6,770 matches
-
fac să cad în gol Țipând de spaimă abisului. Sunt vie, inima îmi bate încă, Soarta îmi aruncă funii salvatoare. Le prind recunoscătoare, Dar urcușul e greoi. Nu pot să nu tânjesc spre vârf, Desi pasii-mi sunt mici, trupul obosit, Sunt atâtea popasuri de făcut, Atâtea priveliști de admirat, Atâta aer curat de respirat. Nu-mi pierd curajul să lupt, Trebuie să ajung pe creasta, Să-mi văd urcușul de pe culme, Să zâmbesc și să mă prefac în fum, Fără
IN ETER de ELEONORA STOICESCU în ediţia nr. 1657 din 15 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373272_a_374601]
-
stăvili pentru a încerca să-și salveze suratele ... Era acesta semnul sigur că peisajul stihiei dezlănțuite, aproape diluvian și apocaliptic care-i înconjura, le slăbise concentrarea și limpezimea privirii, ochii li se împăienjeniseră cât să adăpostească imaginile fugare îndărătul pleoapelor obosite, reverii a căror persistență le-ar fi pus în primejdie viața. Dâră observase de câțiva ani, dar a ținut numai pentru el înainte de a le împărtăși nepotului, că sânt locuri pe Valea Râușorului unde sălbăticia naturii fixează măreția și splendoarea
BASTARDUL de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 172 din 21 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/372100_a_373429]
-
un alt timp, într-o altă vreme. Tu, totuși să ai răbdare! Nu știu de ce, dar cred că vei pleca la drum în zi de aprilie, iar drumul tău se va sfârși în luna gerar. Atunci când ai să te simți obosită de cutreierat lumea, vei avea unde să te întorci, și anume, la mine în căminul și-n sufletul meu. Nu te aștept curând pentru că știu că ai multă dragoste și mult parfum de oferit. Dacă va exista cineva, care va
SCRISOARE CǍTRE PRIETENIE de CARMEN MARIN în ediţia nr. 1640 din 28 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372146_a_373475]
-
Iași și Radio Iași, aspect care impunea de la sine respectarea programului și a promisiunilor făcute. Mă dezmeticisem bine de tot după ce am băut cafeaua. Silvia a urcat să se odihnească, susținând că ea nu are tangență cu interviurile și este obosită. Eu eram încă în dilemă: să rămân sau ba! Mă gândeam dacă este musai să particip la programul anunțat pentru prima parte a dimineții. N-am ajuns la momentul luării unei decizii definitive. M-a invitat doamna Rodica, direct, fără
de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1422 din 22 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/372045_a_373374]
-
dar dacă atunci pot vorbi cu mine cel mai bine, te opui tu? - Nu, că nu aș avea șanse să-ți spun nimic! - Atunci, de ce te holbezi la mine ca la o somnambulă? - Păi, cam așa arăți! Uite-te, ești obosită, încercănată, neatentă și arțăgoasă! - Să te cred? - Da, că eu nu te mint! - Ai și tu dreptate, dar nu vreau să spun cu voce tare. Redeschid subiecte și cu tine nu mai termin astăzi. Blocăm totul. Mă retrag în amăgirile
SINUCIDERE CU AMINTIRI de LILIOARA MACOVEI în ediţia nr. 1322 din 14 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/372186_a_373515]
-
miros îmbălsămat de șoapte ! Era o noapte plină de mister, senină De parcă rare nopți am mai văzut așa... Pe cer sclipea, tronând, tăcută o regină, Iar mai departe se desprindea o stea! O geană de lumină pătrunse prin frunziș Și obosită, parcă, se-nfipse-n pământ ! O alta reușise de se-așternu pieziș Pe iarba presărată cu pete de argint! Un mugure de crin lăcrimând, micuțul, Pocnește din urechi de supărare Că n-are frați pe lângă el, desculțul, Să-l ajute
AROMA UNEI NOPȚI FUGARE (D U M N E Z E I R E !) de VIRGIL URSU în ediţia nr. 1703 din 30 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/372201_a_373530]
-
