KorAP: Find »[drukola/base=obraz & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...116 117 118 ...548 >

13,698 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406

În care Încep să se șteargă textele aramice și Tora și Biblia și Vedele și Upanișadele și toată cabala unei lumi adormite care i-a tulburat cîndva adolescența uscîndu-i bărbăția. Și fetița cu bretonul cărunt, numită Emilia, ochelarii punîndu-i În locul obrajilor doi ochi uriași, un fluture de noapte, o domnișoară Pogany În pragul pensionării. Și flăcăul acela cu ciuful lui vesel de rusnac, numit Romanciuc, călătoriile lui cu degetul pe hărțile continentelor, acum Înecate Într-o mare de praf. Și Gherase

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
gîdilă murim de rîs facem conjurații cu dracii ne batem pe burtă cu ei nimic din ce e omenesc nu mi-e străin visăm medităm la posteritate) Îmi venea să plîng de mila lui cînd Îl vedeam așa pricăjit, cu obrajii trași de nesomn, cu ochii duși În fundul capului. Bietul tapițer, Îmi spuneam, ce-or fi avut cu el de l-au făcut dictator? Colegele mă așteptau În redacție. Se făcuse ora prînzului și Tiberiu care Învăța acum, după cutremur, la

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
de-a lungul pereților, respectînd parcă distanța artistocratică, cîteva femei singure, Îmbrăcate În rochii din țesături ieftine, colorate strident, stau și fumează În fața ceștilor de cafea. Unele sînt foarte tinere - se vede după acea impertinență a fardului care pe un obraz de copil are agresivitatea unui transplant. Pe fețele lor placide așteptarea se confundă cu renunțarea. Titi Ciontea stă la o masă retrasă Într-un colț. Plictisit, ca și cum și-ar aminti de o obligație, Își duce la gură paharul cu vodcă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
mărturii? Ce fizionomie umană ar putea avea poemele unei fete Îndrăgostită În egală măsură de Stravinski, de Rimbaud și de Nietzsche și cum ar arăta uimirea acelor poeme și ochii lor clipind stingheriți sub reflectoare și-n ce cută a obrazului și-ar ascunde complicitățile? Iată, nici n-am Început Încă să mă gîndesc serios la posteritate că mă și apucă o lehamite și o plictiseală fără margini; cum se furișează viermele mic În carnea fructului, cum proliferează la adăpostul matern

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
cu fotografia mea. Ca În toate fotografiile, dacă trasați o linie verticală care să separe exact chipul din imagine În două jumătăți egale, veți constata nu numai că ele nu sînt identice, dar că se și resping. Iată partea stîngă, obrazul rotunjit, adipos, ochiul iscoditor, lacom, colțul gurii ridicat de un Îndemn la plăcere, o față capabilă de mobilitate, gata să acționeze, să fie practică, atrăgătoare, senzuală. Priviți acum partea dreaptă; un obraz alungit, rigid, fără nici o aluzie carnală, colțul gurii

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
dar că se și resping. Iată partea stîngă, obrazul rotunjit, adipos, ochiul iscoditor, lacom, colțul gurii ridicat de un Îndemn la plăcere, o față capabilă de mobilitate, gata să acționeze, să fie practică, atrăgătoare, senzuală. Priviți acum partea dreaptă; un obraz alungit, rigid, fără nici o aluzie carnală, colțul gurii lăsat În jos disprețuitor, sceptic, ochiul iradiind o lumină rece, privind departe, dincolo de ceea ce se vede imediat. Într-un singur chip două persoane: comunul, majoritarul, Întreprinzătorul și deosebitul, minoritarul, pasivul. Da, această

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388

era demnă de milă. Tanti Mae zicea că mă fac din ce în ce mai palid, așa că am început să ieșim la plimbare în fiecare după-amiază. Dacă mă-ntrebați pe mine, mie mi se părea că devin mai înalt și mult mai aprins în obraji, dar nu aveam nimic de făcut, așa că mă duceam cu ea. Tocmai văzusem un film cu Jean Harlow și Franchot Tone, așa că tanti Mae mi-a dat cu niște cremă unsuroasă în păr, mi-a pus o cravată și mi-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
dat jos din pat și taică-tu mai că m-a dărâmat în fugă, cum trecea prin camera mea. A ieșit prin fereastră pe acoperișul de la verandă, mi-a zis tanti Mae în timp ce îi schimba mamei punga cu gheață de pe obraz. Mama nu își revenise încă, dar mormăia ceva și ochii închiși îi tremurau. După aceea m-am întrebat ce se întâmplase cu tata. Nu voiam să-l mai văd niciodată, dar eram curios să aflu unde se dusese. Am coborât

