4,294 matches
-
zonă (dintre Carpați și Prut, din Țara de Jos) sunt atestate ca având la bază o proprietate funciară boierească”. În structura satelor există elemente care dovedesc că atât cele libere, cât și cele aservite, au făcut parte cândva dintr-o obște sătească. Sloboziile. Al. Gonța a considerat că a existat și o categorie de sate - sloboziile - administrate, în secolul al XV-lea, de egumeni și episcopi. Pentru secolul al XV-lea, nu avem decât două documente în care sunt menționate sloboziile
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
bucurat și feudalii laici din Moldova”. În privilegiile acordate bisericii sunt menționate scutirile (imunitatea), deoarece domeniile bisericii sunt de dată mai recentă și au la origine daniile domnești. Domeniile boierești sunt de origine foarte veche și „au la bază dezagregarea obștii din sânul căreia a ieșit boierimea gentilică”, iar domnia a recunoscut drepturile imunitare ale domeniului boieresc. Un argument ar fi o analogie cu ceea ce s-a întâmplat în Serbia lui Ștefan Dușan sau în Lituania. Dar o parte dintre cele
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
fost grecii lui Duma Negru”, iar cetatea lui Duma Negru s-a aflat unde era sălul Muncei, acum satul Poiana cu Cetate, din comuna Grajduri. Se poate ca, pe Rebricea și pe pâraiele din stânga și din dreapta, să fi existat o obște sătească de dinainte de întemeiere, care avea o cetate, adică o întăritură de pământ și bârne. În 1462, această întăritură nu mai avea nici un rost, era doar un reper topografic „unde a fost cetatea lui Duma Negru”. Satele lui Duma Negru
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
în al doilea rând, că tânărul învățător Gh. Rădășanu a avut noroc de un îndrumător cum puțini se găseau, care să-i călăuzească primii pași în carieră 14. Împreună cu Nicolae Stoleriu a pus bazele băncii sătești din Baia, înființând o obște, prin mijlocirea căreia a arendat o bucată de moșie de la Alexandru Cantacuzino-Pașcanu împărțind-o la țărani 15. Mai mult haretismul promova și educația țăranilor deși depășiseră vârsta școlarizării, aritmetica fiind necesară pentru a nu fi "înșelați de bănci, cămătari, proprietari
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
învățători în Comuna Baea județul Suceava. Până a nu veni războiul din 1916-1918 am lucrat alături de înțeleptul și vrednicul învățător Neculai Stoleriu, luând parte la toate trebile de samă: înființarea Casei de sfat și cetire, cea dintâi din țara noastră; Obștea Tărnicuța, Societatea flăcăilor,etc. Eu eram însărcinat să scriu articolașe pe înțelesul țăranilor și să le duc la nașul N.Stoleriu. Și când dintr-o pricină oarecare nu puteam duce, apoi nu eram cruțat nici de feli de nașul N.
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
nu pot lua hotărâri pentru un sat întreg și nici n-au această putere dată de sat în nici un chip, ori pot fi niște putregaiuri ale satului nostru. Cum că noi stăm aici de mult este și contractul încheiat de obștea locuitorilor Bogata cu inginerul Lt.Al.Drăghicescu din București la 1899 când a verificat împroprietărirea de la 1864, autentificat de tribunalul Județului Fălticeni sub nr.491 din 1899 iulie în 14. Și nu ne știm veniți din nici o parte a lumii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
parte a documentului este scrisă în limba slavonă, iar cealaltă parte în limba română: „noi șoltuzul din Huși împreună cu o seamă de oameni buni”, între aceștia fiind și „Lorinți și Mateiu Ajod”. Neîndoielnic, „oamenii buni” erau oameni de frunte ai obștii, posibil maghiari după nume, oameni înstăriți, poate chiar pârgari, oameni considerați cinstiți și dăruiți de obște cu încredere de vreme ce întăresc o vânzare de ocină în satul Răspopi. Șoltuz era considerat reprezentatul obștii în relația cu domnia. Uneori cerea domnitorului, în numele
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
din Huși împreună cu o seamă de oameni buni”, între aceștia fiind și „Lorinți și Mateiu Ajod”. Neîndoielnic, „oamenii buni” erau oameni de frunte ai obștii, posibil maghiari după nume, oameni înstăriți, poate chiar pârgari, oameni considerați cinstiți și dăruiți de obște cu încredere de vreme ce întăresc o vânzare de ocină în satul Răspopi. Șoltuz era considerat reprezentatul obștii în relația cu domnia. Uneori cerea domnitorului, în numele comunității, rezolvarea litigiilor importante, cum ar fi cele legate de pământul sau hotarul târgului. Este cazul
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
Neîndoielnic, „oamenii buni” erau oameni de frunte ai obștii, posibil maghiari după nume, oameni înstăriți, poate chiar pârgari, oameni considerați cinstiți și dăruiți de obște cu încredere de vreme ce întăresc o vânzare de ocină în satul Răspopi. Șoltuz era considerat reprezentatul obștii în relația cu domnia. Uneori cerea domnitorului, în numele comunității, rezolvarea litigiilor importante, cum ar fi cele legate de pământul sau hotarul târgului. Este cazul jalbei către Vasile Lupu, prin care îl înștiințau de pierderea documentului ce înscria hotarul târgului. Domnul
