3,552 matches
-
de simplu. De ce nu mă gândisem la asta înainte? Vopseaua care mi se dezvăluia era de aceeași culoare ca cea a casei în care crescusem. Avea aceeași culoare ca în Valley Vista din Sherman Oaks. Această constatare m-a lăsat orb pe moment, apoi convingerea mi-a revenit. M-am retras rapid înăuntru, mergând direct în sufragerie. Luminile n-au pâlpâit de data asta. Au rămas aprinse. Acum am realizat ce mă deranjase în privința mobilei și mochetei: scaunele și mesele și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
puțin adevărate, culese din presă. Nici acum, după ce am călătorit în Est, nu pot să afirm că aș cunoaște în profunzime realitățile de acolo. În orice caz, în comparație cu alți conaționali de-ai mei, mă simt ca un văzător în țara orbilor. - Care au fost impresiile dumneavoastră cele mai puternice legate de această călătorie? - Am cules impresii de mai multe feluri. În primul rând, au fost acelea legate de locurile vizitate: peisaje, monumente de cultură și, mai ales, oamenii. Dialogurile pe care
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
deschise, pe care fiecare viață o poate umple după cum dorește. Nimic mai potrivit pentru noi, mi-a spus odată un călugăr dominican (dar ar fi putut să-mi treacă și mie prin cap mai înainte), decât samaritenii, însoțitoarele lui Iisus, orbii și strângătorii de biruri cu chipurile șterse, remaniabili după plac, asemeni amintirilor din prima copilărie." Oricât de diafană ar fi, puterea de seducție a unei cărți depinde în ultimă instanță de lucrurile de care ne eliberează. O operă este valoroasă
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
nu poate fi decât repugnantă. Spălarea nerecomandată. Doi colaci de salvare, vopsiți în roșu și alb, legați de un stâlp bătut pe fundul apei ceva mai la vale, dovedesc că și cazul clinic al vreunui plonjon convulsiv sau al vreunui orb prea nerăbdător a fost avut în vedere de către autorități: oricum, nu cred că așa ceva se întâmplă prea des. Pe celălalt mal, la vreo douăzeci de metri, o construcție "în oglindă", aproape aceeași estacadă dar mai solidă: un post al grănicerilor
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
pute. Se laudă oala, că are să spargă căldarea. Prepelița se ține că-i cu coadă. Caută acul în caru cu fân. Lupu-i gras în ceafă, că singur își gătește masa. După ce răstoarnă carul, atunci vede drumul cel bun. Prinde orbul, scoate-i ochii. Cine-ncalecă magarul, să-i sufere și năravul. Sabia de aur taie mai bine decât cea de fier. Bogatul greșește și saracul cere iertăciune. Leoaica numai un puiu face, dar bun. Spărie lupul cu pielea oii. Vinzi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
Bogdan dragostea ei, că va să i se dee; iar bețivul atrage-ntr-o capcană pe soț și-l face să dispară... Despre asta vorbesc mergând spre tabără cei doi tovarăși mai mult în suptînțelesuri și ajungând la tabără un orb cântă vitejia și frumuseța feciorului lui Ștefan-Vodă... și Bogdan e trist și neliniștit, și nemulțămit de viață, și cu dor de a arde și a pustii țara Leahului, care și el i-a amintit sluțenia lui... În anii din urmă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
zbiară: care de care mai tare. Ulciorul îl sparge numai acel care cară apă. Să sapi fântâna cu acul. Ziua s-o lauzi după ce a înserat. Nici n-a murit bogatul și calici se grămădesc la poartă. Când ești între orbi, închide și tu ochii. Pajura nu vânează muște. Lenea umblă încet și se întâlnește cu sărăcia în drum. Lenea nu-ți câștigă mierea. Tinereță desfătată, bătrâneță întristată. Învățații nu se culcă pe saltea de puf. Săptămâna leneșului are șapte sărbători
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
sălbaticii ucid pe oameni și-i mânâncă, din motive religioase și economice, pe când europenii i-au ars pe încetul fără scop, motivând că apără catolicismul și fac plăcere lui Dumnezeu. Moartea, dezamăgirea cea mare și ultima. *1 Moșneag cu metresă: orb cu ochelari. Amorul tiran al eroilor și al poltronilor, al zeilor și al iepurilor. O doamnă avară întrebuințează bărbații altora, ca să cruțe pe al său. *1 Voichița lui Leon Zugravul din Oprișeni se ruga fierbinte la Maica-Domnului să-i deie
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
era de sânge și de viță înaltă, spune cronicarul, și acum însă este doamna lui Ștefan voievod”. Cu Maria, munteanca, Ștefan a avut trei copii: Bogdan-Vlad, cel care avea să moștenească scaunul tatălui său, cunoscut sub numele de Bogdan cel Orb și două fete, Ana, care moare în anul 1499, și Maria, care se stinge în anul 1518. Cu toate că relațiile cu regele Matei își arătaseră roadele în 1477, regele fiind de acord cu ajutorul transilvan, Ștefan, în ciuda faptului că regele Cazimir nu