toamnă, pesimistă, Ajunse și-n al meu cătun Ștergându-și ochii c-o batistă. Îmi amintesc, era târziu, Am stat de vorbă pe cărare, Apropiați ca mamă - fiu, Uimiți de stele căzătoare ! Emoționant a fost că ea Era atât de obosită, C-a adormit pe mâna mea Cu fața tristă, fericită ! Referință Bibliografică: TOAMNA / Gheorghe Vicol : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1691, Anul V, 18 august 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Gheorghe Vicol : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau
TOAMNA de GHEORGHE VICOL în ediţia nr. 1691 din 18 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/372253_a_373582]
-
erau rugi ce nu se-auzeau. Îi plângea sufletul, pentru că era tot mai aproape de neant, la o margine de prăpastie a timpului care nu a mai lăsat-o, n-a vrut să-i mai arate fața supărată, ochii goi, corpul obosit și topit ca ceara! I-a stins glasul sensibil și trist! A ars-o pe picioare, până la ultimul puls, iar focul ce-a mistuit-o în ultima văpaie, s-a stins singur! Trist, atât de trist! Era o făptură cu
TATIANA STEPA. N-A SEMĂNAT ÎN VIAŢĂ CĂRBUNE, A SEMĂNAT FLOARE de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1703 din 30 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/372223_a_373552]
-
din 24 noiembrie 2016. Oamenii se înțeleg din dăruiri ne-amânate, cuvintele sunt începuturi de progres; vibrând vertical peste zi și peste noapte, descopăr paradise de-adâncuri și-nțeles. Nu planuri înclinate le sunt stânjenire, nu aripa sufletului le bate obosită; urcușului, pe margine, câte-o oprire, surprind spectrul la culoarea potrivită. Pe unde trec ei, pământul devine rai, zboruri descind și-i nimbează nemurirea; câmpiile și munții încep să prindă grai, bucuria le înflorește-n timp devenirea. Și atunci când, singuri
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/376038_a_377367]
-
frumos. Citește mai mult Oamenii se înțeleg din dăruiri ne-amânate,cuvintele sunt începuturi de progres;vibrând vertical peste zi și peste noapte,descopăr paradise de-adâncuri și-nțeles.Nu planuri înclinate le sunt stânjenire,nu aripa sufletului le bate obosită;urcușului, pe margine, câte-o oprire,surprind spectrul la culoarea potrivită.Pe unde trec ei, pământul devine rai,zboruri descind și-i nimbează nemurirea;câmpiile și munții încep să prindă grai,bucuria le înflorește-n timp devenirea.Și atunci când, singuri
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/376038_a_377367]
-
tot weekendul să fie frumos și să nu plouă, chiar dacă aveam cu noi cortul impermeabil Motonava aluneca maiestuos pe apa tulbure a Dunării, care își cobora molcomă undele spre marea cea mare, precum o bătrână care își târăște greoi picioarele obosite. La Crișan am debarcat și-n timp ce așteptam să apară vreo barcă pescărească pentru a ne trece pe malul celălalt, ne-am aprovizionat cu apă potabilă în peturile golite de bere, pentru bucătăria noastră de campanie, de la pompele de pe
POVESTIRI PESCARESTI SI DE VIATA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1496 din 04 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/376056_a_377385]
-
a tinerilor flăcăi și fete. Tot acolo se jucau oina, rișca, țurca și alte jocuri care mi-au încântat copilăria. Duminica, de dimineață, Piața era plină de chiote, râsete și hârjoneli, care se terminau pe la prânz, când toți plecau acasă, obosiți și flămânzi. După amiază venea un grup de flăcăi cu lăutarii. Mergeau în partea de nord a Pieței sub cei doi duzi bătrâni, groși, de nu puteau fi cuprinși de trei-patru oameni. Coroanele lor formau o boltă înaltă sub care
FRAGMENT DIN POVESTIREA HORA de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1343 din 04 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/376125_a_377454]
-
