18,249 matches
-
lumii spre pocăință. Preamărit să fie Hristos pentru milioanele de victime creștine ucise de furia caiafică, pe care-i purtăm în sufletele noastre și-i mărturisim lumii, spre trezire. Preamărit să fie Iisus Hristos prin zecile de milioane de victime omenești, cel mai cumplit genocid al istoriei, pe care lumea nu-l ia în considerare. Dar noi vrem să salvăm lumea de un asemenea destin, deci o chemăm la realitate. Creștinătatea și omenirea întreagă trebuie să se trezească, cât timp nu
In memoriam: zece ani de la săvârşirea din această viaţă, pământească, a Părintelui Gheorghe Calciu Dumitreasa [Corola-blog/BlogPost/93415_a_94707]
-
propune un du-te-vino între profran și sacru, între Vede și Upanișade, aceasta din urmă fiind considerată cea mai spectaculoasă operă de interpretare din cultura indiană, operă ezoterică și inițiatică, pe care Schopenhauer, învățătorul lui Eminescu, o considera ,,fructul supremei înțelepciuni omenești’’. Scriind despre ,,cel mai mare filosof al limbajului pe care l-am avut vreodată și căruia nu-i vom fi, niciodată, îndeajuns de recunoscători’’ (p. 199), Ovidiu Ghidirmic îi conturează un portret extrem de convingător, care i se potrivește ca un
Lansări editoriale la Târgul de Carte GAUDEAMUS – Craiova, OVIDIU GHIDIRMIC – La sfântul botez al Academiei Române * [Corola-blog/BlogPost/93432_a_94724]
-
afla definiția - are deja o rezonanță ce pare a indica o nenorocire. Și într-adevăr, definiția arată că așa stau lucrurile: dicționarul Merriam-Webster, de exemplu, explică termenul ca înseamnând „sacrificiu consumat prin foc” sau „distrugere sistematică implicând pierdere de vieți omenești, în special prin foc”.[2] Tot de acolo mai aflăm și că termenul și-ar avea originile în limba greacă, și provine din aceeași familie ca și cuvântul „caustic”.Până în a două jumătate a anilor ‚70 termenul a fost utilizat
Pogromul de la Iaşi din iunie 1941. Date şi documente (5) [Corola-blog/BlogPost/93448_a_94740]
-
în limba română a acestei opere, nominalizată în anul publicării ei la Premiul Pulitzer, trebuie privită drept ceea ce este cu adevărat: un eveniment.“ - Mircea Cărtărescu „O călătorie de o sinceritate sfâșietoare printr-una dintre cele mai sumbre încăperi ale sufletului omenesc.“ - Daniel Goleman „O imagine caleidoscopică și fascinantă a depresiei.“ - James Watson, Premiul Nobel pentru medicină, descoperitorul ADN-ului „O carte fascinantă și empatică... Captivantă, de largă respirație, lipsită de prejudecăți, utilă, o mărturie a forței de care poate da dovadă
Demonul amiezii. O anatomie a depresiei [Corola-blog/BlogPost/93547_a_94839]
-
Goleman „O imagine caleidoscopică și fascinantă a depresiei.“ - James Watson, Premiul Nobel pentru medicină, descoperitorul ADN-ului „O carte fascinantă și empatică... Captivantă, de largă respirație, lipsită de prejudecăți, utilă, o mărturie a forței de care poate da dovadă mintea omenească în confruntarea cu provocările cele mai cumplite, o carte care ne aduce tuturor o rază de speranță.“ - Erica Wagner, The Times „Demonul amiezii explorează, cu imagini grăitoare și până în străfunduri, fenomenul melancoliei și al spaimei. E o mărturie cuprinzătoare, în
Demonul amiezii. O anatomie a depresiei [Corola-blog/BlogPost/93547_a_94839]
-
cuvânt etern iubirea ta? Aș plânge de dor, și aș striga Însă tu, iubito, m-ai îmbărbăta Spune-mi, unde pot acum să te situez Pe ce soclu pot să te așez? Fericirea să te mulțumească Dragostea să-ți fie...omenească. 17 decembrie 2016 undeva, în România ... Citește mai mult CE-AR FIautor, Bertoni D AlbertCe-ar fi, sau oare cum i-ar spuneSentimentului,când eu te strig pe nume? Oricum ar fi, el nu mă va răpuneși nici că-mi
