11,594 matches
-
meu, Milton Stephanides, În halat și-n papuci, aplecându-se ca să aprindă focul În dimineața de Crăciun. Numai o dată pe an nevoia de a scăpa de un munte de hârtie de Împachetat și cutii de carton reușea să treacă peste obiecțiile Desdemonei de a folosi șemineul În acest scop. ― Mama, o punea Milton În gardă. O să ard acum niște gunoaie din astea. La care Desdemona striga: ― Mana! și Își apuca bastonul. În fața căminului, tata scotea un chibrit lung din cutia hexagonală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
a apărut și infracționalitatea, iar Împreună cu infracționalitatea au venit și mai multe camioane de cărat mobilă. ― Afacerile nu mai merg așa de bine, spuse Lefty. Dacă vrei să deschizi un bar, Încearcă În Greektown. Sau În Birmingham. Tatăl meu Îndepărtă obiecțiile cu un gest al mâinii. ― Poate că afacerea cu barurile nu-i așa de bună, spuse el. Asta pentru că sunt prea multe baruri pe-aici. Prea mare concurență. În cartierul ăsta e nevoie de un bufet ca lumea. Se poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
față și acoperișul. Stopurile au licărit roșii preț de o clipă, apoi au dispărut și ele. În fiecare scenă de urmărire pe care o văzusem vreodată, eroul se cocoța invariabil pe acoperiș. Realiști Înrăiți cum eram În familie, Întotdeauna ridicam obiecții: ― De ce se urcă Întotdeauna acolo? ― Uită-te: o să se urce În turn. Vezi? Ți-am spus eu. Dar la Hollywood știau mai multe despre natura umană decât ne dădeam noi seama. Confruntată cu pericolul, Tessie ne duse pe mine și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
n-a vorbit. Dacă ar fi vorbit, probabil că n-ar fi murit. A vrut s-o sperie ca să obțină informația de care avea nevoie. — Deși e cu soția, În seara aceea a fost liber. Maigret tăcea, reflectînd la această obiecție. Ce s-a jucat luni la teatru? Lecoeur telefonă să se informeze. — Tosca. Toate locurile au fost date. Firește, nu era un raționament riguros. Nici măcar nu era un raționament. Maigret Încerca să și-l imagineze pe acel bărbat, un personaj
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2055_a_3380]
-
acest sens, după stabilirea traseului definitiv al frontierei româno-bulgare din sudul Dobrogei, s-a constituit o comisie româno-bulgară având ca sarcină stabilirea pe teren a traseului frontierei. Activitatea acestei comisii a fost întreruptă temporar în iunie 1884, ca urmare a obiecțiilor ridicate de către membrii bulgari ai acesteia. La 24 august/5 septembrie 1885, Percy Sanderson, însărcinatul cu afaceri al legației Marii Britanii la București, expedia o telegramă adresată marchizului Salisbury, secretarul de stat pentru afaceri externe al Marii Britanii. Aceasta cuprindea informații despre
Dobrogea. Evoluţia administrativă (1878-1913) by Dumitru-Valentin Pătraşcu [Corola-publishinghouse/Administrative/1412_a_2654]
-
metodă folosită pentru "a-i opri pe români să se așeze în Dobrogea"2169. Aceasta avea la bază faptul că "îndată ce cineva cerea stabilirea într-o comună [din Dobrogea, n.n.]", cererea "se publica în Monitorul Județului" și "oricine avea vreo obiecție de făcut asupra purtării persoanei ce cerea stabilirea putea să o comunice prefecturii în timp de 40 de zile"2170. În opinia jurnaliștilor tulceni, "acest sistem lăsă să se calomnieze prin denunțuri românii care cereau stabilirea și, astfel, cererea lor
Dobrogea. Evoluţia administrativă (1878-1913) by Dumitru-Valentin Pătraşcu [Corola-publishinghouse/Administrative/1412_a_2654]
-
asta, să nu faci aia. Dar despre ce era vorba? Obiectul interdicțiilor nu Îi era foarte clar. Singurul răspuns Împiedicat, pe care domnișoara Rong reuși să-l dea a fost: — Nu e problemă. Nici Bennie nu avea nici un fel de obiecții la sugestiile făcute. Tot ce voise fusese să le facă tuturor pe plac, iar acum era Îngrozit că alesese un ghid aproape ininteligibil. —Excelent, așa să facem! spuse el În legătură cu noul plan. În adâncul sufletului Însă Îi părea rău după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
inhalat gazul în timp ce au ajutat victimele și li s-a făcut și lor rău. Nu vreau să-mi țin gura. Nu pot. Probabil că lumea a început să uite de acest atac. Eu nu o să uit niciodată. Mai am câteva obiecții de făcut: (1) «De ce nu s-a stabilit nici un tratament pentru sindromul stresului post traumatic?»; (2) «De ce guvernul nu ne informează în privința stării de sănătate a pacienților?»“ „Nu mai vedeam și m-am gândit că ar fi patetic să mor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