nu vrea s-o înfrunte Sau s-o întoarcă din drum, Ea a coborât din munte Iar în urmă-i numai fum. Abia către dimineață, Când cărări a troienit, Se oprește să își scoată Cingătoarea de argint. Și văzând-o obosită, Copilași, cu-ale lor sănii Se joacă sub a ei sită În nămeți, făcând mătănii. Cornelia Vîju Referință Bibliografică: Prin poarta copilăriei / Cornelia Vîju : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1494, Anul V, 02 februarie 2015. Drepturi de Autor: Copyright
PRIN POARTA COPILĂRIEI de CORNELIA VÎJU în ediţia nr. 1494 din 02 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/376184_a_377513]
-
ritmul morții. Oare mai există oameni fericiți în lume? Fericire înseamnă: un somn bun și o mâncare caldă“. La 10 octombrie 1944, din Căpușul de Câmpie, jud. Cluj, îi scrie: „Am început să mă obijnuiesc cu războiul. Sunt totdeauna f. obosit, dar gândul că mă voi întoarce la tine și la ocupațiunile mele obișnuite îmi dă puteri să rezist la toate“... Continuă să-i scrie soției, ori să-și noteze în jurnalul pe care-l ține, toate etapele frontului, până la eliberarea
70 DE ANI DE LA MOARTEA POETULUI EROU ION ŞIUGARIU de ION DUMITRU în ediţia nr. 1493 din 01 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/376116_a_377445]
-
a fost cazul de așa ceva, am avut noroc că nu mi s-a întâmplat nimic, însă acum, când îmi amintesc de imprudența și ignoranța mea față de eventualele pericole, mă înfior. Ajunși la vechea cabană, după vreo două ore de mers, obosiți, mai ales eu, care mă zbenguisem înotând prin tot felul de nămeți, am servit câte o cană fierbinte cu vin fiert cu scorțișoară, apoi ghidul ne-a făcut poze cu grupul. Drumul de întoarcere a fost într-un ritm mai
POVESTIRI PESCARESTI SI DE VIATA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1494 din 02 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/376182_a_377511]
-
am servit câte o cană fierbinte cu vin fiert cu scorțișoară, apoi ghidul ne-a făcut poze cu grupul. Drumul de întoarcere a fost într-un ritm mai alert, dar plimbarea și întreaga excursie au fost plăcute, chiar dacă eram destul de obosiți când am ajuns în camera noastră. In celelalte zile ne-am plimbat prin oraș, împreună cu noii noștri prieteni, la fel de tineri și dornici de viață ca și noi, am vizitat Predealul și împrejurimile, admirând peisajul de o frumusețe delirantă, stând la
POVESTIRI PESCARESTI SI DE VIATA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1494 din 02 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/376182_a_377511]
-
putea pleca toți. Atâtea ulițe puștii, atâtea case părăsite, atâtea umbre deșirate, triste, care și-au pierdut stăpânii. Amintesc de cei care, odată, isi strigau, plini de viață, copiii. S-au mutat într-o margine, o margine de sat bătrân, obosit, unde toți sunt la fel. Loc plin de bun-simț, pentru că așa au fost ei. Diferența o fac cei rămași, împodobindu-le mormintele în fel și chip. Merg pe cărarea, odată bătătorita, ce-mi numără, cândva, pașii către școală. Acum, năpădita
DANS MON VIEUX VILLAGE de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1343 din 04 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/376265_a_377594]
-
e ...nimicUn deget întreaba ochiulCâte ore sunt...De unde să știe... VII. TOAMNĂ TÂRZIE, de Ana Maria Bocai , publicat în Ediția nr. 1394 din 25 octombrie 2014. Toamnă târzie Iarna îmbrățișează toamna într-un dans frenetic, Fulgi de nea acoperă frunzele obosite, Este o uniune între viață și moarte, Cântecul zăpezii plânge pomii răvășiți de durere. Căldura micilor picături de apă Devenite acum steluțe argintii Însuflețește copacii îmbătrâniți de vreme. Toamna se predă iernii, Natura acceptă sfârșitul și începutul, Viața se zbate
ANA MARIA BOCAI [Corola-blog/BlogPost/376148_a_377477]
-