DANIEL BERTONI ALBERT [Corola-blog/BlogPost/383046_a_384375]
-
de voi câștigaPrin cuvânt etern iubirea ta?Aș plânge de dor, și aș strigaînsă tu, iubito, m-ai îmbărbătaSpune-mi, unde pot acum să te situezPe ce soclu pot să te așez? Fericirea să te mulțumească Dragostea să-ți fie...omenească.17 decembrie 2016 undeva, în România... XVII. UN CÂMP CU MACI, de Daniel Bertoni Albert, publicat în Ediția nr. 2206 din 14 ianuarie 2017. UN CÂMP CU MACI autor, Bertoni D Albert Dacă vei ști vreodată, când răsare Semețul soare
DANIEL BERTONI ALBERT [Corola-blog/BlogPost/383046_a_384375]
-
suferința de o clipă, ne-nvață ce-nseamnă răbdarea Și înțelepți, cauta-vom sursa ce ne va da îmbărbătarea. Doar una e și-aceasta este, îmbelșugata Carte-a Vieții! Întrece în învățătură chiar pe savanți, toți înțelepții, Căci nu e omenească Slova, ci insuflată de Duh Sfânt, Ca cel ce crede să primească nădejde vie pe pământ. Ce mare har, ce bucurie, să știu că Domnu-a pregătit, O cale spre eliberare, că sunt prin Isus mântuit! De-aceea-n clipa tremurândă, când suferinți
UN ULTIM ZBOR de LUCICA BOLTASU în ediţia nr. 1797 din 02 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383210_a_384539]
-
poate să nu te emoționeze și să nu te uimească. După ce am citit de mai multe ori cartea domnului Gheorghe A. M. Ciobanu, în care se apleacă asupra mitului Mioriței, pe care îl investighează cu toate mijlocele dăruite de Domnul ființei omenești, și după ce am discutat la telefon cu Domnia sa, am avut și mai clară în minte imaginea unei personalități care te copleșește prin dimensiunea sa omenească, prin truda ... Citește mai mult O carte de poezie ca un amurg înflorit pe dinăuntruîntr-o
EMILIA ȚUŢUIANU [Corola-blog/BlogPost/383059_a_384388]
-
apleacă asupra mitului Mioriței, pe care îl investighează cu toate mijlocele dăruite de Domnul ființei omenești, și după ce am discutat la telefon cu Domnia sa, am avut și mai clară în minte imaginea unei personalități care te copleșește prin dimensiunea sa omenească, prin truda ... Citește mai mult O carte de poezie ca un amurg înflorit pe dinăuntruîntr-o lume cenușie, balcanică, pestriță, tristă, egoistă, invidioasă, semiconștientă, cum este lumea literară românească, întâlnești oameni de o frumusețe extraordinară, încât ți se par monumente culturale
EMILIA ȚUŢUIANU [Corola-blog/BlogPost/383059_a_384388]
-
poate să nu te emoționeze și să nu te uimească. După ce am citit de mai multe ori cartea domnului Gheorghe A. M. Ciobanu, în care se apleacă asupra mitului Mioriței, pe care îl investighează cu toate mijlocele dăruite de Domnul ființei omenești, și după ce am discutat la telefon cu Domnia sa, am avut și mai clară în minte imaginea unei personalități care te copleșește prin dimensiunea sa omenească, prin truda ... Abonare la articolele scrise de emilia Țuțuianu
EMILIA ȚUŢUIANU [Corola-blog/BlogPost/383059_a_384388]
-
apleacă asupra mitului Mioriței, pe care îl investighează cu toate mijlocele dăruite de Domnul ființei omenești, și după ce am discutat la telefon cu Domnia sa, am avut și mai clară în minte imaginea unei personalități care te copleșește prin dimensiunea sa omenească, prin truda ... Abonare la articolele scrise de emilia Țuțuianu
EMILIA ȚUŢUIANU [Corola-blog/BlogPost/383059_a_384388]
-
binecuvântat de Cel de Sus cu munți, podișuri și dealuri, văi de o incomparabilă frumusețe [...] acest Paradis al României” (Sandu Aristin Cupcea), „lăcaș mirific” (Emilia Dănescu), „oraș cu porțile neferecate” (Ion Drăghici), „pământ miraculos și sfânt”, „loc preaîncărcat de suflet omenesc și de lumină dumnezeiască” (Ștefan Dumitrescu), „Oraș domnesc, dar și ofițeresc” (Dan Gîju), „popas al trecerilor spre lumină” (Ilie Gorjan), „Oltule, viteazule, Oltule, tată” (Ionel Grecu), „grădina magică a lui Mircea Voievod” (Lidia Grosu), „Râmnicu Vâlcea - inima mea” (Ion Lazu