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
și chiar dușmănii, căci se crease în vechea familie domnitoare un precedent nemaiîntâlnit. În cele din urmă, Ștefan Rareș va fi ales domn, după ce s-a „adunat împreună poporul, episcopii și cei ce se aflau în fruntea dregătorilor și căpeteniilor obștilor și tot sfatul domnesc”. Însă, domnia lui va fi scurtă, între 11 iunie 1551 și 1 septembrie 1552. Abia în anul următor, noul domn a venit la Huși, unde a semnat cinci urice, între 25 martie și 11 aprilie 1552
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
aveau două sinagogi, iar catolicii două biserici. În oraș mai funcționau două farmacii, două instituții de binefacere: un spital evreiesc, întreținut de comunitatea israelită și un spital susținut din donații publice, acesta din urmă funcționând, după 1863, în casele dăruite obștii de către Dimitrie Castroian. Peste 20 de ani, același Mecena hușean va dărui venitul unei moșii din județul Roman, pentru întreținerea Spitalului, care astăzi îi poartă numele. Știm că, la acea vreme, Corpul sanitar era alcătuit din șase medici, doi subchirurgi
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
cu vite, care era în plină dezvoltare, se țineau trei iarmaroace pe lângă cel vechi de la 14 septembrie: la 9 martie, 29 iunie și 8 noiembrie. Târgul avea loc săptămânal, de obicei joia, cu o mare afluență de oameni. Prin jalba obștei târgului Huși adresată domniei la 2 august 1851, se solicita schimbarea zilei de iarmaroc, în ziua de 14 septembrie, de Ziua Crucii, pe platoul numit Dric, în afara orașului, pe imașul târgoveților, „pentru a putea înflori negoțul”. Prin cererea din 28
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
pe produse. Domnitorul Alexandru Ioan Mavrocordat a răspuns la 2 aprilie 1785, reglementând obligațiile târgoveților față de Episcopie după vechile prevederi. O atmosferă de încordare și de revoltă se înregistra la Huși în 1824, când unii locuitori erau acuzați că „întărîtau obștea târgoveților de a nu recunoaște episcopiei drepturile acordate ei asupra târgului”. Abia în 1834 s-a pus capăt acestei situații, dar Episcopia va exercita o mare influență asupra orașului până în 1858. Un centru de frământări și răzvrătiri, care a durat
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
a beneficiat, datorită Generalei epitropii a casei Sf. Spiridon, de o evoluție mai unitară decât a spitalelor din Muntenia. Paul Pruteanu distinge, la originea spitalelor din Moldova, cinci modalități de acțiune: inițiativa particulară locală, inițiativa bisericilor și a mănăstirilor, inițiativa obștii, inițiativa Epitropiei generale Sf. Spiridon și inițiativa domnitorilor. Astfel, din prima categorie fac parte Spitalul Sf. Spiridon din Iași, întemeiat de Ștefan Bosie, și spitalele din Botoșani (Ion Mavromati), Bârlad (Elena Beldiman), Fălticeni (familia Stamati), precum și altele, înființate ceva mai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
precum și altele, înființate ceva mai târziu, imediat după 1850: Hârlău (logofeteasa Pulcheria Ghica), Tătărași-Iași (logofătul Cantacuzino-Pașcanu), Vaslui (familia Drăghici), Bacău (Pavel Cristea). Inițiativei bisericești i se datorează deschiderea Spitalului din Roman, Spitalului din Tg. Neamț și ospiciile Neamțu și Golia. Obștea a înființat spitalul din Galați, iar Epitropia generală a Casei. Sf. Spiridon al doilea spital din Galați și spitalele din Focșani și Tg. Ocna. Domnitorul, din inițiativa personală, a înființat Instititutul gregorian din Iași (Maternitatea Ghica Vodă) și Ospiciul Galata
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
o unitate eficientă în Moldova acelei perioade. Cei mai important act ide administrație medico-sanitară îl constituie însă crearea instituției medicului public, plătit de stat. Neexistînd în Moldova o funcție similară celei a "fizicului" de tip occidental, primul medic "în serviciul obștei" a fost numit în 1777, de către Grigore Ghica. Prin același hrisov se prevedea și înființarea primei farmacii publice la Iași. Fondurile necesare salariilor, cât și întreținerii farmaciei urmau să fie administrate de doi boieri epitropi. Sub domniile lui Constantin Moruzi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
Alexandru I. Mavrocordat, așezământul acesta s-a extins. În 1810 figurau ca medici oficiali cinci doctori la Iași și câte unul la Bârlad și Hârlău. Curând, în 1813, se înființează Epitropia Casei doctorilor (Casa doftorilor). Angajați de Casa doftorilor, de obștii sau de Spiridonie, medicii au devenit mai numeroși în deceniile următoare și s-au răspândit în toate târgurile mai importante. Astfel, au funcționat medici oficialii și la Tg. Ocna (1781), Botoșani (1793), Bârlad și Hârlău (1804), Roman (1809), Galați (1810