mine, E prima iubire din viața mea, M-a îmbrățișat cu drag Și-a lăsat să coboare pe buzele mele o stea de zapadă. Citește mai mult Toamnă târzieIarna îmbrățișează toamna într-un dans frenetic,Fulgi de nea acoperă frunzele obosite,Este o uniune între viață și moarte,Cântecul zăpezii plânge pomii răvășiți de durere.Căldura micilor picături de apăDevenite acum steluțe argintii însuflețește copacii îmbătrâniți de vreme.Toamna se predă iernii,Natura acceptă sfârșitul și începutul,Viața se zbate în
ANA MARIA BOCAI [Corola-blog/BlogPost/376148_a_377477]
-
ne este frică de absolut, Am stârni gelozia universului Și acesta s-ar descompune sub imperiul perfecțiunii noastre Și totuși .... de ce nu ne întâlnim ? Pentru că trupurile noastre nu se vor , Sufletele nu ar înțelege motivul întâlnirii fizice. Sunt un suflet obosit pentru că te caut de la începuturi Dar căutarea îmi aduce liniște...acum știu că exiști Și într-un moment când timpul se va opri în loc Vom fi din nou un singur suflet. Vocea ta Undeva în adâncul sufletului meu ... Citește mai
ANA MARIA BOCAI [Corola-blog/BlogPost/376148_a_377477]
-
întâlnim? Pentru că ne este frică de absolut,Am stârni gelozia universuluiși acesta s-ar descompune sub imperiul perfecțiunii noastreși totuși .... de ce nu ne întâlnim ? Pentru că trupurile noastre nu se vor , Sufletele nu ar înțelege motivul întâlnirii fizice.Sunt un suflet obosit pentru că te caut de la începuturiDar căutarea îmi aduce liniște...acum știu că exiștiși într-un moment când timpul se va opri în locVom fi din nou un singur suflet.Vocea taUndeva în adâncul sufletului meu ... XXVIII. DURERE, de Ana Maria
ANA MARIA BOCAI [Corola-blog/BlogPost/376148_a_377477]
-
-o să se așeze cu grijă pe margine, pentru a gusta puțin din plăcerea relaxării. - Te-ai hotărât la această cameră? Damian apăru în cadrul ușii, ținând în fiecare mână câte un pahar cu picior înalt. Nu te ridica, pari foarte obosită! Îi întinse unul dintre pahare și se așeză alături de ea. De pe cristalul aburit, o picătură de apă se prelinse ca o lacrimă pe fusta ei. Mădălina o urmări câteva momente cu privirea, după care își liniști setea cu o gură
INCIZII PE MIJLOCUL DESTINULUI (FRAGMENT DE ROMAN) de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1835 din 09 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/376204_a_377533]
-
plata pentru munca lui un sac de grâu. S-a bucurat bietul om, căci șapte guri flamande îl așteptau acasă. Cu sacul în spinare, pentru a nu cheltui nimic cu transportul lui, mergea săracul pe arșiță dogoritoare, suflând din greu. Obosit, s-a oprit la marginea drumului, la umbră unui copac. Deodată, a văzut venind prin praful șoselei o trăsura frumoasă trasă de patru căi. În lumina soarelui, hanurile telegarilor și hainele vizitiului sclipeau de-ți luau ochii. Un domn, îmbrăcat
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/376108_a_377437]
-
plata pentru munca lui un sac de grâu.S-a bucurat bietul om, căci șapte guri flamande îl așteptau acasă. Cu sacul în spinare, pentru a nu cheltui nimic cu transportul lui, mergea săracul pe arșiță dogoritoare, suflând din greu. Obosit, s-a oprit la marginea drumului, la umbră unui copac.Deodată, a văzut venind prin praful șoselei o trăsura frumoasă trasă de patru căi. În lumina soarelui, hanurile telegarilor și hainele vizitiului sclipeau de-ți luau ochii. Un domn, îmbrăcat
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/376108_a_377437]
-
Articolele Autorului Eu m-am născut oltean, așa a fost să fie Părinții să-mi ofere sud-vestul lor de glie Asemeni moldoveanul, munteanul, ardeleanul Toți frații mei de sânge, vecini sunt, pe vecie... În munți ne dorm srămoșii, pe săbii obosite Iar mame-ne plâng fiii, pe pietre prăbușite Pământul gras și negru, din lupte milenare Hrănește descendenții, fără discriminare Și-același neam rezistă din timpuri de demult Aici, dinspre Carpații de est, apus și sud Români sunt toți, adică din
ROMÂN de DAN MITRACHE în ediţia nr. 2227 din 04 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/379628_a_380957]