O CARTE-TEZAUR, DAR SCRIITORICESC PENTRU UN ORAŞ VOIEVODAL de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 1797 din 02 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383200_a_384529]
-
săi. Și-a luat urmele, iubirile, dorurile, gândurile, prietenii... totul a luat cu sine, deși totul a rămas neurnit. Inima domnului John Banu nu este strămutată din România, locuiesc în ea frumusețile țării, munții, podișurile, șesurile, râurile, Dunărea, marea, așezările omenești rustice ori moderne, urbane, cu oamenii ce le populează, istoria României, cultura, arta, tradițiile, folclorul ei, tot ce e românesc și statornic între frontierele acestui spațiu latin sud-estic european este clădit în inima domnului John Banu, această inimă ce bate
JOHN BANU. NEVOIA DE UN ALT JOHN BANU SAU ACELAŞI, ŞI ÎN ROMÂNIA de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1794 din 29 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383227_a_384556]
-
Datori, în plus, sîntem și cu o moarte. Noi continuăm la infinit povestea, Purtăm pe umeri toată omenirea, Probabil că uităm toate acestea, Căci pustiim frecvent, în noi, iubirea. Hulim prea des, cu vorba sau cu fapta, Sfințenia cea curată, omenească, Și ni se stinge-n rugăciune șoapta, Și lumînarea-ncepe să pălească. Trec peste noi și bune, ca și rele, Citește mai mult În orice caz, trăim, și asta-i bine,Deocamdată, viața-i la-ndemînă,Și, pregătind iar ziua care vine
DRAGOȘ NICULESCU [Corola-blog/BlogPost/383096_a_384425]
-
Datori, în plus, sîntem și cu o moarte.Noi continuăm la infinit povestea,Purtăm pe umeri toată omenirea,Probabil că uităm toate acestea,Căci pustiim frecvent, în noi, iubirea.Hulim prea des, cu vorba sau cu fapta,Sfințenia cea curată, omenească,Și ni se stinge-n rugăciune șoapta,Și lumînarea-ncepe să pălească.Trec peste noi și bune, ca și rele,... X. ARZĂTOAREA LUMINĂ, de Dragoș Niculescu, publicat în Ediția nr. 2313 din 01 mai 2017. Cînd se lasă seara și greierii
DRAGOȘ NICULESCU [Corola-blog/BlogPost/383096_a_384425]
-
român Lucian Blaga (1895-1961) care a definit-o în modul următor: „Această matrice reprezintă identitatea cu sine însăși a românismului în cursul veacurilor; ea constituie permanenta și puterea noastră, în aceeași măsură ca plasma germinativă; ea e porțiunea noastră de „omenească veșnicie” în succesiunea necurmat împrospătată a generațiilor. Matricea stilistică colaborează la definirea unui popor tot așa de mult ca sângele și graiul. Ea poate să crească sau să scadă, dar când se stinge, se stinge și poporul”. Societatea îndeplinește astfel
EU ȘI CELĂLALT de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 2236 din 13 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383271_a_384600]
-
barca lui, se gândi. — Înțelegi acum de ce ar fi oportun să se ocupe autoritatea supremă a Comunei. Ar trebui să chemăm... ar trebui chemată Sfânta Inchiziție. Diavolul locuiește În biserica asta pângărită... bâigui Bargello. De câte ori Își pusese Întrebări În privința perfidiei omenești, Își zise poetul. Acum o avea dinainte, În forma sa cea mai abjectă. — Ai procedat cu Înțelepciune atunci când m-ai adus aici, rosti el agale. Cât despre Inchiziție, deocamdată las-o În afara acestei chestiuni. Oricum, vom avea timp să o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