atât de prostesc. De exemplu, Shinran spunea că nu ia discipoli. Cu toate că a declarat asta, după aceea a făcut o sectă mare. Cred că dorința de a pătrunde în religie trebuie să fie o dorință personală. Murakami: Este o simplă obiecție, nu-i așa? Majoritatea persoanelor care au o putere spirituală atât de mare încât să facă asta singuri, nu prea sunt interesați de religie. Mi se pare greu ca oamenii să caute religia din proprie inițiativă. Kawai: Ar trebui să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
nu reprezintă sentimentele autentice ale acelui neam. Sunt glasurile unor oameni care nu vorbesc decât în numele lor, dar care prin simpla întîmplare că glasurile altora nu se aud, pot fi abuziv considerate ca reprezentând majoritatea. De aceea, nu-l interesează obiecțiile și protestele celor care alimentau opoziția regimului, nu pentru că ar fi avut anumite obiecții de făcut, ci pur și simplu pentru că doreau cu tot dinadinsul să-și recapete privilegiile și dreptul la haos pe care-l cuceriseră în regimurile trecute
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
decât în numele lor, dar care prin simpla întîmplare că glasurile altora nu se aud, pot fi abuziv considerate ca reprezentând majoritatea. De aceea, nu-l interesează obiecțiile și protestele celor care alimentau opoziția regimului, nu pentru că ar fi avut anumite obiecții de făcut, ci pur și simplu pentru că doreau cu tot dinadinsul să-și recapete privilegiile și dreptul la haos pe care-l cuceriseră în regimurile trecute. Încearcă, însă, prin noua așezare a Statului să dea posibilități de manifestare unor cât
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
Spune mai bine trei sute cincizeci. Dacă ne gândim că nu intenționez să pierd infanteria pe drum, o să avem nevoie de cincisprezece până la douăzeci de zile. De nestăvilit, posedat de proiectul său, Etius întinse încă o dată mâna pentru a preveni o obiecție. — Știu ce vrei să-mi spui: că cetăți mai bine apărate decât Aureliana au căzut în două zile. Dar eu sunt sigur că Aureliana n-o să cadă. Sangiban cu siguranță nu e un leu și poate nu e nici măcar de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
sigur de asta. Impresionat de fervoarea sa, Etius îl măsură, reflectând. — O fi cum spui, Metronius, dar ce mă fac cu ei? Nu pot în nici un caz să-i trimit împotriva cavaleriei hune ori a celei ostrogote. Izbit de acea obiecție, dar în nici un caz resemnat, ofițerul plecă privirea pentru un moment, căutând parcă cel mai potrivite cuvinte pentru a exprima tot ce purta în sufletul său; ridică apoi capul, își drese glasul și, privind drept în fața sa, sugeră simplu: — Poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
întinse o mână deschisă, ca și cum ar fi vrut să se explice. Uiți că jumătate din cavaleria mea se găsea în spatele alanior, ca să-i împiedice să abandoneze câmpul de luptă. Chiar tatăl tău ceruse asta. Deși, desigur, puțin convins de acele obiecții, Thorismund nu mai insistă, ci observă cu vădit sarcasm: — Un asediu, spui. Ăsta e războiul care vă prinde pe voi romanilor, nu și pe goți. Etius, perfect conștient că succesul, chiar dacă nu deplin, din ziua precedentă era în mare parte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
va ieși la iveală dacă mi se întâmplă ceva. Se înclină și termină pe o voce mai liniștită: - Îmi pare rău că trebuie să fiu atât de direct, dar este bine să clarificăm situația. Iar acum, dacă nu aveți alte obiecții, mă voi retrage. De data aceasta, Jefferson Dayles îi îngădui lui Kay să-i prindă privirea. Încuviință din cap cu un zâmbet strâmb: - Lasă-l să plece, Kay. La ușă, Kay îl întrebă pe Nypers: - Cum se comportă Craig, când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85100_a_85887]
-
venea din salonul de la etaj. Pusese deja mâna pe clanță, când tăcerea dinăuntru fu întreruptă de vocea clară a Anrellei, care spunea: - Efectiv, discuția nu are sens. Timpul pentru schimbare a venit și este prea târziu să ne modificăm planurile. Obiecțiile trebuiau să fi fost făcute la întâlnirea noastră precedentă deoarece... spuneți-le ce ați făcut azi dimineață, domnule Nypers. Nypers! Șocul aproape că îl arse pe Craig, răspândindu-i-se de-a lungul nervilor. Vocea bătrânului se auzi apoi, confirmând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85100_a_85887]
-