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
Reichesdorffer, în Chorographia Moldovei, scria că țara trebuia lăudată “mai ales pentru faptul că domnul pedepsește cu toată asprimea pe răfăcători”, scoțându-le ochii sau tăindu-le mâinile. Dar, în ciuda faptului că vinovații sunt judecați și tratați fără îndurare, pe orbi domnul “îi primește cu bunăvoiență după dărnicia și mila sa, și îi miluiește cu cele ale traiului la curtea sa.” Domnul ține, așadar, seama de obiceiul pământului, ascultă părerile boierilor din Sfatul său, dar sentința o dă așa cum crede el
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
și adulți, ci, datorită erorilor și comenzilor celor din fruntea țării în 7 acele zile fierbinți de decembrie. Pentru a părea o revoluție, trebuiau să apară și victime. Ion Iliescu, ales prima dată președinte la 20 mai 1990, de Duminica Orbului, pur și simplu i-a legat pe români la ochi, care i-au acordat fostului membru al Comitetului Centralal P.C.R. mai mult de 80% din voturi. Imediat după alegeri au urmat acele incidente soldate cu morți, răniți și incendieri de
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
de la capătul inițierii creează un univers cu puteri noi. Deși pare o inițiere colectivă, confruntarea cu monstrul marin își alege și ea protagonistul, la fel ca în balada Antofiță a lui Vioară I (11), unde flăcăul singur scapă, dar e orb, semn că și-a depășit condiția sa firească. În colinde, Vidra pare un Neptun dezlănțuit: „Idolița dasupra apei ieșea,/ Din aripi că-mi fâlfâia,/ Vânturi mari că se scornea,/ Valuri mari că se făcea,/ Luntrile de răsturna,/ Năvodarii se-neca
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
și tânjește să revină acolo. Dar accesul în sacru trebuie făcut respectând cutuma și ciocârlanul este pedepsit pentru intruziune. El nu merge în „Neagra Cetate” chemat, asemenea lui Aghiran, și locul distruge integritatea fizică a călătorului clandestin, care revine acasă „orb de-un ochi, șchiop de-un picior” (Chilii - Olt). Primul drum către fortăreața dominată de cromatica amorfului mutilează ciocârlanul, dar îi lasă capacitatea locomotorie, pentru că pasărea are funcția inițiatică de călăuză. Un picior care a îndrăznit să atingă pământul sfânt
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
Biserica dă Tămâie unde s-a retras mirele măiestru este arătat Soricăi de un ciung, într-un basm din Voia, Dâmbovița. Bucățică, un alt soț pierdut în sacru de nerăbdarea feminină, stă întrun palat solar spre care îl conduc un orb și un șchiop. Aceste personaje ilustrează prețul plătit în schimbul familiarizării cu tărâmul mitic, pierderea fUncțiilor obișnuite aducând după sine libertatea cunoașterii în grad superior. Animalele donator, chiar și atunci când aparțin infernalului, poartă semnul mutilării sacre. A fi șchiop implică și
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
sărut. Îi văd și astăzi flăcările dragostei din ochii ei mari și din acel moment ne-am promis să ne urmăm calea vieții Împreună. “ Un biet pribeag sunt, Însă merg drept, cu fruntea sus, / Și n-oi ști să fiu orbul care se lasă dus.../ Ci ți-oi Întinde mâna și vino de vei vrea / Dar nu te vreau nici roabă și nici stăpână a mea, / Nici sprijin, nici povară - așa te vreau, și-acum / De vrei să mergi cu mine
MĂRTURISIRILE UNUI OCTOGENAR by PAUL IOAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1658_a_3007]
-
aceasta găsesc că e calea ce poate asigura măreția unui destin poetic. Totuși, fiindcă țiam promis că voi fi un partener de dialog cuminte, care nu refuză încercările la care e supus, îți indic un titlu de poezie: Bastonul de orb. Acest poem mi se pare în acest moment că vorbește despre mine într-un mod plauzibil. noiembrie 2010, Piatra Neamț Craiova București (Revista "Conta", nr. 4, 2010) Dumitru CHIOARU Câteodată, când mă plictisesc de cumintele Dumitru Chioaru, aș vrea să fiu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
fi salvată dacă va mai exista un singur cititor adevărat. Și el există, fii pe pace. Ne suflă în ceafă... Bun, insist, cum ar trebui să arate, totuși, din trei tușe, portretul necititorului de poezie? Hai să risc..! E un orb care se încurcă în plasele propriilor vinișoare când pornește să inspecteze lumea interioară cu gândul... Nu, nu e bine. E ca o cutie de pantofi pe care o deschizi cu speranță iar înăuntru găsești două ploșnițe împerechindu-se. Nu, nu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