Poate că voia să-i smulgă o mărturisire. Apoi a vărsat peste el varul, care s-a Întărit, preschimbându-se Într-o mască funebră. Priviți. Din amorfa masă cenușie a măștii păru să le sară În ochi amprenta unui chip omenesc răvășit de agonie, cu gura Închisă și cu dinții strânși Într-o mușcătură bestială. Pe suprafața de tencuială se puteau zări câteva smocuri de păr cenușiu și fragmentele de piele rămase prinse În cavitate atunci când coaja fusese smulsă. Capul mortului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
poliță din lemn, un flacon cam de mărimea unei măsuri de vin, aproape plin cu un lichid verzui și sigilată cu un dop din metal. — Iată leacul despre care ți-am vorbit. Un remediu Împotriva oricărei dureri a fragilului trup omenesc. Chiar și suferința sufletului e Învinsă de acest elixir liniștitor, explică Teofilo În timp ce Închidea lădoiul. Depuse cu cea mai mare grijă flaconul pe banc. Dante credea că știe despre ce era vorba. Și la Florența se auzise despre o iarbă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
fi făcut orice, numai să Învingă durerea. Dar Teofilo părea să dorească să mai țină o vreme fiola. — Să respecți aceste doze, a căror regulă exactă se naște dintr-o experimentare atentă și uneori nefastă a efectelor sale asupra corpului omenesc. Zece picături provoacă stupoare și calmează durerea cea mai scăpărătoare, cum e aceea care arde, uneori, În cavitatea dinților, În canalele auriculare sau În circumvoluțiunile creierului, ca În cazul dumitale. Douăzeci de picături și mintea se scufundă Într-un delir
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
se miră prea mult când Îl văzu că sosește. Nici când află de moartea oaspetelui său nu păru prea tulburat. Poate că acel calm al său era o consecință a impasibilității unui suflet deprins să se confrunte cu fragilitatea vieții omenești. Ori poate că se obișnuise cu prezențele trecătoare prin acel edificiu, iar moartea, la urma urmei, era un fel de plecare, ca atâtea altele. Însă Dante rămase cu bănuiala că și el putea să fi aflat deja, la fel ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
ochilor săi. Câinele, vulpea, maimuța, leul, În chip de oameni, Îl fixau atent. Și calul, și acvila... Până În acea zi, nu i se mai Întâmplase niciodată să găsească o atât de precisă corespondență Între speciile de animale și diferitele caractere omenești, despre care citise În cărțile anticilor. Grupul acela eterogen constituia, așadar, societatea Înțelepților despre care vorbise spițerul. Probabil că nu erau mulți asemenea Înțelepți la Florența, și totuși nici unul dintre chipurile acelea nu Îi era cunoscut. Trebuie că erau străini
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
e cu putință, câtă vreme i se opune cu desăvârșire, messer Durante, după cum susțineau Socrate și Platon? Dante Își plimbă privirea peste ei. — Crima e o faptă rea, Însă nu e străină de virtuțile sufletului. Ne urmărește de la prima obrăznicie omenească, din Eden. Și de la prima omucidere, atunci când Cain și-a poftit fratele pe pășune. Se opri o clipă, pentru a cântări efectul afirmațiilor sale. — Dar mă gândesc și că nu există mecanism al minții pe care rațiunea și virtutea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
merge mai departe. În mișcare, flăcăruia avu o scânteiere, iluminând mai limpede povârnișul. Flancul săpăturii nu mai era din rocă masivă. Pe suprafața acestuia se deschideau zeci de locuri de veci de dimensiuni felurite, un Înfiorător stup plin de rămășițe omenești. Alunecând de-a lungul deschiderilor, lumina lămpii parcă Însuflețea acele membre descompuse. Orbite goale Îl urmăreau pe poet și mâini scheletice se alungeau din nișe, ca și când o Întreagă legiune infernală Îl aștepta acolo. Simți cum genunchii i se Îndoaie. Probabil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]