așa cum am presupus, o exprimare atentă a răspunsurilor pentru a contracara un detector de minciuni. Cred că am reușit, deși nu mă îndoiesc că ei sunt suspicioși față de noi toți. Îmi pare rău că n-am știut că vor exista obiecții. Dar cred sincer că o amânare n-ar fi fost înțeleaptă. Momentul pentru a-l informa pe președinte era când el se afla aici, la fața locului, cu posibilitatea de a-l aduce pe domnul Craig în fața lui. Urmă o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85100_a_85887]
-
avea să-și cunoască soarta. CAPITOLUL 10 La fermă, înghețul nopții din deșert se muiase într-un răsărit rece care dezmorțea încet întinderea cenușie. Cei de acolo se treziseră devreme. Își luară micul dejun aproape în tăcere, nu ridicară nici o obiecție la declarația lui Craig privind prizoniera și, în cele din urmă, se împrăștiară. Unii merseră să-i schimbe pe cei care stătuseră de pază în timpul nopții pe dunele ce se înălțau peste întinderile neregulate de nisip. Doar unul sau doi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85100_a_85887]
-
o ocazie tristă și festivă în același timp. Noi doi am căpătat permisiunea de a coborî din pat, în jurul orei unsprezece, și de a arunca o privire. A fost mai mult decât o privire. La cererea musafirilor, și fără nici o obiecție din partea noastră, am dansat, am cântat, întâi pe rând, pe urmă împreună, așa cum procedează adeseori copiii de felul nostru. Dar cea mai mare parte din timp am stat și ne-am uitat. Pe la două noaptea, când musafirii au început să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
un șurub În el. Fața mare, rumenă era În principal nearătoasă, chelia lui, figura lui ștearsă, vârful mare al nasului; Gruner aparținea ramurii șterse a familiei. Era, cu toate astea, o față virilă și, când erau date la o parte obiecțiile superficiale, o față cumsecade. Sammler știa defectele acestui om. Le vedea ca pe praf și prundiș, moloz pe-un mozaic ce putea fi măturat. Dedesubt, o expresie de soi, nobilă. Un om de căpătâi - un om ce punea gând deoparte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
despre asta? Cred că ar trebui să-ți povestesc. Nu-mi sună a bine. — Nu e. S-a Întâmplat când m-am dus cu Wharton Horricker În Mexic. — Cred că lui Elya Îi place de Horricker. Nu ar fi ridicat obiecții. Nu, spera că o să mă mărit cu Wharton. — Și nu e așa? Angela ținea o țigară aprinsă Între degete, În dreptul feței. Mișcări de obicei grațioase, acum Îngrijorător de greoaie. Clătină din cap, iar ochii i se umplură de lacrimi, Înroșindu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
Normal că am știut că fiică-mea cu douăzeci și cinci de mii de dolari scutiți de impozite mai mult ca sigur că Își face de cap. Mă așteptam la asta și, atâta vreme cât se purta matur și de bun-simț, nu aveam nici o obiecție. Toate astea, În teorie, sună bine. Folosești cuvinte ca „matur“ și „bun-simț“ și te mulțumesc. Dar după aia te uiți mai atent și când te uiți mai atent, vezi altceva. Vezi o femeie care-a făcut-o În prea multe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
om simplu. Datorită lui, am iubit și iubesc literatura franceză. Mai Întâi În Calcutta și apoi În Manchester am studiat-o până interesul meu pentru știință s-a maturizat. Dar ca să răspund Întrebării dumneavoastră legată de spațiu. Există, desigur, multe obiecții față de aceste expediții. Acuzații că sunt bani luați de la școli, cartiere industriale și așa mai departe, desigur. Așa cum banii Pentagonului sunt luați de la asistența socială. Ce prostie! Este propagandă făcută de birocrația din științele sociale. Ei s-ar lăcomi la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
e deloc potrivit și nu ți-aș da niciodată consimțământul. — Nu? — Nu, nu. N-ar putea să Îți fie soț În nici un fel. — Pentru că e asiatic? Doar nu ai asemenea prejudecăți. Nu tu, tată. — N-am nici cea mai mică obiecție față de un asiatic. Căsătoriile exotice au și ele avantajele lor. Dacă soțul este un plicticos, Îți ia mai mulți ani să descoperi asta pe altă limbă. Dar oamenii de știință nu sunt soți buni. Șaisprezece ore pe zi petrecute În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
toate, a zis Pabblem, vreau să-ți mulțumesc pentru munca depusă cu acest document. (Pabblem numea întodeauna rapoartele pe care le cerea „documente“, de parcă viața la St George era o continuă conferință internațională a medicilor specilaiști în SIDA.) Indiferent ce obiecții aș avea, a continuat el, vreau să știi că ele nu diminuază aprecierea mea față de munca ta. Aici a făcut o pauză, pentru a-mi da răgaz să-i mulțumesc pentru buna sa credință de tip regele Solomon. Cum eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]