Dragostea doamnei Precup ingenuitatea reprezentărilor erosului, pe care le are naratorul-autor, mai întâi copil, apoi adolescent, cucerește, în pofida prezenței (auto)ironiei maturului. Paginile acestea se leagă însă nefiresc cu o povestire melodramatic-senzațională, axată pe sinuciderea
HURMUZ. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287468_a_288797]
-
va reprezenta. Într-o plachetă intitulată Schițe și epigrame (1897), H. strânge încercări pe care, la data apariției în volum, le considera aparținând unei etape depășite. În schimb, Răni vechi (1901) e o carte rămasă pe nedrept fără ecou, conținând nuvele tipărite inițial în gazete și reviste. Unele pot fi apropiate, prin temele abordate, prin atmosferă și elemente ale scriiturii, de poporanism. Altele au drept punct de plecare drame mărunte, consumate în diverse medii orășenești - acelea ale cartierelor mărginașe sau ale
HEROVANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287431_a_288760]
-
frecventatori ai bibliotecii Institutului Italian și eliberată, fără proces, după patru luni de detenție. Căsătorită în 1957 cu italienistul George Lăzărescu, se va dedica traducerilor și promovării literaturii italiene în România. Debutează în 1962 cu traducerea a două volume de nuvele, unul dintre ele, Povestiri din Roma de Alberto Moravia, marcând un pas important în receptarea pe teren românesc a noilor modalități de cultivare a realismului în literaturile occidentale. Treptat aria de cuprindere a tălmăcirilor semnate de L. se lărgește, incluzând
LAZARESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287762_a_289091]
-
debutează editorial în 1972, cu volumul de povestiri Clopoțeii primăverii, urmat de alte câteva cărți dedicate micilor cititori: Inimi înflăcărate (1973), Brânduș (1975), Vulcan (1976), care urmăresc, în spiritul pilduitor al genului, procesul de formare a caracterului. A scris și nuvele (Moara ciorii, 1981), epigrame, parodii și fabule ( Din desaga cu ciulini, 1988), precum și două romane istorice, Sub cârma vremii (1986), consacrat domniei lui Vasile Lupu, și Zbucium (1989), dedicat lui Ion Neculce. Pe baza scenariilor scrise de L. s-au
LESNEA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287782_a_289111]
-
A profesat toată viața avocatura la București. Având simpatii legionare, după 1950 a făcut mai mulți ani de închisoare, unde l-a cunoscut, printre alții, pe N. Steinhardt. Debutul lui L. are loc în săptămânalul craiovean „Drum drept” (1915), cu nuvelele Vanușa și Boarul Baltă, urmate de câteva poezii în „Tribuna” (1915-1916). Adună folclor, pe care îl publică în revista „Ion Creangă” din Bârlad. Colaborează destul de frecvent cu schițe, nuvele, versuri, eseuri, recenzii, foiletoane de bună ținută literară în „Ramuri”, „Cuvântul
LEONTESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287781_a_289110]
-
lui L. are loc în săptămânalul craiovean „Drum drept” (1915), cu nuvelele Vanușa și Boarul Baltă, urmate de câteva poezii în „Tribuna” (1915-1916). Adună folclor, pe care îl publică în revista „Ion Creangă” din Bârlad. Colaborează destul de frecvent cu schițe, nuvele, versuri, eseuri, recenzii, foiletoane de bună ținută literară în „Ramuri”, „Cuvântul”, „Facla”, „Azi”, „Dimineața”, „Relief dunărean”, „Pagini basarabene”, „Timpul”, „Universul literar”, „Convorbiri literare”, „Gândul nostru” (Iași), „Cuvântul liber”, „Viața literară”, „Viața românească”, „Gazeta literară”, „România literară”, „Luceafărul”, „Steaua”, „Familia”, ajungând
LEONTESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287781_a_289110]
-
și delirul imaginativ, trecute prin gingășia și simplitatea sufletească a poetului-pescar, sunt coordonatele esențiale ale acestor texte. În culegerea de proză scurtă Valetul de pică (1980), predomină obsesia iubirii neîmplinite, pe fondul experienței de război a autorului. Apare aici și nuvela Fata barâșnicului, o variantă a microromanului Plimbarea domnișoarei Sura, publicat în 1925, scriere unde este incriminat absurdul unei iubiri care se vede „răsplătită” în cele din urmă pecuniar. În general, se poate vorbi la L. de o proză realistă, tradiționalistă
LEONTESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287781_a_289110]
-