viclean uneori. Dar nu toți mai sunt și oameni buni,buni de tot. Acei buni sunt din ce În ce mai puțini... Așa și credința mai scade În loc să crească. De aceea sunt atâtea rele, că-i slabă credința În Dumnezeu. Se spune că acel orb care L-a vindecat Domnul Iisus când L-au judecat și el era pe acolo și L-a lovit pe Domnul spunând: „ghicește cine te-a lovit!“ Vedeți ce ușor se uită binele la unii? Și azi câți mai recunosc
Pelerinaj la Sfintele Locuri Și un buchet de poezii Duhovnicești by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1640_a_2956]
-
știrbască țara ce-i rămăsesă dela tată-său. Multe lucruri a făcut... Cunoaște-să că unde nu-s pravile, den voia Domnilor, multe strâmbătăți să fac” (subl. ns.). La destulă vreme după cronicarii moldoveni, apreciind și el domnia lui Bogdan cel Orb, Th. Codrescu scria: „După o domnie strălucită de 12 ani și 9 luni, Bogdan moare la Huși în 18 Avril, și se îngroapă cu întristarea țării la Putna, lăsând doi fii: pe Ștefan și pe Petru”. Nicolae Iorga sublinia că
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
precum de copilă cunoscusem pe biata mamă, Lelia Cesianu. Ni se anunță și moartea sculptorului Jalea, știre, din fericire, dezmințită în urmă - scăpă cu viață, dar fără de un braț, lipsă importantă în meseria lui; a bunului dr. Stănculeanu 161, amicul orbilor și întemeietorul societății cu acest nume, luată în mâna zdravenei și blândei domnișoare Leonida și patronată mai târziu, cu atâta zel și succes, de d-na Maria Poenaru 162; moartea d-nei Maria Catargi la Paris, a sublocotenentului Manu163, prietenul băieților
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
Din stacojiu deveni violet, dar nu răspunse nimic.](Ibidem, p. 171.) Fu ultima percheziție și cea mai strașnică. Ea fusese provocată de guvern, prin instigația Mariei-Nicole Darvari, cu care avusesem o scenă violentă două zile înainte. Ne convocase Societatea Amicii Orbilor pentru a strânge ceva bani. Dânsa veni cu alte două doamne, câte trei neinvitate. A propus de la început să facem o cher meză la Cișmigiu, unde să vindem industrie casnică germanilor; mai toate doamnele au refuzat, preferând o listă de
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
televiziunilor noastre vin dinspre proprii angajați. Hârtia suportă orice - cititorii nu. * Omul trebuie să știe că toate cărțile bune sunt de învățătură. * În fața unor emisiuni TV, până și surzii își pun vată în urechi. * În viața noastră politică, surzii și orbii dialoghează încins, iar muții trag concluzii. * În fiecare primăvară se retrocedează locuințele pasărilor călătoare. * Migrația politică nu ține seamă de anotimp. * În România s-a înregistrat o nouă invenție: turismul electoral. * În paralel, s-a mai înregistrat una: transhumanța politică
Comprimate pentru sănătatea minţii recuperate, recondiţionate, refolosite by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Memoirs/714_a_1242]
-
propuneri formulate în termeni preciși reflectând nu numai o temeinică informare medico-pedagogică, ci și o profundă documentare juridică. Astfel, el prezintă mai întâi sugestii clare de crearea unor "institute speciale de educare" diferențiate pe diverse grupe de tulburări senzoriale (surdo-muți, orbi etc.). Autorul spre deosebire de pedagogii și medicii din acel timp are viziunea dezvoltării industriale a statului, punând accentul pe pregătirea meșteșugărească a tinerilor, și nu pentru agricultură. Primirea în aceste institute medico-pedagogice se propune să fie făcută "fără plată" pentru cei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
fotografia aceasta prietenului meu I Torouțiu, G. Tutoveanu». Înregistrată sub cota 19.950, fotografia și dedicația autografă, reproduse mai sus, zice M. Pop, probează odată mai mult, fondul sufletesc ales al lui V. Voiculescu, poetul «Destinului» și creatorul lui «Zahei orbul», al unor povestiri unice în literatura română, crezul său nestrămutat în înalta virtute a prieteniei, pe care a cultivat-o statornic și cu generozitate de-a lungul întregii sale vieți. Pe de altă parte, așa cum am arătat, nici membrii locali
Academia bârlădeană și Vasile Voiculescu by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/783_a_1506]
-
nu proză, povestirile, sau tot poeziile Shakespeare... Așa, în răstimp de șapte ani, între 1947 și 1954, sub presiunea suspiciunilor, a singură tății auto impuse, V. Voiculescu a dat literaturii române nu numai fascinantele Povestiri dar și originalul roman Zahei orbul. Cu similitudini în Codin de Panait Istrati, elaborat pe parcursul a șapte ani, cu întreruperi și abandonări legate de consistența narațiunii dar și de forța ei de sugestie, apărut de abia în 1970, romanul Zahei orbul a stârnit reacții diverse, multe
Academia bârlădeană și Vasile Voiculescu by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/783_a_1506]