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
arăt cât de mică e durerea ta față de cele prin care am trecut eu. M-am uitat în ochii lui tanti Mae. Nu puteam să-mi dau seama ce expresie are fața ei din cauza întunericului, dar luna care îi lumina obrajii trăda cât erau de uzi. Am simțit cum îmi cade pe frunte o picătură caldă, și m-a gâdilat în timp ce mi se scurgea pe față, dar nu m-am mișcat s-o dau la o parte. — Hai, David, poți să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
la nimeni. Doamna Watkins m-a pălmuit atunci atât de tare, că am simțit cum mi se învârte capul pe umeri. Inelul pe care îl primise de la un ajutor de predicator de la biserică mi-a lăsat o mică tăietură pe obraz. Mă ținea de umăr. — Băiete, nu am mai avut niciodată pe cineva ca tine. Știi, statul nu e obligat să accepte pe oricine la școală. Știai asta? Dacă nu, vei afla în curând. Hai cu mine. Mi-a înșfăcat cărțile

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
cât de slab era, a fost ochii. Erau albaștri, dar un albastru cum nu mai văzusem până atunci. Era o culoare curată, care arăta de parcă s-ar fi uitat mereu într-o lumină strălucitoare, fără să fie nevoit să clipească. Obrajii nu-i erau plini cum îi au băieții, ci supți înăuntru, înspre dinți. Abia îi puteai vedea buza de sus, nu pentru că ar fi fost subțire, ci pentru că avea un nas îngust și lung, care se încovoia la capăt. Era

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
am mai simțit așa niciodată în viața mea. Mă predau Domnului să mă judece și să-mi ierte păcatele din trecut. Vreau să mă căiesc și să mă dedic căii Sale. Lacrimile au început să-i curgă din nou pe obraz. Vreau să pășesc alături de El în Grădina Raiului. Bobbie Lee al nostru a dat vieții mele un nou înțeles. Sufletul meu se simte ca niciodată până acum. A fost nevoie de Bobbie Lee ca numele lui Rachel Carter să fie

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
aceea până atunci, cu degetele mari ieșite în afară și cu o mică panglică în jurul gleznei. M-am gândit că tanti Mae are niște picioare foarte frumoase. Mama a scos o batistă și a șters un pic din roșeața de pe obrajii lui tanti Mae și tanti Mae a făcut caz de asta. Când a terminat mama, și-a scos cutiuța de farduri din geantă și s-a privit în oglinda dinăuntru. Tot drumul până în oraș, tanti Mae ne-a rugat să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
nebun. Am urmărit-o de la geam cum fugea cu părul în vânt pe Main Street. Apoi a trecut o femeie pe lângă geam și a început să se uite lung la mine. Mă întrebam de ce nu pleacă. Arăta cu degetul spre obraz dar eu nu am înțeles ce vrea, așa că am plecat de la vitrină și am trecut pe lângă oglindă. Când mi-am văzut fața, am înțeles ce încerca să-mi spună. Obrazul începea să-mi sângereze în locul unde fusesem lovit. Am fugit

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
mine. Mă întrebam de ce nu pleacă. Arăta cu degetul spre obraz dar eu nu am înțeles ce vrea, așa că am plecat de la vitrină și am trecut pe lângă oglindă. Când mi-am văzut fața, am înțeles ce încerca să-mi spună. Obrazul începea să-mi sângereze în locul unde fusesem lovit. Am fugit până în spatele tejghelei unde știam că domnul Williams ține bandajele. Am luat unul și l-am apăsat pe zgârieturile pe care mi le făcuse cu unghiile. Fața îmi ardea. Mi-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
drogherie, cu puțin timp în urmă. Ea nu știa că e singurul lucru pe care mi-l dorisem vreodată și pe care am crezut că o să-l am. Mi-am scos bandajul și m-am uitat la dungile roșii de pe obraz. Arătau ca o grilă de x și 0, cum desenam pe tabla de la școală când eram mici. Mi-era rușine când mă uitam la zgârieturile alea. Cineva m-a lovit. Nu am făcut niciodată nimic ca să mă lovească cineva, cu excepția