să apară primele portrete - litografiate - ale domnitorilor Țării Românești și ai Moldovei, publică, în traducere, un fragment din Istoria romanilor de O. Goldsmith, începută de Damaschin T. Bojincă, Viața prințipului și eroului Moldovei, Ștefan cel Mare, scriere de popularizare, precum și nuvela Jucătorul de cărți, o tălmăcire din nemțește. După studii de pictură la Viena, poate și la Roma, L. vine în Craiova ca profesor de desen și caligrafie la Școala Centrală (aici îl are elev pe Theodor Aman, viitorul pictor). Realizează
LECCA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287766_a_289095]
-
-se modul în care activitatea literară și publicistică a lui Negruzzi se integrează în mentalitatea și manifestările literare ale vremii prin traduceri, imitații, localizări, adaptări, dar și prin capacitatea de a asimila modelele, de a le ilustra cu indiscutabilă originalitate (nuvela), și nu în ultimul rând prin impunerea unor specii și formule artistice noi (eseul, epistola, foiletonul literar), care configurează, mai mult decât reprezentările literare tradiționale, tabloul epocii. Referirile la nuvelistică evidențiază modul în care Negruzzi s-a atașat sentimentalismului romantic
LEONTE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287780_a_289109]
-
reprezentările literare tradiționale, tabloul epocii. Referirile la nuvelistică evidențiază modul în care Negruzzi s-a atașat sentimentalismului romantic, ca în Zoe, dar mai ales cum „s-a vindecat” de „romantismul melodramatic” în O alergare de cai, cum a transferat modelul nuvelei istorice romantice în „capul de serie al nuvelei istorice românești”, capodopera Alexandru Lăpușneanul. Monografia oferă o informație vastă, de la documente de arhivă la receptarea scrierilor lui Negruzzi, informație analizată riguros, prelucrată eficient și integrată într-o sinteză interpretativă de referință
LEONTE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287780_a_289109]
-
evidențiază modul în care Negruzzi s-a atașat sentimentalismului romantic, ca în Zoe, dar mai ales cum „s-a vindecat” de „romantismul melodramatic” în O alergare de cai, cum a transferat modelul nuvelei istorice romantice în „capul de serie al nuvelei istorice românești”, capodopera Alexandru Lăpușneanul. Monografia oferă o informație vastă, de la documente de arhivă la receptarea scrierilor lui Negruzzi, informație analizată riguros, prelucrată eficient și integrată într-o sinteză interpretativă de referință. Experiența publicistică, îndeosebi cea a cronicarului literar, i-
LEONTE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287780_a_289109]
-
spre exemplu, creația poetică a lui Tadeu Hâjdeu. A tradus din clasicii polonezi, îndeosebi proză, semnând și Elena Lintz. În 1974 a fost distinsă cu insigna Meritul Cultural Polonez. Traduceri: Iaroslaw Iuraszkievicz, Fuga lui Felek Okon, pref. trad., București, 1959; Nuvele clasice polone, București, 1963 (în colaborare); Stefan Z.eromski, Ecourile pădurii, pref. trad., București, 1964; Julius Slowacki, Teatru, pref. Stan Velea, București, 1964 (în colaborare cu Miron Radu Paraschivescu și Constantin Nisipeanu); Maria Dombrowska, Nopți și zile, I-IV, pref.
LINŢA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287821_a_289150]
-
Culturală „Principele Carol”, la Direcția Educației Poporului și la Radio. Într-un rând va fi și senator (1931-1932). Inspector general la Fundația Culturală, L.-M. este „licențiat din serviciu” la 28 ianuarie 1948. După venirea în București colaborează asiduu, cu nuvele, povestiri, fabule, satire, amintiri, însemnări și articole diverse, mai ales pe teme moral-educative, la „Ramuri”, „Flacăra”, „Adevărul literar și artistic”, „Lamura”, „Viața literară”, „Țara de Jos”, „Țara noastră”, „Universul literar”, „Universul copiilor”, „Dimineața copiilor”, „Fântâna darurilor”, „Biruința”, „Tinerimea creștină”, „Satul
LASCAROV-MOLDOVANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287749_a_289078]
-
o structură robustă romanului, pregătind logica și verosimila iluminare finală a eroului. În schimb, Romanul furnicei, adresat tineretului întru demonstrarea complementarității modurilor de viață simbolizate prin greiere și furnică, e artificios și conține multe prolixități. Segmente pur literare, adesea veritabile nuvele și povestiri, sunt cuprinse în numeroasele scrieri de edificare morală și religioasă, destinate îndeosebi sătenilor. Ceea ce le distinge e profunda credință a scriitorului, precum și o veritabilă conștiință de misionar. Acesteia i se datorează și cele mai multe dintre tălmăcirile efectuate de L.