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
Paisie, a organizat la Mănăstirea Neamț o "bolniță a bătrânilor" și, în același timp, separat de aceasta, chilii pentru "mireni parte bărbătească cu feluri de neputinți și de duhuri necurate pătimând, și având unde-și pleca capul... de la trapeza de obște îi hrănea și ședea pe cât voia, unia și până la moarte". Reținem de aici un fapt care ni se pare caracteristic. Și anume, că ospiciul apare ca o creație spontană din inițiativă locală, corespunzând, ca și în cazul ospiciului Golia, unor
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
corespunzând, ca și în cazul ospiciului Golia, unor necesități determinate de mulțimea alienaților care se perindau pe acolo; rezultă încă un aspect important, acela al caracterului de azil pentru "cei neavând unde-și pleca capul" și pe care "trapeza de obște îi hrănea" și care "ședea pe cât voia, unia și până la moarte". Erau, deci, niște adăposturi pentru cei cu "feluri de neputință și de duhuri necurate pătimind", cu un caracter mai mult azilar decât spitalicesc. Multe mănăstiri din Moldova ofereau astfel
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
de Calabria și în 1390 l-a nășit pe copilul lui Bernabo Visconti din Milano 44. Dar în cadrul stăpânirii Florentine a secolului al XV-lea ritul tradițional a devenit controversat, în 1456 o lege interzicând practicarea lui de către supușii din obști. În preambulul legii se declară că prin relația de nășire "guvernatorii devin partizanii acestor locuri și, de asemenea, ai persoanelor singulare, până la reprezentarea sau favorizarea acestora, contrar binelui comun"45. Măsură, care a fost adoptată la trei ani după plecarea
Machiavelli si Renasterea italiana. Studii by WILLIAM J. CONNELL [Corola-publishinghouse/Science/989_a_2497]
-
cuvintelor din fondul statornic al vocabularului de a se "primeni", de a-și înnoi sau nuanța sensul prin încadrarea lor în contexte surprinzătoare. Or, presiunea unor asemenea contexte, a unor atari alianțe contextuale, obligă cuvintele cele mai firești, bine cunoscute obștii vorbitorilor, să dea în vileag înțelesuri și nuanțe semantice inedite, specifice limbajului poetic eminescian". Și, în continuare:" În cazurile când Eminescu "inovează" stricto sensu, plăsmuirile lui sunt firești, nu prezintă nici o "stridență", iar posteritatea avea să le confirme, validând, dacă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
XXIII, 1900-1901, fasc. 2, 1901, pp. 379-380 se publică raportul lui Iosif Vulcan pentru premierea celor trei volume de Nuvele, apărute în 1899. Raportorul subliniază mai ales calitățile scrisului lui Gane: "Limba în care se prezentau reproducea întocmai graiul de obște din timpul acela. Felul său de povestire este simplu. În nuvelele sale nu vom găsi niște intrigi țesute cu rafinărie. Firul curge limpede. Forța autorului este limba poporală... A voit să ne dea o limbă curată românească, întocmai cum o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
Felul său de povestire este simplu. În nuvelele sale nu vom găsi niște intrigi țesute cu rafinărie. Firul curge limpede. Forța autorului este limba poporală... A voit să ne dea o limbă curată românească, întocmai cum o vorbește poporul de obște: clară, naturală și neforțată prin imitări de ziceri neaoșe anume căutate. Și a reușit deplin". Calitatea principală a nuvelelor lui Gane stă, după Vulcan, în aspectul lor moralizator: "Sunt de model. Nicăieri, nici un rând care ar jigni simțământul bunei-cuviințe" (textul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
profitabile. Unitatea socială și politică de bază era tribul, care era la rîndul lui alcătuit din clanuri. Tribul, unit prin legături de familie și prin permanente certuri cu vecinii, deținea controlul asupra pășunilor și a ținuturilor împădurite, care erau proprietatea obștii. Alături de Albania învecinată, Muntenegrul era probabil cea mai primitivă regiune din Balcani, dacă nu chiar din întreaga Europă. S-a apreciat că în prima jumătate a secolului al nouăsprezecelea populația număra doar aproximativ 120000 de locuitori, din care 20000 erau
Istoria Balcanilor Volumul 1 by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/961_a_2469]
-
era critic în perioada aceea, deoarece principala sursă de existență a țăranului era creșterea vitelor. Cel care poseda o bucată de pămînt pe care o cultiva își putea duce vitele la păscut pe pășunea și să adune lemne din pădurile obștii. Nu exista o lipsă de pămînt. Dacă traiul pe o moșie devenea insuportabil, țăranul putea pur și simplu să fugă. Regulamentele Organice au dus la anumite schimbări fundamentale. Deosebit de important era faptul că boierul era considerat drept proprietarul pămîntului; familiile
Istoria Balcanilor Volumul 1 by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/961_a_2469]