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
care lucrează la drogherie și trăiește cu mătușa și cu mama lui sus pe deal, care are grijă de mama lui și ascultă radioul cu ea în fiecare seară. M-am dus să mă uit din nou în oglindă. Pe obrazul meu mai rămăseseră două linii întunecate și roșii, chiar deasupra zonei pe care o rad. Sângele se oprise și știam că așa vor arăta de-a lungul zilei. Apoi am încercat să mă gândesc la niște explicații pe care să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
zis când urma să se întoarcă Clyde, dar oricum nu-mi păsa. Eram bucuros că stătea noaptea acasă cu mama, chiar dacă aveam nevoie de bani. Dar mama se schimba, așa credeam. Nu mai arăta ca înainte. Era din ce în ce mai slabă, iar obrajii îi căzuseră. Pielea de pe nas îi era atât de întinsă încât ajunsese să arate ca și cum osul i-ar fi fost acoperit de o pieliță de ceapă. Ăsta era motivul pentru care îmi părea bine că tanti Mae e acasă, fiindcă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305

atârnând de el. Baby era atât de slabă încât puteam să-i număr toate coastele prin jachetă. M-am pregătit psihic să trec prin fazele unei conversații politicoase. —Samantha! Au trecut ani! S-a aplecat și mi-a ciugulit amândoi obrajii. Candelabrele atârnau periculos de aproape de fața mea. Mi-am ținut mâna în sus, ca un gest reflex de autoapărare, ca Tippi Hedren în Păsările. —Bună, Baby, nemaipomeniți cerceii, am spus credibil, dar fără prea mare entuziasm. Târfa. Știa că urăsc

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
pe saltea înspre capătul în care dorm. Părea o cale lungă. —Dar fără glumițe. Sau ieși afară. Vorbesc serios. Afară, afară, afară... Am tras pătura în jurul meu. Câteva lacrimi din milă pentru mine au început să mi se scurgă pe obraji. Tom spunea ceva, dar eram prea ocupată să mă smiorcăi în pernă ca să îl ascult. Nu pot să spun că am plâns până am adormit. Eram în stare de inconștiență înainte să se ude perna. 6tc "6" Galeria de Artă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
aur masiv, inclusiv o verighetă lată. Părul ei șaten închis fusese tuns scurt și elegant, fapt ce-i conferea înălțime, ca și tocurile de zece centimetri pe care le purta. Ochii căprui erau conturați de câteva nuanțe și fardul de obraz îi lumina pomeții. Fiecare detaliu era gândit, fiecare defect camuflat, fiecare atu accentuat. I-am prezentat pe scurt evenimentele așa cum le știam - petrecerea, corpul lui Lee pe care îl descoperisem, explicațiile pe care găsiseră de cuviință să le dea cei

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
măritată. Dar sunt o mulțime de alte motive împotrivă. îmi calculasem riscul, vorbind așa cu ea, însă voiam să o prind cu garda jos. Și a mers. Pentru prima oară părea de-a dreptul năucită. Am citit-o bine. Avea obrazul prea gros ca să o deranjeze remarcile la adresa ei. în schimb, am intrigat-o. —Ei bine, ia să auzim, a spus. S-a aplecat înspre mine, cu ochii strălucind, ca și cum i-aș fi spus un banc. Am ridicat mâna, cu degetele

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
lui Tom, dar din fericire reușisem să îmi scot mai întâi cizmele și jacheta. Era foarte important, mai ales în ceea ce privește jacheta; era decorată abundent cu fermoare și chestii din metal și nu-mi place să port urme de fermoar pe obraz pentru că am stat cu capul pe mână toată noaptea. Te face să arăți ca un punker care nu și-a permis un tatuaj decent. Am fost surprinsă să descopăr că Tom nu s-a atins de mine peste noapte; până

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
oprească din vorbit, însă gura își pierduse orice legătură cu creierul. De asemenea, cădea în mod repetat de pe pantofii platformă. Am ajuns întâi la dubița mea. —Noapte bună, i-am spus lui Tim. A fost distracție! M-a sărutat pe obraz. — Vrei să ieșim să bem ceva, cândva? — Sigur, am spus. Mi-ar face plăcere. —Bine, am să te sun la galerie. Urăsc să mă scotocesc în buzunare după numere de telefon pe pachete de țigări la ora trei dimineața. Să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
Nu trebuie! Spre oroarea mea, a început să plângă. Plângea ca și cum se tot abținuse de-a lungul anilor și odată ce a început nu se mai putea opri. Cu paharul în poală își dădea drumul la lacrimi, care-i curgeau pe obraz ca două pârâiașe gemene. Clipea constant, hohotind, în timp ce lacrimile îi cădeau mizerabil în poală. — Te rooog, tot spunea, cu vocea înecată în lacrimi și whisky. Te rooog. —Bine, am spus. Nu îi zic. Dar asta nu l-a oprit din

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]