LASCAROV-MOLDOVANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287749_a_289078]
-
mitropolitului Ghenadie, caterisit de Sfântul Sinod la presiunea guvernului. Al. Macedonski dezlănțuie în L. o. o violentă campanie antidinastică, regele fiind acuzat de „trădarea românismului” și de surparea Bisericii Ortodoxe. În foiletonul literar el publică poezii contestatare (Pământ, Proletarii) și nuvela naturalistă Între cotețe. Se traduce din Zola Le Ventre de Paris. Suplimentul literar a încercat să suplinească „Literatorul” într-o perioadă în care revista nu a apărut. L. o. a continuat pledoaria pentru simbolism începută de „Literatorul”. Poezia era definită
LIGA ORTODOXA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287806_a_289135]
-
aduce un răspuns de o asprime nejustificată din partea „Contemporanului”, prin Mordax (Ioan Nădejde). În L. s-au publicat sau republicat versuri de C. Negri (Hora de la Răducăneni), Veronica Micle, Matilda Cugler-Poni, V. Alecsandri, Traian Demetrescu și I.N. Roman. Cu excepția unor nuvele ale lui N. Gane și Duiliu Zamfirescu, reluate, ca și studiul Poeți și critici al lui T. Maiorescu, din „Convorbiri literare”, proza este neglijabilă (B.N. Lupu, V. Marinescu). Un ciclu de schițe intitulat Din viața poporului evreu semnează Magnus (poate
LIBERALUL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287796_a_289125]
-
Eugen Goga. Numărul 11/1936 e închinat lui Octavian Goga. Semnează Paul I. Papadopol, Al. Hodoș, Ioan Lupaș și Ioan Gh. Savin. Publică poezie Radu Gyr, George Gregorian, D. Ciurezu, Virgil Carianopol, Vlaicu Bârna, Grigore Diaconu, proză - George Acsinteanu (Așteptare, nuvelă). Apar cronici la volumele Schimbarea la față de Emil Cioran și Fortul 13 de Dragoș Protopopescu. Ion Agârbiceanu e prezent în paginile revistei cu File dintr-un carnet. Extrem de utilă este cercetarea lui Ion Banu, Ardealul și „Convorbirile literare”. Cronica teatrală
LINIA DREAPTA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287818_a_289147]
-
și numeroase poeme reflexive de V. Demetrius. Pentru proză, piesele de rezistență sunt Îl osândesc jurații?, mostră de literatură cu țărani nonidilică și conflictuală, Scrisori către Simforoza, semnate G. Galaction - încă un pseudonim impus de L. d. -, și Lotar, o nuvelă poematică de Tudor Arghezi. Sub pseudonimul Radu Mihnea, V. Demetrius publică schițele Marieta, Vrăjmășie veche, Taifas la cafea, Poveste-vis, Norocul săracului (tipărită în volum cu titlul Găina), iar Constanța Zissu poemul în proză Crina. Numărul 2 se deschide cu amplul
LINIA DREAPTA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287819_a_289148]
-
memorialistică), după ce tradusese Iconomia rurală și dumesnică și întocmise o carte de bucate, Rețete cercate; bunica, Elena Drăghici, a tradus în 1858 romanul Adolphe al lui Benjamin Constant. Avocat și magistrat la Roman, unchiul Emanoil Arghiropol („moșu Manole”) compunea proză (Nuvele române) și a scos două periodice, „Jurnal pentru toți” (Iași, 1868-1869) și „Romanu” (1879-1892), unde I. și-a făcut în 1884, la vârsta de treisprezece ani, debutul publicistic. Rămas orfan de tată înainte de a fi împlinit cinci ani, băiatul a
IORGA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287605_a_288934]
-
Ploaie amară. Colaborează la „Viața românească”, „Luceafărul”, „România literară”, „Ramuri” ș.a. Obține premii la concursurile literare organizate de Festivalul Național „Cântarea României”, precum și un premiu al Uniunii Tineretului Comunist. Tematica și maniera narativă specifice scrierilor lui L. se conturează în nuvela eponimă a cărții de debut. Pe autor îl interesează sondarea universului adolescentin, surprinzându-și de regulă eroii în acele momente de criză care anticipează marile hotărâri. Idealiști, dornici de a lua viața în piept și implicit de a se elibera
LILA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287809_a_289138]
-
clișee ținând de melodramă sau de romanul sentimental: prima este seducătoarea ratată, care după o tentativă de suicid își găsește fericirea în conjugalitate; a doua este o penelopă a statorniciei, lipsită de dramatism și profunzime. Dacă în alte scrieri, precum nuvelele din volumul Cascadorul (1981) sau romanul Învingătorului i se dau flori (1989), tematica și tipologia sunt aceleași, registrul narativ se schimbă. De pildă, în Cascadorul, al cărui pretext narativ este realizarea unui film, personajele sunt surprinse atât pe platourile de
LILA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287809_a_289138]